Valeriu Dulgheru

REFORMATAREA DREPTEI A ÎNCEPUT. ÎNTR-UN CEAS BUN!

„Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari”.
(Emil Cioran)

Într-adevăr, cât adevăr a avut acest mare filosof român: prin dezbinare se prăbușesc lucrurile mari (a se vedea puternicul de altă dată Front Popular!). Prin unire cresc lucrurile mici. Unirea partiduțelor unioniste într-o singură formațiune de dreapta va duce la creșterea lor, la capacitatea acestora de a valorifica cele peste 30% de voturi unioniste. Mult așteptații de întreaga Dreaptă pași de unificare a dreptei se pare că au demarat. S-ar putea să par puțin naiv, credul, dar este o șansă. În situația noastră salvator ar putea fi și un pai. Ideea unificării forțelor de dreapta plutește în aer de vreun an de zile (cel puțin din perioada pregătirilor către alegerile parlamentare și locale) și, în sfârșit, are șanse de a se materializa.
Liderul Partidului Liberal, D. Chirtoacă, propune crearea unei Mișcări Unioniste în Republica Moldova din care să facă parte toate formațiunile care optează pentru unirea cu România și care să participe în comun la alegerile prezidențiale din anul viitor și mai apoi la cele parlamentare (cu un grad înalt de probabilitate anticipate!). Desigur, astfel de tentative au existat și anterior, dar de fiecare dată s-au cramponat de nedorința de facto (nu prin declarații) a liderilor partiduțelor unioniste de a face acest lucru. Toți analiștii politici, întreaga suflare românească din Basarabia, susțin că unificarea forțelor unioniste (Sună cam bizar! Ce forță unionistă iești dacă nu dorești să te unești cu semenii tăi? Cum poți să-i unești pe ceilalți în jurul tău?) este singura soluție pentru a scăpa această așchie de popor român de kremlinezul Dodon. „În cadrul partidelor unioniste putem regăsi toate partidele fără să existe vreo problemă pentru păstrarea identității unuia sau altuia dintre partidele unioniste. Începând de astăzi, public, fac apel către toate partidele de orientare unionistă – să accepte această propunere, să formăm Mișcarea Unionistă din Republica Moldova. Invit pe toţi doritorii să vină chiar la Consiliul nostru din această duminică, unde vom propune această chestiune”, a specificat Dorin Chirtoacă.
Desigur, parțial au dreptate și cei care consideră că „trebuie cooptați lideri noi, credibili. Dacă se va merge pe formulele vechi, nu cred că se va ajunge la schimbare”. Dar oare puțini lideri noi, credibil, au apărut în ultima vreme pe dreapta (pe stânga majoritatea sunt cu iz de mucegai iar unirea (forțelor lor!) este „de beton”): V. Țurcanu, O. Țîcu, V. Costiuc, V. Bilețchi, A. Ursu, chiar și V. Munteanu. Veniți toți la un loc și alegeți-vă un singur lider, un adevărat lider. De nu veți face acest lucru „veți rămânea fără noroc” ne avertizează la distanța în timp de o sută de ani marele Mateevici: „Dar știți: de nu veți ridica / De printre voi pe-acest proroc, / În voi viața va seca, / Zadarnic soarta veți ruga, / Căci scoși veți fi atunci din joc. / Și-ți rămânea fără noroc” (A. Mateevici. Mărășești, 10 iulie 1917).
Obișnuiesc să privesc regulat (în măsura când am această posibilitate) emisiunea „Punctul pe Azi” cu Vasile Munteanu de la TVR Moldova. Uneori mi se face rușine de câtă miopie dau dovadă unii lideri de partiduțe. În ultima campanie electorală (locală) moderatorul emisiunii, avându-i drept protagoniști invitați pe 3-4 unioniști toți candidați la postul de Primar al Capitalei îi întreba în mod direct: „De ce nu vă uniți?”. De fiecare dată fiecare din ei găsea „scuzele de rigoare”. S-a motivat și se mai motivează că de vină pentru căderea Partidului Liberal a fost M. Ghimpu, de aceea, mai mulți l-au părăsit ca pe o corabie naufragiată. Ei bine, acum Ghimpu nu mai este la cârma partidului. De ce nu ați reveni cu toții ca să reparați împreună ce a fost distrus (Pl-ul a. 2009-2010)? Viața v-a demonstrat că separat nu puteți face nimic. Orice infantil știe că doar împreună puteți reuși. Uitându-vă în urmă, ce rezultate vedeți în urma recentelor alegeri: de sub a fiecăruia din voi (cu excepția lui D. Chirtoacă și O. Țîci)1%?
În emisiunea din 13 decembrie recent protagoniștii dlui Vasile Munteanu au fost liderii ai trei partide unioniste: D. Chirtoacă, V. Munteanu și V. Costiuc (poate era mai bine să mai fi fost cineva din liderii altor partide unioniste. Ulterior s-a specificat că și T. Deliu, politician, profesor, conferențiar universitar, liderul PLDM era de acord – până la ieșirea lui V. Filat de la pușcărie!). Mi-a lăsat o impresie bună fiecare din cei trei lideri, în special, D. Chirtoacă (în pofida trecutului recent care-l marchează). Cel puțin prin declarațiile lor au dat dovadă de maturitate politică (în sfârșit!): a nu căuta pretexte de a nu se uni; a evita orice discuții privind trecutul fiecăruia din ei; a promova meritocrația (chiar dacă acest termen nu a fost rostit). „Nimeni nu are dreptul să prestabilească, din timp, cui şi unde îi este locul. Acest lucru îl pot hotărî doar unioniştii delegaţi din toate colţurile Moldovei şi din diasporă, în cadrul unui Congres, prin votul lor liber, sincer şi direct. Aşa este democratic, reprezentativ, legitim corect şi european!”, a concluzionat D. Chirtoacă. Pentru noi, alegătorii unioniști de rând, care așteptăm de prea multă vreme, nu contează cum vă numiți, treabă să faceți. Să-l puneți pe acest Dodon kremlinez cu botul pe labe, să readuceți unionismul la statutul din anii 90’.
Este importantă reacția liderilor celorlalte partiduțe unioniste. M-a dezamăgit, m-a întristat mult reacția Domnului O. Țâcu expusă pe Sqype în emisiune. Un intelectual veritabil, cu o gândire critică bine pusă la punct, cu o pregătire de istoric excelentă, autor al mai multor analize profunde despre „starea națiunii”. Dar ce atitudine a luat în această situație! „Nu consider oportună unificarea în jurul PL-ului deoarece D. Chirtoacă are dosare care poate dezavantaja formațiunea (încă nimeni nu l-a ales pe D. Chirtoacă președinte al noii formațiuni! S-ar putea ca Congresul să Vă aleagă pe Dstra, Domnule O. Țîcu!). Persoana Țîcu poate să aibă dreptate, având opinia proprie, pe care a expus-o, dar acum este liderul nou ales al PUN-lui. El a trădat Blocul ACUM, pe spinarea căruia s-a cocoțat în parlament și până la urmă s-a separat. Acum este lider de partid, are în spate o întreagă echipă, și nu mai poate să-și expună propriile opinii. Nu mai este mult până la ziua constituirii Consiliului Politic al PUN unde ar trebui să se pună în discuție propunerile de unificare. Pentru a rămâne separat dl O. Țîcu inventează o „oarecare altă ideologie a PUN-ului, diferită de cea general unionistă”. Știam din bătrâni că „ce iese din pisică tot șoareci prinde”. Liberalul A. Șalaru, ieșit din PL, nu putea construi altceva decât un alt partid liberal. Este o scuză pentru cei proști. Președintele onorific T. Băsescu ne propune Unirea. Ce ne propune nou alesul președinte O. Țîcu?
La întrebarea moderatorului dacă rămâne în vigoare declarația lui de a candida la alegerile prezidențiale dl O. Țîcu a declarat franc „Da”. Neconsultându-se cu propriii noii colegi de partid PUN! La rândul său dl D. Chirtoacă propune ca la prezidențiale să facă front comun cu partidele pro-europene, să fie înaintat candidatul cu cele mai bune șanse (dând de înțeles, inclusiv Dna Maia Sandu dacă va rămâne în top până în toamna anului viitor). Pentru ca să spună că acceptă propunerea celor trei de unificare a forțelor de dreapta dl O. Țîcu are nevoie de decizia Consiliului Politic al PUN-lui. Dar pentru a se autocandida la prezidențialele din anul viitor este suficientă doar propria dorință? Cam anapoda mod de gândire. Se pare că John Quinton avea dreptate referitor la politicieni, în cazul dat, în privința lui O. Țîcu. „Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel”. Acum dl O. Țîcu face tocmai acest lucru: mai cumpără tunel. Sperăm mult că își va schimba opiniile. Mai sunt și membrii conducerii PUN care au și ei de spus ceva la acest capitol. Îmi amintește foarte mult de un caz similar privind unificarea forțelor democrate din iunie 2000, în preajma reinstalării regimului comunist voronist. V. Muravschi, liderul PNȚCD, M. Rusu, liderul PL, cu susținerea așchiilor Dolganiuc (PPCD) și Nedelciuc (PFD), au căzut de acord cu toții de a convoca congresele partidelor lor, a declara dizolvarea lor și altoirea lor pe tulpina proaspătului PSL în frunte cu O. Serebrian. Care a fost reacția acelui proaspăt lideraș O. Serebrian? „Noi am convocat congresul de constituire a PSL în primăvară (din fuziunea Grupului Inițiativei Social-Liberale cu Liga Creștin-Democrată a Femeilor din Moldova). Nu putem convoca Congresul în fiecare lună. Dacă doriți vă ofer o treime din locuri în Consiliul politic republican”. Astfel s-a terminat epopeea cu unificarea forțelor democrate. Ce a urmat știm cu toții (e mai ușor să te uiți în urmă decât înainte): o lungă noapte polară comunist-voronistă de opt ani. Puteau să rămână 12 sau mai mulți ani dacă tinerii nu făceau revoluția din 7 aprilie 2009. Tot acest regim comunist-voronist, nașul căruia alături de Iuda Roșca a fost și O. Serebrian, a dat naștere altor nopți polare create de Plahotniuc și acum de Dodon. Pe atunci acest „pretins rafinat politician” O. Serebrian era tânăr însurățel. Cum a terminat-o știm cu toții – a ajuns până la urmă în torba lui Plahotniuc.
Prezintă interes frustrările unui alt lider, vechi și unic de peste zece ani cu „rezultate notabile permanente de sub 1%”, „sincer și autentic unionist” – V. Pavlicenco: „Sigur, acum suntem cuprinși de o dezamăgire, pe care încercăm să o depășim, chiar avem nevoie de ajutorul celor care ne simpatizează, pentru că suntem convinși că există un Dumnezeu și pentru unioniștii sinceri, autentici” (V. Pavlicenco). Chiar vă venim în ajutor. Cu un bun sfat: declarați fuziunea PNL-ului în noua construcție unionistă unică pe dreapta basarabeană măcar în ultimul ceas și națiunea vă va aprecia.
„O țară de oi merită un guvern de lupi” spune E. R. Murrow despre guvern şi oameni. Avem acest guvern de lupi siberieni în frunte cu fiara kremlineză Dodon. Am demonstrat acest lucru și în alegerile locale recente. Am ales o puzderie de lupi prin raioane și primării. Dar trebuie să încetăm să călcăm mereu pe aceeași greblă care ne aduc doar cucuie nu și minte. Partiduțele unioniste care vor rămâne în afara acestei construcții unificatoare să fie tratate (de societatea civilă, de unioniști) după cum merită. Intelectualitatea trebuie să revină în avangarda acestui proces unificator, unde prin definiție îi este locul. Fără condiții, fără interese. Datoria ei față de moș Ion este enormă. Trebuie făcută o presiune socială majoră asupra liderilor acestor formațiuni politice unioniste, dar și asupra multiplelor asociații unioniste. Trebuie să exercităm acum o presiune socială mare asupra ezitanților. A „adopta expectative binevoitoare, a ne face că nu vedem și nu auzim, pe scurt trădăm. Nu ne facem datoria. Imparțiali și încrezători înregistrăm și tăcem. Suntem cei mai vinovați” ar declara victima regimului comunist din România N. Steinhardt (1937).
Condiția Sine qua non a viabilității acestei noi construcții unificatoare pe dreapta este încetarea oricăror bătălii fratricide, inclusiv cu verii lor de pe centru-dreapta. Chiar dacă câștigă un vot două ale unor unioniști desprinși de la Blocul ACUM, pierd alte sute din partea altor potențiali alegători care nu văd bine neunirea unioniștilor, pierd o perspectivă reală de debarcare a regimului kremlinezului Dodon doar în colaborare cu cei pe care-i hulești, cu care te lupți pentru un vot, iar kremlinezii dodoniști se râd de prostia noastră. „Nu e nicio rușine să te naști prost. Rușine e să mori prost” spunea Marin Sorescu.
„Cineva trebuie totuși să mânuiască ruleta, iar actorii principali par (cu o singură și notabilă excepție, care dă chiar numele ei) obosiți. Scenariul rusesc va deveni perfect funcțional la Chișinău prin realegerea lui Dodon la butoane, în toamna anului viitor. O reinventare onorabilă nu se anticipează pentru următoarele luni, timp în care motoarele geopolitice rusești se vor tura la maximum, spre a asigura permanentizarea lui Dodon la putere, în jilțul tricolor (alb-albastru-roșu)” scrie analistul politic D. Popescu. Iată adevăratul pericol care ne paște. Speranța este mare în această nouă construcție unificatoare care poate să dea noi „actori care să mânuiască ruleta”.
Să ne ajute Dumnezeu!