Petre Țuțea:
„Aromânii sunt români absoluți!”
Vasile Barba și destinul aromânilor
L-am cunoscut bine pe Vasile Barba, profesorul și militantul Vasile Barba. El m-a căutat, simțind nevoia să fie bine înțeles în demersurile pe care le făcea și pentru care mulți îl criticau. Mi-a cerut părerera. Și chiar a precizat: „vă știu ca pe un naționalist adevărat”. I-am spus de la bun început că a nimerit bine la mine. Sunt sensibil la nevoile armânilor!… Când am venit la facultate, am aflat cu mirare, de la Domana Matilda Caragiu Marioțeanu, că port un nume aromânesc… Mărturisesc că nu prea mi-a picat bine. Eu mă știam mocan, ardelean deci, și sunt foarte mândru pentru asta.
E adevărat că numele pe care îl port este foarte rar, iar pe câți Coja am cunoscut și i-am putut întreba de unde sunt, toți erau din același loc: zona Bran, Moeciu. Din acest loc a plecat și bunicul meu, cu oile, pe la 1890, în Dobrogea, și s-a stabilit în Cartalu, lângă Hârșova. Acolo statul român i-a dat pământ, calculat după numărul de copii și de animale cu care venise. Inginerul hotarnic, după ce i-a măsurat pământul, a măsurat cu ochi de cunoscător la calul bunicului, spunându-i că dacă-i dă calul, îi dublează suprafața ogorului!… Ceea ce bunicul, ca un adevărat Coja, nu a acceptat!… Mai târziu, când fetele i s-au mărit și umblau să se mărite, ce l-au mai pomenit pe bietul cal, din a cărui pricină zestrea lor era prea mică…
Stârnit de doamna profesoară Matilda, de al cărei chip nobil eram cu toții îndrăgostiți, studentul Ion Coja a făcut unele cercetări și nu i-a luat prea mult timp să afle că Branul, în care Sextil Pușcariu își petrecea vacanțele, fusese la origine o așezare de ciobani veniți din sud, adică aromâni! Cu nesfârșită mirare am aflat, din aceste căutări, că și satele Rășinari și Săcele, sate din care veniseră în Dobrogea ceilalți bunici – alde Șeitan, Licoi și Florea, la origine, fuseseră întemeiate tot de ciobani aromâni…
Mai mult, la Bran am aflat că există, în Piatra Craiului, și un munte Coja, alături de încă câteva toponime care invocă același nume. Ba la Moeciu am aflat, de la o gazdă, că numele Coja este folosit în zonă și ca poreclă, o poreclă deloc jenantă pentru cel care o poartă, dimpotrivă…
Iar în urmă cu câțiva ani inevitabilul s-a produs: am dat mâna cu un aromân din Albania care s-a prezentat: Coja! Față bisericească chiar, episcop! Ce ne-am putut bucura amândoi!…
De curând am aflat că au mai fost aromâni care au trecut Dunărea stabilindu-se în Ardeal, pe la 1500, dar nu ca păstori, meșteșugul lor fiind stupăritul… Identific astfel un subiect pentru care ne lipsește o lucrare de sinteză: când și în ce condiții au mai fost aromâni care, înainte de 1860, și-au părăsit locul de baștină sud-dunăreană pentru a se stabili în Nordul Dunării, în Ardeal foarte mulți! Zic 1860, adică domnia lui Cuza, care a fost primul domnitor român care a conceput și desfășurat o politică față de românii de sudul Dunării, incluzându-i printre români și pe aromâni!
Ce-o fi fost în capul lui Vodă Cuza?…
Aceste „migrări” din sud, nu dau apă la moară roesslerienilor! Faptul că din miile de localități românești putem identifica numai câteva, ca localități întemeiate de români veniți din sudul Dunării, dovedește că aceste migrări au avut caracter izolat și sporadic. Dar mai dovedește ceva foarte important: conștiința celor care veneau din sud că în Nordul Dunării le este ușor să-și întemeieze o viață nouă, inclusiv un sălaș! Conștiința că vin la neamuri! Vin să trăiască printre ai lor!
Și pun întrebarea: cât de veche este la aromâni conștiința că românii și aromânii sunt același neam, același popor, aceeași nație?
S-ar părea, după unii preopinenți de azi, că această idee ar fi relativ recentă, modernă, indusă de unii cărturari și oameni politici. Ar merita studiată și această chestiune. La o asemenea dezbatere eu aș participa cu observația următoare: armânii, când vorbesc de ceilalți români, nu ne spun nici vlahi, nici români – așa cum ne spun străinii, ci ne spun „mucani”, adică mocani. Așa cum noi, când vorbim despre alți români, le spunem olteni, moldoveni, bănățeni, cojani, musceleni, momârlani, dicieni etc. Mocan este un cuvînt pe care numai românii îl folosesc pentru alți români, în interiorul comunități de români. Un mocan, pentru străini, este un român sau un vlah. La fel, străinii le vor spune oltenilor români sau vlahi, moroșenilor le vor spune tot români! Faptul că aromânii le spun celorlalți români mocani dovedește că, în urmă cu ceva vreme, secole deci, armânii participaseră la viața comunitară românească, iar atunci când cataclismele istoriei i-a separat de ceilalți români, au generalizat denumirea mocan, nemaiavând nevoie de toate celelalte etnonime regionale. Dar la acest cuvînt, mocan, n-ar fi avut acces decât din interiorul limbii române și al comunității etnice românești, căreia deci aromânii i-au aparținut cândva.
Mai e de luat în seamă și părerea străinilor, care ne numesc la fel: vlahi! Ce o fi în capul lor?!
E important să știm cât de întemeiată este ipoteza de mai sus, care este, în principiu, ipoteza acceptată de tradiția istoriografiei românești. Eu nu am făcut decât să adaug un argument în sprijinul acestei teze, teză pe care o putem numi chiar „oficială”, cel puțin la București!
Problema care se pune este următoarea: câteva secole, poate chiar un mileniu, românii și aromânii au evoluat relativ separat, ceea ce și-a pus amprenta pe graiul și conștiința lor etnică. S-au ivit astfel deosebiri importante. Cât de mari sunt aceste deosebiri? Sunt atât de mari încât cele două comunități nu mai pot fi considerate că sunt una și aceeași, iar cele două graiuri nu mai pot fi privite ca două variante dialectale ale aceleiași limbi?
La aceste întrebări nu este ușor să argumentezi un răspuns de care să fii mulțumit. Nu încerc eu prin aceste rânduri să dau acel răspuns. Aș fi neserios!… Constat doar că unii armâni zic da, alții ba, și mergem mai departe, adică ne întoarcem la Vasile Barba, marele român care a fost Vasile Barba…
Vasile Barba a identificat corect că problema cea mai importantă pentru aromâni nu este să-și precizeze statutul etnic și lingvistic în raport cu „daco-românii”, cu mucanii. Din păcate aromânii au o problemă mult mai importantă: supraviețuirea! Mai mult ca oricând în zbuciumata istorie a (a)românilor din sudul Dunării, azi identitatea lor etnică este amenințată cu dispariția. Cu pieirea! Fie armâni, fie vlahi, fie români, în statele din sudul Dunării ei sunt ținta unei politici, a unor programe ad hoc gândite, prin care autoritățile duc, continuă să ducă, o politică criminală de deznaționalizare și de asimilare etnică!
Știam asta! Aceeași este politica și-n celelalte țări vecine: Ungaria, Ucraina…
Vasile Barba mi-a dezvăluit însă situația specială din Grecia! În detaliu! N-o cunoșteam! Grecia este probabil țara cea mai șovină din Europa! Secole de perfide intrigi bizantine, dar și reversul unei moșteniri antice – timeo Danaos et dona ferentes!, sună lăsata din bătrâni – le-a conferit guvernanților de la Atena priceperea funestă de a încălca drepturile cele mai firești ale cetățenilor, fără să-și atragă cuvenitele sancțiuni internaționale și, mai ales, binemeritatul blam al opiniei publice internaționale. Grecia practică nestingherită politica deznaționalizării și asimilării minorităților etnice fără ca nimeni să-i bată obrazul!
O lume întreagă s-a strofocat să condamne rasismul și apartheidul, dar acestea sunt mult mai umane (sic!), mai firești decât deznaționalizarea forțată, decât politica de asimilare etnică! E de văzut de ce establishmentul planetar – la ONU, bunăoară, inversează valorile și condamnă numai separatismul rasist, dar închide ochii, complice, la politica de deznaționalizare, practicată într-o mulțime de țări, deși această politică e mult mai nefirească, mai inumană decât orice rasism.
Ce se întămplă în Grecia de zeci de ani, de mai bine de un secol, nici măcar șovinism nu se poate numi. Șovinul este un individ care respinge și disprețuiește tot ce nu aparține etniei sale. Or, în Grecia, ambiția, obsesia, nebunia guvernanților este de a-i declara greci pe toți minoritarii: aromâni, albanezi, turci sau bulgari, de a susține prin texte de lege că nu există decât greci în Grecia, ceea ce nu este șovinism, ci cu totul altceva. Iată, nu avem cuvîntul care să denumească exact această „maladie a spiritului”, comună guvernanților din țările unde se practică sistematic și cu tradiție deznaționalizare minoritarilor! Poate și pentru că pe planeta noastră cele mai multe sunt guvernele care practică această politică!…
Altminteri, grecii se pricep să se dea măreți față de armâni, să le scornească porecle jignitoare, să-i considere inferiori! Uitând cât de mare a fost rolul armânilor în istoria Greciei, a vechii Grecii și a celei moderne. Iar atunci când aromânii susțin că nu sunt greci, că sunt altceva, că sunt armâni, grecii fac moarte de armân! Grec e tot ce mișcă în Patrida!…
Aceeași logică și la Budapesta!…
Să ne felicităm că, de când se știu, românii nu au generat asemenea monștri!… Și să ne mai întoarcem o dată la Vasile Barba! Repet: marele român Vasile Barba! L-am cunoscut preocupat, frământat, îngrijorat de soarta aromânilor supuși acestei politici criminale a Atenei! De zeci de ani nu se întrevedea nicio soluție, nicio posibilitate de a rezista acestei politici! Când, în fine, s-a ivit o speranță: Uniunea Europeană! Care, cu toate păcatele ei, mai face și câte una bună. Astfel că în materie de minorități etnice Uniunea Europeană a stabilit, destul de corect, un standard dublu: minorități etnice care au patrie mamă și minorități etnice care nu au patrie mamă, cum ar fi bascii sau țiganii ori secuii. Uniunea Europeană a decis să-și asume responsabilități sporite, consistente, numai față de minoritățile fără țară mamă! UE a decis să facă toate eforturile să ajute aceste grupuri etnice să supraviețuiască, să se salveze de la asimilarea la care sunt supuse în statele unde viețuiesc!
Care este situația aromânilor prin raportare la această politică a Uniunii Europene? Dacă aromânii se declară ramură a poporului român, iar aromâna dialect al limbii române, nu e nicio speranță că UE îi va ajuta pe aromâni. E datoria țării mamă, adică a României, de a interveni pe lângă guvernul grec să-i lase pe aromâni în voia lor, să nu le mai forțeze mâna obligându-i, prin felurite tertipuri și presiuni, prin teroare, să se declare greci!
Din păcate, atât înainte, cât și după 1990, guvernanții de la București numai grija românilor din țările vecine nu au avut! Iar după 1990, s-a ajuns și la o înțelegere explicită: Bucureștiul nu se va interesa de soarta aromânilor din Grecia!… Guvernanții de la Atena au mână liberă să facă ce vor cu armânii!… Act de trădare națională care a stârnit prea puține reacții printre aromânii care au cunoscut acest târg murdar!…
Singura reacție a fost a lui Vasile Barba! Nu a protestat, căci nu avea la cine! Ci a conceput strategia de supraviețuire pentru armânii săi din țările în care sunt supuși asimilării! Și anume: și-a dat seam că dacă aromânii se declară etnie de sine stătătoare, deosebită de etnia româniloor din România, atunci ei intră sub protecția Uniunii Europene!… Sub protecția, să sperăm salvatoare, a UE!
Mi-aduc aminte că eforturile lui Vasile Barba la Bruxelles și Strassbourg la un moment dat aveau două ținte: recunoașterea aromânilor ca popor, ca nație distinctă, și eliberarea din închisorile grecești a unui aromân care încălcase Constituția Greciei și declarase că el nu-i grec…
Așadar depun această mărturie: preocuparea lui Vasile Barba a fost să găsească o soluție salvatoare pentru aromânii din țările în care sunt supuși unui regim de deznaționalizare și asimilare forțată! Acesta este pericolul cu care se confruntă și azi aromânii din Grecia, Albania etc., dar mai ales cei din Grecia! Discuția despre aromâni, cât sunt de înrudiți cu „mucanii”, poate primi orice soluție. Contează prea puțin și, ca între frați, nu asta ne doare, ci perspectiva imediată și pentru care se lucrează intens: pierderea identității naționale prin grecizare! Dispariția aromânilor!
Nu este grav că unii aromâni nu se consideră români, ci se consideră aromâni și atât! Grav și inacceptabil este că li se forțează mâna aromânilor din Grecia pentru a nu se mai considera nici aromâni! Și tare mult ne doare că se găsesc în Grecia armâni care dezertează din propria istorie, se leapădă de pielea lor și acceptă să se considere greci!
Acesta este pericolul pentru aromâni, pericolul grecizării, pe care Vasile Barba l-a definit clar și l-a înfruntat, cu neostoită dragoste pentru neamul său! Cu o rară abnegație, dar și cu mult profesionalism! Așa cum stă bine oricărui autentic naționalist!
*
În concluzie: toate eforturile armânimii trebuie concentrate pentru a rezista politicii de deznaționalizare și tendințelor de asimilare în fața cărora deja mulți aromâni au cedat și și-au pierdut conștiința etnică, națională, de armâni! În Grecia îndeosebi, dar și în alte țări sud-dunărene, armânii sunt ținta acestei politici de deznaționalizare! Pentru acești infractori la drepturile omului nu contează dacă armânii sunt dialect sau nație de sine stătătoare. Pentru ei nu există decât visul nebunesc de a-i face pe toți „grețili”!
Pe noi, mucanii, nu are de ce să ne supere că frații noștri aromâni și-au făcut ei niște socoteli și au decis că este spre folosul comunității să se declare că sunt al unșpelea popor romanic! Nouă ne este destul să ne gândim la ce a spus Petre Țuțea, după ce a petrecut 13 ani alături de zeci și sute de machedoni prin temnițele comuniste: „Aromânii sunt români absoluți!” Noi, mucanii, suntem români și punct! Armânii nu sunt români, sunt așadar români absoluți!… Norocul nostru, al tuturor, că există și astfel de români!
Cât privește ideea ca aromânii să aibă un reprezentant în Parlamentul român, în grupul minoritarilor, una din două: ori desființăm acest grup parlamentar, inventat de cominterniștii din FSN, ori îl menținem, acceptând însă intrarea unui aromân în acest grup. Ar fi o șansă pentru ca acest grup parlamentar să nu devină o anexă tainică a UDMR, un veritabil cal troian acceptat în Parlament cu prea mare generozitate! Cu un aromân desemnat de aromâni în Parlament, Parlamentul României va fi mult mai românesc decât este azi!
13 septembrie 2013
Ion Coja
Post scriptum. E liberă și Academia Română să considere că aromânii sunt români. Are motive serioase, chiar dacă nu le-a prezentat corect și convingător în Comunicatul respectiv. Numai că o asemenea declarație trebuie urmată de gestul cel mai firesc: protestul solemn, vehement, către Academia de la Atena față de falsul în care aceasta se înscrie încercând să conteste apartenența aromânilor la comunitatea popoarelor romanice! E prea de tot! Atât din partea academicilor greci, cât și din partea alor noștri!… Tăcerea aceasta descalifică Academia Română!
Imi amitesc ca am intrebat-o pe bunica mea: „Voua cum vi se spunea, de catre ceilalti? Ce neam erati?” Iar ea mi-a raspuns „Vlahi”. „Nu valahi? Ca noi asa am invatat la istorie despre popoarele care au locuit pe aceste meleaguri”. „Nu, vlahi ni se spunea.” a fost raspunsul ei. Eram copil, in anii in care invatam primele lectii de istorie. Eram nelamurita, afland din alte dicutiii ca bunica mea a fost stamutata din prin nordul Greciei, impreuna cu familia ei și mulți alții din acele teritorii. Am mai intrebat-o, în alte dăți, cum se numea țara din care se trage neamul asta si mi-a spus ca se numea Rumânia, iar că într-o perioadă s-a numit Rumelia dar că ei erau aceiași, tot vlahi.
V-am redat dialogul acesta pentru ca ma contrariau multe lucruri la vremea aceea: de ce le spunea bunica romanilor ”mucani”, cand eu invatasem la școală ca mocanii sunt comunitati de pastori de prin Transilvania (iar fârșiroții mei nu se deosebeau prea mult de aceștia, din poveștile pe care le ascultasem) de ce vorbim o limbă asemănătoare dar nu identică, de ce ai mei aveau mândria lor – a unor oameni demni, modești dar care își cunosc superioritatea. De ce se incăpățânau să păstreze nealterate obiceiuri și tradiții și nu acceptau prea ușor influențe din afară s.a.m.d. :) Și-atunci intreb: dacă lor (alor mei) li se spunea vlahi, iar aici, în România, li se spune aromâni, ce suntem noi?
Eu l-am intrebat pe BRANISLAV STEFANOSKI AL DABIJA cine santem noi armàni
Raspunsul
MAKEDON
Noi him MAKEDONI (Makedon-Armanj), urmash directsa a MAKEDONJLJI ANTITS, DUPU TUTE SEAMNE, NINTE DI TUTA LIMBA!
LIMBA CAE U ZBURAM IASTE IDENTICA CU LIMBA MAKEDONA al Alexandru, Filipu, cum shi cu atsea al Ahile, a shi al Pelop, pap-lu al Menelai shi Agamemnon, Orfei, Tamir, Lin,……
Mine am multe inscriptsiur veclje cu njilje di anj, shi ninte s-yina Latinjlji (cai tut ashi santu di arazga Traca=Armanesca) tu Balcani cai li ghiuvusescu cu limba anostra.
LIMBA LATINA SHI LIMBA GREACA SANTU SUROGATE DI LIMBA ARMANESCA (TRACA).
Ti aista scriu APSOLUT tuts vecljilj scriitor Grets, a shi latinj.
Am scriata ma multe cartsa cu ARGUMENTATSIE USCATA (tu partea di limba shi argumentatsia istorica) ca him urmash a Makedonjlor Antits.
–––––––––––––––––––––––––––
Patrida anostra nu iaste Rumunia ma MAKEDONIA ISTORICA.
Noi nu him Rumunj, ma MAKEDONI.
Tu multsimea di documentile a statilor di tu Europa, pan la anlu 1912 (ampartsarea ali Makedonie) NOI HIM REGHISTRATS SUM NUMA DI MAKEDONI,ATSEA TSI HIM PISTI 4.000 DI ANJ.
Îmi cer scuze ca nu știu să scriu armâneste. Citesc și înteleg. Totuși, dacă sunteti atât de bine informat, poate încercăm să clarificăm unele aspecte. De unde provine denumirea de machedon/machidon? Ce similaritate este intre aromân/armân și machidon? Dacă observați, rădăcina cuvântului aromân este aceeași cu român, cu prefixul a- descriind, după părerea mea, o particularitate privind apartenența și care se referă, mai degrabă, la poziționarea opusă a teritoriului în care a fost împins acest popor, față de ORIGINILE sale.
Nu contest vechimea limbii și posibil ca, după cercetări, să se ajungă la o concluzie atestată oficial. Dar nu cred, personal, că există vreo apartenența la poporul macedonean și nu cred că avem vreo tangență cu Alexandru Macedon. Posibil ca unele grupuri ale strămoșilor să-și fi atribuit această apartenență din motive de securitate sau pentru că au participat la viata militară alături de armatele lui Alexandru.
Și, ca să revin la articolul domnului Coja, este grav că grecii continuă politica de asimilare forțată (știu ca mulți au cedat, și-au schimbat și numele, de pe vremea bunicii – 1912-1920 și cu mult înainte) și, iarăși, este grav că aromânii își caută o identitate separată. Personal, nu cred că acest popor are o identitate separată de cea a românilor, nici lingvistic, nici altfel. Nu cred în descendența sa macedoneană, ca să-și ia această denumire. Și dacă este așa, de ce nu au fost strămutați toți în Macedonia, de vreme ce teritoriul macedonenilor a fost unul cu o oarecare stabilitate și continuitate? Istoricii să cerceteze. Dar dați-mi voie să repet titlul acestui articol al domnului Coja, citându-l pe Petre Țuțea: „Aromânii sunt români absoluți!”.
armân in limba noastra in romaneste inseamna ramân ,eu nu cred ca santem romani,poate ca romani sa fie rude indepartate cu noi armâni,noi santem urmasi Imperiului Makedonean.
Ar trebui amintit ca cei mai multi dintre responsabilii aromanilor din Balcani si de aici sunt parte a Conventului in care se recunoaste un singur popor, cu ramura sudica urmasa legitima a traco-dacilor, includ regatul macedonean, pe aceiasi linie acad. M. C. Marioteanu.
Atentie la intoxicarile grupusculelor care exploateaza dezorientarea si entuziasmul pentru substratul trac, militand pentru doua popoare. O parte dintre ei au legaturi pe linia udmr-soros-tokes-minoritati, la un moment dat contactele au devenit de notorietate.
Din informatiile noastre se incearca ruperea de romanitate, mai intai aici, pentru a se grabi procesul de asimilare al celor din Balcani.
Majoritatea aromanilor urmeaza linia Matilda Caragiu Marioteanu.
Cei despre care vorbesc au fost flancati in numeroase locuri unde ni s-a transmis ca au aparut, asteptam aceiasi colaborare si aici.
Eu l-am intrebat pe BRANISLAV STEFANOSKI AL DABIJA cine santem noi armàni
Raspunsul
MAKEDON
Noi him MAKEDONI (Makedon-Armanj), urmash directsa a MAKEDONJLJI ANTITS, DUPU TUTE SEAMNE, NINTE DI TUTA LIMBA!
LIMBA CAE U ZBURAM IASTE IDENTICA CU LIMBA MAKEDONA al Alexandru, Filipu, cum shi cu atsea al Ahile, a shi al Pelop, pap-lu al Menelai shi Agamemnon, Orfei, Tamir, Lin,……
Mine am multe inscriptsiur veclje cu njilje di anj, shi ninte s-yina Latinjlji (cai tut ashi santu di arazga Traca=Armanesca) tu Balcani cai li ghiuvusescu cu limba anostra.
LIMBA LATINA SHI LIMBA GREACA SANTU SUROGATE DI LIMBA ARMANESCA (TRACA).
Ti aista scriu APSOLUT tuts vecljilj scriitor Grets, a shi latinj.
Am scriata ma multe cartsa cu ARGUMENTATSIE USCATA (tu partea di limba shi argumentatsia istorica) ca him urmash a Makedonjlor Antits.
–––––––––––––––––––––––––––
Patrida anostra nu iaste Rumunia ma MAKEDONIA ISTORICA.
Noi nu him Rumunj, ma MAKEDONI.
Tu multsimea di documentile a statilor di tu Europa, pan la anlu 1912 (ampartsarea ali Makedonie) NOI HIM REGHISTRATS SUM NUMA DI MAKEDONI,ATSEA TSI HIM PISTI 4.000 DI ANJ.
Armanii sunt ariminii, parte a pelasgilor. Rumunii, ramanii, sunt rahmanii si rimanii pomeniti de N.Densusianu. Macedonenii din regatul lui Filip al II-lea erau din stirpea tracilor. Geto-dacii, urmasi ai tracilor, din spatiul Danubiano-Carpato-Pontic, s-au desvoltat in spatiul actualei Romanii. Tracii sud-dunareni sunt geti, tribalii (Valea Timocului), moesii de sus si de jos, odrisii, cobrizii, macedonenii, epiriotii, ilirii (apropiati ai tracilor) si alte triburi mai mici, care s-au desvoltat separat de cei de la nord de Dunare, desi legaturile ambelor maluri ale Dunarii au fost tot timpul active. Macedo-romanii, armanii, moscopolenii, vlahii, vlasii, balcii (pastorii muntilor Balcani), ciri-biri, istro-romanii, morlacii, rumunii si ramanii (din Albania) sunt frati cu daco-romanii, desi au traditiile si cultura lor aparte, iar limbile ce le vorbesc sunt idiomuri ale limbii romane. Cercetarile sunt in curs, cred ca istoria europenilor va trebui rescrisa. Alexandru Macedon era macedonean, descendentii din traci, armata macedoneana era formata in majoritate din tracii odrisi si epirioti, iar grecii erau ocupati de macedoneni a caror elite aveau cultura greaca. Pana acum cca 8o de ani grecii tunau impotriva lui Alexandru cel Mare, asa cum in antichitatea greaca facea si marele orator grec Demostenes. Cand Alexandru Macedon a invins imperiul persan, grecii erau mercenari in ostile persane (vedeti Xenofon „Anabasis”). Filmul in care Alexandru striga in fata ostilor „Pentru patria noastra Grecia!”, este o facatura, o minciuna. Filip II si fiul sau Alexandru au distrus puterea polisurilor grcesti Athena, Corint si Theba. La 16 ani, Alexandru, numit seful cavaleriei macedonene, ocupa Theba, polisul cel mai infloritor al lumii grecesti si pe motiv ca niste greci beti au ucis o santinela macedoneana, Alexandru a ordonat raderea de pe fata pamantului a Thebei. Azi este un sat mic cu niste ruine pe malul paraului Euros. Grecii antici numeau lumea de dincolo de Euros, cu numele Europas, adica „cei de dincolo de Euros”, deci niste barbari, demni de desconsiderarea mandrilor greci. Europas erau si macedonenii lui Sandu Macedon. Numele lui Alexandros era de fapt Lissandros (vezi Demostenes)
Eu l-am intrebat pe BRANISLAV STEFANOSKI AL DABIJA cine santem noi armàni
Raspunsul
MAKEDON
Noi him MAKEDONI (Makedon-Armanj), urmash directsa a MAKEDONJLJI ANTITS, DUPU TUTE SEAMNE, NINTE DI TUTA LIMBA!
LIMBA CAE U ZBURAM IASTE IDENTICA CU LIMBA MAKEDONA al Alexandru, Filipu, cum shi cu atsea al Ahile, a shi al Pelop, pap-lu al Menelai shi Agamemnon, Orfei, Tamir, Lin,……
Mine am multe inscriptsiur veclje cu njilje di anj, shi ninte s-yina Latinjlji (cai tut ashi santu di arazga Traca=Armanesca) tu Balcane
cai li ghiuvusescu cu limba anostra.
LIMBA LATINA SHI LIMBA GREACA SANTU SUROGATE DI LIMBA ARMANESCA (TRACA).
Ti aista scriu APSOLUT tuts vecljilj scriitor Grets, a shi latinj.
Am scriata ma multe cartsa cu ARGUMENTATSIE USCATA (tu partea di limba shi argumentatsia istorica) ca him urmash a Makedonjlor Antits.
–––––––––––––––––––––––––––
Patrida anostra nu iaste Rumunia ma MAKEDONIA ISTORICA.
Noi nu him Rumunj, ma MAKEDONI.
Tu multsimea di documentile a statilor di tu Europa, pan la anlu 1912 (ampartsarea ali Makedonie) NOI HIM REGHISTRATS SUM NUMA DI MAKEDONI,
ATSEA TSI HIM PISTI 4.000 DI ANJ.
,,Cât privește ideea ca aromânii să aibă un reprezentant în Parlamentul român, în grupul minoritarilor, una din două: ori desființăm acest grup parlamentar, inventat de cominterniștii din FSN, ori îl menținem, acceptând însă intrarea unui aromân în acest grup. Ar fi o șansă pentru ca acest grup parlamentar să nu devină o anexă tainică a UDMR, un veritabil cal troian acceptat în Parlament cu prea mare generozitate! Cu un aromân desemnat de aromâni în Parlament, Parlamentul României va fi mult mai românesc decât este azi!”
* Mai corect decât atât, nu e posibil! Salutare domnule profesor.
P.S.: Tocmai pentru că NE-recunoaşterea etnică nu este susţinută de nicio dovadă. În literatura de specialitate nu sintem consideraţi DACO_ROMÂNI. Doar LATINI. Şi pe lângă asta noi sintem şi ELINI. Un caz unic în Europa. Deci de fapt şi de drept nici măcar nu avem ce combate. Problema este la elitele române (unele) cu percepţia asupra latinităţii, latinitate pe care de altfel noi nu o negăm, nici pentru noi (totuşi sîntem rude apropiate cu latinii antici alături de italieni) şi nici pentru voi (o parte din Dacia a fost provincie romană).
* Credem totuşi că principala problemă o constituie statul FYROM care a început să revendice şi moştenirea tracilor. România a legitimat la Bucureşti această aberaţie. Au armată ce să facem?! Problema este complexă. Grecia (Macedonia) speră să rezolve paşnic toate conflictele. Nici capacitate de război nu ar avea şi mai ales nici nu doreşte asta. Credem că totul se va rezolva de la sine. Însă se poate grăbi procesul pe cale amiabilă. Fiecare popor trebuie să trăiască în adevăr (în limita accesibilităţii lui). Totuşi unele teorii de astăzi distrug complet unele comori proprii fiecărui neam…
Domnule profesor, ma simt dator cu o explicatie cu referire la poezia postata pe blog-ul dumneavoastra care trata minoritatile si neamurile.
Sensul atribuit nu era cel politic ci a fost circumscris strict recunoasterii etnice (daca poate exista in afara politicii). Adica spre exemplu, macedonii nu resimt nevoia de a fi audiati la tribunal in limba materna. Sau la primarie. Daca ne-am fi dorit asta ne transformam limba oficiala in Grecia (Macedonia)si aia era. Dar nu ne dorim asta nici acasa daramite in strainatate (oarecum impropriu caci machedoni au existat in Dacia din timpuri imemoriuale). Insa legislatia fiind de asa natura astazi, in momentul cand exista deja 19 etnii recunoscute ce primesc finantari si din contributiile celor peste 50.000 de machedoni din Romania, este normal ca si etnia probabil cea mai productiva culturii si economiei romanesti sa-si revendice acest statut. Noi nu dorim neaparat sa fim MINORITATE NATIONALA CI MINORITATE ETNICA recunoscuta LEGAL. Adica sa intram si noi si personalitatile noastre in istoria oficiala si sa ne putem dezvolta limba si cultura sub protectie juridica. Altminteri nu stiu cum putem organiza slujbe religioase fara recunoastere legala.
Daca traim in Romania, limba literara este limba romana si in parlament si in justitie si in Biserica insa trebuie sa existe o baza legala. Altfel am deveni nelegiuti.
De aceea ce ati afirmat la o alta postare este perfect corect. Ori ii recunoastem si pe armani alaturi de celelalte minoritati ori se desfiinteaza grupul parlamentar si ii recunoastem etnic cu posibilitatea legala de a-si desfasura activitatile culturale fie ele chiar si private. Nu stim daca in Europa situatia este identica. Deunazi cineva ne-a anuntat ca Franta a declarat sau urmeaza sa declare toate limbile minoritare ca facand parte din PATRIMONIUL NATIONAL. In italia se aloca fonduri tuturor dar nu se face atata galagie cu politica.
Oricum ar fi, armanii trebuiesc RECUNOSCUTI ETNIC.
Salutare!
Domnule profesor, ma simt dator cu o explicatie cu referire la poezia postata pe blog-ul dumneavoastra care trata minoritatile si neamurile.
Sensul atribuit nu era cel politic ci a fost circumscris strict recunoasterii etnice (daca poate exista in afara politicii). Adica spre exemplu, macedonii nu resimt nevoia de a fi audiati la tribunal in limba materna. Sau la primarie. Daca ne-am fi dorit asta ne transformam limba oficiala in Grecia (Macedonia)si aia era. Dar nu ne dorim asta nici acasa daramite in strainatate (oarecum impropriu caci machedoni au existat in Dacia din timpuri imemoriuale). Insa legislatia fiind de asa natura astazi, in momentul cand exista deja 19 etnii recunoscute ce primesc finantari si din contributiile celor peste 50.000 de machedoni din Romania, este normal ca si etnia probabil cea mai productiva culturii si economiei romanesti sa-si revendice acest statut. Noi nu dorim neaparat sa fim MINORITATE NATIONALA CI MINORITATE ETNICA recunoscuta LEGAL. Adica sa intram si noi si personalitatile noastre in istoria oficiala si sa ne putem dezvolta limba si cultura sub protectie juridica. Altminteri nu stiu cum putem organiza slujbe religioase fara recunoastere legala.
Daca traim in Romania, limba literara este limba romana si in parlament si in justitie si in Biserica insa trebuie sa existe o baza legala. Altfel am deveni nelegiuti.
De aceea ce ati afirmat la o alta postare este perfect corect. Ori ii recunoastem si pe armani alaturi de celelalte minoritati ori se desfiinteaza grupul parlamentar si ii recunoastem etnic cu posibilitatea legala de a-si desfasura activitatile culturale fie ele chiar si private. Nu stim daca in Europa situatia este identica. Deunazi cineva ne-a anuntat ca Franta a declarat sau urmeaza sa declare toate limbile minoritare ca facand parte din PATRIMONIUL NATIONAL. In italia se aloca fonduri tuturor dar nu se face atata galagie cu politica.
Oricum ar fi, armanii trebuiesc RECUNOSCUTI ETNIC.
Salutare!
PS:Scuze pentru comentariile duplicate. Exista erori la postarea lor.
EXCELENTA POSTARE !!! Felicitari
SI MARMOTA INVELEA CIOCOLATA-N STANIOL
Domnule DEM, ați dat un citat din moștenirea pelasgă. Care este sursa acestui citat? Mi-ar fi util să cunosc acest detaliu. Mulțumesc.
cu mai multi ani in urma in timp ce ma aflam la atena am avut ocazia sa cunosc un profesor de istorie elen.l-am intrebat care era opinia istoricilor si lincvistilor eleni referitor la originea aromanilor care locuiesc in numar mare si in grecia.raspunsul lui a fost scurt si cuprinzator.poporul roman din spatiul carpato dunarean sa format prin amestecul dacilor cu colonistii romani.aromanii sau format prin amestecul ocupantilor romani ai greciei cu triburile tracice din grecia.asa se explica asemanarea limbii cotovlahe cu limba romana.grecii combat cu tarie teoria ca in urma cu secole pastori din dacia sau asezat in grecia.pe de alta parte exista cu adevarat multi romani care locuiesc in bulgaria,yugoslavia,albania etc.gm
Românii îşi poartă Ţara în suflet dintotdeauna.
Doar aşa am rezistat pe meleagurile natale şi suntem cei mai vechi urmaşi ai locuitorilor Imperiului Pelasg (sunt păreri care fac asocieri cu atlanţii).
Una dintre învăţăturile pelasge spunea că: „nu pământul este al oamenilor ci oamenii aparţin şi sunt datori acestuia”
Aceia care nu se consideră români, evident că trebuie să li se respecte voinţa şi să fie ceea ce vor ei.
Pământul nu iartă!
Căutaţi documentare despre pelasgi şi veţi descoperi de ce evreii (care de fapt nu sunt evrei) vor musai „pământ şi apă” în fostele teritorii pelasge, necunoscând că se vor face „o apă şi-un pământ”
Sentimentele şi credinţa nu se cumpără, Petre Ţuţea o spune foarte clar pentru cei care au inima curată.
L-am cunoscut si eu pe Vasile Barba si am discutat cu el. A fost un patriot adevarat si a elaborat un calcul in speranta ca va fi in folosul armanilor.
Aici sunt doua lucruri: adevarul stiintific si solutia cea mai buna pentru supravietuire.
Din punctul de vedere stiintific armanii sunt romani.
Strategic, pot adopta teoria ca sunt popor separat luand in calcul argumentele pe care le expuneti foarte clar.
Intrebarea e: Care sunt consecintele?
Parerea mea e ca nu corespund deloc sperantelor lui Vasile Barba. Dimpotriva. De unde pana acum armanii aveau o matca, o Tara-Muma, un popor care sa-i ocroteasca, acum se vad desprinsi de acestea, fara ca UE sa le dea cel mai mic semn ca i-ar baga in seama. Cu alte cuvinte, au iesit de sub umbrela Romaniei in speranta ca una mult mai mare, a UE, ii va adaposti, dar se vad acum fara nici o umbrela, in bataia taifunului.
Pe mine ma revolta la culme indiferenta statului roman actual fata de aromani, meglenoromani, istroromani, ca si fata de romanii din Basarabia, mai ales fata de cei din Bucovina de Nord si, si mai mult, fata de cei din Bugeac, fata de cei din Timoc, Bulgaria, Maramuesul nordic. Privesc cu nostalgie vremurile cand, incepand cu Cuza si continuand cu Casa Regala, Romania avea grija de copiii ei instrainati.
Ce vad insa? Un aroman din Romania, vorbind romana cea mai corecta,spune ca el nu are nimic in comun cu romanii, stramosii lui nu au fost traci ci greci, romanii sa-i lase in pace, infiintarea de catre Romania a scolilor in zonele armanesti a fost o crima pentru ca prin aceasta au fost deznationalizati(!?). Aceasta lepadare de etnia romana l-a dus la o ura furibunda fata de tot ce e romanesc, o stare dementiala pe care n-am mai intalnit-o decat la „maldavienii” lui Voronin.
As fi curios ce ar spune la toate acestea admirabilul roman care a fost Vasile Barba, fie-i tarana usoara!