Paul Goma, Săptămâna Roșie (7)

*
Bilant comunicat de Marele Stat Major:

“Au fost retinuti în timpul retragerii [deci: între 28 iunie-3 iulie 1940, precizare necesară] sifăcuti prizonieri:
“282 ofiteri, dintre care cca 100 erau activi”.
“in timpul Retragerii («Săptămâna Rosie»): ucisi, dispăruti:
“356 cadre;

“42.876 soldati sigradati”.

*
Scrisori [nedistribuite, retinute de Cenzura Militară]:
Soldatul Costică Delea din Teleorman scrie acasă:

“Ce -amvăzut amsă spun sila morti (…) Ni s-au luat caii,cărutele cu bagaje sicu arme. Ofiterii au fost bătuti, li s-au rupt tresele, scuipati, dezbrăcati (…). Soldatii rusinu s-au atins de noi, priveau sirâdeau cum civilii evrei ne băteau cu pietre sicu ciomege, ne trăgeau de picioare de pe cai, ne dezbrăcau, ne batjocoreau, mai ales femeile parcă erau turbate (…). Dar o vrea bunul Dumnezeusă ne-ntoarcem – atunci osă fie vai de mama lor, a jidanilor” (subl. mea, P.G.).

*
Raport: Armata a 4-acătre Marele Stat Major (2 iulie 1940):

“Armata sipopulatia evacuată din Basarabia îsimanifestă revolta împotriva evreilor. Nu sunt excluse manifestatiuni antisemite mai grave chiar din partea armatei” (…) Se propune, de urgentă, pentru a se evita noi drame, recuperarea ostasilor carerătăcescrăsletiti între Prut siSiret” (subl. în text).

231

*
Grupul de Armate Nr. 1 informează Sectia II de la M.St.M:

“in ziua de 1 iulie [1940] s-a observat la multi ostasio stare de spirit de extremă agitatie, soră cu nebunia, contra evreilor, stare de spirit care a degenerat în bătăi sichiar omoruri. (…) Din discutiile lor cu civilii s-a desprins hotărîrea acestora [a militarilor] de a serăzbuna pe evrei din cauza atitudinii conationalilor lor din Basarabia sidin Bucovina”.

*
Comandamentul Grupului de Armate nr. 1, cu aprobarea Marelui Stat Major, hotărăste măsurile:

– “in toate gările cu nod de cale feratăsă se înfiinteze birouri de informatii caresă îndrume pe ostasii ce nu-sigăsesc unitătile;

– Gărzile militare din gărisă fie întărite sicomandate de un ofiter activ din garnizoana respectivă;

– Fiecare tren de persoane sau acceleratsă fie însotit de o gardă care va face politie în tren siva preveni actele îndreptate împotriva evreilor”.

*
“Dinpăcate resentimentele nu au putut fi, toate, zăgăzuite: la 1 iulie [1940], la Iasi, au fost distruse case ale unor evrei. Cele mai multe incidente s-au petrecut în gările unde se încrucisau trenuri care duceau Evrei spre Basarabia. Soldatiirăzleti, furiosi, au molestat evreii care, în vagoane, arborau steaguri rosii sipancarte provocatoare.

*
“Statul român, Ministerul Apărării side Interne: eforturi considerabile pentru a nu îngădui actele derăzbunare”.

*
Scrisoare derăspuns (octombrie 1941) a lui Ion Antonescu adresată lui Wilhelm Filderman (fost coleg de scoală) care intervenise pentru ca evreii colaborationisti ai sovieticilor din Basarabia siBucovinasă nu fie persecutati:

“(…) inteleg durerea Dvs., dar trebuiasă [o] întelegeti Dvs. toti, la timp, pe a mea, care era a unui neam întreg. (…) V-ati gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei [28 iunie-3 iulie 1940] sice se petrece azi (…), când plătim cu mult sânge ura cu

232

care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragere? (…) Dar, potrivit unei traditii, voitisăvă transformati side data asta din acuzati în acuzatori,făcîndu-văcă uitati pricinile care au determinat situatiile pe care le plângeti (s.m. P.G.).să-mi dati voiesăvă întreb siprin Dvs.să-i întreb pe toti coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic, cu cât suferintele siloviturile primite de noi erau mai mari:

“Ce atifăcut Dvs. anul trecut, când ati auzit cum s-au comportat Evreii din Basarabia sidin Bucovina fată de trupele românesti care se retrăgeau sipână atunci apăraseră linistea sibelsugul acelor evrei?vă reamintesc eu: înainte chiar de aparitia trupelor sovietice, Evreii (…) au scuipat ofiterii nostri, le-au zmuls epoletii, le-au rupt uniformele sicând au putut, au omorît cu bâtele soldatii. Avem dovezi fotografice. Acesti ticălosiau întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori siausărbătorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare (…). in timpul ocupatiei bolsevice aceia pentru carevă înduiosati astăzi au trădat pe bunii români, i-au denuntat urgiei comuniste siau adus jalea sidoliul în multe familii românesti. Din pivnitele Chisinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri (…) V-ati întrebat de ce si-au incen-diat evreii casele înainte de a se retrage [în iulie 1941]? V-ati întrebat de ce (…) am găsit copii evrei de 14-15 ani cu buzunarele pline de grenade? V-ati întrebat câti dintre ai nostri aucăzut, omorîti miseleste de coreligio-narii Dvs., câti au fost îngropati înainte de a fi fost morti? (…)

“Sunt acte de ură împinsă până la nebunie pe care evreii Dvs. au afisat-o împotriva poporului nostru tolerant siospitalier (…) Dreptrăspuns (…) evreii Dvs., ajunsicomisari sovietici, împing trupele sovie-tice printr-o teroarefără seamăn, mărturisită de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi. (…) in regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgîndu-se temporar au lăsat câtiva ofiteri sisoldatirăniti. Când au reluat înaintarea si-au regăsitrănitii mutilati îngrozitor. Oameni care puteau fi salvati si-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice. Li s-au scos ochii, li s-autăiat limba, nasul, urechile.

“Te îngrozesti? Te înduiosezi? Te întrebi de ce atâta ură 2) din partea unor evrei rusicu care nu am avut niciodată nimic de împărtit?”
“Maresal Antonescu
“19.X. 1941
“P.S. Un soldatrănit din P. Neamt a fost îngropat de viu din ordinul sisub ochii comisarilor sovietici jidani, desinenorocitul implorasă nu-l îngroape,arătîndcă are 4 copii.”

233

*

[Tesu Solomovici publică în iunie 2006 următoarele:
“Horia Herman Clejan nu detinea nici o functie in Centrala Evreilor. Nici nu se prea amesteca in treburile comunitatii. Era arhitect si, inainte de razboi, ii construise lui Ion Antonescu o casa la Predeal. Ii castigase, se pare, simpatia. Asa se face ca, atunci cand antisemitismul devenise politica de stat in Romania, Clejan a continuat sa aiba acces la Maresal. A fost invitat, la 8 sep-tembrie 1941, sa-si spuna parerea despre ordinul Consiliului de Ministri care impunea tuturor evreilor din Romania sa poarte un semn distinctiv – o stea galbena in sase colturi. Discutia a avut loc intr-un cadru neoficial, la resedinta lui Antonescu din Butimanu. La ea a participat si Willi Filderman, presedintele Federatiei Uniunii Comunitatilor din Romania (FUCE).(…)

“Invitatia fusese lansata, in dimineata aceleiasi zile, pentru orele 18.00. Era duminica. In ziua de odihna, Conducatorul statului il invita pe liderul evrei-lor la el acasa, la vila din comuna Butimanu. Ne aflam in vara lui 1941, dupa victoriile eclatante ale armatelor germane si romane pe frontul de Rasarit, Hitler, stapanul Europei si Conducatorul unei tari aliate cu Germania nazista si ale carui trupe „sangereaza pe frontul impotriva bolsevismului”, il invita pe lide-rul evreimii -romane acasa la resedinta sa personala. Sa vina impreuna cu arhi-tectul evreu Horia Clejan.
“Doua zile mai tarziu, Consiliul de Ministri a revocat ordinul cu privire la semnul distinctiv impus evreilor”.

in legătură cu această informatie, ce mai poate spune Lucian Pintilie (vezi, mai departe), sprijinit de A. Oisteanu: cum stăm cu “steaua galbenă”?

“…arhitectul evreu Clejan nu se prea amesteca in treburile comunitatii. Totusi, la 2 februarie 1944, s-a lasat convins de conduca -torii evrei si i -a cerut maresalului o audienta. Antonescu il invita la resedinta sa si-i asculta plange-rile. A doua zi (…) i-a trimis maresalului o lunga scrisoare:

„Domnule maresal, sunt fericit ca mi-ati facut deosebita cinste acor-dandu-mi audienta solicitata si va rog, inainte de toate, a primi multumirile mele cele mai profunde. Cele ce vreau sa va comunic sunt realitati, sunt situatii care, in ambianta actuala, ar fi bine daca s-ar rezolva cat mai grabnic.” Clejan ii scrie despre situatia evreilor din Transnistria: „Dupa datele din 10 noiembrie 1943 ale Ministerului de Interne, au mai ramas 55.000 de supravietuitori din cei 110.000 deportati. Din acestia au fost repatriati 6300 de dorohoieni si 700 de deportati politici, in total circa 7000 de repatriati, ramanand asadar 48.000. Dupa datele culese insa de Comisia pentru Transnistria ar fi ramas 58.000, acestia fiind ame-

234

nintati sa fie distrusi, asteapta zi cu zi salvarea. Pentru ei si soarta lor tragica sufera si se framanta toata obstea evreiasca. Pentru acestia stau azi inaintea Domniei Voastre, sa implor omenie si iertare pentru cei ce-au gresit. Daca unii din ei au fost deportati din vina de a fi gandit sau lucrat impotriva intereselor statului, jumatate din ei au si platit cu viata lor aceasta greseala, iar cei ramasi au ispasit cu prisosinta prin suferintele lor, cum insa multi n-au fost vinovati, ei au ispasit totusi cu cei vinovati moartea, mizeria si lipsurile. Stiu ca s-au facut numeroase intampinari la Domnia Voastra in aceasta cauza si ca s-ar fi luat oarecare masuri in aceasta directie. S-a hotarat si repatrierea copiilor orfani, dar numai pana la 15 ani si numai orfanii de ambii parinti. Va rog sa aprobati ca aceasta masura sa-i cuprinda pe toti minorii pana la 21 de ani, orfani chiar numai de un singur parinte. Ceilalti deportati din Transnistria ar fi indicat sa fie dusi, dupa posibilitatile de transport, in localitatile situate mai aproape de Nistru, pen-tru a nu fi lasati in voia soartei daca evenimentele s-ar precipita, iar apoi treptat sa fie trimisi in orasele de origine sau in lagarele din Vechiul Regat”. in lega-tura cu evreii deportati dincolo de Bug, (…) „Dincolo de Bug au fost trimisi evrei in detasamentele de munca pentru „Organizatia Todt” si altele. Despre acestia se spune ca ar fi fost omorati cu totii, ultimii 433 la 10 decembrie 1943, fapt confirmat de o scrisoare din Tulcin. Aceasta scrisoare mai afirma ca toti evreii din Oradotca, Crasnopolka si Tarasifca ar fi pierit pana la ultimul. Aceasta fiind situatia de dincolo de Bug, va rog cu multa insistenta a dispune ca persoane sa plece la fata locului spre a cerceta daca mai sunt acolo evrei depor-tati si a lua masuri urgente de repatriere”. Referitor la situatia evreilor din Vechiul Regat si Transilvania de Sud, Clejan il roaga pe maresal „sa nu fie supusi la taxe excesive”, pentru ca „majoritatea evreilor lupta cu greutatile vietii si au de suportat pe langa contributiile directe si taxele militare, intretine-rea tuturor acelora plecati la munca si a familiilor lor, intretinerea populatiei evacuate din orase si targuri, a celor deportati, a spitalelor, scolilor etc. Toti acestia, gratie spiritului domniei-voastre de dreptate si omenie, gratie vointei domniei-voastre, cu toate restrictiunile si sacrificiile impuse, au credinta si nadejdea ca vor putea trai, munci si razbi pana la vremuri mai bune. Ei sunt cu tot sufletul pentru triumful dreptatii neamului romanesc si va exprima prin mine tot devotamentul si recunostinta. Sa traiti, domnule maresal. H. Clejan”.

“Maresalul citeste scrisoarea lui Clejan, impinge mai incolo de pe birou harta operatiunilor militare, si – culmea! – ia o foaie alba si incepe sa-i scrie evreului. Reproducem in extenso aceasta scrisoare, e un document istoric si psi-hologic de mare insemnatate:
“”Bucuresti, 4 februarie 1944.

“Domnule Clejan, scrisoarea dv. referitoare la situatia evreilor din Transnistria si de -a lungul Bugului, ca si cele relative la dispensarea din obliga-tivitatea prestarii muncii de folos obstesc, mi-a dat ocazia de a retine din nou o

235

serie de aspecte ale problemei evreilor in Romania in limitele realitatii, determi-nate de situatia de razboi si de evenimentele precedente acestuia. Dupa cum v-am declarat si oral, am fost nevoit sa evacuam evreii din Basarabia si Bucovina, caci datorita comportarii lor oribile in timpul ocuparii acestui terito-riu de catre rusi, populatia a fost atat de puternic intaratata impotriva acestora, ca fara aceste masuri de securitate ar fi avut cele mai groaznice pogromuri. Cu toate ca am fost hotarat sa evacuez pe toti evreii din Basarabia si Bucovina, prin diferite interventii, am fost impiedicat s-o fac. Astazi regret ca nu am facut aceasta caci am constatat ca din randul evreilor ramasi acolo, elemente nedemne au fost recrutate de catre adversarul tarii noastre. Nu exista nici o organizatie comunista sau terorista, descoperita de organele noastre de politie careia sa nu-i apartina si evrei si adesea ele sunt constituite numai de evrei. Aceasta este tra-gedia rasei evreilor de a nu fi recunoscatori, de a se opune tarii in care ei traiesc si de la care trag foloase. De aceea atrag si de data aceasta atentia ca, daca evreii si pe mai departe vor continua sa submineze statul tolerant, vor atrage dupa sine urmari si mai grele decat pana acum, caci statul nu poate lasa nepedepsiti pe aceia care, profitand de aceasta toleranta, se straduiesc intr-un fel criminal sa duca statul la prabusire. Mai departe, nu trebuie sa uitam ca noi avem in Transnistria peste 200.000 de romani si de partea aceasta a Bugului tot asa de multi care, in cazul ca frontul se apropie de granitele noastre, ar trebui sa vina in Romania libera. Situatia acestor frati ai nostri ridica pentru natiunea romana una din cele mai grele probleme de constiinta si eu sunt profund ingrijorat pen-tru cei 100.000 de romani, pe care nu pot sa-i adapostesc in tara. Se intelege de la sine ca in astfel de imprejurari este pentru mine o imposibilitate morala si politica de a consimti la aducerea inapoi a evreilor din Transnistria. Despre aceasta nu poate fi vorba. Voi dispune insa ca evreii din imediata apropiere a frontului sa fie adusi in sudul Transnistriei, de unde, apoi sa poata fi transpor-tati din tara, de catre comunitatea evreiasca, prin legaturile pe care le are in strai-natate. Dintre evreii din Transnistria au fost recolonizati numai aceia care au fost deportati acolo din greseala, adica aproximativ 7000 de evrei din Dorohoi si 4000 de copii orfani. In razboiul actual care se extinde asupra intregului glob pamantesc, evreii nu sunt iertati de suferintele si mizeriile pe care aproape intreaga omenire trebuie sa le indure. Daca in timpul lipsei alimentelor si a conditiilor neigienice de viata au fost secerate si vieti ale evreilor, aceasta inseamna ca legile nemiloase ale razboiului, pe care nu noi l-am provocat, au impus si evreilor imperativul de a plati tributul de sange. Romanii, care lupta in primele linii ale frontului, mor zilnic cu miile. Insa ca un om de factura euro-peana, nu am suportat niciodata omorurile impotriva nimanui si nu pot sa fac acest lucru. Am luat masuri si le voi lua si pe mai departe, ca astfel de omoruri sa nu se comita nici impotriva evreilor, oriunde s-ar gasi. In ce priveste dispen-sarea de obligativitatea prestarii muncii de folos obstesc si exercitarea profesiei,

236

aceasta este o problema in care nu ma amestec si nu ma priveste. Cred insa ca nu se poate face o comparatie intre contributia materiala a acelor evrei care sunt pentru dispensarea lor de la obligativitatea prestarii muncii de folos obstesc si jertfa de sange a acelora care cu arma in mana contra dusmanului, apara si asi-gura viata si munca tuturor acelor care se gasesc in patrie, deci si a evreilor. Aceste obligatii au fost stabilite in intelegere cu Centrala Evreilor si o mare parte a obligatiilor servesc intereselor Centralei si sprijina familiile de evrei lip-site de mijloace.

Maresal Antonescu.”

Tesu Solomovici încheie comentariul la acest episod:

“Frumoasa epistola, aproape pastorala, umanista, dar nu trece nici macar o zi, ca acelasi Ion Antonescu, „omul de factura europeana” care purta un dialog civilizat cu un lider al evreilor oprimati, promitandu-i anumite inlesniri, sa se manifeste ingrozitor de cainos. Auzind de la Guvernatorul Transnistriei, Alexianu, ca evreii mor pe capete din cauza tifosului si exista pericolul extin-derii epidemiei („Trebuie sa-i dezinfectez, altfel o sa -i infecteze pe toti”), maresalul ii recomanda acestuia, cu cinism: „Lasa-i, sa mai moara pe-aceia”. Este acelasi Antonescu care inchide ochii si se face ca nu stie de miile de refugiati evrei din Polonia, Ungaria, Franta, chiar si din Germania care se strecoara in Romania ca sa-si salveze vietile. Ce asimetrie de psihologie umana imposibil de inteles!”

Din care rezultă un Antonescu, nu doar brutal, “antisemit”, ci chiar “fascist”, după opinia istoricului A. Pippidi – ci siperfid, cinic].

*
Din raportul Ministerului de Interne din 30 iunie 1940:

“Populatia evreiască originară din Basarabia sau doritoaresă se stabilească în URSS continuăsă treacă Prutul pe teritoriul basarabean. in cursul zilei de astăzi 7.600 de evrei au trecut prin punctele Ungheni siCristesti, 2.000 de evrei prin Galati-Reni.”

*
“Toti cei surprinsiîn apropierea Prutului [pe malul stâng, devenit “sovietic”, n. m., P.G.] după 3 iulie 1940 au fost internati în lagăre sisupusila tot felul de vexatiuni” 3).

237

*
“in lunile iulie-octombrie 1940 au trecut în teritoriile cedate [adică în teritoriile devenite sovietice – n. sisubl. m.] 165.089 4) persoane; doar 15.000 persoane din cele peste 300.000 retinute în lagăre sau refulate de la granita nouă au putut trece pe malul drept al Prutului”.

*
“Cei opriti din drum ori refulati – internati ori nu în lagăre – erau jefuiti prin:
“- confiscarea banilor, a bijuteriilor, a hainelor de pret;
“- înselăciune: internatii erau obligatisă predea «înpăstrare» banii, lucrurile de pret; la iesire li se confiscau celerămase;

“- în situatii disperate (internare, refulare) li se propuneau «servi-cii» – obtinerea unor autorizatii, contra 100 ruble – s-au înregistrat sute de plângeri contra unuia Raichmann din Chisinău, dealtfel «lucrător» la NKVD”.
*

“- Multe familii au fost sparte: unii membri au putut trece noua frontieră, altii ba.

*
“- Aproximativ 25.000 de capi de familie (din Basarabia, din Bucovina) au primit ajutoare de la Comisariatul General pentru Asezarea siPlasarea Refugiatilor” [în ceea ce mairămăsese din România].

*
Carol II, insemnări zilnice, 1940 (citat de Stelian Neagoe în

Bătălia pentru Bucovina, Helicon, 1992):
“…excese ale populatiei minoritare, mai ales evreii care atacă siinsultă pe ai nostri, ofiteri batjocoriti…”

“Azi (3 iulie) a fost ultima zi a evacuării sia fost hotărîtă zi de doliu nat ional. Evreii sicomunistii s -au purtat într -un mod oribil. Asasinate simolestări ale ofiterilor siale celor care voiausă plece. Acestea mă facsă mă temcă se vor produce reactii primejdioase”.

238

*
Din rapoarte:

“Localitătilecăusani siIaloveni au fost ocupate de trupele sovie-tice în 29 iunie orele 9 dimineata (…) Gara Bolgrad a fost ocupată de 80 parasutisti sovietici în scopul de a impiedeca evacuarea trenurilor cu refu-giati”. (…) in 29 iunie în localitatea stefănesti jud. Cernăuti a fost ares-tat un ofiter de grăniceri care, torturat în scopul obtinerii de date, a dece-dat. in com. Bărboesti jud. Storojinet sovieticii au împuscat pe seful de post sitrei jandarmi care refuzaseră se predea armele.”(…) “Ofiterii Reg. 54 infanterie au fost arestati, dezbrăcati, maltratati (…) Aceeasisoartă au avut sicadrele Batalionului 2/R 39 infanterie în localitătile Geaga siManziriu. Ofiterii sisubofiterii au fost dezarmati, degradati sijefuiti. Populatia civilă formată mai mult din evrei manifesta o mare bucurie de cele întâmplate sifotografia pe ofiterii dezarmati, degradati, batjocoriti

(…) intre Bolgrad siRomânesti sunt 9-10 trenuri cu familii de ofiteri sirefugiati nemilitari care sunt maltratate sijefuite de civilii localnici, bulgari sigăgăuzi. in gara Bolgrad a fost atacată decătre elemente găgăuze sibulgare înarmate Compania a 8-a de grăniceri-pază ‘Talmaz’ îmbarcată lacăusani. Militarii au fost dezarmati siprădati de bocanci, bluze sialte materiale (…) intre Bolgrad siEtulia circa 500 de cetăteni din rândul populatiei găgăuze sibulgăresti au atacat un tren militar. in urma schimburilor de focuri a fost gravrănit mecanicul locomotivei care a reusit, cu eforturi supraomenesti,să conducă trenul până la Galati. O garnitură de vagoane militare sicivile a fost sechestrată în gara Reni decătre elemente ale armatei sovietice echipate în civil. (…) Coloanele regimentului 25 infanterie au fost în permanentă însotite de unităti de tan-curi sovietice sisurvolate de avioane evoluînd la joasă altitudine. Caporalul Hăulică Constantin din acest regiment a fost bătut de evrei fiindcă a încercatsă ia dintr-ocărută o lunetă goniometrică. Un soldat român, bolnav, transportat într-ocărută a fost împuscat după relatarea unui martor ocular: «Lăsati-ne măcar ocărută,să-l putem duce pe bol-nav», au cerut ofiterii civililor care-i agresau. «Balnav! Nu trebuie bal-nav!» si, într-o clipă câteva gloante sfărâmă teasta nefericitului soldat”.

*
(Memoriul Institutului General de Statistică, 26 nov. 1940):

“1. Situatia de la 1930. Ultimul recensământ aarătatcă numărul locuitorilor de religie mozaică aitării era, la 30 Decembrie 1930 de

239

756.930, ceea ce reprezenta 4,2% din totalul populatiei. (…) in mediul rural un număr de 236.926 nu reprezenta decât 1,6% din totalul locui-torilor rurali aitării. Dimpotrivă, în mediul urban, cei 520.004 locuitori de religie mozaică reprezentau 13,6 % din totalul populatiei.

“(…) Din masa totală (…) mai mult de un sfert trăia în Basarabia (27,3%), peste o cincime în Moldova (21,4%) (…) Procentul pe provin-cii este următorul: 10,9% în Bucovina, 7,2% în Basarabia, 7% în Crisana siMaramures, 6,7 în Moldova, 2,5% în Transilvania, 2,3% în Muntenia sinumai 1,5% în Banat, 0,5% în Dobrogea si0,2% în Oltenia. (…) Putem constatacă în Bucovina 79,3%, iar în Basarabia 77,4% din populatia trăind din comert se declarase a fi de neam evreesc. in mediul rural din Basarabia această participare se ridică chiar la 80,2%, iar în orasele Bucovinei la 81,4%. in orasele Moldovei reprezintă 66,2%, în sate 41%.”
“Modificările ce s-au produs între 1930-40.
“(…) Modificarea cifrei populatiei evreesti prin migratiuni nu este cunoscută cu exactitate [datorită] imigrărilor clandestine. (…) [tinînd seama de tendinta de emigrare a evreilor din România] se poate socotică nu au sporit în intervalul 1930-40 cu o cifră caresă întreacă 50.000” [persoane].
“3. Situatia de după detasările de teritorii.
“Prin detasările de teritorii din 1940 România a pierdut în între-gime, respectiv, în parte mai multe din regiunile în care este aglomerată populatia de religie mozaică.

“Din populatia de religie mozaică de la 1930 de 756.930 per-soane, România a pierdut (…) 427.962 persoane, adică 56% sianume: 278.943 prin ocuparea Basarabiei, Bucovinei de Nord sia regiunii Herta (s. mea, P.G.), 148.273 prin atribuireapărtii de Nord a Transilvanieicătre Ungaria si846 [persoane] prin cedarea Cadrilaterului.

“Cifra exactă a Evreilor pe teritoriulrămas (…) nu depăseste, după toate probabilitătile 400.000, adică 2,6-3% din populatia actuală”.

240

N O T E

1) Evreii contestă existenta “listelor negre” agitate din primele ore ale zilei de 28 iunie 1940, alcătuite (nu doar din disciplină de partid, ci din datorie a comunitătii) în zdrobitoare majoritate de congenerii lor – după care urmausă se facă arestările “dusmanilor” -de clasă, -de natie, – de rasă; deasemeni contestă numărul imens al NKVD-istilor evrei care au participat la teroarea bolsevică din Basarabia sidin Bucovina de Nord.

Consultînd monumentala Basarabia necunoscută, în 4 volume, alcătuită de Iurie Colesnic, apărută la Chisinău, începînd din 1993 (v.Biblio-grafia), aflăm când fuseseră arestati acei intelectuali basarabeni mai putin cunoscuti, care nu reusiserăsă se refugieze peste Prut sipe dată populaseră închisoarea din Chisinău. La sfârsitul lui august (1940), doar la două luni după Ocupatia Bolsevică se aflau încarcerati în jur de 8.500 detinuti – doar acolo, însă asemenea “asezăminte” functionau din plin în fiecare capitală de judet, iar la Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului, una “foarte specială”.

Dacă listele – în fapt: fise personale, dosare de cadre – nu ar fi fost pregătite de cine stie când (ba stim: din 1918!) sinu ar fi trecut din familie în familie – (citeste: din celulă de partid bolsevic în celulă de partid bolsevic, jucînd rol side serviciu de cadre side informatii), arestările nu ar fi avut loc atât de… operativ după “eliberarea Basarabiei decătre Armata Rosie”…
…Ce s-a întâmplat cu basarabenii sicu bucovinenii“refugiati în România”?- ce întrebare!, ce nonsens, ce adevăr cumplit! :
Din dimineata zilei de 24 august 1944, am devenit – alături de “criminalii derăzboi” – categoria cea mai periculoasă în ochii noului regim: din acel moment am fost hăituiti, arestati, internati în lagăre “de repatriere”; cei avînd sansa de arămâne “refugiati în România”, au fost convocati mereu (până în 1953, după moartea lui Stalin) la politie, la jan-darmerie, la militie, la securitate; în 1951 au fost deportati în Bărăgan, ca “titoisti”; mereu declasati în profesiile lor, considerati, nu doar “clasă socială” aparte, ci etnie deosebită, deci persecutabilă, ca, mai târziu, germana, din ianuarie 1945, sârba din 1949; cei care nu erau arestati tre-buiausă se considere mai-mult-decât-norocosi; în schimb erau bănuiti de românii localnici – munteni, olteni, bănăteni, mai vârtos ardeleni -că ar fi “oameni ai rusilor, favorizati”. De ce?, fiindcă erau basarabeni; ca cine? – ca o mare parte din evreii instalati la conducereatării; fiindcă unii erau profesori de limbă rusă – de ce?, fiindcă erau basarabeni! – ca evreii care ocupaseră toate scaunele importante: în securitate, în justitie, în adminis-tratie, în economie, în politica externă, în cultură sise exprimau numai în ruseste. Multi dintre românii basarabeni sibucovineni, cersetori pe drumu-rile propriei lortări, au devenit / au fost oameni pierduti pentru ei însisi,

241

pentru familiile lor; sipentru natiune.
Acum este vorba derămasii-pe -loc, la sânul Marii Familii a Popoarelor Sovietice, consecintă: înghititi de Monstrul Bolsevic sideveniti, pentru a câta oară? “pribegi în proprie tară”.

Nevrîndsărămân mai prejos de evreii basarabeni (multe lucruri am învătat de la ei, în primul rând: neuitarea; în al doilea: listarea), voi însira – deo-camdată – numele câtorva personalităti culturale, didactice, artistice, religioase, politice, administrative, în majoritate fosti membri ai Sfatului țării, deci consi-derati de bolsevici trădători de patrie (ai Rusiei!), deputati în Parlamentul României. in dreptul fiecăruia, voi mentiona data arestării, data mortii – în detentie – sau a executiei. Ordinea este cea în care acestia au fost repertoriati în Basarabia necunoscută de Iurie Colesnic:

1. Gheorghe A. Rusu: pedagog, poet, dramaturg; deportat cu întreaga familie la 13 iunie 1941; mort de epuizare în lagărul OLT-5 Ivdel, Sverdlovsk, în 1942

2. Constantin Leancă: arestat la 6 iulie 1940; mort de distrofie într-o statie de cale ferată, în regiunea Gorki, în1942

3. Nicolae Secară: membru al Sfatului țării; arestat la 30 iulie 1940, mort în 1942

4. Paul Vatamanu: arestat la 25 iunie 1941, mort în 1941-42?

5. Aurel stefanelli: nu se stie când anume a fost arestat în cursul anului 1941, mort în 1945 (?)

6. Ion Codreanu (“Mos Ion”): arestat 30 iunie 1940; în 1941 – a fost schimbat cu Ana Pauker; singurul supravietuitor dintre membrii Sfatului țăriicăzuti în mâinile NKVD

7. Ion Bahtalovski: biolog, agronom, specialist în viticultură, autor de lucrări de specialitate; arestat în 26 iulie 1940, mort de distrofie în 1944
8. Alexandru Baltaga: preot, membru al Sfatului țării; arestat la 30 august 1940, mort în 1941, în spitalul închisorii din Kazan

9. Vasile Chiparis: pictor; legionar; arestat la 24 aprilie 1941, executat

în 1942

10. Alexandru Ciulcu: profesor, istoric, scriitor, a condus Straja țării ; arestat la 26 iulie 1940, mort în 1942

11. Teodosie Cojocaru: militar, om politic, membru al Sfatului țării; arestat în iulie 1940, mort în 1941

12. Gheorghe Drută: profesor, militar, publicist; arestat la 6 noiembrie 1940 – dispărut în Siberia

13. Vasile Gafencu: agricultor, arestat de NKVD la 5 octombrie 1940, mort în 1942 – unde? (Tată al lui Valeriu Gafencu, student, poet crestin martiri-zat la Pitesti, în reeducare, mort în 18 febr. 1952, în spitalul închisorii Tg. Ocna pentru că refuzase “îngrijirea medicală conditionată”)

242

14. Cezar Stoica: avocat, poet, publicist (frate cu Titus Stoica); arestat în 7 august 1940, mort de epuizare în 1942 în lagărul din Nijne-Amursk

15. Vladimir Bodescu: jurist, membru al Sfatului țării, arestat la 10 august 1940, mort de epuizare, în 1941

16. stefan Balamez: arestat în 28 iunie 1940, membru al Sfatului țării

– unul dintre cei care votaseră împotriva Unirii, dar siel a fost arestat – a dispărut în Siberia

17. Nicolae Bivol: membru al Sfatului țării, profesor, jurnalist, om politic, fost primar al Chisinăului, arestat în 3 august 1940, dispărut în Siberia

18. Nicolae Ignatiuc: agricultor, membru al Sfatului țării, arestat la 23 iulie 1940, executat în 1943

19. Emanoil Catelli: membru al Sfatului țării, agronom, om politic, istoric, publicist; arestat la 5 iulie 1940, executat în 1943

20. Alexandra Juriari Russo: înrudită cu Alecu Russo; membru mar-cant al Miscării Legionare; arestată la 7 iulie 1940, decedată în unul din lagărele din Karaganda, în 1943

21. stefan Botnariuc: membru al Sfatului țării, învătător, arestat în 27 iulie 1940, mort în 1941

22. Ioachim Arhip: învătător; arestat la 12 ianuarie 1941; dispărut în unul din lagărele din zona Arhanghelsk – când?

23. Al. Terziman (Altersohn): jurnalist de (foarte) stânga, după Cedare a fost în gratiile sovieticilor; arestat la 22 iunie 1941; i se pierde urma în 1943, în Gulag

24. Ieremia Cecan: preot; arestat în 12 iulie 1940, executat la 27 iunie

1941

25. Ion Halippa (fratele mai mare al lui Pantelimon): teolog, istoric, arheolog, autor de lucrări de specialitate; în corespondentă cu Hasdeu, Muzicescu, Z. Arbore; revolutia bolsevică din 1917 l-a surprins la Berdiansk; după 27 martie 1918 a fost arestat; liberat, nu i s-a permis trecerea Nistrului în Basarabia românească; a fost tinut ostatic în URSS în ciuda nenumăratelor interventii (Rakovski, Nina Arbore, Titulescu); a fost arestat în multe rânduri, ultima oară la 25 iunie 1941; asasinat împreună cu fiulsău în închisoarea din Zaporojie.

Acesti 25 de oameni (cărora li se adaugă alti cinci membri ai Sfatului țării: Teodor Neaga, Pantelimon Sinadino, Grigore Turcuman, Teodor Uncu siLuca stirbet), au fost listati siei de concetătenii lor/nostri evrei cu mult înainte de 28 iunie 1940, ba, de ce nu?, începînd din 27 martie 1918!, apoi arestati. Ei nu fac parte din primul esalon al intelectualilor basarabeni; însă siei au reprezentat importante valori culturale, stiintifice, artistice, morale ale comu-nitătii noastre, exprimîndu-se, înflorind în doar cei 22 de ani de libertate: 1918-

243

1940. Au fost lichidati – siei – “pe baza” listelor-dosarelor alcătuite de priete-nii-nostri-de-veacuri, evreii din Basarabia, liste consfintite prin:
Hotărîrea Nr. 1201-471:

Cu privire la activitatea tribunalelor militare pe teritoriul Basarabiei si

nordului Bucovinei”,
semnată de Molotov la 9 iulie 1940…
Cele mai frecvente nume ale “truditorilor NKVD“, în procesele verbale de anchetă, sunt: Goldenberg, stain, s teineman, Levin, satkih, Izrailov, concetăteni ai anchetatilor, vorbitori de limbă română. Ultimul mentionat (Izrailov – apare siunul Izrailevski, nu stiu dacă era tot Izrailov sau altul) fiind si“expertul” în materie de presă românească: acuzatiile lui se rezemau pe citate din scrierile arestatilor interpretate bolseviceste, deci ilogic sipe neadevăruri flagrante, delirant formulate, exemple: “X, membru al partidului culacilor anti-sovietici”- citeste: Partidul National-țărănesc; “Y, membru al partidului fascist liberal”; “Z afăcut parte din gruparea trădătoare de patrie, Sfatul țării” sialte perle de gândire strâmbă side limbă schioapă care din nefericire trimiseseră la moarte milioane de nevinovati – până atunci doar în Rusia; din 1939 siîn Polonia; din vara anului 1940 siîn țările Baltice, apoi, din 1944-45 siîn Ungaria, siîn Cehoslovacia, siîn Bulgaria, siîn România câtă mairămăsese.
Cei care au reusitsă plece peste Prut atunci, însăptămâna Rosie – 28 iunie-3 iulie 1940 – au supravietuit. Unii au fost “recuperati” de rusiîn 1944, dusiîn Siberia, după multi ani liberati… în închisorile românesti (ca Pantelimon Halippa, preotul ț epordei). in majoritate intelectualii basarabeni sibucovineni, dacă aurămas cu statut de refugiat-în-propria-le-tară sinu au fost “repatriati în Siberia”, au trăit cu permanenta spaimă de NKVD; de Jandarmerie; de Sigurantă; de Militie, de Securitate. Cei care aveau o meserie siau găsit în cele din urmă posturi în învătământ, în cercetare au trebuitsă accepte declasarea, ne-pretuirea profesională, repartizarea în cele mai rele, mai izolate, maisărace localităti (ca învătătorii depărinti ai mei), frecvent alungarea din slujbe, nu tot-deauna din initiativa “alogenilor”… Mânuitorii de condei se multumeau cu tra-duceri (pe alt nume), cercetătorii îsicâstigau pâinea neagră “îndeplinind alte… functii”, după expresia tovarăsilor de la Cadre: de pildă istoricul literar sistrălucitul genealogist Gheorghe Bezviconi a fost paznic al Cimitirului Bellu; istoricul Alexandru I. Gonta, persecutat cu proletară vigilentă de stefan Pascu, academician ceausist, fiindcă “teoriile” sale nu corespundeau “liniei”.

[Jurcă este vorba de o banală coincidentă: când am scris romanul Basarabia – din care un capitol a fost “împrumutat” de prezentul eseu – nu aveam stiintă de teza de doctorat a lui Alexandru I. Gonta: ‘Satul în Moldova medievală’; vorbind de termenul “Moldova”, avansasem o ipoteză de nespecia-list: “Moldova” nu este termen slav, ci ar putea veni de la bastarnul mold – în

244

germană semnifică “pământ”, cu terminatia frecventă în toponimia dacă;-(d)ava (după modelul Sucidava, Buridava…), rezultînd într-o primă fază: Moldava. Spre surprinderea-satisfactia mea am găsit reprodus de Colesnic memoriul-protest al lui Alexandru I. Gonta în care el sustineacă Mold este termen got…]

si dacă i-am lua de model pe evrei siîn asta? Asta fiind confectionarea de liste negre de dusmani ai poporului român? Intreprindere cu atât mai lesni-cioasă, cu cât evreii-nostri se exprimaseră în limba română, în presa controlată de ocupantii rusi, întru “îndrumare”; nu ar fi nevoie nici de traducători, nici de “experti” casă întelegem scrierile bolsevice, antiromânesti, antiomenesti ale lor

– în Basarabia siîn Bucovina de Nord din 28 iunie 1940, în restul României din 23 august 1944? Cum ararăta “o mică” listă rosie? A celor care mai ales prin cuvânt – cuvântări, laude la adresa URSS, condamnări ale “trecutului”, directive, denunturi – ne-au acuzat, agresat, terorizat decenii sidecenii? Aproximativ astfel:

– F. Aderca, J. Ancel, Pavel Apostol, Maria Arsene, Ashkenazy, Camil Baltazar, Banus, Baranga, A. Băleanu, Benador, Adriana Berger, Radu Bogdan, Cristina siMihail Boico, Savin Bratu, Breslasu, Brucan, Nina Cassian, st. Cazimir, Veracălin, Ioncălugăru, Chapier, Chisinevski, Isac Chiva, Pavel Cîmpeanu, Andrei Cornea, Paul Cornea, Colin, Cosasu, Crohmălniceanu, S. Damian, Davidoglu, H. Deleanu, Dorel Dorian, Elvin, R. Feldman-Alexandru, Alexandru siRadu Florian, Eugen Frunză, Lucien Goldmann, Al. Graur, C. Grosu, Ianosi, R. Ioanid, Iosifescu, Iures, Jar, Oscar Lemnaru, I. Ludo, Radu Lupan, T.G. Maiorescu, Norman Manea, Lilly Marcou, V. Mândra, Ion Mihăileanu, Mirodan, N. Moraru, Neuman, A. Oisteanu, Ornea, Sasa Pană, Ana Pauker, Perahim, I. Petran, Petroveanu, J. Popper, Porumbacu,răutu, Ed. Reichman, Roller, Valter Roman, Petre Roman, Shafir, V. Silvestru, Petre Solomon, Geo serban, Socor, selmaru, Tertulian, L. Tismăneanu, Sorin Toma, A.G. Vaida, A. Vieru, Vitner, stefan Voicu, Volovici, Vrancea, Wald, Zalis, Zincă… E frumoasă scurta, mult prea scurta listă rosie a mea? Nu, nici o listă nu poate fi frumoasă. Denuntul: un act odios, chiar atunci când era

botezat: “demascare”, cu atât mai ticălos cu cât este redactat în taină – siano-nim. Cu atât mai mizerabilă (lista-neagră), cu cât este destinată a fi folosită de dusmanul comunitătii nationale în care denuntătorul găsise adăpost si, dacă nu iubire, atunci tolerantă. Abominabile, criminale au fost listele negre alcătuite de evrei: acelea, spre deosebire de a mea, au fost materializate cu începere de la 28 iunie 1940, în Basarabia siîn Bucovina de Nord, iar din 23 august 1944 în restul României – prin arestări, prin excluderi din cultură, dincărti, din locuinte, din viată; listele-negrerămase valabile mult după moartea lui Stalin. “Micuta” listă-rosie a mea este doar… “literatură”, vorba securistilor culti, nu a provocat măcar o pereche de palme pefărăobrazul ticălosilor, al vânzăto-rilor de aproape, al turnătorilor bolsevico-sionisti.

245

Dar evreii vinovati de Holocaustul Rosu din România – inclusiv Basarabia, Bucovina de Nord, Herta (28 iunie 1940-1990)să stie: noi, victimele lor, nu am uitat, nu i-am uitat: vor da siei sama de ale lor. Fie sipostum – în cultură, tot după metoda lor, brevetată, aplicată – de a profana mormintele simonumentele alor nostri: sincai, Eminescu, Maiorescu, Hasdeu, Goga, Iorga, Lovinescu (vezi Post-scriptum 4).

Ce-ar fi dacă, întru simetrie cu Memorialul Holocaustului Nazist înfipt în inima Berlinului, ar fi edificat în centrul orasului Tel Aviv un Memorial al Holocaustului Comunist?

Doar evreii se laudă (adevărat, numai în intimitate) cu cea mai de seamă inventie: marxismul simaterializarea lui: bolsevismul: “Marea Revolutie Socialistă din Octombrie”…

2) “De ce atâta ură?” – întrebare pe buzele tuturor românilor. Astfel se intitula articolul semnat de Nicolae Iorga în 6 iulie 1940. intrebarea merită unrăspuns, fie sica ipoteză:

La o adică (citeste: un Nürnberg II) evreii vor pretindecă, într-adevăr, în focul revolutiei lor, nationale (cea de la 1940, a stabilirii patriei lor în Basarabia – promisiunea lui Stalin…), al visului materializat, bucuria a debor-dat sia produs “efecte colaterale”. insă – vor accepta ei cu un sfert de gură siabia atunci când nu vor mai putea nega argumentele noastre – victime au fost de deplorat numai dintre acelea care reprezentau pentru ei, în primul rând, “opre-siunea”: politisti, jandarmi, prefecti, agenti de ordine – precum siasupra câtorva legionari, cuzisti – “antisemiti” notorii. A, nu, nu este deloc adevăratcă ar fi atacat coloanele de militari în retragere, nuuu!: doar de pe margine îsiexprimau

– cam zgomotos, recunosc – satisfactiacă armata română, “garantia statului burjui sifasist” pleacă, lăsînd loc glorioasei Armate Rosii, creatie a lui Trotski, Lev Bronstein; a, nu, în nici un caz evreii nu au agresat români civili: preoti,călugări, studenti la teologie, elevi de liceu, chiar eleve… – acestea sunt minciuni grosolane, inventii ale propagandei fasiste, nationaliste, antisemite!, ei au fost totdeauna, pretutindeni… umanisti! Ah, “umanismul” bolsevico-sionist!

Când va veni vremea – siva veni, chiar peste o sută de ani – partea româ-nească va produce probe: declaratii ale victimelor, ale martorilor oculari, articole de ziar – române, străine, filme, fotografii. Acelea vorarăta adevărul, anume (mă repet, ei si? bine fac, am învătat bine lectia) :
inainte de a fi fost agresati ei însisi(casă existe scuza-explicatie arăzbunării lor pe români), evreii, începînd din 28 iunie 1940, au doveditcă sunt capabili de cruzime asiată, de violentă oarbă, de acte de barbarie, de sadism (românii, aflînd de la fugitii peste Nistru, din Ucraina între 1920-1940 sidin “Republica Autonomă Moldovenească” de performantele în materie de tortură side “lichidare a dusmanului de clasă” folosite curent de komisarii si

246

enkavedistii evrei, nu credeau – cumsă creadă incredibilul?),fără a mai vorbi de calificativele grotesti, proferate la adresa românilor ca «Fasisti!», precum sicurat-rasiste: «țâgani!».

Toate acestea s-au manifestat din plin – sidin greu – dinspre aproape toti evreii aflati în Basarabia siîn Bucovina de Nord în aceasăptămână Rosie, înspre toti românii. Nu doar politistii, jandarmii au fost atacati, unii ucisi; nu doar militarii (gradele inferioare:tărani, functionari, muncitori mobilizati) au fost dezarmati, dezbrăcati, bătuti, umiliti printăierea nasturilor de la pantaloni – sirăpiti. Dar sisimplii locuitori ai României din provinciile Basarabia siBucovina, români cu care ei se cunosteau, cu care vorbeau, aveau relatii, dacă nu de prietenie, atunci de coabitare pasnică, concetăteni, consăteni, vecini…- s-au trezit peste noapte “dusmani de veacuri (side moarte”), în ochii siîn faptele evreilor. si, vai, nu doar evreii adulti, îndoctrinatii de bolsevism, de ură de clasă

– side rasă, de ură de român – s-au schimbat fulgerător, de cum au primit ordin de la sovietici – în 28 iunie, dar siadolescentii sicopiii au format pe dată cete, grupuri, haite înarmate, cu banderole rosii pe mână siau început a-i vâna, agresa pe români, până ieri colegi, prieteni, tratîndu-i de… “fasisti” (oare de unde vor fi învătat acesti copilasicuvintele, dacă nu din familiile lor, de la tatii, de la mamele lor?), de “banditi”, “exploatatori”, “antisimiti”, “tâgani” – stiut fiind: marii-rusiocupanti ai Basarabiei, pe urma surghiunitului Puskin la Chisinău, le spuneau tuturor moldovenilor: tigani (Genialul fiind, nu-i asa, un curat-alb: ruso-nubian), deci simarii-rusi, altfel evrei, erau oameni-sovietici, cu totii blonzi sicu ochi albastri, în nici un caz bruneti fasisto-tâgani…

De ce atâta ură? – care nu se reducea la insulte, la acuzatii aiuritoare («Voi ne-ati ars pe rugul Inchizitiei!»). Există sute de mărturii ale copiilor, adolescentilor atunci, însăptămâna Rosie (28 iunie-3 iulie 1940): înjurati, brutalizati, loviti, scuipati de colegii evrei, prieteni până ieri… Una din metode: când copilul român era doborît lapământ sinu mai misca, oricum, nu se mai putea nici zbate, era acoperit de scuipati, de muci; urma “apoteoza” (bine învătată, repetată, înainte de 28 iunie): agresorii se pisau, în cerc, pe agresat. Nu doar copiiifăceau asta, ci siadultii evrei – cu precădere femeile; victime: ofiteri în uniformă, preoti, teologi…
De ce atâta ură? – care a mers, frecvent, până la omor: nu putini copii, adolescenti înarmati (oare de unde vor fi avut revolvere copilasii de 7-9-11 anisori: “de la cazarmă”?), înnebuniti de ura de rasă instilată depărintii lor, trăgeau; siucideau români.

[5 august 2005. Cine se mai îndoieste de realitatea îndoctrinării rasiste, xenofobe, anti-goi a evreilor (în familie, în scoală, în armată)să ia în seamă tra-gedia recentă provocată de un extremist israelian: nemultumit de retragerea colonistilor din Gaza, a mitraliat arabi, palestinieni, crestini – cetăteni israelieni] De ce atâta ură? Un cronicar al celei de a doua editii a eseului de fată

247

(Nicolae Pop) a scris:
“O martoră a evenimentelor îmi spuneacă evreii le ziceau de la obraz românilor locali, în vara lui 1940:

“«V-am băgat în sac.rămâne numaisă-l legăm la gură»” (s.m.)
De ce atâta ură împotriva românilor? Ipoteză în două puncte:

– 1: fiindcă românii contrariaseră proiectul sionist al alcătuirii uneitări a evreilor în 1918 – în Basarabia; în 1940 Stalin le promisese – tot în Basarabia, încă neocupată – o Republică Sovietică Socialistă Evreiască. Diktatul de la 26 iunie 1940 siînceputul evacuării fusese prilej de bucurie, dar siderăzbunare pe cei care le întârziaseră planul cu o eternitate de 22 ani. Dealtfel lozinca cu care avocatul Carol Steinberg a întâmpinat (cu listele-negre pregătite la Moscova) trupele rusesti în Chisinău glăsuia:
“Bine ati venit! V-am asteptat 22 ani!”

si, pentru că tot începuseră a face “purificare etnică”,să o facă, nu doar prin alungarea băstinasilor de pepământul pe care Iahve-Stalin li-l dăruise (sic), ci siprin lichidarea lor, asa cum îi învătase sionismul:pământul promis devenea numai al lor,fără nici un goi, deci trebuia etnic-purificat. Crime care au continuat, după Ocuparea Teritoriilor (de la 3 iulie 1940), “pe cale legală, sovietică – institutionalizată” – prin lucrarea militienilor, a procurorilor, a NKVD-istilor în majoritate evrei;

– 2: ura evreilor împotriva românilor s-a exprimat dupărăzboi prin neacceptarea adevărului: a crimelor, în general, în special a numărului victime-lor. in negatia lor furioasă (iată cine sunt adevăratii negationisti!) au mers până la intervertirea evenimentelor, prezentînd efectele drept cauze: astfel Ehrenburg-Grossman au pretins: evreii “serăzbunaseră” pe români (în 1940!) fiindcă acestia îi masacraseră în Transnistria, în…1941! in procesele intentate românilor acuzati de crime împotriva evreilor, au formulat culpe fanteziste, inventate, delirante, acuzatilor nu li s-a permissă se apere, “judecătorii” calificînd probele (înainte de a le cunoste) de… cum altfel: fasiste (mai alescă adevăratii judecători ai românilor erau sovietici, iar “jurnalisti” ordùri brucane).

Au trecut de-atunci ani, decenii – nu s-a găsit nici un “caz” de evreu din cei care îi acuzaseră pe românică îi trimiseseră la moartesă acceptecă exista-seră cazuri de salvatori ai lor; cazuri, însă la români au existat, la evrei (în Basarabia, Bucovina, 1940-1941): ba!

“Cazul Cornel Dumitrescu”, românul care, cumpărînd fabricile de textile din Cernăuti, a salvat de la deportare în lagărele nemtesti, deci de la moarte, 3.600 evrei (celebrul Oskar Schindler: cca 1.000), pretextînd fată de germani – care controlau Bucovina -că industria lucrînd pentru armată are nevoie de muncitori.

După ocupareatării decătre… Liberatoarea Armată Rosie, în 1944, Cornel Dumitrescu a fost arestat siîndelung anchetat de sovietici. in cele din

248

urmă i-au dat drumul. Rusii avuseseră nevoie de două luni întregi casă transcrie-traducă două emisiuni ale BBC din care reiesea clarcă Dumitrescu, departe de a fi colaborat cu nemtii, sabotase programul nazist – adevărat: în per-fectă complicitate cu Antonestii, cu Casa Regală – astfel salvînd evrei de la moarte. Evreii însă au avut nevoie de, iată: 60 ani, casă… nu sufle nici până astăzi o vorbă despre acest “caz”. Din cei 3.600 evrei angajati în fabrici, câte 5 pe un loc de muncă, deci scosidin gura lupului neamt, nu s-a găsit un singur evreu normalsă declare adevărul despre cine a fost Cornel Dumitrescu sidespre ce afăcut el pentru ei?

si, atentie: totalul evreilor ocrotiti, deci salvati, a fost mult mai important datorită organizării Cantinei Fabricii de Stambe, unde 2-3-5 persoane alcătuind familia fiecărui angajat aveau un prânz gratuit, inclusiv protectia lui “Cornel Dumitrescu, omul Casei Regale”- ceea ce a favorizatrămânerea pe loc, citeste: în viată – a cel putin 10.000 evrei.

Iar cei 10.000 (haisă spunem: doar 1.000; doar 100; doar 10 -să fie putine “doar zece” suflete?) siurmasii lor autăcut chitic – în România, în Palestina, în Franta, în America, pe unde au ajuns – de ce autăcut? De ce tac în continuare supraviet uitorii sidescendentii lor fată cu falsurile uriase, monstruoase atribuite românilor decătre congenerii lor, sionistii bolsevici: 400.000 de victime!să fi devenit chiar cu totii rabini – ca Rosen?, securisti – ca R. Ioanid – deci obligatisăpăstreze “secretul… militar”?să fi primit cuvânt de ordine de la Centrală de a nu contraria, de a nu acceptasă “nuanteze” acuzatia totală la adresa românilor? Este sau ba această faptă-rea o încălcare criminală a Poruncii a 9-a? Nu este vorba doar de ingratitudinea evreilor români (ce, ar fi putin lucru?), ci – am mai spus-o?, foarte bine amfăcut, am s-o re-spun: de neacceptare a adevărului din partea evreilor de pretutindeni.

De ce atâta ură?să fie adevărat ce spunrăuvoitorii anumecă în comu-nitatea lor ura este carburantul existentei, potrivit preceptului:
“Cine nu-i urăste pe ne-evrei – acela nu este bun evreu”?

De ce atâta ură împotriva românilor?

De astă dată nu voirăspunde la de ce?, voi constatacă ea se perpe-tuează, ca în aceste mesaje de pe internet (din Anul Domnului 2003):

“Mesaje: 360 Inregistrat: Jul 2001 postat 22 June 2003 17:52 Click Here to See
the Profile for transylvan Click Here to Email transylvan Edit/Delete Message
Reply w/Quote
“Ati auzit de lagarul numit Romania ?

“Eu personal nu simt nici un respect fata de romani pt. ca toti au fost iar majo-ritatea si aztazi sint antisemiti, fascisti si nationalisti. Este o natiune fara trecut si fara viitor cu un present bazata pe minciuni si furt. Fosta familie regala nu

249

se trage din natia romana cum nici catolicismul numai ortodoxia balcaniica. “Nici o natiune nu are dreptul sa nege holocaustul, numai noi evreii avem drep-tul sa vorbim despre Shoa cum vrem noi.”

“Mesaje: 360 Inregistrat: Jul 2001 postat 21 June 2003 09:53 (…)
“Numai evreii au dreptul istoric sa afirme daca nu a exitat sau nu holocaustul, romanii nu au nici un drept fiind o natiune cu vinovatii si pacate istorice !”

“Mesaje: 360 Inregistrat: Jul 2001 postat 19 June 2003 16:28 (…)
“De ce asa de greu sa recunosti adevarul istoric ? – poate pica si teoria daco-romaniilor ???”

“Mesaje: 360 Inregistrat: Jul 2001 postat 19 June 2003 13:17 (…)
“Intr-o democratie daca cineva neaga holocaustul cum fac unii pe acest forum este bagat in inchisoare de la 3 pina la 5 ani !

Europa va asteapta domniilor goi antisemiti !!!”

“Mesaje: 360 Inregistrat: Jul 2001 postat 17 June 2003 02:20 (…)

“Proletarule, voi romanii ati facut un Holocaust de care si nemtii au ramas socati, voi ati continuat cu antisemitismul si pe timpul comunismului in frunte cu jegosul de Ceausescu. Razvan Theodorescu este un mincinos in stil traditio-nal romanesc la fel cum au fost comunistii si fascistii romani.”

“postat 15 September 2003 23:44 (…)
“Nu numai fascismul dar si fascictii trebuie nimiciti, in Romania sunt citeva milioane, daca va duc pe voi toti la Centrul Wiesenthal intrec si pe Bill Gates la numaratoarea de dolari…
“In lumea libera Romania este egal cu fascismul si comunismul.
“Jos Fascismul !
“Jos Romania !
“Traiasca Libertatea !”

“postat 15 September 2003 18:55 (…)
“Daca nu intelegi ce inseamna alegorie in literatura universala atunci nu inte-legi. Bineinteles ca Kertesz este evreu si este firesc ca a scris despre situtia bar-barica din istoria omenirii cum declara el la Berlin este foarte asemanator ce a fost in Ardeal in anii 80. Stim cu totii foarte bine cum au fost nimiciti comu-nitatiile evreiesti, nemtesti si unguresti. Cel putin un million de oameni au fost purificati in stil romanesc !!!
“Poate te trimit la Simon Wiesenthal Center si ridic 10.000 de dolari dupa un fascist ca tine !”

250

“postat 24 August 2003 14:56 (…)
„Duceti-va acasa si intrebati-i cum era atunci cand aici la Sighet traia o comu-nitate evreiasca prospera si cum acum nu mai este nici un evreu. Intrebati-i cum s-au simtit dupa acea noapte, dupa 1944, daca au dormit bine dupa aceea”. – Elie Wiezel

“Rual cum dormi ? Dormi bine ???” “postat 29 July 2003 07:40 (…)

“Tot ce am spus Iliescu confirma, romanii sint ucigasii popoarelor vecine si a etniilor din Romania, ucigasii a altor religii decit ortodoxo-romina, natiunea cu cea mai mare pacate in tipul holocaustului.

“Uncle Sam sau Bush aduce scaunul electric pertu voi toti !” “postat 23 July 2003 10:54 (…)
“Bai, mihai bai, aici sa spui cum trati pe evreii din Romania, spune adevarul! Voi fascistii sinteti si lasi nu numai mincinosi..”

“postat 26 June 2003 22:16 (…)
“Domnule Coryolanus, voi ati ucis evreii cu miile in numele D-zeului crestin oare ce fel de jignire o fii adevarul pt. urmasii ucigasiilor ??? Foarte bine a intrebat Elie Wiesel de la maramureseni : Ce ati simtit in noaptea cind noi am fost dusi la exterminare, cum ati dormit ? Linistit si in pace…”

“postat 24 June 2003 14:30 (…)
“Daca un roman afirma ca crede in dacoromani este deajuns sa stim ca este un xenofob nationalist. Daca un roman afirma ca nu a existat holocaustul in Romania nu numai ca este mincinos in stil traditional romanesc dar conform legiilor din Europa poate sa fie condamnat la inchisoare de la 3-5 ani. “Mai vreti sa nu Europa ?”

“postat 24 June 2003 12:37 (…)
“Eu am auzit de la prietenii mei oradeni ca esti considerat intre romani „buni” ca tradator de tara…pt. ca esti un om excelent, talentat adica fara caractere romanesti

“Numai sa gindesti nu eu am spus dar sint de acord cu Elie Wiesel: „romanii au ucis, au ucis si au ucis ”

“Pe acest forum sint o groaza de oameni fara omenie care tagaduiesc holocaustul !”

251

“postat 23 June 2003 18:23 (…)
“Educatia am primit in Romania in scoli romanesti, dar la o virsta frageda am inteles ce este lectia de istorie si de literatura romana, inseamna educatie impotriva altor etnii, nationalism si sovinism cea ce este caracterul de baza a unui roman „bun”. Ceausescu, Antonescu, Funar sau popa Bartolomeu Anania sint toti la fel oameni fara omenie !”

“postat 23 June 2003 16:03 (…)
“Ha-ha-ha, mor de ris cind vorbiti de europa, romanii si europa ???

“Va pot demontra ca 98% din romani sint neonazisti, antisemiti si nationalisti! “Nu numai omul simplu dar guvernul si majoritatea politicieniilor cu exceptia citorva ca Eickstein-Kovacs din Cluj.”

“postat 22 June 2003 17:52 (…)
“Ati auzit de lagarul numit Romania ?

“Eu personal nu simt nici un respect fata de romani pt. ca toti au fost iar majo-ritatea si aztazi sint antisemiti, fascisti si nationalisti. Este o natiune fara trecut si fara viitor cu un present bazata pe minciuni si furt. Fosta familie regala nu se trage din natia romana cum nici catolicismul numai ortodoxia balcaniica.

“Nici o natiune nu are dreptul sa nege holocaustul, numai noi evreii avem dreptul sa vorbim despre Shoa cum vrem noi.“

“postat 21 June 2003 09:53 (…)
“Numai evreii au dreptul istoric sa afirme daca nu a exitat sau nu holocaustul, romanii nu au nici un drept fiind o natiune cu vinovatii si pacate istorice !”

“postat 19 June 2003 13:17 Click Here to See the Profile for transylvan Click Here to Email transylvan Edit/Delete Message Reply w/Quote

“Intr-o democratie daca cineva neaga holocaustul cum fac unii pe acest forum este bagat in inchisoare de la 3 pina la 5 ani ! Europa va asteapta domniilor goi antisemiti !!!”

(Forum din Ziarul de Iasi)

Dacă propostele evreilor unguri sunt sincere: în ură, în neadevăruri, în insulte; agresive, isterice, curajoase-de-după-gard (anonimatulsă trăiască! siatacul în haită), “ripostele” arată după chipul siasemănarea românilor: nesigure,fără vlagă, culpabilizate, gata-convinse-prin-coplesire-cu-minciuni-sfruntate, cu ochii la vârfurile bocancilor, incapabile de un dialog; din neputintă, din lene, din ignorantă, românii devin rezumativi, triviali, din moment în moment te asteptisă conchidă cu: «’Ai sictir!» – care nu semnifică refuz de a dialoga, ci, vai: predare cu toate armele – din lehamite mioritică.

252

Cumsă nu fie evreii agresivi, obraznici, abuznici (de la abuz, rusificat după: refuznic, kibutnic), dacă au în fată fiinte pe jumătate analfabet(izat)e – sidecătre ei -, pe cealaltă jumătate culpabilizate – de ei – în cinci decenii de reeducare ca la Pitesti?

[O informatie demnă de interes oferă Florin Manolescu în a sa
Enciclopedie a Exilului Literar Românesc – citez:

“CELAN, Paul (Pessach Antschel), poet evreu de limbă ger. siromână, trad/ucător/. * /născut la/ 23 noi. 1920, Cernăuti – + 20 apr. 1970, Paris, Franta/ Tatăl: Leo Antschel-Teitler (…) Mama: Friederike (Fritzi), născută Schrager.

(…) in iunie 1942părintii lui P.C. sunt deportati în Transnistria siapoi despărtiti. Tatăl va muri în orasul Gaisin, iar mama va fi împuscată în satul Mihailovka. P.C. îi comunică unui prieten următoarele: ‘Meine Eltern sind von den Deutschen erschosse worden. In Krasnopolka am Bug’. P.C. reusestesă se salveze cu ajutorul unui industrias român din Cernăuti care îi oferă adăpost într-o fabrică de produse cosmetice sidetergenti”.

Dinpăcate Florin Manolescu nu indică sursa -să fie chiar P.(aul) C.(elan)? Sau “prietenul” poetului – cine? Deci nu aflăm dacă “industriasul” care îl salvase era acelasiCornel Dumitrescu ori altul care “fabrica produse cosmetice sidetergenti”. Dacă acela este “altul”, înseamnăcă Cernăutiul a avut mult mai multi “drepti” ne-garantati de Israel.]

3) Familia noastră nu a atins malul Prutului: cu vreo 20 km înaintecăruta în care ne aflam s-a întâlnit cu altecărute: noua frontieră fusese închisă cu mult înainte de termenul fixat, Rusii nu mai permiteau trecerea – deci, în bună limbă românească: au luat milioane de ostatici. Am fost silitisă facem cale întoarsă – tata:

«Ne-am dus la Prut români, ne întoarcem cetăteni sovietici – Dumnezeii ei de cetătenie!»

4) De retinut: “165.089 persoane care între iulie-octombrie 1940 trecu-seră Prutul”- în Teritoriile Ocupate.să facem sinoi aritmetică – după informatii fragmentare, însă autentice.să luăm “persoanele trecute în cursul zilei de astăzi [30 iunie 1940]” prin doar trei (din cinci) puncte de frontieră: 7.600 si2.000 – total: 9.600. Dacă vom multiplica numărul zilelor – începînd din cel mai târziu 15 iunie, 1940, când a început exodul evreilor sprerăsărit – secret, dar nu mai putin important, vezi simărturia lui Gr. Vindeleanu – în directia Basarabiei (des-pre Bucovina se va afla doar în 26 iunie, din ultimatumcă aveasă fie ocupată – iar ei stiau mai bine decât Statul Major al Armatei Române, oricum, decât ministrul Apărării, faimosul strateg generalul Florea țenescu…) – rezultatul va fi cel putin surprinzător: 16 ori 9.600 dă… 156.600 persoane. La acestea îi

253

adăugăm pe cei trecuti după aceea, în intervalul iulie-octombrie: 165.089.

Totalul spune: 321.689.
Desigur, nu toti “trecutii” pe malul stâng al Prutului erau evrei (eu am cunostintă de doi ne-evrei: A. Bârlădeanu siCelac…).să zicemcă numai 200.000 dintre ei (nu mai tinem seama de faptulcă noua frontieră a fost trecută, în continuare, în ambe sensuri sidupă octombrie 1940, însă până una -alta nu avem cifre exacte). Dar mai existau evrei “pe loc” – câti: 200.000 (din cei cca 276.943 înregistrati ca domiciliati în Teritoriile Cedate)? Nu trebuie ignorati nici evreii alcătuind “ajutorul tovărăsesc-proletar”, veniti cu camioanele (doar “civilii”) de dincolo de Nistru, începînd din 27 iunie 1940 – câti?: 10.000? 50.000?, cei mai multi dintre ei nefiind evrei “moldoveni”, ci evrei rusi?

Or toti evreii militanti bolsevici (fie proveniti din România pro-priu-zisă, fie din Rusia, tocmai pentru că “dăduseră dovadă” cu asupra de măsură în Basarabia siîn Bucovina de Nord, ocupate-sovietizate în acel An Negru) fugiseră cu Armata lor Rosie după 22 iunie 1941. Nu ei fuseseră vic-time alerăzbunării românilor, ci colaborationistii ordinari, denuntătorii mărunti.
si nevinovatii.
Din nou întrebarea: de unde iesiseră, în România Mică din 1948 mai multi evrei decât erau în România Mare dinainte derăzboi?

Mister biblic. Cam tot asa fuseseră multiplicate pâinile, pestii…

254

Un martor de necontestat: Gr. Vindeleanu

Mărturia lui Z. K.-Gr. Vindeleanu, evreu basarabean, comunist, activist, ofiter în Armata Rosie cea care a… “liberat Bucurestiul de hoardele fasciste” taman la 23 august 1944…:

“…Am rupt-o cu ei încă din timpulrăzboiului sovieto-finlandez [1939-40 – în prima parte Rusii au fost “rusinati”, dar coplesindu-i pe Finlandezi cu diviziile, i -au înfrânt – siau ocupat Karelia…- n.m. P.G.] – unul din actele cele mai mârsave ale lui Iosif Djugasvili Stalin… in sala de lectură acăminului studentesc [bucurestean] citeam stirile din acest criminalrăzboi (…) Am înteles cauza sisensulrătăcirilor mele ideolo-gice. I-ampărăsit cu blestem!… si totusiunul din «ei», bătînd la usa auditoriului I de la Universitate, pe Edgar Quinet, unde eram în cursul examenului la ‘Istoria culturilor slave’ (prof. P. Panaitescu), m-afăcutsă ies de la examen,să fug în grabă,să-mi adun catrafusele casă apuc rapidul ‘Unirea’ Bucuresti -Chisinău. Basarabia urmasă fie «cedată». Atunci însă nu stiamcă amsă revin aici, la Bucuresti, numai după patru ani, purtînd involuntar titlurile de «davaiceas», «năvălitor», «aliat-ocupant» s.a., nicică amsă revin casăvăd cum s-a uneltit sis-a efectuat subjugarea întregei Românii unui sistem, unei ordini străine, urâte, neacceptate de majoritatea poporului român… in Gara de Nord aglo-meratia era mare. Secretul lui Polichinelle despre «cedarea» Basarabiei i-afăcut pe multisă ia trenul: fanatici, amăgiti, buimăciti, trădători – toti se duceau, grăbiti, la Chisinău. Era 17 iunie 1940 1) (s. m., P.G.).

“Chisinăul linistit, cu multe flori în parc, în bulevard, pe balcoane sila ferestre, însorit, afisa, totusisemne de neliniste. Pe ici pe colo soldati cucăsti, în patrulă, cu baioneta la armăpăreau alarmati, nelinistiti. Pe străzi oameni, în grupuri, vorbeau în soaptă. Lângă Banca Municipală

(…) misitii, negustorii de vinuri, fructe, cereale, se înghesuiau în grupuri mici, întindeau urecheacătre cineva dintre ei care povestea despre lucruri care nu se spun cu glas tare… Unii dintre prieteni (…) fosti colegi de scoală se aflau mobilizati pe linia Nistrului. Dl. Trimescu directorul aeroportului Chisinău a povestit la ureche brutarului Meier G.că noaptea sosise ordin de evacuare a aeroportului…
“Acum nu potsă-mi amintesc cum anume sipentru ce am ajuns sieu la etajul II al casei de la intersectia străzilor Alexandru cel Bun cu Armenească, vis-à-vis de magazinul de arme Vijevsky. O multime de

255

tineri side adulti – evrei, rusi, ucraineni, câtiva moldoveni – se înghesuiau în jurul vestitei Rozenberg, cupărul rosu ca flacăra (tot nu întelegeam cum ea se afla aici, când se stiacă de ani de zile era în închisoare la Penitenciarul Central…) sia lui Bubis, Klinicikov, Moraru s.a. Se dădeau ordine patrulelor (ale cui ordine? cu ce drept?) câte trei în patrulă – a «Autoapărării civile»: a opri sia dezarma orice gruprăzlet de militari români! O mârsavă născocire a ocupantilor ce stăteau gata de năvălire, dincolo de Nistru! Uneltele lorrăspândeau marea minciunăcă, cică «Românii se retrag, jefuind siviolînd» – una din calomniile politice întrebuintate atât de des decătre năvălitorii rusiîn diferitepărti ale lumii, cu scopul clar de a sustrage atentia populatiei locale de la actul ocupatiei, al subjugării…

“Iată-mă cu o veche armă Browning, cu mine încă doi: F., G. sial treilea nu mai tin minte numele lui, băiat lung, taciturn. Mergeam în sus pe strada Gogol, tineam marginea trotuarului, apoi la dreapta, pe strada Viilor spre panta Buiucani. Deodată în fata noastră – un grup – trei soldati siun subofiter. F. îndreaptă arma spre dânsii. ii spun la ureche: «Nu trebuie, ce faci?» El nurăspunde. «Aruncati armele!» Subofiterul aruncă pistolul.

Doi soldati aruncă armele. Al treilea o dă jos încet… F. i-o zmulge grosolan.

“«Măi fratilor, ce vreti de la noi? Am primit ordin de retragere siîl executăm». Unul din soldati, mai în vârstă, vorbeste cu noi: «Vai de noi, parcă ne-am uitat cu totul!»

“Eu stau ca trăsnit. Un amestec de consimtire side milă îmi umple sufletul, inima mi se zbate intens… Ce porcărie cu aceste ‘patrule de autoapărare’. Nu e nici o apărare, fiindcă nimeni nu ne atacă. Toată povestea e o pură porcărie! Lângăpădurea Durlesti un grup de militari români a interceptat o patrulă ca a noastră, a deschis focul. Unul din patrulă acăzut, ucis pe loc, doi au fugit… Cine era vinovatul în aceste cazuri tragice sinu mai putin comice: nu agentii ocupantilor, cei din strada Armenească, etajul II?

“…Stăteam (…) în întuneric, eu siacelasiF., cu arma la picior, lângă intrarea în clădirea Manutantei Corpului III (în trecut). Noapte, numai scârtâitul ferestrelor siusilor deschise sicâte un lătrat de câine, departe. Din când în când, o împuscătură undeva, în oras… Ne-au pus acolo «să apărăm-păzim». Cesăpăzim? Clădirea pustie, golită de viată, de oameni?

256

“Toate acestea nu erau decât amănuntele sistemului stalinist de pregătire a ocupatiei: provocare de neliniste, de incertitudine, de spaimă, de buimăcire generală, pentru a veni apoi «ca eliberatori». si «elibera-torii» au sosit pe la 4 dimineata, au apărut la poarta Manutantei… O tanchetă în frunte, două tancuri mari după ea. in stradă s-a oprit o coloană. Câteva minute de liniste, expectativă. Se vedecă ei ne analizau. Mitraliera tanchetei îndreptată spre noi… Ambii încremeniti. Ca la comandă am aruncat armele. Ei au înteles gestul, câtiva militari în uniforme stranii au iesit din tancuri, cucăsti apărătoare enorme pe cap. Ei se îndreptau spre noi. Unul din fată tinea un pistol Mauser îndreptat asupra noastră. ‘Comandirul’ s-a apropiat la trei paside noi.

«Cine sânteti?» (Vorbea ruseste).
“Eu: «Patrula apărării civile!»
“«Ei bine, v-atifăcut datoria, mergeti acasă!»

“Un soldat ne-a pipăit totusibine pe corp. Stăteam cu mâinile ridicate. Perchezitia s-a terminat. Ne-am dustăcuti acasă, pe străzile pline de soldati străini, tancuri, tunuri, camioane… F. s-a despărtit de mine la intersectia străzilor Puskin-Alexandru cel Bun. Atunci nici el nici eu nu stiamcă după patru ani, când m-am întors ca militar sovietic, participînd la re-ocuparea Chisinăului (august 1944), [ave]amsă-l găsesc pe F. în lista împuscatilor din toate categoriile, omorîti la sfârsitul lui 1940! Lichidarea în masă era una dintre metodele potolirii, închiderii gurilor, pentru ca ocupatiasă continuie nestânjenită.

“…Basarabia era ocupată din nou!
“Ei, cumsă nu! La 6 iulie 1940 marea ‘paradă’ a eliberării se desfăsura în sunet de fanfare sizăngănitul coloanelor de tancuri. in functia mea de ‘instructor la sovietul Chisinău’ am primit invitatie la tribuna oficială. Executîndu-mi functia de instructor, de nenumărate ori mă duceamsă reprezint primăria în conflictele dintre cetăteni siputere: ocuparea ilegală de locuinte, expropriere ilegală la grădini, livezi s.a. Din toaterăsputerile mele scriam dări de seamă în folosul cetătenilor,căci 99% din plângeri erau îndreptătite. Chisinăuenii încă nu întelegeaucă s-a comis o năvălire, în care cei veniti îsiîmplineau rolul de o-cu-panti!

“…Tribuna de ‘onoare’ era o enormă cutie de lemn, vopsită în rosu,răsturnată cu fundul în sus. Parada începea la 10, accesul la tribună se închidea la 9. (…) amvăzut ceva, ce nu credeamsăvăd: de la coltul străzii Gogol până în strada Mihai Viteazul, pe douăpărti ale străzii Alexandru cel Bun stăteau însirate «cordoanele de onoare» (distanta de

257

5-8 metri de la unul la altul): un enchevedist, un SS (da, da, nu te mira, cititorule!) în vestita uniformă ‘Mausfarbe’ (culoarea soarecelui). intelegerea Hitler-Stalin era în toiul executiei pe puncte. Unul din ele era vizita în URSS a unui Batalion SS pentru a ajuta la repatrierea germanilor (dar sipentru a vizita lagărele de muncă fortată GULAG, a avut, se vede, SS-ul ce învăta în aceste lagăre…).

“«Coloanele de onoare» din 6 iulie 1940 de la Chisinău erau poate unica ‘manifestare fizică’ a regretabilei prietenii hitleristo-staliniste. Basarabia acăzut jertfă acestei prietenii împreună cu jumătate din Bucovina, o parte din Transilvania…

“Eu stăteam uimit siumilit, în fundul tribunei. in fata mea, (…) Hrusciov, Mehlis (călăul suprem al Basarabiei), maresalul Timosenko, în al doilea rând fratele maresalului, untăran analfabet din satul Furmanovka, judetul Cetatea Albă, «cucoana din Hâncesti», fosta amantă siagentă a lui Kotovski, Crîlov, primarul Chisinăului, Sviridov,răzvrătitor al tineretului – sialte «personalităti»… Nu am putut continua. Nu am vrutsă iau parte la această «bucurie tragică». Am înscenat o vomitare, m-am dat jos de la tribună, am trecut câteva controluri, am pornit-o în jos pe Gogol, am trecut prin parc, apoi pe diferite străzi din josul orasului, acasă… Eram într-adevăr trist, foarte trist siamărît…

“Atunci nu puteamsă -mi închipuică, totusi, Adevărul va străbate straturile groase de minciună siinducere în eroare în masă, peste aproape o jumătate de veac ! 2)…

“Gr. Vindeleanu”

(Din Basarabia, revistă a Uniunii Scriitorilor din Moldova, nr. 6, 1991, Chisinău)

N O T E

1) La 17 iunie 1940, în “plină prigoană antisemită”, evreul Gr. Vindeleanu era student la Universitatea bucuresteană siîsitrecea examenele ca oricare alt cetătean român.

2) Adevărul acela nu a străbătut nici până în clipa de fată (2004) “straturile groase de minciună side inducere în eroare de masă”. Fiindcă există, pentru evrei, un adevăr etnic.

258

Chiar Gr. Vindeleanu, exceptie a exceptiilor dintre evreii basara-

beni: se opreste cu mărturia sa la 6 iulie 1940. Or între 6 iulie 1940 –
sărbătorirea bolsevico-nazistă a ocupării Basarabiei – sisă spunem 6

iulie 194l (Chisinăul a fost eliberat de Armata Română osăptămână mai
târziu) ce afăcut, ce a dres tânărul evreu Gr. Vindeleanu, întors, la 18
iunie [1940] acasă, în Basarabia ce urma a fi abandonată sovieticilor?
Am aflat în trecătcă era “instructor la Sovietul Chisinău” sică se
străduiasă rezolve plângerile cetătenilor în legătură cu “exproprierile
ilegale de locuinte, de grădini, de livezi”. Da, el era un mărunt activist
comunist – însă nu atât de mărunt, altfel nu i s-ar fi ordonat, la Bucuresti,

să lase baltă examenele universitare sisă alerge la Chisinău, unde urma

să construiască societatea socialistă – nouă, justă; măruntul “instructor”,
fusese invitat în tribuna oficială…

Nici chiar Gr. Vindeleanu, om structural cinstit, neînrăit de fanatismul bolsevic – dovada: chiar mărturia, după 50 ani! – nu merge… atât de departe, încâtsă spună adevărul-adevărat: Ce afăcut el în cele peste 12 luni în Basarabia sovietizată? Ce responsabilităti a avut?să se fi ocupat doar de “rezolvarea litigiilor legate de apartamente, de grădini, de livezi?” Admitem: o lună de zile (iulie 1940) asa va fi fost, fiindcă oamenii încă nu realizau ce înseamnă o ocupatie bolsevică, în care “plângerile” pentru confiscări de case, de grădini încetează de a mai conta – contînd altceva: arestările, anchetele, distrugerea scolii românesti, distrugerea biserii crestine – torturile, asasinatele, teroarea pură asupra populatiei băstinase; atunci conta viata (simoartea).

Ce vor fifăcut între 26 iunie 1940 si15 iulie 1941, (căderea Chisinăului) în Basarabia siîn Bucovina de Nord ocupate de rusiA. Bârlădeanu, Roller, Mihail siDan Oigenstein (Oisteanu), Sorin Toma, Bella Iosovici, Perahim, Celac – simai cine?

“Discretia” evreilor privind activitatea lor bolsevică în slujba ocupantului rus al Basarabiei sial Bucovinei de Nord dovedestefărătăgadă vinovătia lor – grea, mânjită de sânge.tăcere-din-ordin; în slujba adevărului etnic…- adevărat numai când îl formulează-decretează evreii, în folosul lor.

Potrivit adevărului etnic, orice afirmatie neconvenabilă, restabilitoare de cronologie, acuzatoare la adresa evreilor este tratată de “calomnie”, “minciună”, “propagandă fascistă sau/siantonesciană”, cunună a calificativelor negatoare-denigratoare: “antisemitism”- cum s-a întâmplat cu eseul de fată prin vocile-condeiele vâsinskiene ale unor persoane citite care, fie nu citiseră textul incriminat (M. Shafir, G. Andreescu, A. Oisteanu, M.D. Gheorghiu), fie îl citiseră, însă îl deformaseră, falsificaseră, fabricînd “citate” (R. Ioanid, Isaac Chiva,

259

Laszlo, Al. Florian).
Adevărul etnic functionează siîn cazurile martorilor-mincinosidintre evrei – în sensul “acoperirii”; al “derogării”:

Primo Levi, cu al doilea volum de “memorii” – în care afirmacăvăzuse – cu ochiisăi – camerele de gazare…;

Jerzy Kosinski, cu “amintirile” despre copilăria-i nefericită din timpulrăzboiului, cândtăranii polonezi îl chinuiau, îl martirizau (sisexual). Primo Levi siKosinski s-au sinucis – de remuscări, pentru că mintiseră – în numele adevărului etnic. Marek Halter însă trăieste, bine-mersi sinu dă semne ca ar suferi ca urmare a – “amintirilor din Ghetoul Varsoviei”. Trăiesc în continuare,fără tulburări, evreii din “Comitetele Wilkomirski” – nume sub care se ascunsese impostorul elvetian Bruno Dösseker, siel “cronicar al suferintelor evreilor la Majdanek sila Auschwitz”. Când un jurnalist – tot elvetian – a desco-perit “adevărul etnic” (Dösseker era un goi oarecare), evreii ausărit, nu în capul mincinosului, ci în al celui care îndrăznisesă-l demaste, acuzîndu-l de… cum altfel: “revizionism”, negationism”, “antisemitism visceral”.

Acesti mincinosinu sunt considerati mincinosi, ci purtători ai adevărul etnic (evreiesc), se întelege.

260

Când ai crescut în cultul eternei victime inocente
îti vine greusă acceptică ai fost situ

un buncălău

Evreii – iertare: “unii evrei” – nu acceptă mărturiile care îi pun pe (unii) dintre ei în cauză, vezi interminabila polemică în jurulcărtii negre a comunismului apărută sub directia lui Stéphane Courtois la Robert Laffont, Paris, 1997.
Lucrare cu mari merite dar sicu nu mai putin foarte-mari goluri de informatie privind România…

…imputabile înainte de toate ignorantei coordonatorului: înainte de a studia istoriei rezistentei anticomuniste în Europa de Est, Courtois fusese director al revistei binenumite: Communisme… De aceea va fi încredintat redactarea capitolului “Europa Centrală side Sud-Est” tovarăsului-(său)-frătesc Karel Bartosek. Aparatcikul praghez, aterizat la Paris în 1983, afăcut culoarul revistei L’Alternative – cu folos: după un an a fost introdus prin efractie de Mihnea Berindei side Alain Paruit (pe ei îi… introdusesem eu – prin fată). Eternul tovarăs Bartosek a profitat de retragerea (temporară) a lui François Maspero, fondatorul, a pus mâna pe revistă, a rebotezat-o La Nouvelle Alternative si, dimpreună cu Berindei sicu Lavastine a prefăcut-o într-o publicatie eurobolsevică. Din extemporalele cehului “despre istorie”, Courtois a întelescă si-a găsit un tovarăs de idei, iar Bartosek terenul pe caresă cultive materia-lismul-istoric, recolta de după 1989.că Stéphane Courtois nu s-a despărtit de litera -si-spiritul revistei conduse o dovedeste încuviintarea prin ne-amendare a “tezei” bartosekiste: pentru scrierea istoriei contem-porane martori credibili/ citabili nu sunt scriitorii – care au trăit siei evenimentele (arestările, închisorile, exilul), pe care le-au asternut pe hârtie, ci… doar nescriitorii – cu exceptia rusilor Soljenitîn, salamov, Bukovski, Nadejda Mandelstam… – citez din editia originală, pag. 289:

“Ar fi gresitsă punem prea în fată destinul dramaturgului ceh Vaclav Havel, al filosofului maghiar Istvan Bibo, al scriitorului român Paul Goma sipe al altora provenind din intelighentie sisă-i lăsăm în umbră pe ‘oamenii de rând’”

De ce “ar fi gresit”? Tovarăsul Bartosek de pe Vltava arată a fi dublul tovarăsului stefan Borbély de pe Somes: despre martor, mărturie

261

gândesc la fel: cubic.
“Program” nu doar idiot, darvădit diversionist: într-o Istorie ca cea numită, dacă a fost operată o “ne-punere în fată” a unor persoane-personalităti (numai dintre ne-rusi!), care ar fifăcut umbră… istoricilor comunisti de la Paris, deci s-a materializat operatia de decredibilizare a martorilor (păcătuiau grav în ochii borbélylor transnationali: erau siscriitori!), nu a fost compensată (sic) de vreo “punere-în-fată”, la capito-lul România, a, de pildă, muncitorului Vasile Paraschiv (stiu de ce: pe când Paraschiv îsirisca viata pentru a depune mărturie – sila Paris -, Courtois era ocupat de Communisme, iar Bartosek nu terminase, la Praga, de stricat tot ceea ce îi încredintase Husák); nu apar nici poetul Dorin Tudoran, nici profesoara Doina Cornea…să nu ne mirăm: cunostintele bartosekiste se limitează la propriile note de lectură din La Nouvelle (sic) Alternative, iar “bibliografia” la o chestie semnată de reputata, incontur-nabila, celebrissima cercetătoare Cristina Boico, mătusa lui V. Tismăneanu, fostă eroină a Rezistentei franceze siferoce “îndrumătoare ideologică” stalinistă (dimpreună cu sotul, “Boico”, general de grăniceri=securitate), în România sovietizată.

O astfel de conceptie-despre-lume-si-istorie l-a determinat pe Stéphane Courtois ca ocupîndu-se de “materia” indicată de subtitlul lucrării: “Crime, teroare, represiune”- la capitolul Românieisă omită cu seninătate “materialul bibliografic” aflat sub nas, gata-tradus în franceză sipublicat de multă vreme: volumul de exceptională valoare (sidocumentară!) O ultimă privire, de Silviu Crăciunas, apărut întâi în engleză, apoi, în 1961 echivalat în franceză (Le dernier regard); La Cité Totale de C. Dumitrescu (Seuil, 1980, postfatată de mine); deasemeni atăcutrăsunător toatecărtile mele editate siîn franceză, începînd din 1971: La cellule des libérables, Elles étaient quatre, Gherla, Garde inverse, Dans le Cercle, volume de mărturii ca Le trem-blement des hommes (despre 1977), Chassé croisé (despre terorismul exercitat de “organe” siasupra românilor exilati la Paris, V.tănase siP. Goma, nu doar asupra pomenitului în foarte-treacăt bulgar Markov), Bonifacia, Le Calidor, L’Art de la Fugue – sicel despre Pitesti: Les Chiens de mort – primul text apărut în limba franceză (în 1981) care vorbeste despre fenomenul reeducării – în schimb a citat din Pitesti al lui Virgil Ierunca tradus în franceză cincisprezece ani mai târziu, în 1996… Cu atât mai ciudat-inadmisibilă ne-mentionarea – cu program, s-avăzut – a titlurilor de mai sus, cu cât ele apăruseră mult înainte de 1997, data

262

edităriicărtii negre a comunismului. Tot anterior – în 1994 – existau silucrările de referintă (nu sipentru Courtois-Bartosek!): La vie en rouge de Christian Duplan siVincent Giret siKGB en France de Thierry Wolton, din 1986, devenite clasice, acestea din urmă nici măcar pomenite de Courtois.

Asa stînd lucrurile, nu este de mirarecă în ditamaicărtoiul despre “teroarea comunistă” nu am găsit măcar o referire la scriitorii vizionari Dostoievski, Orwell, Koestler, fiindcă alcătuitorii ei nu-i citiseră – iar dacă se va fi întâmplat minunea, putin le-apăsat; nu citiseră nici opinia unui “coleg” de-al lor, Robert Conquest, autor al Marei Terori:

“Infinit mai bine, mai profund decât profesorii siistoricii stalinis-mului (Conquest însiră vreo zece nume de “sovietologi” – n.m.) au scris Orwell, Koestler: ei au înteles siau transmis realitatea stalinismului”.

in fine, a treia imputare la adresa lui Stéphane Courtois: consimtirea la adevărul imuabil al primei editii a lucrării sale: în locsă repare erorile semnalate, “uitările” (la sugestiile – scrise – siale mele),să vegheze la conformitatea traducerilor, a considerat Addenda adăugată variantei românesti editată de Liiceanu la Humanitas (nu doar falsă, abuzivă, ci de-a dreptul suprarealistă), “contributie pretioasă la cunoasterea formelor de opozitie din România”. Astfel francezul Courtois a devenit complice la falsificarea istoriei României operată, de astă dată, nu decătre rollerii comunisti, ci decătre “antirollerii-antico-munisti” Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana sisotulsău, Romulus Rusan.

Acestei triplete de tinichea trebuie adăugati scriitorii-ziaristi care angajează “dialoguri” în perfectă necunostintă de cauză: Mircea Mihăies (cu V. Tismăneanu, cu N. Manolescu), Rodica Palade (cu Brucan, cu Pavel Cîmpeanu), Steliantănase – cu sine însusi, G. Adamesteanu (cu cine nu?), Tismăneanu cu Iliescu. Pe de o parte, analfabeti profunzi: până în decembrie 1989făcuseră “rezistentă prin cultură”, pe timpul lui Ceausescu, trăiseră binisor în mizeria siîn teroarea generală, tocmai fiindcăfăcuseră doar cultură, în care scop îsipropuseserăsărămână surzi-orbi la tot ce se petrecea în jurul lor; pe de altă parte, neavînd curajul elementar (de unde, dacă nu avseseră vreodată coloană vertebrală?) de a pune întrebări adevărate interlo-cu-torului, îi lasă tot pe Brucan, pe Roman, pe Mizil, pe Bârlădeanu, pe Plesită, pe P. Cîmpeanu pe Iliescu sipe alti eterni bolsevicisă scrie – tot ei – scurta-istorie a lor, nu istoria.

…Evreii, deci, consideră mărturiile nefavorabile sau doar

263

neîntocmai tezelor lor: fie neconcludente, fie mincinoase, fie de-a dreptul “antisemite” (calificativ, nu doar un tic verbal, ci un fals secretat de lenea gândirii). in ciuda aparentelor sia legendelor tot de ei create, au o structură intolerantă, conservatoare, nu agreează schimbările de orientare ale mediului înconjurător, mai ales când acesta sevădeste în dezacord cu interesele lor din momentul dat. Atunci se comportă precum colhoznicii dintările comuniste după 1989: percep libertatea generală adusă decăderea Zidului Berlinului ca pe un atentat la libertatea lor ca indivizi, grup, clan, amenintînd stabilitatea lor materială, socială, psihologică – siierarhizatoare (vezi-i sipe scriitorii români clasicizati…). si intră în panică. si devin neinteligenti, lesărăceste fulgerător fondul principal de cuvinte, discursul reducîndu-se la:

«Eu – victimă; el – antisemit».
Le este greu, foarte greu evreilor instalati de două milenii în statutul de victimă, în cultura “unicului genocid: Shoah”să admită adevărul istoric cel care spune: din nefericire, “genocid” se declină la plural. Au impus monopol asupra suferintelor, pretinzîndcă doar ei au fost persecutati, doar ei au suferit – în urmă cu peste o jumătate de secol

– deci relativizînd, negînd, suferintele goi-lor pricinuite de ei, evreii siinterzicîndsă se vorbească de alte lichidări în masă, de alte victime inocente, de alte comunităti martirizate decât a lor. Zbateri dovedind insolentă, nesimtire etică si, am mai spus: lipsă de inteligentă.

Adevărul: siei au fostcălăi nepedepsiti pentru comunitătilecăzute sub dominatie bolsevică sicontinuă a fi, azi, în Palestina: John Sack, supravietuitor al lagărelor de exterminare naziste a publicat recent o carte în care mărturiseste: unii evrei, foste victime,cărora li s-a dat ocazia, sunt capabili derăzbunare cumplită (pe care ei, la goi, nu o acceptă, ci o consideră “antisemitism istoric”) – siîl numeste pe Solomon Morel. Acesta, ca siel evreu polonez, după ocuparea întregei Polonii decătre Armata Rosie fusese numit de sovietici comandant al unuia din multele lagăre de “denazificare”, cel din localitatea Swietochlowice. Solomon Morel a organizat acolo un adevărat abator: detinutii – nu doar fosti auxiliari ai nemtilor, ci mai bine de trei sferturi dintre ei antinazisti care cunoscuseră lagărele germane; după o pauză (de un an), nefiind de acord cu politica de sovietizare, fuseseră arestati de comunisti. Or Solomon Morel nufăcea nici o deosebire intre detinuti, ba îi considera pe anticomunisti mai periculosidecât… fostii gardieni ai lagărelor nemtesti. Drept care le rezerva un “tratament” inuman: îi închidea în custi de câine,

264

prin bătaie permanentă îi obligasă latre,să mănânce direct din gamelă – “câineste”; îi obliga pe detinutisă se insulte între ei,să se bată reciproc (în România încă nu începuse “reeducarea de tip Pitesti…” – în Polonia: da),să se întrevioleze – înainte sau după ce erau violati de gardieni. Nu a fost singurul evreu, fostă victimă, prefăcut încălău de cea mai abjectă spetă, autor al mai multor omoruri – cu martori; si-a continuat activitatea de tortionar până la pensie… in 1994 a fugit în Israel, unde a solicitat… protectie. I s-a acordat pe dată. Procurorul polonez Eva Kok a cerut în mai multe rânduri autoritătilor israeliene extrădarea lui Morel, vinovat de crime împotriva omenirii. Israelienii aurăspuns de fiecare datăcă nu este cunoscută nici o persoană cu acel nume, cât despre acele fapte (prezentate de procuratura poloneză) nu a primitrăspuns nici până în ziua de azi, ba i s-a atras atentiacă insistenta ei este “suspectă, are iz antisemit”…

Vina evreilor este, nu deicidul (condamnarea siuciderea lui Iesua din Naseret a fost rezultatul unui conflict intern, iudeo-iudeu), ci omucidul care a întunecat -însângerat întreg secolul al 20-lea odată cu Revolutia bolsevică, operă teoretică a lor, operă materializată side ei prin teroare-teroare-teroare, vizînd distrugerea trupului sia sufletului omului

– în Europa, în China, în Indochina, în Africa, în America Centrală side Sud. Ei pretind (oricum: tin cu dintii de acest “adevăr ”): singurulrău universal fusese “fasismul”; singurele victime – nevinovate, se întelege – doar ei, evreii.

intru… auto-ajutor, nu doar istoricii, ci întreaga intelectualitate oficială israeliană a(u) acordat turcilor certificat de bună-purtare side nevinovătie (!) în campania furioasă a negării genocidului armenilor din 1915. Mai mult: autoritătile statului Israel, sprijinite gălăgios de “intelec-tuali oficiali”, de “specialisti în istorie” – oficiali siei, acestia “interiori”, dar side exteriori, asa-numitele “sentinele”-, au declarat persona non grata pe solul Israelului – fie la congrese, la colocvii, fie în librării, ca autori decărti – pe istoricii care, desievrei, “pretindeau în mod trădător” (ce nerusinare din partea trădătorilor!)că… vânzătorii de tară (turcească!): armenii ar fi fost masacrati de bravii turci! Cum asa, doar turcii sunt cunoscuti ca persoane politicoase, blânde (n-ar ucide o muscă!

– nu: o muscă, nu). Mai grav: calomniatorii au pretinscă turcii ar fi comis un… genocid – când trebuiesă se stie (“o dată pentru totdeauna”, vorba tovarăsului Radu Florian): singurul genocid din istoria omenirii este cel alcăror victime au fost ei, evreii: Shoah! sidoar ei. Cine sustine contra-

265

riul (sau altceva) este un antisemit! – ca reputatul istoric francez Esther Benbassa, evreică originară din Salonic, alecărei cursuri la Sorbona sunt sabotate de studenti evrei, urlînd, isteric: «Antisemito!». Evreii sionisto-bolsevici neagă existenta siravagiile sidurata comunismului – de ei inventat sipus în aplicare binisor înainte de aparitia nazismului (acesta cu o durată de 12 ani, mort siîngropat în urmă cu 60 ani) – pe când comu-nismul lor e încă viu; siucigas – în Coreea de Nord, în China, în Cuba.

Dialog pe tema vinovătiei sia evreilor? Greu de imaginat. Când vine vorba de asa ceva, evreii devin de o “discretie” grotescă, ridicolă, atunci când pretindcă ei nu au dat, în viata lor, nici măcar o palmă vreunui goi, asa, ca de la cekisto-enkavedisto-securist la “dusmanul de clasă” (nu “de-rasă”, boje moi) încăput în labele sale de komisar-revolutionar-internationalist!

insă goi-i sânt, nu doar fiorosi“antisemiti”, ci sioptimisti de nevindecat, îsispun: «Nu va fi el omul chiar atât de tâmpit, de urât, derău, de mincinos – cum este, de când îl stim…»

Ei bine, până una-alta omul acela este mincinos-urât-prost. Cine se mai îndoieste de astasă citească replica dată de Leon Wieseltier lui Adam Michnik (în The New Republic, publicatie americană declarat pro-israeliană, din 4 iunie 2001). Scriind în New York Times din 17 martie 2001, despre cartea lui Jan T. Gross, Vecinii, Michnik, el însusievreu, dintr-o familie de comunisti-aparatisti din Polonia sovietizată, se întreba dacă nu sievreii, ca reprezentanti de nădejde ai bolsevismului, vor fi avînd opărticică de vină în tragedia de la Jedwabne – sinu doar în aceea. I s-a închis gura pe dată – citez din Leon Wieseltier:

“Evreii de la Jedwabne din vara lui 1941 nu aufăcut altceva decâtsă moară. Nu sunt de loc de acordcă evenimentele de la Jedwabne cheamă la vreo autoexaminare din partea Evreilor” (s.m.).

Descurajant, detestabil, ilogic, neuman “răspuns” – dovadă a orbirii, a relei credinte, a violentei isterice, a terorii asupra adevărului – ne-etnic. Totodată nesurprinzător: pentru jurnalisti ca Leon Wieseltier 1), Istoria tragică a celui de al Doilearăzboi Mondial a început abia “din vara lui 1941”, atunci când 1.600 evrei din târgul Jedwabne au fost asasinati de concetătenii lor polonezi, sub privirile aprobatoare ale nemtilor – în nici un caz aceeasiIstorie (tragică) nu trebuiesă cuprindă evenimentul anterior, pornit la l septembrie 1939, când Germania a atacat Polonia siîn douăsăptămâni a înfrânt-o; nici evenimentul de la 17 septembrie 1939, când sovieticii au cules fructul gata “copt” de nemti,

266

ocupînd partea estică a nefericiteitări, impunînd bolsevismul – ajutati cu zel de evrei. După Wieseltier masacrul din vara lui 1941 pornise din senin, din… “antisemitismul supt odată cu laptele mamei poloneze”, sinu din otrava celor 22 luni de teroare bolsevică, începută în septembrie 1939, în estultării, exercitată siprin evrei.

Primatul Poloniei, Glemp, după ce a exprimat regretele sicăinta

Bisericii pentru pogromul de la Jedwabne, a adăugat:
“…siEvreii trebuiesă se întrebe dacă nu sunt vinovati de colabo-rare cu ocupantul bolsevic pentru arestările, maltratările, deportările Polonezilor, începînd din 17 septembrie 1939”.

Rabinul Varsoviei Michael Schudrich a început prin a spune:

“incerc o adâncă rusine pentru bolsevicii de origine evreiască…”

– dar a sfârsit fraza astfel:
“…desiaceia nu au actionat în numele natiunii evreiesti…”

Iată la ce slujeste un rabin:să dearăspunsuri la întrebările încuie-toare. Numaică în virtutea acestei întelepciuni nici criminalii polonezi care uciseseră evrei în iunie 1941 nu erau vinovati, fiindcă nici ei nu actionaseră “în numele natiunii” (poloneze), ci din pură, bestială, omeneascărăzbunare! insă polonezii ucigasiau fost judecati-condamnati (unii executati) în 1946. Rabinul îi avea în vedere numai sinumai pe evrei – nu doar alcătuitori ai poporului ales ci siai poporului vesnic nevinovat: sutele de mii de evrei comunisti, voluntari entuziasti în slujba ocupantului sovietic, al terorii din Karelia, din Polonia Orientală, în 1939; din 1940 în țările Baltice, în Bucovina, în Basarabia, (dar sidupă 1944, din întreaga Polonie, Cehoslovacie, Ungarie, Românie, Bulgarie) “nu pot fi trasilarăspundere”, fiindcă ei, bietii, “nu actionaseră în numele natiunii evreiesti”.să mai pretindemcă Rozen a reprezentat o “exceptie românească”!

Pierderile omenesti au fost, de o parte side alta atât de cumplite: 3 (6, după ultimele informatii) milioane de polonezi au fost lichidati numai de nazisti – dar de bolsevici?), încât, dacă nu este decentsă ne întrebăm: «Cine a început primul?» – pentru că rana sângerează încă, vom formula astfel:
«Cine s-arăzbunat – pe cine? Pentru ce? Când?», deci:
«Care a fost cronologia faptelor?»

intâi, în timp (în Polonia: începînd din 17 septembrie 1939; în țările Baltice, în Basarabia, Bucovina, Herta din iunie 1940) au avut loc faptele de bestialitate ale evreilor în serviciul bolsevicilor ocupanti;

267

Apoi – din iulie 1941, măsurat fiind dezastrul material, mai ales uman pricinuit în 12 luni de sovietism (în Polonia: 22 luni), victimele – baltici, polonezi, ucraineni, români – s-aurăzbunat.

Adevărat: necrestineste, neomeneste, ticăloseste – potrivit Legii Talionului.

Ceea ce promiteau simpatizantii români ai bolsevismului, începînd din 1917, nu erau vorbe în vânt ale unor indivizi exaltati, nereprezentativi pentru societatea românească, spioni-agenti ai Rusiei; de cum sovietismul le-a oferit prilejul aplicării doctrinei… internationaliste

– au pus-o pe dată în practică, instaurînd teroarea bolsevică pură sidură în Teritoriile Ocupate.

Recapitulare: în zdrobitoarea lor majoritate evreii fuseseră ostili României Mari – de la început, din 27 martie 1918. De la înfiintarea Partidului Comunist Român, în 1921, comunistii – în majoritate evrei (o parte locuind în altetări, avînd o altă cetătenie decât româna: maghiară, poloneză, bulgară, germană, franceză sio “supracetătenie”: sovietică) au contestat justetea alipirii provinciilor istorice românesti la România, au pledat pentru “restituirea Basarabieicătre URSS” [reclama-seră si“restituirea Transilvanieicătre… Republica Sovietică Maghiară” în 1919].răpirea Basarabiei sia Bucovinei de Nord din iunie 1940 a fost primită de evreii din întreaga Românie cu entuziasm delirant, multi dintre cei aflati în afara Teritoriilor Cedate s-au grăbitsă se mute în “țara Strugurilor sia Pâinii” (URSS, fireste), vorba unui notoriu poet-agent de influentă NKVD, francezul Aragon, prin pana tovarăsei sale, Elsa Triolet.

O remarcă: după 1775, fată de indigenii români, ocupati, evreii adusiîn Bucovina au manifestat totdeauna ostilitate, ură; pe ei îi denuntau stăpânului: ungur, în Transilvania, austroungur în Bucovina, rus în Basarabia – ca anti-iudei (încă nu era moda “antisemitismului”). De ce? Probabil-sigur: fiindcă românii alcătuiau, în Ardeal, în Maramures, în Bucovina, în Basarabia comunitatea băstinasă, ocupată, colonizată, persecutată; evreii fuseseră, peste tot, dacă nu favorizati, sigur: nu atât de umilti, obijduiti, desconsiderati, declasati, măcar pentru că nupărti din tara lor fuseseră ocupate, colonizate cu străini care primi-seră de la stăpânire mult mai multe drepturi decât indigenii. Ura maladivă a evreilor fată de români – în Transilvania, în Maramures, în Bucovina, în Basarabia – poate fi explicată siastfel: românul ocupat-colonizatrămăsese, în continuare, rob (al ungurilor, al austriecilor, al rusilor).

268

Pe când evreul juca peste tot – cu nuante – rolul supraveghetorului de robi: fusese siel rob, de aceea se purta mult mai “sever” decât stăpânul: stiind, din experientă, unde doare mai tare, acolo lovea… Ura evreilor fată de români s-a dezvoltat-manifestat, nu în Principatele Unite (România Mică) – de ce? De frică: stiau din experientă până unde pot merge prea-departe: guvernul, administratia fiind românesti, dacă s-ar fi comportat fată de români asa cum ofăceau în Rusia, în Austro-Ungaria, riscausă fie dati afar’ din tar’! Ci în provinciile românesti înstrăinate. Acolo motivul suferintei evreului era unul deturnat: pentru că nu îndrăzneasă -l acuze pe stăpân (austriac, ungur, rus) de cuvinte, de fapte anti-evreiesti, serăzbuna deviat pe stăpânit, pe rob (românul) de… vorbe-de-năduf, interpretate: “anti-iudaism”, acuzatie cu atât mai gălăgioasă, mai vehementă, cu cât bietul român nu avea cumsă se disculpe – nu avea cuvinte, fiindcă nu avea cuvânt – necumsă se apere activ. in acelasitimp, setea de aparte-nentă la casta dominantă (în ciuda refuzului de a se asimila) l-afăcutsă chiar fie, nu doarsă se declare Mare-Maghiar, Mare-Rus, în ciuda persecutiilor crâncene suferite de la stăpânii unguri sirusi, nu de la robii acelora: românii. Masochism frizînd patologia, altfel cum se explică filomaghiarismul până la caricatură al supravietuitorilor evrei din lagărele de exterminare naziste, unde fuseseră trimiside unguri?; dar filorusismul manifestat până la dictatură-segregatie fată de evreii ne-rusi, în Israel – cu toatecă rusii i-au umilit, i-au prigonit, i -au pogromizat, i-au masacrat veacuri de-a rândul, în pauze folosindu-i pentru treburile murdare, de calò (călău, în tigăneste) ca cele de pe timpul bolsevismului – ca apoisă-i alunge cu nagaika?

Comportament imoral din punctul de vedere al europenilor, “explicat” de însisievreii (Hannah Arendt) prin mileniile de persecutiicărora le fuseseră victime sicare i-ar fi lichidat de multă vreme, dacă nu ar fi recurs la frecvente “derogări” de la etică (precum adevărul etnic). Oriunde, în oricare tară s-ar fi aflat comunitătile lor, ei “s-au dat” totdeauna cu stăpânul – ceea ce nu ar fi blamabil, dacă s-ar fi mărginitsă-l slăvească sisă-l cânte (am citat din R. Cosasu – vezi Bibliografia),să-i lustruiască cizmele cu limba sisă capeterăsplata lingusirii, care tot de la limbă se trage ea. insă ei nu s-au multumit doar curăsplata, pe lângă simbrie, ci au îndeplinit porunci netrebnice, murdare, criminale; nu de putine ori aveau ei – brigadieri sikapo din Antichitate sidin Evul Mediu

– “initiative” în jefuirea, în asuprirea, în pedepsirea, în umilirea celor mici, a celor înrobiti, a celor supusi, a celor suferinzi – a celor care nu se

269

puteau apăra. Asa s-au ilustrat în statele kievliene după 1239, sub ocupatietătară, ca agenti executori (zapcii) nemilosi; în Spania, sub ocupatie arabă, evreii toleratifăcuseră front comun cu tolerantii arabi, batjocorindu-i pe crestini, chiarcăsăpindu-i pentru că…“mâncau carne de porc” ! – iar după ce ocupantii Iberiei au fost alungati, crestinii s-aurăzbunat cumplit pe slugile zeloase ale maurilor: le-au ars pe rug, le -au expulzat (sifiindcă nu s-au crestinat); asa aufăcut evreii în Africa de Nord, sub ocupatie otomană; după ce siturcii au fost bătuti, silitisă se retragă, evreii nu au apucat a fi pedepsiti pentru murdarul auxiliariat, fiindcă s-au instalat alti ocupanti: francezii (de la 1830); când băstinasii algerieni au câstigat independenta în 1962, au traversat Mediterana, în panică, nu doar francezii colonisti -colonizatori (les pieds-noirs); nu doar harki-i, algerieni luptînd (mai alesfăcînd politie în proprie tară, de partea francezilor siîmpotriva algerienilor). Dar sievreii. stiau ei de ce, însă explicau altceva: desiei se aveau ca fratii cu arabii în Maghreb, acestia, brusc (“din senin”…) deveniseră antisemiti…

Antievreismul populatiei băstinase din teritorile românesti ocupate era mult mai puternic, mai acuzat în Bucovina decât în Basarabia. Austria zmulsese în 1775 țara de Sus a Moldovei, o alipise la Galitia (botezînd-o cu un termen slav: “Bucovina”, “ țara Fagilor”), o colonizase cu un imens număr de ruteni sicu foarte multi evrei – tot galitieni. Or evreii din Bucovina sidin Maramures sub austrieci nu erau, fată de băstinasi, doar “venetici” (ca în Basarabia ocupată de rusi), ci siagenti zelosiai ocupantului silegendar de nemilosicu ocupatul : nu se mărgineau cu puterea economică acaparată (într-un timp record deve-niseră proprietari, cu acte!, aipăsunilor, livezilor,pădurilor, ai muntilor întregi), dar exersau siuna administrativo-politico-politienească, de supraexploatare, de hiperterorizare a românilor. inainte de 1918 evreii adusiîn Bucovina de ocupantii austrieci (în realitate austriecii îi… deportaseră în tinuturile cele mai îndepărtate de capitală, casă scape de ei) se comportaseră fată de indigenii români cu dispret, cu arogantă, cu insensibilitate, cu neomenie egalate doar de slugărnicia, de supusenia oarbă, zeloasă sisatisfăcută fată de autorităti, astfel anuntînd compor-tamentul bestial, antiromân, anti-goi, anticrestin, de după 28 iunie 1940, de acea dată în numele ocupantului rus, bolsevic.

Asa se va fi explicînd antievreismul acut al românilor din țara de Sus a Moldovei, inclusiv al lui Eminescu; ca simarele număr de legionari, de cuzisti originari de acolo…

270

in fine, pentru că evreii originari din Basarabia sicei aflati în URSS înainte de Cedare (din România – încă o dată: câte sute de mii trecuseră Prutul începînd din 15 iunie 1940, din ordinul sovieticilor?) alergaseră în Teritoriile Cedate sise dedaseră la actiuni, nu de reparatie socială, cum ar fi fost de asteptat de la niste comunisti, ci la acte de barbarie pe criterii confesionale, national-rasiale – azi se spune: “curătenie (epurare) etnică”- în vederea constituirii “Republicii Socialiste Sovietice Evreiesti”.

Când o mică parte din probe s-a aflat în fata ochilor, pe marginile gropilor comune des-acoperite, atunci, abia atunci (adică: după 22 iunie 1941) Românii au început a serăzbuna pe evrei.

«De ce s-au năpustit Evreii asupra Românilor în timpul evacuării Basarabiei, Bucovinei de Nord, Hertei (însăptămâna Rosie: 28 iunie -3 iulie 1940)?; de ce s-au încrâncenat asupra unor bieti soldati mobilizati sicare primiseră ordinsă se retragăfără arăspunde la provocări?; ce aveau de împărtit cu ei “narodnicii truditori sovietici”, cum se prezentau, în limba română cea care nu există, agitatorii sositi în grabă cu camioanele de peste Nistru – sau, ca Gr. Vindeleanu (ca Sorin Toma, carăutu, ca fratelesău, tatăl lui A. Oisteanu, ca Roller, Perahim, Celac…), veniti din restul României pentru a construi cea mai dreaptă simai bună simai prosperă dintre societăti: comunista?; de ce mai ales Evreii i-au huiduit, i-au injuriat, i-au tratat de “regalisti”, de “capitalisti -fasisti”, de “mosieri-antisimiti”, de “tâgani”, i -au scuipat, i-au bătut cu pietre, i-au opărit cu uncrop, i-au împroscat cu fecale, pe multi i -au zmuls din coloane sidupă ce i-au ciomăgit,călcat în picioare, zgâriat (nu doar femeile s-au dedat la această practică isterică), unora le-autăiat nasturii de la pantaloni, apoi i-au lăsatsă plece în această postùră umilitoare iar pe altii i-au retinut sii-au prefăcut în primii prizonieri derăzboi dintr-unrăzboi care nu exista?;

«si încă: de ce, intrînd în masă în organele administrative, politice, politienesti ale sovieticilor ocupanti, evreii s-au purtat fată de românii basarabeni, bucovineni, herteni, de parcă acestia ar fi fost, în ordine: babiloneni, egipteni, romani, spanioli, rusi, ucraineni, semintii-etnii care îi persecutaseră, diseminaseră, masacraseră potrivit termenilor inventati de… români: Inchizitie, pogrom?»

La această întrebare îndurerată, de bun simt “răspundeau” peste câtiva ani, nu multi: vreo cinci – securistii evrei-unguri (e-he! ce Mari-Maghiari, evreii unguri!: cam ca Elie Wiesel; siaproape tot atât de Mari-Rusica evreii sovietici, de teapa lui Nicolski-Grünberg), când îi

271

rupeau în bătăi petăranii români din Oltenia, din Dobrogea, din Muntenia – care nu pricepeau de ce trebuiesă “adere” la… colhoz:

«Voi, care ne-ati trimis la Auschwitz!» – voi-care fiind noi-care, Românii…

Logică de cristal, ilustrată de ultramediatizatul, mereu-pomenitul Elie Wiesel, cel care prin 1980, declara la televiziunea francezăcă el sicu aisăi din Sighet fusese(ră) arestati sitrimisila Auschwitz – în aprilie 1944 (aprilie una mie nouă sute patruzeci sipatru) decătre… jandar-mii români! – am mai spus-o? – ei bine, am s-o re-re-re -spun. Când Eugène Ionesco atrăsese atentia prietenuluisău asupra adevărului: Transilvania de Nord, deci siSighetul, fusese, între 30 septembrie 1940 siprimăvara anului 1945 sub ocupatie maghiară, prin urmare jandarmii erau unguri, nu români, Wieselrăspunsese vesel, cu un zâmbet pisicher,că nu contează “amănuntul”, oricum, francezii tot nu cunosc istorie siputin le pasă de “asta”.

Mie îmi pasă de “asta” – ca român, ca basarabean.
Evreii au tot vorbit în ultima jumătate de veac despre asta a lor (iar Wiesel afăcut din asta o tribună pe cât de lucrativă, pe atât de mincinoasă întru promovarea propriei persoane sipentru functionarea din plin a industriei holocaustului – vezi, la Bibliografie, cartea lui Norman B. Finkelstein); tot vorbind, au monopolizat Cuvântul, au confiscat sufe-rinta: pentru ei nu există, în Istorie, decât un singur genocid: cel alcăror victime au fost ei sinumai ei; nu acceptăcă în lagărele naziste au fost exterminate sialte etnii, cronologic înaintea evreilor: tiganii sislavii, în general, în special polonezii: începînd din septembrie 1939; siucrai-nenii sirusii, după iulie 1941; dintre germani, din 1938: sicatolicii sinobilii sihomosexualii sihandicapatii; evreii nu admitcă, înainte de Shoah, Turcia, aliata strategică a Israelului care siea, după cum stie lumea întreagă, apără cu iataganul “democratia occidentală în Orient” (sic), se dedase, cu mare vitejie, în 1915, “unei mici operatii de purifi-care”: masacrarea armenilor; tot înainte de Shoah; genocidul organizat în două rânduri în Ucraina;că după Holocaust s-au semnalat masacre cu caracter de genocid în lumea comunistă: în Basarabia, între 1946-47, în China, în Tibet, în Coreea de Nord, Cambodgia, Cecenia. Din nefericire, tragedia evreilor din timpul ultimuluirăzboi mondial nu a fost nici prima, nici ultima din secolul al XX-lea…

Cine nu a auzit de Ilia Ehrenburg? Multi, dar putini stiucă

272

scriitorul (sinu erarău, ticălosul!) după ce fusese, între cele douărăzboaie, agent de influentă mai ales în Franta, îsicontinuase activitatea de dezinformator, pe timpulrăzboiului, nu doar ca jurnalist de front, ci… ca explicator -sef siîndemnător- absolvitor al bestialitătilor pe care trebuiausă le facă ostasii Armatei Rosii, cu… femeia dusmanului. Ar fi un act de salubritate publică adunarea într-o Antologie a Abjectiei (sidepunerea ei la Nürnberg II) a articolelelor scriitorului Ilia Ehrenburg despre “Nemtoaică” sidespre ce trebuia (fiind o “datorie de onoare”)să-i facă un adevărat ostas sovietic, comunist.

Bietul soldat care-siarunca ochii pe ce stătea scris în ziarul Armatei Rosii, înainte de a-sirăsuci tigări din el: nu stia geografie, nici istorie, habar n-avea de nimic din ce se întâmpla, nu doar în lume, ci în propria-i tară – asacă nu avea nevoie de îndemnul-prin-gazetă de a-i jefui pe Nemti («Davai cias!» arămas în oasele auzului ne-rusilor ca si: «Vintătarii!», prizonierii de la Stalingrad au mărturisitcă aceasta era întâia cerintă a învingătorilor:să dea ciasul!), de a maltrata populatia civilă întâlnită; sinu avea nevoie de un curs de alfabetizare, casă afle cesă facă el cu femeia de la vârsta de cinci ani la o sută – cum, ce? S-o pună jos sis-o violeze, el siîntregulsău regiment, până la moarte – si, vai, dincolo de ea… insă, iată: afla pentru întâia oară (dar el nu stiacă e prima-oară): superiorii nu numaică nu-i pedepseau pe inferiorii care “se mai sidedau…”, ci îi îndemnausă facă; tot repetînd-repetînd obligatia ostasului sovietic (ceea ce el, oricum,făcea, prin traditie rusească -răuvoitorii spun: slavă,arătînd spre sârbi), îi dădea de întelescă, de nu va face asa, abia atunci va fi pedepsit. si nu stia, viteazul krasnoarmeiet (care mărsăluia spre Apus, imaginîndu-siBerlinul ca Raiul Rusesc: o poiană cu flori unde, printre munti de cârnati, serpuiesc pâraie de votcă) dacă femeile pe care le viola sile mai siucidea erau, cu adevărat, nemtoaice iar dacă da: naziste ori ba; pro, ori antihitleriste?; sinu-ipăsa dacă “Nemtoaica” era, în fapt, o fostă victimă a neamtului: poloneză, rusoaică, ucraineancă, evreică…- oricum, el nu stia care-cum e – sinici nu era obligatsă stie: doar era krasnoarmeiet!

Mărturia unui ostas – din volumulrăzboiul nu are chip de femeie de Svetlana Alexievici, Presse de la Renaissance, 2004, p. 24:

“Ofensivă! Tot înainte! Primele sate nemtesti… Eram tineri, în putere… Patru anifără femeie… in pivnite: vin. si fete… Puneam mâna pe câte una si… Eram zece, la una… Nu erau destule femei, populatia fugea din fata armatei sovietice. Prindeam fete tinere, copile…

273

Doisprezece ani… Dacă mucoasele plângeau, le băteam, le îndesam o cârpă în gură. Pe ele le durea, pe noi sbaterile lor nefăceausă râdem. Azi nu înteleg cum am putut participa la astfel de… Un băiat de familie ca mine…”
Rezultatul îndoctrinării ehrenburge:

Ostasii Armatei Rosii le-au violat repetat pe toate femeile supravietuitoare ale lagărelor germane “liberate” de ei sau predate (gata liberate) de Aliati… si pe toate femeile, fetele, copilele din canalele Berlinului, adăpostite acolo, desăptămâni, casă scape de bombardamente.

Lui Ilia Ehrenburg nu-ipăsa – el îsifăcuse datoria de “umanist”: strecurase otrava în urechea rusului, rusulsă se descurce! Fiindcă Ehrenburg stia ce stia: nu e necesarsă-i siexplici omului simplu (chiar dacă e “băiat de familie”) de ce trebuiesă facărăul, doarsă-i comunicică are voiesă-l facă; sică e binesă facărău.

si eu stiu ce stiu: dacă Ilia Ehrenburg printr-o minune ar mai fi în viată, acum ar avea 111 ani siîn locsă fie judecat pentru incitare la crimă, ar fi numit director de onoare al Muzeului Holocaustului din Washington, consilier psihologico-ideologico-pedagogic, alături de saranski sicoleg de “umanism” al criminalului derăzboi Ariel Sharon.

À propos desărmanul “refuznik” Nathan saranski, “persecutat în URSS pentru ideile siactiunile anticomuniste”, internat în lagăr: aici, în Occident,făcusem pentru el o uriasă campanie de petitii, manifestatii, meetinguri, interpelări ale oamenilor politici,să intervină în favoarea “militantului pentru drepturile omului, încarcerat…” (noi, cei care stiam ceva rusătăceam, complici-ai-unei-cauze-bune: “refuznik” nu însemna: “cel care refuză sistemul sovietic”, ci cu totul altceva: “celcăruia i s-a refuzat viza de emigrare în Israel”…). Ei bine, după lupte seculare, “dizidentul saranski” a fost liberat – sidin lagărul mic, gulagul sidin cel mare, URSS. il asteptam la Paris, pentru traditionala conferintă de presă

– “în apărarea drepturilor omului”. Dar eroul nu a venit; a dispărut sisotia sa, Abigail, care ne fusese, casă spun asa, stindard în toate manifestatiile. Se dusese în Israel,să-sivadă, în sfârsit, sotul. La scurtă vreme am aflatcă “apărătorul (simartirul) drepturilor omului”, “contestatarul (refuznik-ul) sistemului sovietic” saranski a aderat la un partid de extremă dreaptă, rasist, anti-goi – anticrestin, antiarab. Când Ariel Sharon a devenit prim-ministru, l-a numit pe saranski ministru al… colonizărilor: al politicii de alungare a băstinasilor palestinieni din Palestina natală side “implantare”

274

a unor recenti evrei, în majoritate provenind din Rusia… De astă dată, à propos de drepturile omului:

Israelul este singurul stat din lume care nu acordă azil politic, iar “drepturile” sunt numai pentru evrei – fie ei japonezi, de curând incasidin Perù – însă nu pentru oameniipământului, alungati de pepământul lor.
“Societatea nouă” instaurată în Rusia în 1917, întinsă în toată lumea (cu exceptia Israelului!) ca râia, ca sifilisul, ca sida (cu concursul entuziast, decisiv al evreilor) a fost incapabilă, în peste sapte decenii,să confectioneze simple ustensile casnice de tipul surubelnitei, tirbusonului, nasturilor, àcelor de cusut, medicamentelor curente; în schimb, de la origine s-aarătat expertă în producerea armelor: cine nu a auzit de Kalasnikov, de Katiusa, de Skud, de Sam, de Tokarev, de Mig, de Suhoi, de arme chimice sibiologice – de Cernobîl, de “Kursk”?

Etern comunista Coree de Nord înregistrează mii de morti de foame (pe an?, pe lună? pesăptămână?), însă are arma atomica

N O T E

1) Dar cine este Leon Wieseltier? Apelăm la cineva care îl cunoaste bine: Norman G. Finkelstein (op. cit. pp. 64-68):
“La aparitia ultimei absurdităti despre Holocaust, [volumul]călăii voluntari ai lui Hitler de Daniel Jonah Goldhagen toate jurnalele [americane] importante au publicat cel putin un articol” [ultraelogios],

scrie Norman G. Finkelstein. “E. Wiesel vorbeste de «remarcabilă cercetare», «profuziune de probe (…), valuri de documente», «fantastică contributie la întelegerea învătămintelor Holocaustului…» (…)
Norman G. Finkelstein continuă:

“in Teza lui Goldhagen siadevărul istoric Ruth Bettina Birn sicu mine am demonstratcă lucrarea lui Goldhagen este nulă”. (…)

275

“in campania contra noastră Leon Wieseltier, responsabil al rubricii literare din perio-dicul pro-israelian New Republic, a protestat pe lângă Michael Neuman, descriindu-mă astfel: «Finkelstein este o otravă, un jidan împutit, bântuit de ură de sine» (…) Ruth Bettina Birn a fost calificată de «reprezentantă a rasei vinovatilor» – fiindcă este originară din Germania, iar eu: «un antisemit care meritase ceea ce îndurase familia sa din partea nazistilor [mama lui Finkelstein era supravietuitoare a Ghettoului din Varsovia n.m. P.G.]» – acuzatii la care s-au asociat Stanley Hoffmann siCharles Maier, de la Harvard”.

[Tot de “jidani împutiti” side “antisemiti” au fost tratati evrei ca Raymond Aron, Esther Benbassa, Simone Weil, Daniel Barenboim, Rony Brauman, Jean Daniel, de curând Joschka Fisher, Daniel Kohn-Bendit… siîncă multi, multi altii care nu au consimtitsă ragă în Corul Armatei Rosii de la Tel-Aviv].

276