Text pus la dispoziție de același DACICUS

Ion Mota:

FAZA PRECORPORATIVÃ?

În numarul trecut al „Axei” a fost semnalata, într-o scurta notita, o problema de mare importanta în legatura cu ideea corporatista în România, problema care prin faptul ca a fost acum ignorata de catre corporatistii români, da nastere unei distinctii esentiale între acestia si ideologia Legiunii. Aceasta chestiune trebuie reluata si discutata cu toata amploarea, deoarece noi socotim ca o recladire corporativa a Statului Român, cu nesocotirea acestei probleme, ar fi, daca nu imposibila, în orice caz nefolositoare ba chiar mai daunatoare decât actuala structura democratica. (Daunatoare poporului românesc, etniceste românesc).
Corporatismul, asa cum este prezentat la noi, îndeosebi de catre D. Manoilescu, se reduce la o problema de forma a organizatiei de Stat, fara a examina si urmari o modificare a structurii etnice a Statului, o actionare asupra continutului cuprins în aceste forme organizatoare. E un corporatism etniceste incolor, care cauta sa aseze în forme noi populatia actuala a României, pe membrii actuali ai profesiunilor din România, pe posesorii actuali ai situatiilor din comert si industrie. Prin aceasta noua si mai buna organizare profesionala se mentine si se consolideaza actuala situatie demografica a României, se permanentizeaza deci o structura etnica incontestabil nenorocita.
Dar avem noi oare nevoie de conservarea actualei structuri etnice a Statului ba chiar de întarirea ei prin organizarea mai superioara, mai perfecta a Statului corporativ? Profesiunile libere, comertul, industria, presa, sunt în proportii inadmisibile, adesea majoritati si chiar unanimitati, în mâini straine, în deosebi jidanesti. O permanentizare a acestei situatii, fie chiar în noua haina simpatica a unei Românii corporative, nu este o solutie a acestei grave probleme de structura. Caci nu se vor mai putea, ulterior, româniza viitoarele corporatii daca nu precedem aceasta organizare corporativa de împlinirea unor masuri de modificare a structurii etnice a Statului, a profesiunilor, a categoriilor sociale (sau în orice caz daca nu ne marginim a realiza din corporatism numai atât, în faza initiala cât nu prejudiciaza rezolvarea acestei probleme prealabile).
Noi nu dorim un continut identic, cel de azi, într-o forma noua. Înainte de a proceda la alcatuirea noilor forme de viata pentru viitor, sau cel putin în acelasi timp cu aceasta operatiune, trebuie sa ne vindecam ranile grele care ne-au sfârtecat vitalitatea, ne-au cangrenat trupul, adica trebuie sa procedam la reformarea structurii de baza, a structurii etnice a Statului. Dupa împlinirea acestei epuratii în corpul si spiritul populatiei alcatuitoare a României de azi, atunci da, e binevenita haina de drum nou a corporatismului si numai atunci va putea fi ea definitiv si util închegata.
Fara a trece cu succes prin aceasta faza precorporativa, ne-am osteni în zadar cladind o Românie noua corporativa, caci n-am izbuti decât sa spoim pe dinafara un mormânt plin înauntru de putreziciune, lipsit de frumusetea viatii, lucru care, dupa cât ne învata Evanghelia, e fara rost.
Departe de a încheia discutia acestei probleme cu scurtele observatii de aici, am dorit deocamdata, sa-i trasam doar scheletul.
Asteptam cu mult interes, cu desavârsita bunavointa si buna credinta, lamuririle necesare din partea celor care vor sa ridice prestigiul corporatismului în România, gelosi de primatul initiativei lor renovatoare. Vom putea vedea astfel daca acest corporatism primar, admitând tezele si imperativele acestei „faze precorporative” concepute de corporatismul nostru… secundar, nu poate fi în viitor un bun camarad de lupta.
“Axa” din 6 Septembrie 1933