Un an (26 iunie 1940-22 iunie 1941) ocultat.
Să fie el cauză? Sau efect?

Informatii extrase din documente (vezi Bibliografia) – publicate în România din dreapta sidin stânga Prutului începînd din 1990 – majoritatea reproduse side mine în texte publicistice, pe larg în romanul Basarabia.

I

[ 1 9 3 9 ]

“[Ministerul pentru Minorităti, Sectia de Studii siInformatiuni]

“SCURT ISTORIC ASUPRA PROBLEMEI EVREIEsTI iN
ROMÂNIA

“Probleme evreiască în România are aspectul destul de ciudat când îl judeci prin prisma dreptului la suveranitate al natiunii sial statului român, al unei lupte de aproape un secol între natiunea română siimigratia continuă a evreilor din Rusia siGalitia, la care se adaugă aceea a evreilor din Ungaria, Germania siAustria.

“Imigratia evreiască se manifestă imediat după tratatul de la Adrianopol din 1829. Prin acest tratat se deschideau strâmtorile Bosforului comertului interna tional sise recunostea Principatelor Române dreptul la comert cu alte state. (…) Cum viata socială în principate era foarte redusă, cum o negustorime natională (…) nu exista, cum însisinegustorii greci, armeni siturci ce se aflau în principate sierau mai înstăriti, nu aveau experienta legăturilor de comert cu străinătatea, s-a pornit o masivă imigratie de evrei din Galitia sidin Rusia în Principatele Române pentru a acapara comertul românesc. (…)
“Acapararea economiei nationale
“Poatecă proportia de 4-5% a populatiei evreiesti fată de totalul populatiei României n-arpărea atât de primejdioasă. in fond însă ea reprezintă o primejdie gravă sireală dacă tinem socoteală de împrejurările în care se găsesc evreii fată de populatia băstinasă. in adevăr acesti evrei veniti în România numai atraside perspectivele

158

începuturilor de prosperitate ale țărilor Române, au acaparat întreaga piată comercială românească si, realizând beneficii importante, au începusă se substituie burgheziei românesti. Astfel, pe la 1865 majoritatea terenurilor arabile din Moldova sio bună parte din Muntenia se găsea grevate de ipoteci grele în favoarea evreilor. Chiar o parte apământurilortărănesti acordate prin legea agrară a domnitorului Alexandru Ioan Cuza erau ipotecate evreilor (…) Evreii încercausă acapareze acest izvor de bogătie [pământul] acordând împrumuturi pe ipoteci asupra mosiilor marilor proprietari care, începândsă ducă o viată de lux erau vecinic încăutare de bani. in acelasifel evreii reusiserăsă obtină ipoteci sipepământuriletărănesti, împrumutînd cu camătă mare petărani pentru nevoile acestora de a-siprocura vite siunelte de muncă. (…)

“Situatia aceasta vizibilă sibine simtită de populatia românească dela orase side cea rurală din Moldova, unde evreii începuserăsă se infiltreze sila sate ca arendaside mosii sicârciumi, exploatînd cu neomenietărănimea, a alarmat pe români sia sfârsit prin a crea un curent antisemit în opinia publică românească.

“S-au produs astfel o serie de miscări siagitatii pe chestia evreiască sis-a ajuns chiar la miscarea sângeroasă dela 1907 care a pornit din Moldova din revoltatărănimii împotriva arendasilor evrei (s.m.) sis-a întins apoi în toată tara luând aspectul unei revolte cu caracter social. (…)

“A intervenit însă izbucnirearăzboiului Mondial [primul] sifaptul acesta a schimbat din nou situatia evreilor fată de natiunea română

(…) Ar fi nedreptsă nu recunoastemcă o parte din ei – destul de putini, de altfel – si-aufăcut datoriacătre tară. Marea majoritate însă aucăutat siau obtinut numai profiturile pe care le putea darăzboiul. Fapt estecă evreii din teritoriul ocupat de trupele inamice s-au pus la dispozitia acestor trupe siau urmărit cu tenacitate pe români, contribuind la sicanarea, maltratarea sijefuirea românilor decătre trupele inamice. Din acest trafic al trădării fată de tara care le dădea adăpost au realizat benificii mari, aufăcut averi. (s.m.) (…)

“…prin legea din 1924 autoritătile comunale au fost îndreptătitesă întocmească liste de nationalitate pentru locuitorii comunei cari au dobândit de plin drept nationalitatea română (…). intocmirea acestor liste
(…) a dat loc la o nouă serie de fraude, autoritătile comunale înscriind în aceste liste fie din neglijentă, fie din rea-credintă, o multime de evrei veniti în tară după 1918. (…) s-aufăcut înscrieri de evrei veniti din

159

Germania după 1933 din pricina regimului national-socialist. (s.m.) “(…) Statul român are nu numai dreptul, dar datoriasă se apere

împotriva invaziei străine, el fiind un stat tânăr sila începutul consolidării fiintei lui nationale. intr-o epocă în care state mari din Apus întelegsă se apere împotriva străinilor, într-un moment în care Franta siAnglia însele refuzăsă primească pe refugiatii evrei din altetări, ca simpli străini, nu ca cetăteni, a pretinde statului românsă primească pe acesti refugiati recunoscându-le o cetătenie obtinută prin fraudă nu este numai o exagerare ce atinge grav dreptul de suveranitate al statului român, dar este o primejdie pentru linistea siordinea acestui stat (…)

“Ca dovadă a bunelor intentiuni ale statului român fată de minoritătile din România, a luat fiintă un Comisariat General al Minoritătilor (…) elaborat în cel mai larg spirit de libertate siare atributiile de a veghea la respectarea drepturilor acestor minorităti, pentru a facesă dispară orice abuz sau nedreptate (…)”

Arhivele Statului, Bucuresti, fond Ministerul pentru Minorităti, dos. nr. 30/ 1939. f. 108-123

*
[“Ministerul pentru Minorităti Sectia de Studii siInformatiuni] [1939, Bucuresti]

“[REFERAT CU PRIVIRE LA SITUAțIA JURIDICĂ sI ECONOMICĂ A EVREILOR DIN ROMÅNIA]

“La recensământulfăcut în 1930, numărul evreilor din România a fost (…) de 758.222 de suflete, adică 4,2% din populatia totală atării

(…). Cu ocazia revizuirii cetăteniilor, statistica judiciară a Ministerului de Justitie a stabilitcă s-au înregistrat 208.217 cereri de revizuire, repre-zentând tot atâtia capi de familie evreiesti care cereau revizuirea pentru 965.270 de evrei – membri ai familiilor lor (…).

Arhivele Statului, Bucuresti, fond Ministerul pentru nationalităti, dosar 30/1930. f. 173-177

160

*
“Ministerul Regal al Afacerilor Străine

“Directiunea politică Nr. 15869/ 12 Martie 1939 “Domnule insărcinat cu Afaceri,

“Ca urmare la instructiunile siinformatiile trimise până în prezent Oficiului Domniei-voastre cu privire la problema evreiască, am onoarea avă facesă parvină Memoriul aici alăturat, rugându-văsă binevoiti a-l remite Guvernului pe lângă care sunteti acreditat, atrăgându-i atentiunea asupra importantei problemei la care se referă siexprimându-i sperantacă va sprijini punctul de vedere expus în Memoriu.

“Primiti,vă rog, Domnule insărcinat cu Afaceri, asigurarea deo-sebitei mele consideratiuni.

“Ministru
“Al. Cretzianu

Director
S. Davidescu”

“PRO MEMORIA
“Guvernul român crede de datoria sa de a se adresa guvernelor Marilor Puteri, putândsă colaboreze la rezolvarea problemei evreiesti side a le expune punctulsău de vedere cu privire la o problemă care devine cu fiecare zi mai serioasă în România.

“Prezentul memoriu are drept scopsă expună, pe de o parte, originile sievolutia problemei evreiesti în România, precum sidatele actuale si, pe de altă parte,să formuleze propunerile concrete ale guvernului român în vederea solutionării acestei probleme pe planul cooperării internationale.

“I. Istoricul problemei evreiesti în România
“Stabilirea populatiei evreiesti în România, atât în Vechiul Regat cât siîn noile provincii, este relativ de dată recentă. Croniciletării, inscriptiile, sigiliile, într-un cuvânt toate izvoarele istorieitării, nu spun nimic în legătură cu evreii până în secolul al XVIII-lea. in România Veche, la începutul secolului al XIX-lea de abia se constata prezenta a vreo trei mii de familii evreiesti. in 1820 acest număr ajungea la 4.855. Din acest moment, teritoriul românesc devine teatrul unei adevărate invazii. in 1859 numărul lor a atins deja cifra de 118.922 de persoane. in 1899, el s-a dublat din nou, atingînd 269.000 persoane. in mai putin de un secol, prin urmare, elementul evreiesc din Vechiul Regat a sporit cu peste două mii la sută siaceasta nu printr-o crestere normală a populatiei,

161

ci printr-un aflux neîncetat de noi imigranti.
“in Bucovina, de la anexarea acestei provincii de Austria, în 1775 erau cu totul 526 familii de evrei, cam în jur de 2.100 persoane. in 1924 numărul lor era de 128.000 persoane (…).

“in Transilvania, se numărau în 1804, în toată provincia de abia 1.606 evrei. (…) în 1870, la 24.000 siîn 1923 la 200.000, în cifre rotunde.
“in Basarabia, în momentul dezmembrării acestei provincii a Moldovei, în 1812, numărul lor era neînsemnat. El este, în zilele noastre de 276.000, cam o zecime din populatia acestei provincii.

“Dacă adăugăm la cifrele de mai sus numărul de evrei veniti în ultimii ani din Rusia, din Ungaria, din Austria, chiar din altetări, cifra evreilor, cu cetătenie saufără cetătenie română, ce trăiesc acum în România depăseste pe cea de un milion două sute de mii de suflete (1.200.000). Importanta acestei cifre va apare simai evidentă dacă se apreciazăcă numărul evreilor din toată lumea este, după statisticile Biroului din Philadelphia, de 14.600.000. Evreii din România reprezintă deci, ei singuri, în jur de 9% din numărul total de evrei. (…)

“II. Originea evreilor din România
“Cu exceptia câtorva mii de rit spaniol zis ‘Sephardim’, evreii din România sunt de rit polonez zis ‘Ashkenazim’. Imigrati, la o dată recentă din Rusia, Polonia, Ungaria, Austria, Germania, pentru a scăpa de persecutii, intolerantă religioasă sau mizerie, ei s-au stabilit aproape exclusiv în orase, în grupuri distincte. Trăind separat de populatia românească din cauza intereselor personale, eirămân neasimilabili. (…) Dacă există o problemă evreiască în România este necesarsă subliniemcă a avut tot timpul un caracter strict ecomic sipolitic, niciodată religios. (n.m.) (…)

*
“Marele Stat Major, Sectia II-a
“Buletin contrainformativ pe luna Octombrie 1939

“A. STAREA DE SPIRIT A POPULAțIEI CIVILE “[…] 5. Evreii

“in rândurile evreilor s-a putut constata oarecare satisfactie ca urmare a zvonurilorrăspândite de unii agitatorică nu este exclusă o inva-zie a trupelor sovietice în Basarabia. Ei întretin legături ascunse cu URSS. Elementul de discordie, boicot, anarhism, evreilor nu le scapă nici o ocazie pentru a semăna ura sia agita spiritele celor nemultumiti. (…)

162

“(…) evreii din jud. Soroca ar fi format comitete secrete pentru primirea cât mai bine a trupelor rusesti la o eventuală intrare în Basarabia. (…)

“Evreii din Ardeal au început a fi ostili ungurilor, datorită curen-tului antisemit din Ungaria sicomentează soarta conationalilor lor din Polonia, contracărora national-socialismul german a luat o serie de măsuri represive (Corpul 6 Armată)

Arhiva Ministerului Apărării Nationale, fond 333, dosar nr. 86, f.1, 17, 24-25

*
“Legatiunea Regală a României în Egipt “Atasatul de presă. Vezi adresa no.456 din 30.XII.1939
“Conferinta Domnului Itzhak Gruenbaum, membru al executivei ‘Jewish Agency’, tinută la statiunea de radio din Jerusalim în ziua de 20 Decembrie 1939 (traducere)

“in asteptarea evenimentelor, în România domneste liniste. La granitele ei au avut loc evenimente istorice, cu iutimea cutremurului depământ. Un stat vecin, care era sigur de puterile sale, a fost desfiintat în timp de câtevasăptămâni. România,văzândcă armata polonă se retrage spre granitele sale sică cetăteniiPoloniei fug de groazarăzboiului, si-a deschis portile în fata lor sii-a adăpostit. in fata României, această tară a fost stearsă de pe lista statelor existente, iar Rusia a ocupat locul ei la nordul României. Deci acum Rusia o înconjoară atât dinsprerăsărit, cât side la nord. Acest fapt a aruncat teamă asupra României. DesiRusia este cam slăbită, în ultimul timp, din cauza evenimentelor sirăzboiului cu Finlanda, totusiacest pericol nu a dispărut încă.(…)

“Desiîn România este liniste, o liniste în asteptarea desnodă-mântului, în asteptarea «cutremurului depământ», fiecare se întreabă: când? Dar în special evreii sunt cei care se întreabă. in aparentă sunt linistiti,căci îsiamintesc de pericolul regimului antisemit de cari au scăpat ca prin minune. Urmele acestui regim nu au dispărut încă. Iată rezultatul: circa 300.000 evrei se găsesc în tarăfără a avea dreptul la cetătenia română si, neavând nici o altă cetătenie, aurămas pe drumuri. Care va fi viitorul lor? Noui legi în contra evreilor nu se fac, desiexistă posibilităti. Noul guvern a declaratcă are de gândsă micsoreze numărul

163

evreilor sisă încurajeze sisprijine iesirea lor. (…)
“Deocamdată domneste liniste, iar evenimente speciale nu sunt. Afacerile merg bine simărfurile românesti sunt foartecăutate. Bineîntelescă în Basarabia siBucovina situatia este încordată, dar în Regat sichiar în Transilvania nu sunt semne de frică.

invăzul evreilor români a fost distrusă evreime polonă. Refugiatii lor au găsit aici un refugiu. Numărul lor nu este mare, maximum 1500 [în Nota, corectat: 10.000]. Acestia au adus cu sine gemetele oraselor bom-bardate; multimea refugiată, pe drumuri a fost atacată din ceruri cu bombe simitraliere. Ecoul detunăturilor a fost auzit din povestirile lor, iar imaginea câmpu-rilor de bătaie siacăilor mortii ies în relief din aceste povestiri. Evreimea română si-a deschis inimile sicasele în fata fratilor lor refugiatii spre ei. O atitudine caldă siinimoasă; le-auarătat o atitudine frătească, încât siprintre refugiati sunt voci constiincioase care s-au desteptat: «Nu avem dreptulsă ne bucurăm de o asemenea inimozitate,căci la timpulsău, nu am primit tot astfel pe refugiatii evrei din Germania care au venit spre noi».

“Refugiatii trăiesc în mijlocul populatiei evreiesti. Aceasta suferă cu ei nenorocirile sisuferintele lor. Evreii români aud mereu ecoul chinurilor din teritoriile poloneze ocupate. Desidin teritoriile ocupate de germani sosesc vesti putine, totusi, siacestea sunt de ajuns pentru a misca sufletul până în adâncul lui. Din regiunile ocupate de rusinu se povestesc cazuri de teroare ne-omenească, dar siaici a fost distrusă viata spirituală sinatională.

“Nu este de mirarecă fată de cruzimile ne-omenesti din teritoriile ocupate de germani, evreii nu si-au ascuns dorinta de a scăpa de acolo, iar cei care au scăpat au fost bucurosi. Chiar sicei care au fugit în Rusia erau bucurosi, nefiindu-le viata în pericol. si iatăcă această situatie arăspândit zvonul printre polonezii din Româniacă evreii din teritoriile ocupate de rusiau trecut de partea rusilor sifac tot ce vor ei, pentru a le fi pe plac. (subl… mea, P.G.) Probabil cel care arăspândit acest svon a fost interesatsă adâncească simai mult prăpastia dintre poloni sievrei. (…)

“Viata refugiatilor evrei din România nu ne dă acea impresie grea cu care suntem obisnuiti,căci ei nu locuiesc în locuinte comune, ci sepa-rate. Ei primesc din partea politiei românesti, pe contul Guvernului Polon, suma de lei 100 zilnic. Bine înteles această sumă nu este de ajuns, dar aceasta îi scuteste de rusinea foamei, mai ales din cauza eftinătătii din orăselele României, unde s-au stabilit majoritatea refugiatilorsăraci. Toti

164

au primit haine de iarnă din partea comitetelor de ajutorare; bani pentru acest scop se primesc din străinătate. Cei care activează în acest comitet de ajutorarea sunt evrei poloni veniti în România încă din timpul lui Grabsky, care si-au deschis în România fabrici sio parte din ei s-au îmbogătit. De asemenea si‘Joint’-ul a început a organiza această activi-tate de ajutorare. Acest fapt a adus la formarea unui comitet mare de ajutorare a conducătorilor evreimii române. intre aceste două comitete au fost siunele neîntelegeri, care probabil între timp au dispărut. (…)

“…se credecă evreii români au datoria de a umple lipsa creată prin distrugerea evreimii polone. in special sionistii care au întelescă evreii români formează acum cel mai mare grup de evrei din Europa sică au obligatiunea de onoare ca în această oră istoricăsă stea în primele rânduri în munca de ispăsire siscăpare. Sionistii au fost primii care s-au grăbitsă ajute pe refugiatii din Polonia siei simtcă au datoriasă mărească eforturile pentru această activitate. Din această cauză s-au unit cu totii într-o singură organizatiei care îsiva mări activitatea. Ei nu mai au încredere în puterea lor, dar dorinta este foarte mare. Acestia stiucă atâta timp cât soarta lor le permite, trebuiesă-sifacă datoria fată de popo-rul sitara lor. Acesta este comandamentul orei istorice în care trăiesc sinu vor trece peste el.”

Arhivele Statului Bucuresti, fond Ministerul Propagandei Nationale.

Informatii, dosar nr. 740, f.1-4.

*
“Ministerul pentru Minorităti, Sectia Studii siInformatiuni
“REFERAT

“Reprezentantii populatiei evreiesti din România s-au prezentat în repetate rânduri la Ministerul pentru Minorităti cerândsă li se îngăduie înfiintarea unei sectii evreiesti în «Frontul Renasterii Nationale» siconstituirea unei asociatii proprii după modelul celor acordate minori-tătilor etnice sau cel putin organizarea lor într-o comunitate de apărare a intereselor lor speciale.

“De curând s-au prezentat din nou la acest minister domnii Teodor Fischer, W. Filderman siI. Finkelstein care ne-au depus câte un memoriu în aceeasichestiune. D. T. Fischer cere autorizatie de înfiintare a unei asociatii generale a minoritătii etnice evreiesti din tară care s-ar numi «Obstea evreească a României» siva fi un organ de reprezentare side colaborare cu guverneletării. D. W. Filderman cere sidomnia sa tot o

165

«Obste evreească a României» sitot în aceleasiconditiuni ca D. Fischer, ceea ce aratăcă s-au pus de acord înainte de a prezenta memoriile respec-tive. D. I. Finkelstein ceresă se numească decătre guvern un «Consiliu Superior al Cultului Mozaic» dintre evreii recunoscuti ca buni cetăteni români siîn acelasitimp sica buni cunoscători ai chestiunii evreiesti care în acord cu organele statului,să coordoneze viata socială, culturală sireligioasă a evreilor din tară sisă propună forurilor tutelare măsuriile de luat în problema evreească.
“…socotimcă ar fi nimeritsă se găsească o formulă în cadrulcăreiasă se urmărească solutionarea problemei evreiesti, cu colaborarea conducătorilor evreilor din tară, pentru a preîntâmpina orice eventualităti de viitor. Cum însă nu trebuiesă se creeze evreilor din România o altă situatie juridică decât aceea pe care au avut -o în trecut sicum recunoasterea lor ca minoritate etnică nu se poate face, ei fiind în fapt o minoritate religioasă în cadrul statului român, o încadrare a lor în «Frontul Renasterii Nationale» după modelul celorfăcute pentru mino-ritătile etnice istorice, nu este recomandabilă. (…) totusi, pentru a da sipopulatiei evreesti din România un statut juridic caresă acopere o lipsă de care se plâng evreii în forurile internationale (…) propunem:

“1.să se autorizeze constituirea unei «Asociatii generale a comu-nitătilor de rit mozaic din România».

“2. Autorizatiasă se dea la 3 persoane care ar propune apoi Ministerului pentru Minorităti o listă din caresă se aleagă încă 6 persoane pentru a forma Comitetul de conducere al Asociatiei. (…)

“3. Comitetul de conducere va elabora un statut pe care îl va prezenta ministerului pentru Minorităti (…)

“in felul acesta, Comitetul de Conducere al Asociatiei generale a Comunitătilor de rit mozaic din România ar fi organul central care va reprezenta interesele populatiei evreesti, în toate chestiunile referitoare la problema evreească, fiind siorganul prin care statul român ar putearăspunde diferitelor plângeri adresate de asociatiile internationale evreesti forurilor politice internationale”.

Arhivele Statului Bucuresti, fond Ministerul pentru Minorităti, dosar nr. 30/1939, f. 170-172.

166

I I

[ 1 9 4 0 ]

“Marele Stat Major, Sectia II-a
“SECRET
“BULETIN CONTRAINFORMATIV
pe luna Martie 1940
PARTEA A II-a

“A. STAREA DE SPIRIT A POPULAțIEI CIVILE “[…] 6. Evreii

“Populatia evreească a continuat a se manifesta, în cursul lunei Martie a.c., asa cum s-a semnalat siprin Buletinele anterioare.

“- Oportunistă, urmărind a-siservi exclusiv interesele proprii în dauna societătii sia Statului.

“- Speculantă,fără nici o milă, a nevoilor populatiei române.

“- Neloială,căutând a se eschiva, prin toate mijloacele, de la îndatoririle fată de legiuirile siinstitutiile Statului.

“Luna Martie a anului 1940 are drept caracteristică, pentru miscarea evreească «O nouă organizarea a evreilor pentru căutarea unor noui mijloace de actiune».
“Două fapte au contribuit la adoptarea acestui sistem:

“- Informatiunile detinute asupra celor ce s-au petrecut cu evreii în regiunile poloneze ocupate de germani side rusi.
“- Alegerea noului rabin, Alex safran.
[Nota editorului: “Dr. Alexandru safran, sef Rabin al Comunitătilor Evreiesti din vechiu Regat (4 februarie 1940), membru al Senatului României (17 martie 1940), sef Rabin al Comunitătii Evreilor din Bucuresti (13 mai 1940)].

“Din informatiilecăpătate, evreii din România si-au dat seamacă atât regimul sovietic, cât sicel hitlerist le sunt potrivnice realizărilor spre care năzuiesc; de aceea aucăutat, atât prin alegerea noului rabin cât siprin noua orientare dată activitătii miscării evreesti,să ia o atitudine de mai multă loialitate. S-au mărginit deci a se reorganiza formulînd deziderate:

“- Federalizarea organizatiilor sioniste din România cu sectiuni sioniste locale, în toate localitătile cu populatie evreească.

167

“- Reorganizarea Sectiei Culturale a organizatiilor sioniste din România «Tarbut».

“Tineretul evreesc din toate asociatiile evreestisă fie grupat într-o ‘uniune’ pusă sub conducerea directă a Comitetului Central al Organizatiei Sioniste.

“ – Pentru propaganda evreească au hotărâtsă tipărească un Buletin, din care a siapărut un număr.

“-să se înfiinteze în tara noastră un seminar pentru pregătirea rabinilor, deoarece România are comunitatea evreească cea mai importantă din Europa de Est siSud-Est […]”

Arhiva Ministerului Apărării Nationale, fond 333, cabinetul ministrului, dosar nr. 86, f. 131, 141, 157-158.

*
(“Cu o lună înaintea începerii operatiei militare [deci între 25 mai si1 iunie 1940] au fost chemati de Komintern M. Skvortov (Leibovici) siI. Morgenstern, membri ai secretariatului P.C. din România, respectiv în regionala din Basarabia – care au prezentat rapoarte despre «capacitatea de luptă»”.

*
…“Membrii partidului comunist siunii minoritari din Basarabia au fost înstiintati decătre agenti sovietici cu mult timp înainte despre ultimatum. Sarcină: intensificarea propagandei prosovietice, confectio-narea de steaguri rosii, pancarte cu lozinca «Trăiască armata sovietică siStalin» cu caresă-i întâmpine pe sovietici, la intrarea în teritorii sicu caresă hărtuiască trupele române sicoloanele de refugiati”.

*
…“in mai-iunie 1940 radio Tiraspol: puterea sovietică promite împroprietărireatăranilor din RSSAM [în Ucraina, pe malul stâng al Nistrului] cupământ sianimale”. (…) “Pe malul stâng al Nistrului au fost instalate difuzoare puternice care transmiteau muzică populară românească – numai veselă – întretăiată de propagandă”.

168

*
incă de la 23 august 1939 (Pactul Hitler-Stalin), printre evrei circula “promisiunea fermă a Tovarăsului Stalin: în Basarabia va lua fiintă Republica Socialistă Sovietică Evreiască”.

*
Manifest difuzat de Sovietici în 22 iunie 1940 [cu patru zile înainte de ultimatum] în Basarabia siîn Bucovina – atentie la “limba română”, mai cu seamă la topică:

“A venit un mare ceas al eliberării noastre de sub jugul boerilor români, mosierilor, capitalistilor siSigurantei. URSS, Armata Rosie, conduse de partidul lui Lenin-Stalin iau sub protectia lor puternică Basarabia, furată de la noi în 1918 de boerii siclica militară românească

(…) Furatpământul sovietic al Basarabiei, se reîntoarce la a lui Patrie, în constitutionarea URSS. Armata Rosie care a eliberat pe ai nostri frati – ucraineni sibielorusi- de asuprirea boerilor polonezi v-a elibera sipe voi, pentru totdeauna, ai nostri frati sicetăteni ai URSS (…) Poporul munci-tor din Basarabia! Pe tine te asteaptă o fericită siliberă viată în marea familie a popoarelor din URSS. Trăiască Basarabia Sovietică! Trăiască ai nostri frati moldoveni, rusi, ucraineni, zmulsidin româneasca robia. Trăiască marele nostru conducător siînvătător, tovarăsul Stalin!”

Semnează: “Comandamentul Armatei Rosii.”

*
“Agresiunea a fost adusă la cunostinta executantilor [militarilor sovietici] doar în 19 iunie 1940, în sedinta specială a Consiliilor Militare ale Armatelor sicomandantilor Corpurilor de Armată sub comanda generalului Jukov tinută la Proskurovo”.

*
Până la 26 iunie (1940) ordinul Armatei Române era: rezistenta.

in luna mai, la Chisinău, Carol II:
«Am încins tara cu un stăvilar de foc, fier, beton»…

Din cauza… stăvilarului nu s-a pus la punct un plan de retragere (“casă nu se creeze panică”). Primul ministru Gheorghetătărescu siregele Carol II nu au aprobat cererea (de la 12 iunie) a Armatei a 4-a de a evacua familiile ofiterilor, functionarilor, clerului, averile de stat, materialele din stocuri, depozitele fabricilor din provinciile amenintate.

169

*
Ultimatumul sovietic: la 26 iunie 1940.
Primul Consiliu de Coroană: 27 iunie 1940, orele 10.

Gh.tătărescu siI. Gigurtu: expunere a evenimentelor. Generalul

Florea țenescu: situatia militară. Rezultatul votului:
Nu (11) Cedării: G. Mironescu, N. Iorga, C. Angelescu, V. Iamandi, Victor Antonescu, st. Ciobanu, Silviu Dragomir, Traian Pop, N. Hortolomei, Petre Andrei, E. Urdăreanu;

Da (10) Cedării: C. Argetoianu. E. Baliff, I. Christu, M. Cancicov, M. Ghelmegeanu, Mitită Constantinescu, I. Macovei, Ion Ilcus, Aurelian Bentoiu, Florea țenescu;

Pentru discutii: I. Gigurtu, M. Ralea, V. Slăvescu, R. Portocală, C.C. Giurescu;

Rezervat: Gh.tătărescu.

*
Carol II: “in afară de logică, mai există sio morală natională sipolitică, trebuie rezistat la aceste feluri de injonctiuni brutale sinejusti-ficate prin forta brutală”.

(Cine ajunsesesă invoce morala: Carol II! Până siunul ca el avea, în România anului 1940, cuisă dea lectii de morală: lui Argetoianu, lui țenescu, lui Ralea, lui C. C. Giurescu, luitătărescu, lui…)

*
[La 13 decembrie 1939 Carol II, aflînd de la Clodiuscă Germania va apăra România “numai dacă Rusii trec Prutul”, deducecă soarta Basarabiei fusese hotărîtă prin pactul Hitler-Stalin de la 23 august 1939.]

*
[De ce Românul a înclinat steagul sia îngenunchiat, ba chiar s-a trântit pe burtă, în colb, imediat ce Rusul a bătut cu ciubota-n masă? Nu derăspunsuri întelepte ducem lipsă:

– «Că Rusia era un monstru, aliată cu celălat monstru, Germania»;

– «Că Franta siGermania, garantele noastre erau în acel moment, prima înfrântă siocupată, cealaltă se retrăgea de pe continent în derută»;
– «Că armata noastră era prost preparată,rău dotată»;

170

– «Că…»
… dar câtecă-uri nu găsim atunci cândcăutămrăspunsuri la afirmatiile străinilorcă suntem un neam de lasi, o adunătură de indivizifără demnitate care nu cunosc pozitia în-picioare-cu-fata-la-amenintare.
Dar bineînteles: toate motivele însirate mai sus (siîncă vreo zece tinute în rezervă) sunt adevărate. Asa era: monstrii erau monstri, noi: măruntei,fără noroc, neînarmati, nepregătiti pentru o astfel de înfrun-tare… Dar oare pentru ce fel de înfruntare-armată eram noi pregătiti, în vara anului 1940? Vai, istoria este scrisă de învingători – siscrisă minci-nos – însă chiar în aceea se strecoară si“amănunte” din care aflămcă o tară, o comunitate, o coalitie fusese în cele din urmă înfrântă – însă în luptă;că rezistase o zi sau un deceniu, nu se azvârlise în genunchi în semn de supunere la prima (bine: la a doua)răsteala a Monstrului.

Aici trebuiesă introducem o îndreptare cu valoare morală:
Nu mobilizatii Gheorghe siVasile siNiculae – în civilìe plugari sitâmplari simici negustori siînvătători si(chiar) studenti; nu ofiterii, rezervisti, activi – deci nu alcătuitorii Armatei Române propriu-zise (prost instruită, prost înarmată,rău echipată) au fost, în acel moment de cumpănă, lasii, dezertorii, vânzătorii de aproape side tară. Ci condu-cătorii, guvernantii, acei membri ai Consiliului de Coroană care au votat Cedarea -să fie tintuiti încă o dată întru neuitare:tătărescu (“rezervat”, când Rusii începuseră ostilitătile prin parasutisti siprin evrei localnici?!), C.C. Giurescu, Ralea, Gigurtu, Argetoianu, Cancicov, Bentoiu – simai ales ministrul derăzboi țenescu!să nu ne însele jude-cata aspră a regelui, nici prezenta lui (M)Urdăreanu printre “opozanti”: acesti bravi lucraseră dimpreună decenii la îngroparea României în acea neagră zi de 28 iunie 1940. A fost normal ca o asemenea echipă – chiar cârpocită la 4 iulie cu Gigurtu sicu Sima -să cedeze siArdealul de Nord, a-normal fiindcă nu a cedat întreaga Dobroge bulgarilor, Banatul sârbilor, Muntenia… cui o fi, cui o trece pe-acolo, numaisă se debaraseze de o povară prea grea pentru umerii lor.

Tragedia basarabenilor sia bucovinenilor a găsit întelegere frătească sicompasiune crestinească vreme de două luni înche-iate: iulie siaugust. insă a fost trimisă într-un plan îndepărtat de altă tragedie: cedarea Ardealului de Nord. Numaică după mai putin de 5 ani (1944) ardelenii s-au întors pepământul de pe care fuseseră alungati de urgia ungurească – basarabenii sibucovinenii nici după 60.

171

Chiar nu era nimic defăcut în iunie 1940 – întâi fată cu pretentiile teritoriale rusesti, apoi ale ungurilor? Vai, pe rusinu i-am fi putut bate – dar de înfruntat cu armele, o vreme: da. Iar pe unguri cu certitudine i-am fi bătut măr – dacă…
Dacă… Locul în care se dezbătea cu pasiune “dacă” a fost în libertatea din închisoare sidin domiciliu obligatoriu. Am asistat, uneori m-am amestecat în vorbă si, bineînteles, am fost trimis la plimbare, ca “prea tânăr, casă stiu cum sade politica”…

Am aflat – în închisoare, în deportare – de la politicienii români cum sade politica românească. si nu mi-a plăcut ce am aflat, mai ales din guratărănistilor. Am aflat de la nepoliticieni cum trebuiasă sadă omul în fata adversitătii: pe două picioare – simi-a plăcut ce am aflat de la nepoliticienii supravietuitori airăzboiului siai prizonieratului: militarii de carieră, civilii mobilizati. Ei fuseseră educati nu doar în spiritul violentei, al polemicei (războiul), ci siîn al disciplinei; dar mai cu seamă în al moralei. Morala îi diferentia pe militari de politicieni, chiar dacă misia militarului este uciderea inamicului. De aceea militarii erau prosti politicieni, iar politicienii, de regulă oamenifără cuvânt,fără demnitate,fără coloană vertebrală. Deci profund imorali.

Eu, desi“prea tânăr”, eram purtător al unei “solutii intermediare”: pentru întâia oară o auzisem de la tata, în Lagărul de “Repatriere” de la Sighisoara, unde stătusem între decembrie 1944 sisfârsitul lunii mai 1945 – sicare poate fi rezumată astfel:

România ar fi putut evita diktatele, atât sovietic, din iunie 1940, cât sicel maghiar, din 30 august, dacă ar fi “navigat” cu normală inteligentă între Scyla-Stalin siCarybda-Hitler, exercitînd un santaj-cinstit, avertizîndu-l pe Hitler: «in cazul în care Rusia siUngaria agre-sează România, toate puturile de petrol – pregătite de englezi, olandezi, americani, francezi în vederea sabotării – vor fi betonate».

Nu stiu de unde auzise tata această “solutie”: santajul cinstit cu petrolul – însă nici azi, după 60 ani, nu o găsesc ridicolă, inaplicabilă (atunci).

Atunci importanta capitală a petrolului fusese confirmată prin îndârjirea, prinsălbăticia cu care anglo-americanii ne bombardaseră, în 1943 siîn 1944. Iar în ultimii ani petrolul a devenit… carburantul tuturor conflictelor, mai ales cele provocate de americani. Ca dovadă (“personală”, desigur): o pusesem în Jurnalul din 1978 – apărut la Nemira abia în 1997.

172

Nu îmi fac iluziacă, în 1939-1940 “santajul cu petrolul” ar fi pus la adăpost România de năvala rusească. insă nimeni nu mă poate convingecă, dacă la 28 iunie 1940tătărescu sițenescu nu ar fi ordonat militarilorsă nu opună rezistentă în timpul evacuării, chiar de am fi tinut piept bolsevicilor osăptămână (avem exemplele, ilustrate de documente din acest volum ale acelor ostasi, ale unor mici unităti care nu au ascultat ordinele sii-au pus pe fugă pe vitejii krasnoarmeiti), ar fi fost osăptămână rosie de sânge, în nici un caz de umilintă natională.

Nefiind militar îmi îngăduisă spun: dacă ne-am fi opus atunci rusilor, am fi pierdut mult mai putini oameni simult mai putină demnitate decât am pierdut în “evacuarea tricoloră”].

*
La 27 iunie 1940 opinia Foreign Office -ului despre ultimatum: “Trebuie privite [pierderile românesti] de scurtă durată sinerecunoscute pe plan international” (s.m.).

insă când, la 22 iunie 1941, românii au trecut la recuperarea “pierderilor ce nu trebuiau recunoscute”, Churchill ne-a calificat de “sacali care se repeziseră asupra Rusiei, doborîtă”… Bătrânul leu fireste mintea: până în ajun (21 iunie) biata Rusie a lui Stalin, viitoarea “victimă a sacalilor români” era aliata de nădejde a Germaniei lui Hitler, deci inamica Angliei; nu era victimă de plâns, nici “doborîtă” la… 27 iunie, decât de surpriza trădării Germaniei, aliata-i indefectibilă împotriva Occidentului putred siîn special a perfidei Anglii.

inainte de a declararăzboi României (la 6 decembrie 1941), Anglia, la 30 noiembrie, i-a adresat un ultimatum.
România arăspuns :
“Guvernul Regal Român a luat cunostintă de comunicarea pe care Guvernul Majestătii Sale Britanice i-afăcut-o prin mijlocirea Legatiunei Statelor Unite ale Americii. in fata situatiei create prin această notă, Guvernul Român se vede obligatsă facă următoarele constatări:

“in Iunie 1940 România a fost victima unei grave agresiuni din partea U.R.S.S. Dispretuind regulele Dreptului Gintilor, drepturile istorice side liberă determinare ca siobligatiile formal asumate prin actele din 9 februarie 1929 si3 iulie 1933, Guvernul U.R.S.S. a ocupat Basarabia, Bucovina si Regiunea Herta a Moldovei. Mai grav decât atât – siacest lucru

173

Guvernul Regal Român tinesă-l declarefătis – U.R.S.S. este principala vinovată a unor schimbări teritoriale sipe alte granite românesti, pe care a trebuit sa le sufere România din pricina agresiunii sovietice. Toate actele de neutralitate, neagresiune sirecunoas-tere de drepturifăcute României de U.R.S.S. între 1929 si1940 nu apar astfel decât ca mijloace de disimulare a unor scopuri de expansiune side uzurpare împotriva României, U.R.S.S. folosind cel dintâi prilej a unor situatii internationale, complexe sigrele, pentru a dezlăntui nu numai actiunea sa de invazie, dar a crea României grave conditii, din care avea de ales intre prăbusirea totală sianarhizarea Sud Estului european siîntre acceptarea vremelnică a unei stări de uzurpatiune. După ce agresiunea sovietică si-a atins primele obiective, provocatiunile guver-nului sovietic n-au încetat, mărturisind astfel vointa sa de a-sicontinua politica de expansiune sicotropire. Amintim:

“1. Ocupatia brutală a patru ostroave pe Dunare în toamna anului 1940;

“2. Incidentele zilnice de frontieră siîncercarea continuă de a schimba prin fortă linia de frontieră;

“3. Tendinta de a controla întreg traficul Dunării maritime;

“4. incercarea de apătrunde prin fortă cu vase fluviale în apele românesti, în ianuarie 1941.

“5. Incursiunile neincetate ale aviatiei rusesti, care în lunile aprilie-iunie însemnau 2-7 survoluri zilnice, cu toate protestele României, dovedind astfel pregatirea unor actiuni militare împotriva României;

“6. Concentrarea masiva de forte militare colosale la frontiera de Nord siSud-Est a Romaniei cu dispozitive operative sipermanente incidente provocate de unităti de recunoastere. Fortele militare sovietice concentrate pe frontiera română însumau 30 divizii de infanterie, 8 divizii de cavalerie, si14 brigăzi motorizate;

“7. incercările Comisarului Molotov de a mina securitatea României simărturisirea scopurilor ruse de expansiunefăcute deschis siprin acte evidente fată de oamenii de Stat străini;

“8. in acest timp Basarabia siBucovina erau supuse unui regim de distrugere organizată, zeci de mii de oameni suprimati

174

sau închisi, sute de mii de Români trimisiîn Siberia astfel ca populatia unor centre ca Chisinau a fost considerabil redusă.

“in fata acestei situatii grave si sub presiunea celei mai evidente primejdii a numeroaselor divizii concentrate la frontieră, România a pornit la 22 iunie 1941 o actiune militară pentru a-si apăra fiinta natională în contra agresiunii care amenintasă continue sia-siredobândi drepturile uzurpate.

“Guvernul Regal Român este ferm convins ca actiunea sa militară era singura cale prin care puteasă-siasigure salvarea împotriva vizibilei amenintări rusesti, noua agresiune rusă fiind iminentă, asa cum cele mai obiective sicategorice constatări de mai târziu au pututsă confirme.

“Pentru a-siapăra fiinta natională, pentru a-siredobândi drepturile sia apăra ordinea sicivilizatia Sud Estului, România nu avea nici o altă cale decât de a lupta alături de Marea Putere care s-a angajat în aceasta luptă istorică de apărare a civilizatiei europene side stăvilire a invaziei ce se pregătea împotriva României siFinlandei întâi, împotriva întregii Europe apoi.

“Astfel angajată, România respecta legile de onoare alerăzboiului.

“La 22 Iunie [1941], Marea Britanie nu era aliata U.R.S.S. Totusila 30 Noiembrie 1941, Marea Britanie considera ca Romania ar intreprinde acte de agresiune împotriva Rusiei, aliata Marii Britanii.

“România n-a intreprins sinu intreprinde acte de agresiune.

“Actiunea militară a României a fost o actiune de legitimă apărare în fata agresiunei ruse începută în 1940 sialecărei etape urmausă continue, iar operatiunile militare pentru curătarea frontierei, pentru suprimarea centrului militar sovietic Odessa care, de la 45 km de limanul Nistrului, constituia un focar de vesnică amenintare, după cum Crimeea constituia centrul aviatic de vesnica primejduire a teritoriului sipetrolului românesc; aceste operatii sunt acte militare naturale ale unui front născut din agresiunea rusă sipe care, în interesul conservării sale, România trebuiasă lesăvârsească pentru a-si asigura o zona de liniste.

“Guvernul Român îsi face datoria de a reaminti
Guvernului Majestătii Sale:

175

“1. Ca prin Conventia din 28 octombrie 1920 de la Paris, Marea Britanie a declarat “granitele fixate prin prezentul tratat ca sisuveranitatea României asupra teritoriilor care sunt prevăzute într-insul nu vor putea fi puse în discutie…”
“2. O seama de instrumente internationale între 1920 si1939 comportau obligatia de respect solidar al frontierelor.

“3. Declaratia Marii Britanii de garantie din 13 Aprilie 1939 prevedea „în cazul unei actiuni care ar ameninta precis independen ta României – etc. etc. Guvernul Majestătii Sale Britanice se obligasă-i dea tot sprijinul”.

“Cu toate acestea, când la data de 26 iunie 1940 U.R.S.S. afăcut publică vointa sa de agresiune executată în zilele următoare, Guvernul Majestătii Sale Britanice nu afăcut nici un act de apărare side respectare a garantiilor date României.

“Guvernul Regal Român, amintind Guvernului Majestătii Sale Britanice cumplitele suferinte siamenintări, uzurpări siocupatii pe care le-au suferit Românii începând cu veacul al XVIII-lea de la vecinii lor de larăsărit sipozitiasănătoasă anticomunistă pe care a avut-o România în ultimele două decenii, apărând încă de la 1919 Sud-Estul de primejdia desordinei sociale sia invaziei, îsiface datoria de a aminti Guvernului Majestătii Sale Britanice ca această atitudine a găsit în trecut perfecta întelegere a Marii Britanii.

“Mărturia acestei întelegeri se găseste în numeroase declaratiifăcute de oamenii de Stat englezi între anii 1919 si1939, prin care se semnala pericolul agitatiei comuniste impotriva securitătii sociale sipolitice a Europei.

“Guvernul Regal Român are constiinta ca ceea ce a îndeplinit România până azi era singurul mijloc pentru a apăra Sud-Estul sia contribui lapăstrarea Marilor institutii ale civilizatiei Europei.

“România a fost victima unei agresiuni cu grave consecinte în 1940 sitrăia sub amenintarea continuării fazelor următoare ale agresiunii; ea nu putea face în 1941 decât ceea ce afăcut. Dar aceasta nu constituie decât o legitimă apărare sio jertfă pentru civilizatie.

“6 decembrie 1941”

176

Din partea oficialitătilor americane “pierderile [teritoriale românesti] au primit o aprobare tacită” (s.m., P.G.). Nu a fost de mirare mai apoi când americanii ne-au bombardat cusălbăticie, mai ales în 4 aprilie 1944, în zona Gării de Nord din Bucuresti (vezi siPost-Scriptum 5). Atunci-acolo au fost ucisi5.000?, 25.000? civili, în majoritate basara-beni, bucovineni, herteni refugiati din calea rusilor – ca sicivilii nemti uciside bombardierele anglo-americane la Dresda, Leipzig, în 1945…;

Pentru americani nu a existat vreun litigiu româno-sovietic, măcar… cartografic: în hărtile americane curente, de scoală, de după al doilearăzboi mondial, țările Baltice aveau dreptul la mentiunea, în rosu: “USA nu recunoaste anexarea decătre URSS în 1940”.

in schimb (sic) Basarabia siBucovina de Nord,răpite de rusiRomâniei nu se bucurau de acelasitratament: “nerecunoasterea”. Probabil-sigur: din… necunoasterea istoriei-geografiei acesteipărti a Europei. Nu cumva din pricina intereselor yarrowilor protocronisti?

*
in 28 iunie 1940: al II-lea Consiliu de Coroană:
sase din cei 26 participanti au votat pentru rezistentă:

“Numele lor merităsă fie înscris cu litere de aur în cartea dem-nitătii românesti: N. Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, stefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu” (Carol II, Jurnal).

177

III

E V A C U A R E A
D o c u m e n t e, m ă r t u r i i

“A urmat retragerea precipitată a unitătilor militare, a adminis-tratiei sia numerosicivili din Basarabia sinordul Bucovinei. Grupuri comuniste din evrei, rusi, ucraineni, găgăuzi sichiar români au început provocările împotriva armatei române sia civililor în retragere. Au dezar-mat unele unităti; au scuipat pe ofiteri; aruncau cu pietre, huiduiau. in asteptarea trupelor sovietice aceste bande au scos siau rupt tricolorul de pe institutiile publice sil-au înlocuit cu steagul rosu. Unităti sovietice au luat prizonieri militari români, ofiterii fiind arestati.

“Armata româna n-a reactionat. Primise ordinsă nurăspundă prin foc la aceste provocari si atacuri:

“«Nu se poate sti unde se opresc sice consecinte pot avea» (atari reactii ale trupelor române), citim într-un ordin al comandantului Armatei 4 române, generalul Nicolae Ciupercă.

(…) “Arhive de mare valoare, biblioteci publice siparticulare cu milioane de volume, mari cantităti de material feroviar, depozite de munitii, echipamente, zeci de mii de refugiati sitot atâtea gospodării silocuinte, cu tot inventarul lor,părăsite în câteva ore, în fata ocupantului.”
(D.C. Giurescu – “Cine poartărăspunderea”).

*
Un martor ocular din Cernăuti:

“Joi, 27 iunie, orele 17.00, orasul vuia. Se spunea ca Basarabia siCernăutii au fost cedati Sovietelor. Oficialitătile nu comunicasera încă nimic! La orele 18.00 (27 iunie) comandantul militar al Gării Cernăuti, capitan de rezerva, avocat dr. Gheorghe Jeleriu (…), primeste confirma-rea cedării; a doua zi, 28 iunie, orele 14.00, trupele sovietice urmausă treaca Prutul sisă ocupe Cernăutii.rămâneau circa 17 ore pentru evacuare. Capitanul Gheorghe Jeleriu cere aprobarea sa anunte populatia.răspunsul superiorilorsăi: «Procedati cum credeti de cuviintă». “Nici acum, în ultimele ceasuri, oficialitătile nu se hotărausă spună adevărul. Se poate negocia măcar termenul-limită al evacuării? Nu, a venit raspun-sul: 28 iunie orele 14.00 nu pot fi depăsite. De altfel, încă din dimineata

178

zilei de 28 iunie, unitătile sovietice erau deja la podul de peste râul Prut, gata sa intre în oras în orice moment. “Prefectul si subprefectul judetului Cernăuti nu au primit apro-barea de a confirma populatiei cedarea! Subprefectul judetului, Dimitrie Socoleanu, si-a linistit chiar propria familie: este doar un zvon, nu are rostsă împacheteze.

“La 28 iunie, orele 9.00 dimineata, vine în sfârsit «dezlegarea» de la Bucuresti: ocupatia sovietica – iminentă, cei ce vorsăpărăsească orasul o mai pot face pânăcătre prânz. Motivatia anuntului atât de târziu?să nu se creeze panică în rândul oamenilor!

“Atitudinea guvernului central a fost caracteristică oricărui câr-muiri autoritare, grijulie pentru propria ei imagine înainte de toate.(…) Comunele limitrofe orasului Cernăuti au fost înstiin- tate asa de târziu, încât unii [oameni] nici n-au stiut ce se întâmplă, altii au fugit pe jos,fără nimic. in dimineata zilei de joi 28 iunie 1940, clopotele bisericilor bateau în dungă, la intervale rare, ca dupa mort. Oamenii alergau. Unii îngenun-cheau sise rugau. Multi erau în stare de soc. Un vuiet surd străbătea peste strazi.

“Grupuri de agitatori comunisti si-au început provocările. Huiduiau armata, aruncau cu pietre. Un tânar comunist se suie pe turnul primariei (catre orele 10.30), dă jos tricolorul siînaltă steagul rosu. Armata primise ordine strictesă nu reactioneze la provocări. Un soldat pune totusiarma la ochi sidoboară pe agresor.

“Atmosfera de dezolare crestea cu fiecare ceas. Sute sisute de oameni se îndreptau spre gară,cărând dupa ei ce adunasera în câteva ceasuri. Sunt aduse în graba toate vagoanele -marfa side vite. Oamenii sunt rugatisă se înghesuie, sa încapă cât mai multi.

“Ultimul tren apărăsit Cernăutii la orele 14.00, vineri 28 iunie 1940. in el se afla sicomandantul militar al gării, capitanul de rezervă Gh. Jeleriu. Cu cinci minute mai înainte fusese înstiintat ca primele batalioane ale armatei sovietice au siînceputsă intre în oras. Pierderile reale nu pot fi socotite: zeci de mii de gospodării, construite de generatii s-au împrăstiat în câteva ceasuri. Bibliotecile Universită tii, ale Seminarului Teologic, alecărturarilor aurămas pe loc.cărtile au fost comasate sis-au deschis «biblioteci populare». in unele case, armata de ocupatie a pus pe foccărti, a spart piane în bucăti sile-a folosit casă se încălzeasca în timpul iernii. Tablourile, mobile, haine, argintărie, vesela, totul s-a pierdut.”

179

*
“Din ziua de 28 iunie [1940] evreii îsimanifestaseră – în întreaga Basarabie siBucovină de Nord, nu doar în orase, dar siîn satele mai mari
– bucuriacă au devenit sovietici. Nu putini erau înarmati siagitau liste negre1), amenintînd cu pedepsirea celor figurînd acolo”.

*
“De îndată ce s-a dat ordinul de evacuare, evreii s-au dedat la manifestatii antiromânesti rupînd siscuipînd tricolorul sisuindu-se pe monumentul Unirei [din Cernăuti] arborînd steagul rosu.
“Se produc devastări siîmpuscături în stradă.
“inainte de intrarea trupelor sovietice centrala telefonică a fost ocupată de comunistii locali”.
“sef de Stat Major;
“Maior (ss) Gh. Constantinescu”

Raport nr. 8327 din 28 iunie 1940, Corpul grănicerilorcătre M.St.M.

*
Ziarul Universul:

“Joi, 28 iunie 1940, la 6 dimineata, mă aflam la Comandamentul Corpului 3 armată. De cu noapte se anuntase: trupele sovietice vor intra în Chisinău la orele 10. La ora 7, s-a anuntatcă Sovieticii vor intra la orele 14.

“in grădinile publice si-aufăcut aparitia bandele teroriste, arborînd steaguri rosii. Al ti minoritari înarmati opresc autobuzele, trăsurile cu refugiati, zmulg bagajele, posetele femeilor; evreii în civil, extrem de excitati, au ocupatrăspântiile siasteaptă convoaiele de refugiati, casă le atace sisă le jefuiască. Asa se siîntâmplă: sunt atacate cu pietre, cu oale cu apă clocotită, cu continutul oalelor de noapte siconvoaiele militarilor în retragere. Ofiterilor li se zmulg tresele, unor ostasili se taie nasturii de la pantaloni, apoi li se dă drumul, în hohotele de râs ale «populatiei locale». Unii militari sunt dusi- nu se stie unde, fiindcă în spatele civililor se află militari rusi, ei îi preiau”.

“La Chilia, Reni, Ismail, ucraineni, rusi, bulgari, găgăuzi – mai mult de jumătate dintre ei detinuti de drept comun, liberati – au instalat «comitete sovietice» de teroare, de jaf, de asasinate”.

180

“La Cernăuti, cu începere din 28 iunie ora 10,30 evreii sidetinutii de drept comun liberati din închisori au atacat mijloacele de transport pentru evacuare sii-au jefuit simaltratat pe refugiati. Evreii l-au împuscat pe preotul bisericii catolice, pe câtiva gardieni. Evrei tineri (15-16 ani) au dezarmat soldati, i-au pussă se dezbrace, apoi i-au înjunghiat cu propriile baionete [vezi, mai departe, mărturia lui Raoul Volcinski – n.m., P.G]. Evreii au rupt siau scuipat drapelele tricolore si, suindu-se pe monumentul Unirii, au arborat drapelul rosu. Tot ei au doborît crucea de pe catedrală siau înlocuit-o cu steagul rosu sicu por-tretul lui Stalin. Evreii de pe margine fotografiau scenele de maltratare, mai ales de umilire a militarilor, a teologilor, a preotilor”.

“La Soroca evreii conduside avocatul Michael Flexer (Fluchser?) au ocupat primăria siau asasinat în fata statuii generalului Poetas pe comisarul Murafa sipe ajutorulsău Eustatiu Gabriel. Tezaurul adminis-tratiei financiare, în valoare de 15-18 milioane lei, a fost confiscat iar administratorul Ion Gheorghe sicăpitanul Georgescu de la Centrul de recrutare au fost asasinati. Lt. Pavelescu Gh., maior Vartic Gh., coman-dantul leg. de jand. Soroca,căpitanul Ramadan au fost opriti de evrei care i-au dezarmat sile-au rupt galoanele”.

“La Chisinău au fost împuscati comisarii Pascu Nicolae, Mateescu C., Severin siStol”.

“Incidente sila Românesti, jud. Lăpusna: elevii, în majoritate evrei, i-au molestat pe profesori. La Reni grave incidente între evrei, cu benzi rosii la mână, siautorităti. La Tighina evreii au dezarmat pe jandarmi, luîndu-le uniformele. La Cetatea Albă au dat foc la primărie”.

“La Cernăuti ucrainenii au avut o atitudine foarte corectă fată cu populatia românească care se refugia, oferind alimente gratuit. insă a evreilor a fost atât de neomenoasă încât a revoltat chiar pe sefii trupelor de ocupatie (rusesti)”.

“Evacuarea a început la 28 iunie 1940 orele 10,30. 90% din populatia evreiască arămas pe loc, în schimb evreii bogati s-au refugiat în mare grabă. Au avut de suportat furia comunistilor sia evreilor auto-ritătile civile similitare ale orasului. Trupele românesti în evacuare au fost atacate sidezarmate, soldatii au fost bătuti cu pietre, opăriti cu apă fiartă, împiedecati a se îmbarca în mijloacele de transport. Au fost devastate sidistruse câteva biserici. Au fost împuscate autorităti militare sicivile. Propagandă pe lângă soldati de a depune armele sia dezerta.

181

Au fost ocupate, devastate, distruse unele sedii administrative similitare”.
*

“La Vijnita dr. Winner, seful Sanatoriului a interzis personalului românsăpărăsească localul, a rupt steagul românesc, apăstrat numai fâsia rosie cu care s-a încins peste piept, strigînd:

“«A sosit ceasul nostru, al evreilor»!”

*
“29 iunie 1940. (…) Marinescu ne-a spus lucruri îngrozitoare des-pre tragedia românilor din Basarabia siBucovina. Retragerea lor în fata hoardelor bolsevice s-a efectuat în conditii înspăimântătoare. Trupele rusesti n-au respectat nicăieri ordinea în care se angajaserăsă ia în stăpânire zonele evacuate de trupele noastre (…)”

(Ioan Hudită, Jurnal politic, vol. 1, pag. 221)

*
“29 iunie 1940. Excese de orice fel ale populatiei minoritare, mai ales evreii, care-i atacă si-i insultă pe ai nostri; au fost batjocoriti ofiteri; unităti desorganizate”.

(Carol al II-lea, Jurnal)

*
Corriere della Serra:

“La 29 iunie cca 3.000 evrei care au trecut în Basarabia pe la Reni aucăutatsă instige sipe români la manifestări ostile contra refugiatilor civili sia militarilor, bătîndu-i cu pietre, devalizîn-du-i, împiedecînd transporturile, luînd armamentul sidistrugînd vehiculele”.

*
Aceeasiinformatie în Gazzeta dell Popolo:

“La Galati 2.000 de comunisti sievrei locali sidin afară au provocat dezordini, ciocnindu-se cu fortele politienesti siale garnizoanei – soldate cu 15 morti”.

*
Despre Cernăuti, tot Gazzeta dell Popolo:

“Imediat după plecarea soldatilor români evreii, în număr de

182

câteva zeci de mii, în afară de faptulcă au comis tot felul de delicte, au deschis portile închisorilor, înarmînd pe detinuti, au început cu furiesă masacreze pe românii aflati pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile sipalatele”.

*
“Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 sianexarea teritoriului dintre Prut siNistru la Uniunea Sovietică a fost întâmpinată cu bucurie de unii evrei din aripa stângă sicomunisti.”

(Alexandru safran, fost rabin sef – declaratie din… 1946)

*
Corriere della Sera (30 iunie 1940) – relatează incidentul tragic de la Galati:

“in timp ce românii încearcăsă fugă din teritoriile ocupate, evreii se strâng din altepărti acolo (…) Evreii asteptausă fie trecuti peste Prut; la un semn convenit au dezarmat pe soldatii din gardă, au năvălit în oras, trăgînd nebuneste, spărgînd vitrinele, atacînd trecătorii români. Brutala provocare a adus o fulgerătoare reactie a populatiei. A început o adevărată cursă după ei, sfârsită cu multi morti sirăniti”.

*
“NOTĂ
“30 Iunie 1940

“in legătură cu operatiunile de evacuare a teritoriului cedat URSS se semnalează următoarele:

“A. OSTILITATEA POPULAțIEI EVREEsTI FAțĂ DE ELEMENTUL ROMÂNESC

“Din Basarabia s-a evacuat, în primul rând functionarii cu familiile lor, apoi populatia care doreste.

“Evreii din Basarabia aurămas sis-au dedat la agitatii simanifestatii comuniste (…). Se semnalează trecerea din vechiul Regat în Basarabia a unui număr important de evrei (numai în ziua de 29.VI. a.c. au trecut prin punctul Reni circa 3000 evrei). Elementul evreesc din Basarabia acăutatsă instige sipe unii Moldoveni la manifestatiuni ostile contra refugiatilor civili siîn special a armatei.

“Toti refugiatii din Basarabia declarăcă au avut de întâmpinat foarte mari greutăti numai din partea comunistilor locali, majoritatea

183

evrei care sub influenta evenimentelor i-au supus la torturi, i-au bătut cu pietre, le-au devalizat bagajele, le-au împiedecat transporturile, luându-le animalele sidistrugându-le vehiculele.

“La Chisinău avocatii evrei din baroul local au pus cocarde rosii încă înainte de intrarea trupelor sovietice siau comis acte de violentă contra functionarilor români (…) Evreii (…) au arborat drapele rosii, manifestând pe stradă sibarând străzile spre gară pentru a nu permite refugierea functionarilor români. Au ocupat deasemenea localurile ins-titutiilor. Comisarii Pascal Nicolae, Mateescu C-tin, Severin siStol au fost executati de evrei în stradă.

“Evreii din Cernăuti, imediat ce au luat cunostintă de evacuare, s-au dedat la manifestatiuni antiromânesti, rupând siscuipând tricolorul românesc sisuindu-se pe monumentul ‘Unirii’ au arborat steagul rosu.
“S-au produs devastări siîmpuscături pe stradă.

“Refugiat ii din Bucovina declarăcă la Cernău ti înainte de intrarea trupelor rusesti, populatia evreiască a devastat biserici sia executat numerosifruntasiromâni siofiteri.

“Evreii comunisti între 15-16 ani au comis acte de barbarie, dezarmând pe unii soldati români, izolati de ofiteri side politisti, înfigând baionetele siarmele în corpurile acestora” [vezi, mai departe, mărturia lui Raoul Volcinski] (…)

“La Cernăuti, muncitorii, în grupuri, au devastat imobilele sicăminurile studentesti, molestând populatia română siarmata care se refugiază, dând drumul condamnatilor din închisori.

“La Catedrala din Cernăuti comunistii au dat crucea jos siau pus steag rosu cu fotografia lui Stalin, iar interiorul a fost devastat cu grenade. (…)

“F. INFLUENțA COMUNISTĂ PE RESTUL TERITORIULUI “Gara Galati a fost atacată de un grup de comunisti în cursul zilei

de 30.VI. Intervenind armata sifăcând uz de arme, comunistii au fost împrăstiati. (…)

“Partidul Comunist intentioneazăsă intervină pe lângă Legatia Sovietică din Bucuresti pentru a opri plecarea comunistilor în Basarabia, spre a nu fi micsorat efectivul comunistilor activi. (…)

184

“G. INFLUENțA ASUPRA POPULAțIEI ROMÂNEsTI “Populatia românească este profund îndurerată de pierderea
frumoaselor provincii românesti.

“Elementul românesc este, în acelasitimp, adânc indignat de faptele comise de evrei siunele manifestatiuni de reactiune n-au întârziatsă se producă”.

Arhiva Ministerului Apărării Nationale, fond 948, Sectia 2, dosar nr.

941, f. 217-226.

*
COPIE de pe telegrama Nr. 1767 din 30. VI. 1940 “Brumarul [cod neidentificat – n. ed.] 35 – 30. VI – 21/30 “in afară de cele raportate (…) se adaugă următoarele:

“1. Se continuă scurgerea coloanelor peste Prut prin (…) zona Ungheni. soselele sunt supra aglomerate, miscareafăcându-se cu circa 1 km pe oră.

“2. Orasul Ungheni fiind ocupat de trupele sovietice, retragerea trupelor noastre a întâmpinat mari greutăti. Nu se stie ce unităti aurămas la est de Prut. Două trenuri de munitii nu au fost evacuate, fiind oprite în Basarabia. Se duc tratative de a se permite transbordarea la Vest de Prut.

“3. Populatia evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă side sfidare, batjocorind pe functionari, asasinând pe unii din ei, furând tezaurul institutiilor statului etc. sidedându-se la cele mai neasteptate nereguli, unii din functionarii basarabeni având o atitudine asemănătoare. Astfel (…) s-a atacat camionul cu tezaurul administratiei Soroca, furându-se circa 157 milioane lei siasasinându-se administratorul finan-ciar. Ofiterul ce-l întovărăsea siun subofiter, cei neasasinati, au fost degradati [li s-au zmuls epoletii-eghiletii, n.m.] sibatjocoriti. Avocatul Michel Flexer din Soroca, conducând bandele de evrei, a ocupat politia siprimăria unde aufăcut perchezitii. Tot el a asasinat în fata statuei lui G-l Poetas pe comisarul Murafa siEustatie Gabriel (…)

“4. Populatia refugiată din Basarabia manifestă o adâncă desnădejde pentru pierderea unor membri ai familiei siavutului lor, mai există refugiati necăjiti. (…)

“6. La Sculeni, Basarabia, la ora 18, au apărut pe malul Prutului 4 tancuri care au dezarmat un detasament de lucrători români sub amenintareacă, dacă nu se restituie luate de la locuitorii din Basarabia, vorpătrunde în Moldova. (…)

185

“seful Biroului Statistic Militar Iasi
“Lt. Colonel (ss) Ion Palade”

Arhiva Ministerului Apărării Nationale, fond 948, dosar nr. 155; f. 3-4. Copie.

*
La Stampa din 1 iulie 1940, sub titlul “Ororile sidevastările comise de evrei în Basarabia siBucovina” relata “manifestările de multumire la adresa ocupantului rus” siinformacă la Cernăuti se formase “un guvern provizoriu compus din evrei sicomunisti”, situatii similare petrecîndu-se la Reni, Ismail sialte localităti.
“Capii noii autorităti la Cernăuti:
“1. Marek Fisch, guvernator, mare comerciant, milionar, membru marcant al Camerei de Comert;

“2. Filip Beer, secretar general al guvernului, proprietar al restaurantului ‘Camenbeer’;
“3. Max Weissman, primar, tipograf, agent sovietic;
“4. Bruell, chestor al politiei, ziarist la Vorwärts (?) siMorgenblatt;
“5. dr. Zuflucht, seful serv. sanitar;
“6. dr. Kehr – seful Alimentatiei;

“7. dr. Sasa Pimensohn, avocat din Hotin, procuror general”.

*
“Sunt originar din Cernăuti, unde, în 1940, am trăit drama evacuării (…). in Cernăuti erau trei echipe [de fotbal] la care jucau tine-rii evrei: Macabi, Borohov siHasmonea. Deseori jucam românii cu evreii meciuri agreabile,fără nici o tensiune de natură rasistă, antise-mită sau antiromânească. (…) in seara zilei de 27 iunie [1940] la radio Monte Carlo pe care familia mea îl asculta s-a anuntatcă România este obligatăsă cedeze Basarabia siBucovina (…) A doua zi [în 28 iunie 1940] tata m-a trimissă-mi scot actele de la liceu (…) Când am ajuns la Primărie, amvăzutcă în stradă zăceau cinci cadavre de soldati români alcăror sânge se scursese pe praful de pe caldarâm (…) Am întrebat ce se întâmplă, au venit deja rusii la Cernăuti? Mi s-arăspunscă soldatii români au fost omorîti «de ăia» – simi s-aarătat spre două automobile în jurulcărora se învârteau vreo 12-15 tineri civili, înarmati, unii aveau chiar două automate, unul în mână, altul în spate sise agitau,să încapă toti în masini. ii cunosteam pe toti, pe unii din vedere, pe altii personal

186

sau după nume: Aufleger Feibis, Fisher, Abacumov, Eisinger Siegfried. Jucau fotbal în formatia de juniori a echipelor evreiesti amintite (…)” “in grupul amintit se afla siSigi Bainer pe care-l cunoscusem bine, jucasem fotbal împreună (…) L-am regăsit pe la mijlocul anilor ‘50, la securitatea din Cluj, când am fost anchetat side câteva ori am fost bătut măr de acest Sigi Bainer (…) il mai întâlnisem prin Cluj, fusese un mic contrabandist înainte de a se angaja la securitate ca anchetator sibătăus. Când m-am liberat am aflatcă plecase în Israel”.

(Mărturia lui Raoul Volcinschi, profesor universitar, Cluj).

[Sigismund/“Gheorghe” Beiner? Breiner? – Bayner, după Raoul sorban – nu fusese un oarecare anchetator brutal, crud, “simplu tortionar” în adunătura de animale/criminale alcătuind Securitatea “poporului” (vezi simărturia lui Ovidiu Vasilescu, în Memoria 3-4/2003, descriind torturile aplicate de “maiorul Beiner”- în tandem cu altă bestie: “căpi-tanul Gruia”, altfel Grünberg -răsculatilor de la Gherla din vara anului 1958), ci siloctiitor al sefului serviciului anchete la Directia Regională de Securitate din Cluj. Dată fiind “activitatea” lui în timpul Evacuării din 1940, cu certitudine sidin al anului de teroare 1940-1941, Sigi Breiner/ Beiner/ Bayner, devenit cadru-de-nădejde al NKVD, fusese siel evacuat în Asia Centrală, unde asteptasesă si-o reia – vorba fiind de activitatea de bătăus, de asasin – în România cea mult-detestată].

*
“CENZURAT DE PRESĂ
“1 Iulie 1940
Universul “TRAGEDIA EVACUĂRII BASARABIEI
“insemnările redactorului nostru pentru Basarabia

“De 24 ore mă găsesc sub cerul Capitalei sinu mă pot desprinde de visul groaznic care a fost evacuarea Basarabiei românesti. imi mângâi cei trei copilasisinu-mi vinesă credcă sunt în viată. Ce caut la această oră matinală pe peronul Gării de Nord, dormind pe cosul derăchită, singura noastră avere salvată în care sotia a aruncatfărăsă stie ce, câtăva rufărie, desperechiate?

“Nu. Nu este vis. Este cruda realitate. Sosesc mereu trenuri cu refugiati sidin ele coboarăfărâme din marea dramă natională care a începutsă se desfăsoare fulgerător, în noaptea de Joi, 27 iunie [s.m.].

“S-afăcut dimineată siîn zadar asteptsă bată clopotele catedralei

187

din Chisinău siceasul Primăriei vestind începerea muncii.
“in apropiere se aud sugituri înecate în lacrimi, se deschid ochisorii copilasilor privind mirati forfoteala peronului.

“Aveti rude? Vor copiii lapte? – întrebări ce măresc durerea, dar aduc mângâierea. Nu suntem între străini. Nu suntem între străini. Nu se va apropia nimeni pentru a ne suprima viata. Nu vedem tevile revolvere-lor întinse. O singură zi sio noapte ne desparte de clipa în care ne aflam în Chisinău. Atâta doar. Vestea dureroasă a venit pe neasteptate siatât de fulgerător, încât nimeni n-a mai pututsă-sipăstreze calmul sisângele rece.

“Joi, la 6 dimineata, mă găseam la comandamentul Corpului 3 Armată. Se anuntase de cu noaptecă trupele sovietice vor intra în Capitala Basarabiei la ora 10 în aceesizi. (…) La ora 7 s-a anuntat oficial: «Trupele sovietice vor intra la ora 2 d.a.»

“in oras nu se mai putea găsi cu usurintă nici un fel de mijloc de transport la gară, la o depărtare de 4 km. de centrul orasului.

“Coloane de refugiati, fiecare cu câte o legătură în mână, mame purtînd copii în brate sitârând pe altii, ochii împăinjeniti de lacrimi, pasii grăbiti cu o singură tintă: gara. Suflete zdrobite cu o singură dorintă; salvarea vietii.

“in grădina publică si-aufăcut aparitia bandele teroriste. Nucleele comuniste au intratsă înfigă steagurile rosii.

“Comandantul militar desfăsoară patrulele pentru a pune pe goană pe acei care, înarmati, opresc automobilele simai ales trăsurile, smulgând bagajele siposetele din mâna femeilor.

“Cuiburile locale de comunisti, în unanimitate alcătuite din evrei au ocupat în chip de simpli spectatori centrele sicolturile străzilor, gata spre a da semnalul începerei devastărilor siexecutării fruntasilor români cari nu vor mai avea timpulsăpărăsească orasul în momentul intrării trupelor sovietice.

“in fata redactiei noastre, pe strada stefan cel Mare, un grup de comunisti evrei, arhi-cunoscuti (…) mă asteaptăsă ies din casă. Unul din ei mi-afăcut ‘cinstea’să înfigă sub firma Univer-sul o cârpă rosie. (…). inlocuiesc cârpa rosie cu stindardultării (…) 12 ostasiînarmati sub comanda unui sergent ocupă trotuarul din fata redactiei. Comunistii, în fata tevilor întinse, dispar.

“(…) in timp ce automobilul se pune în miscare (…) doctorul Derevici, comunistul care de curândpărăsise Doftana, îmi comunică, la telefoncă nu trebuiesă uitcă la 1924, pe vremea revolutiei de la

188

Tatarbunar, comitetul ‘Tovarăsilor’ m-a condamnat la moarte:
“«Nu te vom spânzura, vom fi generosi, îti vom zmulge câte o unghie pe fiecare zi, cu clestele» (…)

“imi iau copiii. inchid casa în care am lăsat tot rodul muncii a 21 ani. (…) Toate ferestrele evreilor sunt deschise. (…)

“Iată-mă pe peronul gării ticsit de lume. Rapidul de Bucuresti format din 30 vagoane este arhiplin (…) Câteva mii de oameni vorsăpătrundă cu orice pret în el (…) Mamele îsiîndeasă copiii prin ferestre. Altele îi strigă disperate pe ceirătăciti. Bărbatii care setăvălesc pe jos cu bratele sipicioarele fracturate, cu fata însângerată în lupta pentru ocuparea locului salvator. (…)

“Din oras vin stiri dureroase. (…) Listele întocmite de organi-zatiile comuniste locale 1) cuprinzînd numele românilor basarabeni sia celor din regat, destinati arestării sisuprimării, au fost împărtite de avo-catul Karol Steinberg siavocata Etea Diner, tovarăsa de idei a lui Constantinescu-Iasisidânsa evreică side curând iesită din puscărie. Bandele au început devastările pe str. Ion Inculet, unde îsiau gospodăriile majoritatea fruntasilor basarabeni între care Pelivan, Gherman, Pântea sialtii. De acolo au coborît si, unde au dat de o casă de român, au pus în functie târnăcoapele, au dat în lături usile siau scos în stradă mobila silucrurile de valoare (…). Rezultatul jafului s-a depozitat în locurile indicate de cu vreme, odată cu împărtirea listelor. (…)

“inainte de a intra în prima statie după Chisinău, coloane groase de fum se ridică jertfitoarecătre cer. Identificăm baia ‘Dobromirov’. Arde biserica Mazarache, cu trecut istoric românesc. Comunistii evrei au inaugurat astfel începutul nefastei lor opere împotriva lăcasurilor sfinte. in vagonul de alături stă o femeie îngenunchiată sirosteste rugăciuni însotite de blesteme împotrivapăgânilor încălziti atâta vreme la sânul generos al neamului. Despre acest moment, profund de impresionant, află tot trenul. Genunchii cedează singuri. Toticădem în ei. Nimeni nu mai poate opri lacrimile.

“Doamne, Dumnezule, pedepseste-i Tu! Numai puterea Ta poate face asemenea minuni. Numai Cerul poate arunca focul pentru nemer-nicii pângăritori de altare (…)

“Elefterie Negel, Universul din 1 iulie 1940” – text cenzurat.

Arhiva Ministerului Apărării Nationale, fond 948, Sectia 2, dosar nr. 941, f. 250-254.

189

*
“30 iunie.[1940] A sosit Neculai care vine de trei zile pe drum, în tren. A plecat vineri de la plasa Bunesti, de pe malul Nistrului, retrăgîndu-se cu un regiment de artilerie (…) Aflîndcă e fratele meu, colonelul Manoil i-a pus la dispozitie ocărută pentru a-sitransporta câteva geamantane până la Chisinău. Acolo a fost o luptă gigantică pentru a putea ocupa un loc într-un vagon de marfă. De-abia si-a putut salva un mic geamantan. Tot bagajul i-arămas pe peronul gării, cum s-a întâmplat cu toată lumea care, pentru a se salva, a renuntat la toate baga-jele. Neculai povesteste scene sfâsietoare despre ce avăzut prin gările de la Chisinău până la Ungheni. Familii cu copii care nu se puteau urca în vagoane, tata într-o parte, copiii în alta, sotia urcată siea saurămasă pe peron. (…) A asistat la uciderea multor evrei, în cursul drumului, decătre legionari sau cuzisti care strigau în gura marecă «toti jidanii trebuie ucisi, întrucât sunt aliatii bolsevismului rusesc». Neculai spunecă avăzut cu ochii lui, atât în gara Chisinău, cât siîn celelalte, până la Ungheni, bande de evrei, înarmati cu revolvere sibâte care încercausă oprească populatia româneascăsă urce în tren. Neculai n-a fost niciodată antisemit. De data aceasta arămas siel uluit de ce avăzut la acesti nenorociti, care purtau stegulete rosii sipanglici rosii la mână, pregătitisă întâmpine trupele bolsevice. «Acum», zice el, «începsă-i înteleg pe legionari sipe cuzisti»”.

(Ioan Hudită, Jurnal politic, 1, pp. 222-223)

*
“NOTĂ – 1 iulie 1940

“Atitudinea evreilor în legătură cu evacuarea teritoriilor cedate “(Soroca): 1. in ziua de 28 iunie, ora 16,30-17, comunistii evrei

din oras au ocupat Politia siPrimăria (…). La Politie a vorbit avocatul evreu Michel Flexor care a defăimat autoritătile siadministrat ia românească. in acest timp a apărut comisarul ajutor Murafa Vladimir siagentul Eustatiu Gabriel (…) Acestia au fost mai întâi perchezitionati apoi pusicu mâinile în sus în Piata Unirii, la statuia generalului Poetas, unde au fost împuscati de Michel Flexor (subl. în text).

“2. La ora 17 un autocamion cu tezaurul Administratiei Finan-ciare Soroca în valoare de circa 15-18.000.000 lei (…). in Piata Unirii însă, autocamionul în care se aflau Locot. Pavelescu Gheorghe, mai

190

multi subofiteri, Vartolomei, Dirigintele Oficiului Postal siavocatul Gheorghe Stănescu a fost oprit de evrei care au rupt galoanele locote-nentului Pavelescu siale subofiterilor, în asistenta soldatilor sovietici (subl. în text). in fata acestei situatii, Locot. Pavelescu siVartolomei au dat 50-60.000 lei la doi evrei care i-au scos din multime.

“Subofiterul Ene, fugind, a fost împuscat pe la spate. Avocatul Stănescu a fost dat jos din masină, decătre avocatul evreu Pizarecsky (?) Alexandru sidin informatii reiesecă a fost executat. Autocamionul cu tezaurul arămas în mâna bandelor de evrei (subl. în text).

“3. Din informatii rezultăcă au fost asasinati ulterior de evrei administratorul financiar Gheorghiu Ion siCpt. Georgescu de la Cercul de Recrutare.

“4. Maiorul Virtic Gheorghe, comandantul Legiunii de Jandarmi Soroca siCpt. Ramadan (…) însotiti de un număr de subofiteri,căutîndsă se refugieze cu o masină au fost opriti de evrei, cari le-au rupt galoanele, dîndu-le apoi drumul. (…)

“5. Preotii care voiausă se refugieze au fost opriti de evrei siîntorsiînapoi în oras. (…)

“(Bălti) 1. in statia Bălti a fost împuscat în ziua de 28 iunie a.c. un individ decătre o persoană necunoscută. Cadavrul a fost expus pe peron, spunîndu-secă a fost împuscat de soldatii români, cu scopul de a provoca reactia bandelor de comunisti evrei împotriva populatiei românesti (subl. în text) (…)

“(Chisinău) 1. in ziua de 28 iunie a.c. la ora 16 a aterizat la Chisinău un grup de 20-30 avioane rusesti. Imediat evreii au arborat drapele rosii, pornind manifestatiuni de stradă la care se adăugau detinuti comunisti liberati din penitenciarul local. Manifestantii au barat străzile, nepermitind accesul spre gară a populatiei care se evacua. Pe tot parcursul manifestantii evrei sicomunisti strigau: «Jos Carol!», «Jos Armata Română!», «Trăiască Stalin siArmata Rosie!» Politistii care au vrutsă facă ordine, pentru ca populatia ce se evacuasă se poată scurge spre gară, au fost prinsi, iar comisarii Lascăr Nicolae, Mateescu Constantin, Severin siStol au fost executati de evrei în stradă prin împuscare (subl. în text).

“2. Pe strada Alexandru cel Bun (Alexandrovskaia) functionarii români care voiausă meargă spre gară au fost împiedecati de o masă compactă de evrei sirusicare ocupau trotuarele tipînd, amenintînd siaruncând cu pietre (subl. în text). (…)

191

“(Cernăuti) 1. incă înainte de intrarea trupelor sovietice populatia evreiască a devastat bisericile sia împuscat pe multi dintre capii autoritătilor. Printre cei ucisisunt seful gării, un locotenent-colonel de regiment, probabil primarul orasului sifoarte multi politisti, precum sigardieni publici (subl. în text).

2. Evrei comunisti între 15-16 ani au comis acte de barbarie [subl. în text], dezarmînd pe soldatii români, pe ofiteri sipe politisti, înfigându-le propriile baionete (…).

“(Vijnita) 1. intreaga dezordine a fost provocată de evreii comunisti siucraineni.

“Doctorul evreu Winer, seful Sanatoriului din Vijnita nu a dat voie personalului românsăpărăsească sanatoriul, a rupt steagul românesc, din care a oprit numai fâsia rosie cu care s-a încins peste piept, strigândcă a sosit ceasul evreilor.

“2. in ziua de 28 iunie a.c. când trupele sovietice au intrat în oras au fost întâmpinate (…) de evreul satran, înconjurat de populatia evreiască (…)

“3. O bandă în frunte cu avocatul Raufberger a atacat pe per-ceptor sipe pretor, obligîndu-isă-i predea banii din cassa perceptiei” (subl. în text).

(Din Nota Serviciului Special de Informatii – iulie 1940)

Arhiva Ministerului Apărării Nationale, fond 948, Sectia 2, dosar nr.

941, f. 53-57. Copie.

*