Textul nr 1
Textul de mai jos, nr 1, a fost publicat în urmă cu aproape 4 ani, însoțit de o înregistrare video, din care se putea înțelege reacția promptă a sătenilor, dar și poziția „ieșeanului”, care nu se considera un profanator. Cu ce a plusat redacția ziarului, a ieșit textul de mai jos, exagerat într-o bună măsură. Așa se face presă, nu numai la noi .
Un ieşean s-a apucat de agricultură într-un cimitir
Judecătorii i-au retrocedat surorii sale o parcelă de 2500 de metri pătraţi, în cimitirul eroilor din Butea, o localitate din judeţul Iaşi. Gestul bărbatului i-a scandalizat pe localnici, care au chemat poliţia.
Deşi este o hotărâre judecătorească care o face proprietară peste această bucată de pământ pe sora sa, omul e cercetat pentru profanare.
Apropiaţii femeii spun că aceasta şi-ar fi dorit să obţină o bucată de pământ în altă parte, dar n-ar fi găsit înţelegere la fostul edil al comunei.
| Surena
D-le Nicu știați că 2500 de mp din cimitirul eroilor (soldați români) din comuna ieșeană Butea au fost retrocedati iar proprietarul a scos crucile eroilor și se pregătește de agricultură? Proprietarul e un român, harnic și gospodar, dar pe care-l doare în cur de respectul față de înaintași. Vă gândiți ce ar păți, în orice țară din lume, un astfel de specimen. Cum să revendica pământul în care se odihnesc eroii neamului? Cum să-ți se restituie? Asta nu e țară! E un teritoriu locuit de o gloată care pentru bani ar face orice. Am înțeles că proprietarul a fost un nenorocit (nu se îmbogățește cu 2500 mp), că autoritățile statului, care i-au retrocedat, corupte, nesimțite și nepăsătoare, dar locuitorii, oamenii de acolo ăștia unde erau? Chiar în comuna Butea nu exista niciun român care să nu aibă vreo rudă decedată de front? Anul asta sărbătorim 100 de ani, dar alungam eroii neamului din morminte. |
Nu este un comentariu subversiv, unde am citit eu nu era indicată nicio reacție a localnicilor. Faptul că sursa nu a fost completă, că trebuia verificată în mai multe locuri poate fi considerată o scăpare. Esență articolului, cu scuzele de rigoare pentru localnici (îmi fac mea culpa) rămâne. Autoritățile statului au fost nesimțite iar proprietarul când a văzut ce minte au autoritățile putea să renunțe,chiar dacă a pierdut 10 ani prin tribunale. Nu e mult 10 ani, e enorm, dar să faci ce ai făcut… nu se merită. Să nu ne ascundem după copac. De ce îmi cereți numai mie să identific de fiecare dată sursele? Bănuiesc că de prețios ce sunt. Rezumatul l-a postat un coleg pe Facebook și indicase și sursa într-o discuție despre cum își cinstesc coreeni nordisti eroii. Noi fie ii băgăm în cutii de carton (nu o să indic nicio sursa și asta e subersiva) ori retrocedam doar 2500 de mp dintr-un cimitir al eroilor.
Cine a atentat la bunul renume al românilor?
Surena sau autoritățile, adică statul român. Cât despre reacția localnicilor care ar reprezenta „bunul renume al românilor” a fost una de „scandalizare” și „chemarea politiei”, adică o frecție la picior de lemn.
Au făcut mitinguri, au blocat drumurile, au cerut anchete asupra funcționarilor care au decis retrocedarea? Să vorbim de femeia împinsă la Metrou (cea care a scăpat) și de lipsa de reacție a celor prezenți?!
Treziți-vă D-le prof. Coja! Nu ați înțeles nimic din articol! Era vorba de antiteza dintre români și nord coreeni și puteam să fac trimitere la cutiile de carton (subversiva și această trimitere) pentru că în afară de discuții sterile nu am văzut nicio reacție. Ați avut vreo reacție, nu pe blog, o reacție ca fost parlamentar vizavi de eroii noștri de la Stalingrad? De ce m-am ostenit să vorbesc despre nord-coreeni?
Vreți să vedeți cum au grijă nord coreeni de eroii lor? Sunați la ambasada coreeană, numai că vă pun la dispoziție toate datele, lista cimitirelor cu numele fiecărui soldat, câți indivizi se ocupă de întreținerea lor, dar vă invită la fața locului să vedeți cum stă treaba.
Cititorul dezghețat la minte va înțelege de ce peste 25 de milioane de nord-coreeni vor luptă până la ultimul om în cazul în care această țară ar fi atacată și de ce „românii noștri de bun renume” vor acționa prin pasivitate. Sunt exemple de țări care după 1990 au fost reduse la stadiul de gloată, apatie (poate sună mai bine), nu au nicio reacție și dacă o au este exact ca a unei gloanțe. Nu e nicio minciună, nu e nicio manipulare, este o realitate dura din păcate. Care sunt cauzele, ce a determinat această transformare? Este într-adevăr o întrebare care merită o dezbatere și o analiză lucidă. Dar, când aperi „bunul renume” al românilor și cauți subversivi unde nu sunt, nu ai cum să afli „apatia” națiunii în descompunere. Dacă nu înțelegi ideea și cauți altceva e clar că ești pe un drum greșit.
Poate că gloată e un termen dur, puteam să folosesc apatie, dar așa am simțit. Un istoric rus, tocmai l-am citit, nu s-a rușinat să folosească termenul de gloată pentru ruși și mai ales pentru Armata roșie, în schimb sărim la gâtul lui Surena.
„Unde este Surena pe care-l știam?! Mai trăiește? ”
Surena nu s-a schimbat, aceleași principii le apară și, Mulțumește lui D-zeu, mai gândește, mai cugetă și mai există.
La noi în sat fiecare-și îngropa morții-n grădină, p’un loc mai înalt. Se punea doar o cruce de lemn la căpătîi ce odată căzută n-o mai ridica nimeni, putrezea.
Bunicii, poate de bătrînețe, nu-și mai aminteau locul unde-au fost îngropați bunicii lor; parcă lîngă prunul acela, ziceau cînd i-am întrebat.
Generații după generații n-au ieșit din acea palmă de pămînt, cam 25 de metrii pătrați.
Acum, după lege zice popa, vor face cavou lîngă biserică. Nu știu dacă, precum la oraș, în civilizație, îți vor cere certificat de deces și de îmbălsămare.
Ce-o să se-ntîmple cu mormintele „cavouri” din piatră, ciment-armat sau marmură din cimitirele de azi? Avem noi minte?
Nu numai venitul pe lume este o afacere ci și plecatul. Urîte vremuri trăim!
Pai da, ca-naite pamantul stramosesc nu se vindea, iti dadea mana sa-i ingropi in gradina sa-i ai aproape pe veci si sa nu dai un purcoi de bani pe 2 metri patrati+inca atata pe cavou. Acu ce te faci, ca poate maine-poimaine urmasii vand bucata aia de glie stramoseasca si s-ar putea sa vanda s mortu o data cu ea! Taranul roman nu-si vindea pamantul, il inmultea. Cu fiecare nou nascut mai adauga o brazda si i-o numea. fara acte, fara notar si-a lui era, pe veci.