surena
7 aprobate
surena_surena@outlook.com
92.85.42.202
CD habar nu are că țara ce se află pe Insula Taiwan se numește Republica Chineză și a fost membru al ONU înaintea RP Chineze. Abia după multe diligențe și implicării României în 1971 i se recunoaște rolul RP China la ONU și începând după acel moment începe să se folosească denumirea de Taiwan.
Cu alte cuvinte, peste câteva zile se împlinesc exact 50 de ani de când România a avut o contribuție majoră la repunerea în drepturi a RP China. Nu mai vorbim de faptul că România a mai contribuit la normalizarea relațiilor diplomatice chino-sovietice și chino-americane ori chino-vietnameze. Dar, erau alte vremuri și regimul chinez nu avea aere imperiale, este adevărat că și liderii lor erau oameni de bun simț și nu burghezo-comuniști cum sunt azi. Am făcut această mențiune pentru a ne aminti de faptul că România a jucat un rol de primă mână în diplomația internațională, comparativ cu zilele de ieri și de azi.
*
Nota redacției – Nu-i purtați de grijă lui CD, pentru ce știe și ce nu știe!
25 octombrie 1971
Situatia Taiwanului a devenit existentialist critica dupa ce statutul insulei Ilha Formosa a fost modificat prin recunoastrea la ONU a Chinei continentale drept adevarata China, 25 oct 1971, deci exact acun 50 de ani.
Este adevarat ca China a fost unul dintre cele 51 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite, care a fost creat în 1945. La acea vreme, Republica China [ROC – Republic of China] condusă de Partidul Naționalist Chinez era guvernul Chinei. Tot în 1945, a izbucnit războiul civil între armata ROC și trupele conduse de Partidul Comunist Chinez (PCC). În 1949, PCC a înființat Republica Populară Chineză (RPC) la Beijing, iar guvernul ROC a fost forțat să se retragă în Taiwan, insula la care Japonia a renunțat cu toate drepturile, titlurile și pretențiile în Tratatul de la San Francisco.
După 1950, RPC –Republica Populara Chineza controla China continentală, în timp ce ROC a menținut controlul doar asupra Taiwanului, Pescadores și a altor insule minuscule din jur.
Republica Populară Chineză a pretins că este statul succesor al Republicii Chineze, în timp ce naționaliștii din Taiwan au susținut existența continuă a Republicii Chineze. Ambii au pretins că sunt singurul guvern chinez legitim și fiecare a refuzat să mențină relații diplomatice cu țările care l-au recunoscut pe celălalt. ROC a continuat să reprezinte China în ONU până in 25 oct. 1971 pana la semnarea Rezoluției 2758.
La 15 iulie 1971, 17 membri ai ONU, conduși de Albania, au solicitat ca o chestiune referitoare la „Restabilirea drepturilor legale ale Republicii Populare Chineze în cadrul Organizației Națiunilor Unite” să fie inclusă pe ordinea de zi provizorie a celei de-a douăzeci și șasea sesiuni a Adunării Generale a ONU.
Deci domnule SURENA Albania a avut initiativa diplomatica in privinta statutului Chinei la ONU si nu Romania. Este adevarat ca Romania s-a aliat Pekinului cu care a avut relatii fructuoase si chiar bune influente ideologice pe care insa Ceausescu nu a avut curajul sa le duca pana la capat, fiind mai tarziu tradat de cei ce nu i-a filtrat.
Revolutia Culturala a Chinei a fost o dura filtrare a cadrelor de partid imburghezite, care au uitat de poporul pe care trebuia sa-l reprezinte.
Republica Populară Chineză a declarat că noua propunere a SUA la ONU este o expunere flagrantă a schemei guvernului Nixon de a crea „două Chine” în Cadrul Organizației Națiunilor Unite, acesta a adăugat că exista o singură China, Republica Populară Chineză. Taiwanul a fost o parte inalienabilă a teritoriului chinez și o provincie a Chinei, care a fost deja returnată patriei-mamă după cel de-al Doilea Război Mondial de la Japonezi.
SUA complotează pentru a separa Taiwanul de China și a încercat cu sălbăticie să forțeze membrii ONU să se supună voinței sale. Guvernul chinez a declarat că poporul și guvernul chinez s-au opus ferm celor „două Chine”, sau „o China, un Taiwan”, sau oricarui aranjament similar, precum și afirmația că „statutul Taiwanului rămâne de stabilit”. Ei au declarat că nu vor avea absolut nimic de-a face cu ONU în astfel de scenarii.
Rezoluția 2758 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite a fost adoptată ca răspuns la Rezoluția 1668 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite care impunea ca orice modificare a reprezentării Chinei în ONU să fie determinată printr-un vot de două treimi referitor la articolul 18 din Carta ONU.
Rezoluția, adoptată la 25 octombrie 1971, a recunoscut Republica Populară Chineză (RPC) ca fiind „singurul reprezentant legitim al Chinei la Organizația Națiunilor Unite” și a eliminat „reprezentanții Chiang Kai-shek” de la Organizația Națiunilor Unite.
Am vrut doar sa confirm justetea avertizarii din Nota redactiei.