Dorel Bîrsan
107 aprobate
biransblogblog.wordpress.comx
biransderol@yahoo.com

Ca răspuns la adevar.
Niciodată România nu a cunoscut o dezvoltare mai spectaculoasă decât în vremea lui Ceauşescu. Şi nu a fost chiar foame cum spui tu, care vorbeşti din auzite. Criza alimentară a fost amplificată de conspiraţionişti care au ţinut alimentele prin depozite. Salam de Sibiu de calitate era scos cu lăzile pe străzi în noaptea de 22 spre 23 decembrie 89. De unde oare? În ultimii ani până spre 89, prin restaurante era mâncare din belşug. Cu 100 de lei ceauşişti două persoane mâncau pe săturate. Mai beai şi o sticlă de vin bun la urmă (Fetească regală din podgoria Urlaţi sau Cabernet. Erau 16 lei sticla de trei sferturi) şi rămânea 2 – 3 lei bacşiş la ospătar. O porţie de „muşchi ţigănesc” era 30 lei cu salata aferentă, iar o friptură 18 lei. Dacă erai mai restrâns te rezumai la o porţie de „creier pane” şi dădeai 13 lei sau la o ciorbă de burtă ce costa 7 lei cu ardeiul şi smântâna aferente incluse. Oriunde pe lângă şcoli sau universităţi (cum era în Pasaj la Universitate în Bucureşti) erau pitzerii unde se putea servi o pitza cu 10 lei (nu din asta cu salam lipit pe cocă, ci mult mai bună, făcută de profesionişti, că nu exista meserie fără calificare corespunzătoare). Era suficient de hrănitoare cât să-ţi ajungă pt o zi.
Da românu punea banii la CEC să-şi cumpere dacie şi se văicărea că nu are mâncare.

Dacă ţi s-a făcut poftă înseamnă că eşti în criză alimentară. Da, ai răbdare că vei primi în curând porţia de „greieri pane” sau de friptură trasă la imprimantă, presărată cu larve deshidratate de muscă domestică. Cică ar fi foarte hrănitoare şi vor scoate omenirea de criză.
Poftă bună!