Paul Goma, Săptămâna Roșie (3)

O hartă din cuvinte
– capitol “împrumutat” din romanul Basarabia –

inapoi în timp, la Anul Zero al românitătii, din primul mileniu înainte de Cristos:

Pe o arie avînd la Est Marea Neagră (Pontus Euxinus) siBugul (Hypanis); la nord: actuala Cehie siactuala regiune Lvov; la vest: Tisa (Tissia); la sud: Dunărea (Istru, Ister, Dunaris, Danubius) – iar pe mijloc străbătută serpuit de curbura Carpatilor – trăiau Dacii (asa le spuneau romanii) sau Getii, după Greci, descriside Herodot ca “cei mai viteji simai drepti dintre Thraci”. in antichitate teritoriul aflat de-a dreapta side-a stânga Nistrului (Tyras) era numit de greci, prin Herodot: Tyragetia. Era locuit, după cum îi arată numele, de geti. Sub presiunea scitilor, în secolul V î. C., getii se retrăseseră spre nord-vest sisud-vest, dar în secolul IV, celtii împingîndu-i de la vest, sub Dromichaite, apoi sub Burebista reveniseră, atingînd iarăsiBugul (Hypanis). Odată cu ocupatia Daciei (sec. II d. C.), a fost romanizată siTyragetia, însă putinele desco-periri arheologicefăcute pe acest teritoriu (cele mai importante: la Olbia, pe malul drept al estuarului Bugului) fuseseră ocultate de taristi, iar de bolsevici în parte distruse, celelalte trecute la “informatii secrete” pentru

a ascunde thraco-dacitatea-romanitatea actualei Ucraine de Sud-Vest. [Soarta arheologului Ion Suruceanu (1851-1896) sia fructului

muncii sale este exemplară siprin nenorocul care i-a urmărit pe oamenii Basarabiei, de la 1812, cândcăzuseră sub rusi: amenajat pe mosia socru-luisău Charles Sicard de la Vadul lui Vodă, pe Nistru, Muzeul de antichităti din acest târgusor a cunoscut o fulgerătoare faimă internatională, datorită pieselor colectate de I. Suruceanu încă din anii liceului (monede, ceramică, sticlă grecească), în împrejurimile Cetătii Albe siale Odessei. Lucrările sale închinate Greciei antice pe malul nordic al Mării Negre îi deschid portile Academiei Române (1888, la insistentele lui Kogălniceanu, care îl trimite în Basarabia pe Tocilescu, întru informare siîncurajare), ale Institutului Imperial arheologic (rusesc); publică sieste citat de reviste de specialitate franceze, germane, italiene. Ion Suruceanu (Soroceanu “corectează” Kogălniceanu, crezîndcă numele vine de la “Soroca” – în realitate de la “Suruceni”…) fondează siMuzeul Antichitătilor de la Chisinău, însă după moartea sa prematură (la 45 ani, în 1896), muzeul este lăsat înpărăsire, iar din 1916, piesele

82

cele mai pretioase dispar (casă apară – ca prin minune – după aproape un secol, la… Moscova); în 1917, “revolutionarii” bolsevici rusidistrug siceea ce mairămăsese – atât în clădirea Muzeului din Chisinău, cât siconacul de la Vadul lui Vodă…
Nu mai putin masteră a fost postumitatea lui Costache Stamati (1786-1869). Meritele sale poetice, mai ales geniul limbii române (va trebui asteptat Eminescu pentru a fi egalat-depăsit) nu au fost, nu sunt recunoscute; faptele sale culturalizatoare: el face cunoscute în aria românească byronismul, romantismul, clasicismul francez, Renasterea italiană – contributii uitate. Traducerile din Florian, Voltaire, Racine, Lamartine, Hugo, Krîlov, Lermontov, A. De Vigny – dar mai ales din Puskin, pe care îl cunoscuse personal – au constituit ferestre necesare spre altii. Ultimii 25 ani din viată sii-a petrecut în tihna conacului de la Ocnita, Hotin sia fost înmormântat în curtea bisericii satului. Numaică tot în 1918 “revolutionarii” rusicare au semănat teroarea, devastarea, moartea în Basarabia au sfărâmat, încăutare de aur si, printre altele… usa zidită a cavoului (unde fusese depusă sisotia lui Stamati, Suzana născută Gafencu). Negăsind, s-aurăzbunat ruseste: au risipit oasele, iar în sicriele de zinc aufăcut baie, folosindu-le în chip de cadă. După unirea Basarabiei cu România, conacul de la Ocnita,răvăsit, incendiat – ca alte sute de “urme” ale noastre – oamenii au avut alte griji, asacă în curând nu s-a mai stiut unde fusese mormântul poetului. Alti cincizeci de ani de Siberie a spiritului aufăcutsă se creadăcă s-au pierdut siurmele lui Costache Stamati de pepământul românesc cotropit de rusi- cu atât mai vârtos, cu cât judetul Hotin “intrase în componenta R.S.S. Ucraineană” încă din 1940 – asa arămas siazi. Iată însăcă chiar înainte de implodarea URSS, în 1988sătenii din Ocnita au amenajat o fostă anexă a conacului incendiat-ruinat siau încropit un muzeu. Acolo au adunat câtevacărtirămase din biblioteca poetului (numărînd initial 5.000 volume), putine obiecte personale, au ridicat un bust al lui Stamati – si, semn bun: doi tineri ausădit lângă teiul bicentenar un tei tânăr, închinat lui Eminescu.

Semnrău: de curând muzeul de la Ocnita a ars. Autoritătile pretindcă a luat foc de la un trăsnet. Lipsa de fantezie în minciună este, nu atât o trăsătură ucraineană – cât bolsevică, însă ura ucrainenilor…
Noi, basarabenii sibucovinenii nu uităm, nu ne îngăduimsă uităm: printre cei mai fideli simai feroci executanti ai ordinelor rusesti de reprimare a nerusilor – în țările Baltice, în Caucaz, în Asia Centrală – au fost ucrainenii; sitot ei, ucrainenii, “victime ale rusilor”, au fost

83

profitori nerusinati de pe urma rapturilor din timpul Imperiului Bolsevic: Maramuresul din dreapta Tisei, Bucovina de Nord, o parte din Basarabia de Nord – cu Ocnita lui C. Stamati – Basarabia de Sud, cu întreg litoralul Mării Negre siInsula serpilor].
Câteva secole de înflorire, de întărire militară – consecintă: extinderea geografică – aufăcut ca Regatul Dacsă intre în conflict cu Imperiul Roman. Victoriile, oricum: ne-înfrângerile repetate ale Dacilor îl determinaseră pe Iuliu Cezarsă pregătească o campanie “decisivă” împotriva lor, în anul 44 î. C. – însă a fost asasinat. La scurt timp a fost ucis siinamiculsău Burebista, Regele Dacilor. Abia după un secol sijumătate – timp în care Marii Romani ajunseseră a fi silitisă plătească Micilor Daci subsidii (pentru a nu mai fi hărtuiti) – în anul 106 d. C. impăratul Traian l -a înfrânt pe Regele Decebal (care s-a sinucis). Cea mai mare partetării a fost cucerită, colonizată, rebotezată “Dacia Traiană”, apoi “Dacia Felix”.

Dacii erau monoteisti, credeaucă viata începe după moarte siîl venerau pe Zalmoxes (sau Gebeleizis), care ar fi avut existentă reală, ar fost sclav al lui Pitagora, iar despre faptele sale (de astronomie, de medicină) vorbea Platon, în Charmide; despre întelepciunea sa sia ucenicilorsăi scria istoricul Iosif Flavius, în Antichităti iudaice.

in timpul sidupărăzboiul din 106 (d. C.), bărbatii daci valizi au fost ucisiîn luptă, s-au sinucis,rămasii au fost luati în sclavie:să fie privită Columna din Forul lui Traian de la Roma ca o BD (bandă desenată) în marmură povestind cele două campanii romane în Dacia;să fie privite statuile sclavilor daci. Femeile autohtone aucăutat protectie sialinare pe lângă legionarii romani proveniti din toate colturile Imperiului, dar vorbind o singură limbă: latina. in majoritate, veteranii liberati de obligatiile militare se stabileau pe loc (undesă se fi dus, după 20-25 ani de ostăsie?), se însoteau cu femei dace. De aceea termenul românesc: bătrân (ca sifrancezul vieux) derivă din latinul veteranus…

Se spunecă în oricare comunitate femeia estepăstrătoarea traditiilor. Adevărat – dar nu în Dacia… Felix. Pentru ea bărbatul nu mai era, ca înainte de înfrângere, doar cel -puternic-în-general, ci Puternicul în special, ca Ocupant – adevărat: nu sica stăpân (de sclavi). Astfel se va fi explicînd faptulcă începînd cu a doua generatie Dacii au devenit politeisti – după tatii lor, latini(zati). Se vedecă politeismul dacilor romanizati nu era destul de înrădăcinat atunci când a apărut noua religie monoteistă: crestinismul.

84

Pătrunderea crestinismului s-afăcut relativ repede, progresiv, prin difuzie, prin consimtământ individual, familial, de grup – nu prin decret, ca la toate popoarele învecinate: Bulgari, Sârbi, Rusi, Polonezi, Unguri – în fine, Lituanieni.
Pozitia excentrică a Daciei a favorizat crestinarea timpurie a populatiei daco-romane. Aflată departe de Centru, provincia romană nu putea fi controlată cu severitatea (sic) obisnuită fată de crestinii din Galia de pildă, dati pradă fiarelor, în arene. Apoi faptulcă loviturile externe cele mai violente veneau din nord-estul Imperiului – dinspre Goti, Gepizi, Heruli, Bastarni si, fireste din partea Dacilor liberi: Carpii – obliga Roma, dacă nu la o mai mare tolerantă religioasă, atunci sigur la o mai accentuată… neglijentă administrativă. in fine,să nu se uitecă una din legiunile stabilite în Dacia, Gemina era alcătuită din ostasirecrutati în Palestina, deci, dintr-un loc al unor oameni deja “contaminati” de noua religie. Aproape aceeasi“tară” aveau cei din legiunea Macedonica proveniti din vecinătatea grecească.

Un alt cuvânt-cheie al românitătii:păgân, vine din latinul paganus:sătean, locuitor la tară (ca siîn franceză, are aceeasiistorie siaceeasisemnificatie). Numaică Dacia romană, provincie aflată în prima linie a Imperiului, era apărată de câteva zeci de mii de legionari. si chiar dacă nu toti veteranii romani au devenit bătrânii daco-romani, se poate deducecă viata (civilă) din jurul castrelor era importantă, animată, populatia nu mai era întru totul rurală, ci… suburbanizată. Or crestinis-mul a fost difuzat întâi simai lesne printre orăseni (adus de negustori, decălători, de legionari transferati, de misionari) – lumea satului (pagus), cea din creerii muntilor,rămânînd încăpăgână…

Rezumat: Dacia transformată în provincie romană sub Traian, în anul 106 d.C. după 170 ani, în anul 275, sub Aurelian, a fostpărăsită: armata siadministratia s-a retras la sud de Dunăre… Cele vreo cinci generatii de dacoromanirămase pe loc nu vor fi asteptat Edictul de la Milano (313), pentru a practica în pace crestinismul (dealtfel nici nu avea cumsă aibă efect asupra unei populatii iesită de sub autoritatea, deci interdictiile Romei, de aproape jumătate de secol).

Că (în)crestinarea începuse, foarte devreme – adică în plină… latinitate a Daciei, o dovedeste tot limba română în care termenii esentiali sunt latini: Dumnezeu (Dominus Deus), cruce (crucem), botezare (baptisare), crestin (christianus), biserică (basilica), cuminecare (communicare),păcat (peccatum), rugăciune (rogationem)… in termino-

85

logia religioasă, la Români stratul cel mai vechi este latin; apoi grecesc; abia după cel grecesc, stratul slavon. Sinteza dă limbii române o nesfârsită bogătie poetică: pentru nevoilepământesti se pot folosi latinul corp sislavul trup; pentru cele sufletesti: slavul duh silatinul spirit…

Modul neviolent în care ne-am crestinat ar putea explica absenta de martiri din Calendarul Românilor. De-a lungul Evului Mediu, domnii, mănăstirile, cetătile, orasele românesti au cumpărat (cu aur curat) moaste ale unor sfinti – cu totii neromâni: greci, rusi, armeni, bulgari, lipoveni… Veche, dureroasă dezbatere: martor – din grecescul martus, marturos – semnifică si martir (martyr). Românii nu au “vocatia

sfinteniei” – nici a martirajului. Nici a mărturiei.
in 271, sub presiunea barbarilor (goti, gepizi, heruli, bastarni), armata siadministratia romană s-au retras la sud de Dunăre. Din ceea ce fusese Dacia Romană aurămas castre, drumuri, temple, terme, arene, monumente funerare. Acestea toate au dispărut sub stratul gros de nămol side cenusă al revărsării spre sud a Slavilor. Ei au năboit peninsula balcanică începînd din secolul VI: ausătenizat civilizatia polis-urilor, au strivit sub senileletălpilor lor desculte sinegrăbite akademii simonedă, religii sifilosofie, dezbateri în agora, teatre, stiintă de carte – siscrisuri.

Au supravietuit revărsărilor pornite din mlastinile Mazuriei de azi (pasnice… le zugrăvea istoriografia sovietică… – asa aurămas siîn cea de după 1989…) doar comunitătile originare de la munte sau care au avut inteligentasă urce la… munte. Dintre urmasii Thracilor: Dacoromanii siAromanii; dintre ai Illyrilor: Albanezii. in fine, Grecii: cei care nu au urcat sus-la-munte s-au refugiat în Sudul Peninsulei Italice, în Sicilia, în Africa sila Massilia: Marsilia/Marseille, colonie ionică) astfel salvîndu-sinu doar limba, ci siscrisul; Albanezii, Dacoromanii, Aromanii “retrăgîndu-se în sus”, si-aupăstrat, sub Slavi – siîn ciuda lor – sufletul silimba (orală).

Se poate spunecă în fatatăvălugului nimicitor al civilizatiei rurale slave, doar civilizatiile pastorale silimbile: greaca, albaneza, aromâna (armâna), dacoromâna au supravietuit. Autohtonii din Tracia, din Dalmatia, din Illyria (cu exceptia Albanezilor sia Istroromânilor) au fost asimilati (lingvistic) de Slavi.

Slavii au fost alungati din Grecia după două secole, dar ce performantă în materie de distrugere: analfabetizaseră Elada! in schimb în actuala arie românească năvălitorii stabili(za)ti: Slavii, Cumanii, Pecenegii – au fost, ei, asimilati lingvistic de dacoromani.

86

Perenitatea limbii dacilor latinizati fată de ale năvălitorilor succe-sivi, simultani, deveniti sistăpânisă constituie un mister istoric?;să fie oare o revansă, peste timp, a celui supus prin violentă, altădată? Se poate vorbi de o contemporană revansă a sclavului african sia robului tigan – sinu doar una muzicală? Oricum, Românii nu intră în această categorie.

Limba (română) a conferit, în spatiul unei “geopolitici” în perpetuă modificare, o uluitoare unitate trăitorilor numiti de străini: blac, blach, blas, balak, (olachi)-romani, oláh, vlah, valah, valachên, voloh, boloh, vloh, ungro-vlah, ulak, ulaki, valaque, walat, walach – toti terme-nii semnificînd: “roman” (Francezii vor fi stiind bine acest lucru: terme-nul gaulois sub forma: galois vine din francicul walhisk = “roman”…).

in secolul al XIV-lea existau trei importante unităti geografico-statale, populate de acesti “latini orientali”:

– La nord-vest: Transilvania; locuită în proportie de 80% de “Blaci”. Ungurii, sub presiunea Pecenegilor care-i alungaseră din Etelküz, mitic loc de popas, situat probabil în Basarabia de azi, urcaseră întâi spre Nord,făcuseră o haltă în “țara Rutenilor” (Podolia, devenită, două secole mai târziu țara B/Volohovenilor = a Vlahilor), apoi pe la anul 900 coborîseră în Panonia, unde îi învinseseră siîi supuseseră pe Blaci sipe Slavi. Din Panonia s-au îndreptat spre Est: “dincolo depăduri” era un tinut minunat, numit de cronicarii lor: “ Ultrasylvania” (sau Transsylvania), unde fiintau formatii statale puternice: voievodatele sau ducatele purtînd numele sefilor: Gelu (“Gelou, dux Blachorum”), Glad, Menumorut, Kean; sițări (de la terra): a Maramuresului, a Oltului, a Oasului, a Hategului. Cucerirea lor a durat câteva decenii;

– La sud: țara (Terra) Românească sau Muntenia (Valahia); a luat fiintă în 1310, când Basarab I-ul a unificat cnezatele sivoievo-datele din dreapta sidin stânga afluentului nordic al Dunării, râul Olt (Alutus, Aluta);

– La est: țara (Terra) Moldovei. Voievodul Maramuresului (nordul Transilvaniei) Bogdan a refuzat de a mai recunoaste autoritatea regelui Ungariei (1342), iar în 1359 a trecut Carpatii spre Est sis-a declarat suveran al“Moldovei”.

De unde: Moldova?
De la râul cu acelasinume, izvorînd din Carpatii de Nord (cel al muntilor venind de la numele unui trib dac: Carpii).

După terminatie, Moldova pare a fi toponim slav, ca Bistrita, tot

87

un afluent al Siretului (Hyerasus, Seretus). Bedrich Smetana celebrează muzical râul “Moldau” în poemul simfonic “Patria mea”. Numaică “Moldau” este numele german(ic) (Mold=pământ, în böhmisch) al râului pe care Slavii (Cehii) îl numesc: Vltava. Este limpedecă Go tii nu au avut cum boteza un râu din nordul ariei daco-romane (decât dacă admitemcă toponimia lăsată de Bastarni – care trecuseră siei pe acolo – a supravietuit peste un mileniu…); limpede sifaptulcă Slavii, ocupîndvăile sicâmpiile, au slavizat toponimele “joase”, de la câmpie, dinvăi (dar nu siale muntilor!) – vezi siDâmbovita, Ialomita, Prahova, din actuala Românie, dar vezi siîn Grecia: Mândra, Levadia, Arahova, Grivena, Tyrnavos etc…

si dacă “Moldova” nu este termen slav?
1. in baladele populare despre “Descălecatul țării Moldovei” este vorba de ocătea, Molda, fruntasa haitei de câini de vânătoare a Domnului: urmărind un cerb, a trecut muntii sprerăsărit, trăgîndu-i după ea sipe vânători: acestia s-au trezit pe unpământ minunat, străbătut de un râu cristalin… in cinsteacătelei, râul (sipâmântul din jur) au primit numele: Moldova…;

2. Limba Dacilor (din care s-aupăstrat cca 160 termeni siguri) face parte din grupul indo-european, subdiviziunea satem – ca sanscrita, iraniana, lituaniana, letona, prusiana, slava, illyra siarmeana (latina: din centum). Aurămas în limba română termeni esentiali din limba dacă: vatră,căciulă – termenul se găseste siîn albaneza contemporană – tarină (câmp, ogor), codru, copac, baci (sef al ciobanilor, proprietar al turmei), brânză, balaur, mos (bărbat în vârstă, bătrân/ întelept), mosie (proprie-tate,pământ), mostenire, mostenitor ;părti ale corpului: buză, grumaz, ceafă; familie: băiat, copil, prunc ; strugure, butuc, curpen : în sec I

î. C. Dacii ajunseseră atât de nesobri, încât Marele Preot Deceneu i-a obligatsă zmulgă toate viile…

in toponimie Dacii foloseau sisufixul -dava: Argedava (capitala Regatului Dac, sub Burebista), Buridava, Sucidava, Capidava, Petrodava etc. Nu este deloc imposibil ca actualul râu Moldovasă-sifi luat numele de la o fortăreată dacă: Moldava, iar “terenul” din jur (peste 100.000 km.pătrati)să fi devenit: țara.

De la numeletării (Moldova), cel al locuitorilor: Moldoveni – de care aveausă-siaducă aminte, nu ocupantii rusitaristi de la 1812, ci bolsevicii cu gânduri de re-ocupare – în 1924…

88

Tot din cuvinte harta țării Moldovei:
La vest era despărtită de Transilvania prin lantul Carpatilor Orientali; la sud, de țara Românească, prin râul Milcov siprin un fragment al râului Siret, apoi de Dunărea Inferioară, partea ei deltaică, până la Marea Neagră. De acolo încă 120 km spre est: litoralul, până la Limanul (Laguna) Nistrului. Unde exista – există siazi, re-re-refăcută – ca o bornă de hotar între Europa siAsia cetatea ioniană Tyras (întâiul nume grecesc cunoscut al fluviului Nistru), ridicată în sec. VI î. C., devenită: Asprocastron, Moncastro, Cetatea Albă – în română; tradusă în turceste: Ackerman, apoi în ruseste: Belgorod Dnestrovski.

La est: fluviul Nistru (Tyras, Danastius, Nistros) – [sinu Niprul (Borystenes), cum confundă Occidentalii – desigur pentru că rusii au pus proteza D sia rezultat: DNepr, DNestr – de ce nu siDNeva?; sau DNil, sau DNiemen? – mister-slav] scălda “Tyragetia”, iar Bugul (Hypanis) alcătuia granita orientală a… dacitătii. Nistrul alcărui mal drept a fost fortificat începînd de la 1400, sub Alexandru cel Bun, domnul țării Moldovei; atunci au fost construite noi cetăti, iar cea grecească, de la mare, Tyras, renovată. Astfel, de la nord la sud (numai pe malul drept al Nistrului, pepământ românesc), au vegheat multe secole – siaurămas siazi cetătile: Hotin, Soroca, (Orhei), Tighina, Cetatea Albă…

Am pus între paranteze Orhei: spre deosebire de celelalte, Cetatea Orhei nu a mairămas în picioare. La vreo 10 km de Nistru, pe afluentulsăurăut a existat o cetate mongolă (tătară) ridicată după bătălia de la Kalka (1223, când au fost nimicite knezatele rusesti), probabil în timpul Marii Invazii din 1241. Fortăreata era rudimentară însă, judecînd dupărămăsitele domestice, acolo s-a bătut monedă sipărea destinată a deveni capitala (sicivilă) cea mai occidentală a Imperiului Mongol. Mult mai târziu – la 1469 – este semnalată “cetatea Orhei, în jurulcăreia s-a asezat Orheiul”, sub stefan cel Mare – însă localitatea medievală (siactuală) se află la 30 km de Nistru, tot perăut, deci nu a fost ridicată în jurul cetătii mongole (locul numit azi: “Orheiul Vechi” – poartă încă ruine vizibile).

in disputa mereu-mereu actuală dintre români sirusi(de la 1989 siucraineni – acestia nu doar persecutati ai rusilor, dar siferoci persecu-tori, simostenitori ai Imperiului Sovietic, mai ales ai rapturilor teritoriale: Polonia Orientală, Ucraina Subcarpatică, apoi Bucovina, precum sisudul Basarabiei, cu litoralul întreg, Insula serpilor -pământuri românesti) este invocată “întâietatea”. Care “întâietate”: sovietica (după care masina cu aburi fusese descoperită de Polzunov, radioul de Popov, America de

89

Columbov, metroul de Metrov, hârtia de Papirosov, tiparul de Gutenbergov, etc etc)? Dar Slavii aupătruns în Imperiul Bizantin (din carefăcea parte fosta “Dacia Felix”) în 550 d. C. – nu mai devreme; s-a semnalat o expeditie rusă, pe mare, împotriva Constantinopolului (în 860, nu mai curând); Rusia, ca stat, a început a se amesteca în treburile ț ărilor Române, prin incursiuni, pe la 1700 prin Petru I, însă abia în 1792, după ocuparea Edisanului, controlat detătari (regiune devenită “Odessa”) a devenit “vecină” cu Moldova.
Dovadă, în piatră: toate cetătile de pe Nistru (inclusiv antica Tyras, însă aceasta fusese fondată în sec. VI î. C.) au fost edificate pe malul drept al fluviului, deci în interiorul țării Moldovei – deci, în interiorul Europei – pe celălalt mal, stângul, aflîndu-se Asia.

La nord granita era terestră, deci miscătoare: țara Moldovei se afla în contact direct cu Voevodatul B/Volohovenilor (după cum spune numele: al-Valahilor), cu statele kievene, cu Polonia, cu Lituania – care, la un moment dat, se întindea până la Marea Neagră, contînd ca “vecina de larăsărit”; apoi cu Imperiul Austro-Ungar, care ocupase în 1775 nordul țării Moldovei, botezîndu-l: Bukovina; în fine cu Imperiul Rusesc, cel venit, ca toate marile plăgi ale istoriei Europei (Hunii, Avarii, Ungurii,tătarii) dinspre est, atingînd Nistrul abia sub Caterina a II-a, la 1792.

Douăzeci de ani mai târziu, în 1812, aceeasiRusie a maifăcut un pas în Europa,răpind jumătate din țara Moldovei, botezînd-o cu un cuvânt românesc: Basarabia, însă modificat à la française: Bessarabie, stabilind – deocamdată – frontiera pe râul interior, aproape paralel cu Nistrul: Prut (Pyretus, Porata).

Falsificarea toponimică din 1812, inventia rusească: Bessarabia numind jumătatea orientală a țării Moldovii,răpită, s-a repetat în 1924 – fatalitate: tot prin geniul (rău al) unui ne-rus: Bulgarul Christian Rakovski. Prin el Rusia si-a negat propria inventie de la 1812: Bessarabia,căzută în desuetudine sia fabricat alta, nou-noută: Republica Socialistă Sovietică Autonomă… Moldovenească!

Rakovski, bulgar prin nastere, român prin cetătenie, socialist prin… meserie (a fost initiatorul miscării socialiste din România simentor al lui Panait Istrati). Rusofob notoriu (bibliografia lui spune multe si… mult), în 1916 fusese demascat ca agent german, plătit, dovedit prin “Lista Günther” (numele celebrului-sinistrului recrutor german actionînd la Bucuresti) – drept care autoritătile române îl arestaseră siîi fixaseră domiciliu obligatoriu “pe cuvânt de onoare” la Iasi. Cum frontul

90

ruso-român se afla în Moldova; cum revolutia bolsevică pornise, nu doar de la Petersburg, ci side pe frontul din Carpati (unde militarii rusipărăsiseră pozitiile sise dedaseră la jefuirea localnicilor, la violarea localnicelor, la băut ruseste, până la comă simoarte, prin înecare în pivnitele în care “împuscaseră” butoaiele), o ceată de rusibeti l-a luat pe sus pe Rakovski, l-a urcat pe soclul statuii lui Alexandru Ioan Cuza din Iasisil-a pussă declare… abolirea monarhiei siinstaurarea “Republicii Socialiste Sovietice România”. Etilnicii revolutionari au fost alungati în următoarea jumătate de oră, dispărînd cu tot cu agentul german, înrăitul antibolsevic devenit proaspătul siardentul bolsevic Rakovski…

…Care aveasă apară în curând ca presedinte al Sovietului Comisarilor Poporului din Ucraina, prilej cu care a sicondus câteva expeditii de “recuperare a Bessarabiei,pământ, de veacuri, rusesc”.

Fără succes. insă înainte de a fi trimis de Lenin ambasador al URSS la Paris (unde l-a precedat pe Ilia Ehrenburg, siel celebrissim sergent-agent-recrutor); înainte de a fi fost acuzat el însuside trotskism siînainte a fi deportat la Astrahan (unde l-a găsit uceniculsău Panait Istrati – siînainte de a-i acuza, în Pravda, el, pe fostiisăi tovarăside… spionaj în favoarea Germaniei – nu se însela, chiar totdeauna, Stalin… – siînainte de a fi împuscat, chiar siel, fidelul întru trădări), Rakovski a imaginat un scenariu de geniu: fiindcă Rusia, iscălind de astă dată cu pseudonimul “URSS”), tineasă re-răpească jumătatea din Moldova furată în 1812, el siaisăi tovarăside internationalism proletar de la Odessa, recrutati din cartierulrău famat purtînd numele “Moldovanka” (devenit în întregime evreiesc), au inventat o… Moldovă pe malul stâng al Nistrului, în Ucraina – precum si… “limba moldovenească”! Un cârlig de undită în care au pus ca momeală pestisorul “Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească”, sperîndsă prindă pestele mărisor: Moldova istorică (cuprinzînd sipartea ei orientală, devenită provincia românească Basarabia) – de ce nu pestele-cel-mare: România întreagă?

Sub unguri, vreme de un mileniu, Românii din Transilvania au avut parte de suferinte cumplite, printre nedreptăti fiind sinerecunoas-terea lor, autohtoni, ca natiune, alături de ocupanti: Ungurii, Secuii side colonisti: Sasii, svabii. Dar în 1918, când s-au unit cu Patria Mamă, Românii transilvăneni puteausă scrie sisă citească în limba română, aveau o identitate, stiau cine sunt side unde se trag, ba îi învătaseră carte siconstiintă de sine pe Românii din Principatele – libere;

Prin comparatie: sub rusi, numai în 106 ani, Basarabenii au fost

91

striviti, analfabetizati, desnationalizati, desidentizati.
Să fi fost Moldovenii dintre Prut siNistru mai putin bravi?, mai inerti?, mai înclinati spre supusenie decât Transilvănenii?

Istoria ca siliteratura, cu osebire “fictiunile realiste” semnate de

Mihail Sadoveanu, spun contrariul:
De pe la 1400, când puterea mongolă a diminuat, tinuturile devas-tate dinrăsărit au prins a fi repopulate. Sub Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, a început construirea-reconstruirea fortificatiilor de la granita naturală dintre Europa siAsia: Nistrul. Cetătile de pază aveau nevoie de oameni liberi ca străjeri. Astfel a început istoria Moldovenilor de la Nistru, Grănicerii de larăsărit, cu statut asemănător celor din interiorul Arcului Carpatic:făgărăsenii, Năsăudenii…

Agricultori, crescători de vite (mai cu seamă de cai), negutători în timpul liber, osteni în… tot celălalt, slujeau pe câte un domnitor, dar sipe ei însisi- de unde frecventelerăzvrătiri împotriva puterii centrale de la Suceava, de la Iasi, pentru impunerea unui “domnisor” de-al lor, de regulă un impostor – întreprindere în care excelau cei din tinutul meu, Orhei. Nu se sfiausă dea sicâte o raită peste Nistru, “La Cazaci” (nu o semintie, ci o adunătură de mercenari: rusi, polonezi, lituanieni, ucrai-neni,tătari, moldoveni, numele venindu-le de latătărescul: ca’zac:călăretrătăcitor, liber – “corp” pe care Ecaterina a II-a l -a prefăcut în unitate de jandarmi-călări); si“Latătari”- în scop cinstit, de jaf.

insă oricât de turbulenti în interior, când se profila primejdia străină,căpătau un singur domn-dumnezeu: Moldova.

Moldovenii de la Nistru, oameni liberi,războinici, cutătarii, deveniti auxiliari ai Turcilor sistabiliti (?) în Bugeac, pe litoralul Mării Negre, în sud-estul Moldovei, întretineau relatii originale, nemaiîntâlnite nici larăsărit de Nistru, nici “la apus de Prut” la Valahi, Unguri, Poleaci, Nemti. Apocalipticul: “Vintătarii!” se trăgea de la Marea Invazie din 1241 siavea efect fulgerător, traumatizant, asupra tuturor ne-Tătarilor…
…dar nu siasupra Moldovenilor de la Nistru.

Dintre toate victimele “mongolilor”, de la Caspica la Adriatica, singuri “Nistrenii” nu se temeau detătari – de ce? Fiindcă siei “discutau” din sa, cu sabia, cu sulita, cu arcul – predilect, cu ghioaga, cu toroipanul (termeni, probabil, din substrat); siei, ca siTătarii eraucălăreti-usori. Năvălitorii veniticălare erau obisnuitisă întâlnească fie o împotrivire din partea unei armate pedestre (deci inferioară cu cel putin un metru, înăltimea constituind siun important avantaj psihologic), fiesă

92

întâlnească o cavalerie grea, greoaie, lesne de evitat siusor de înfrânt de viespile mongole. si Cazacii (de la Pragurile Niprului) “discutau” pe picior de egalitate cutătarii, adeseori înfrîngîndu-i. Da, aceia erau buni (siinteresati) luptători, însă nu aveau de apărat unpământ al lor, o patrie,să-i zicem: “Cazacia”. Moldovenii, da: Moldova. Trăind-pe-cal, Moldovenii de la Nistru îi înfruntau de la egal la egal (“de la acelasinivel”) petătarii născuti-pe-cal.să fie citit romanul Neamul soimă-restilor de Mihail Sadoveanu sica un document ce poate fi, nu doar ca o superbă fictiune;să fie citit Dimitrie Cantemir (prin dubla sa origine, aflat în deplină cunostintă de cauză), cu a sa Descriere a Moldovei;să fie recititi memorialistii basarabeni D. C. Moruzi, Matei Donici, Leon Donici, Gh. V. Madan: curiosii vor fi surprinsisă afle “istorioare” de genul (citez din memorie):

S-a întâmplat ca într-o vreme în împrejurimile Orheiuluisă moară aproape toate femeile, după ce năsteau (probabil de febră puerperală). S-a tinut sfat: oamenii au hotărîtsă saie pe cai sisă deie iama-ntătărime, în Bugeac. Asa aufăcut: s-au dus, s-au întors: după ce-autăiat, pe la brâu, toată partea bărbătească, au luat toti caii, toate vitele, toate sculele de pret, precum sicevatătarce, desă aibe cine le spăla izmenele… (s. mea.)

Astfel s-a plămădit bravul norod moldovinesc dintre Prut siNistru…, trag eu o concluzie pripită, însă nu neapărat falsă.că afirmatia este verosimilă o probează toponimiatătărască (frecventă, nu doar în Sud, unde câteva secole au locuit – în fine: pe-acolo, prin partea aceea, îsiaveau iurtele, în aul-uri). Dar mai vârtos: onomastica.

Există nume de familie (provenind din porecle), indicînd neamul: Rusu, Bulgaru, Turcu, Sârbu, Grecu, Neamtu, Paleacu – si, desigurtătaru – acesta din urmăarătîndcă purtătorul se trage dintr-untătar; alte nume informează despre “trecerea” la religia crestină: frecventele azi Botez, Botezat, spuncă un necrestin: turc,tătar, evreu, lituanian/litvan (înainte de 1400) “trecuse” la crestinism, ca dovadă, fusese botezat; nume devenite neaos-basarabene: Ciachir, Iachir, Celac, Burlac, Batal,

Bulat, Uzun, Cabac, Huzum, (H)Amza, Baidan, Buiuc, Murafa… sunt de originetătară. Probabil siHâncu : chiar dacă lingvistul Iorgu Iordan s-a străduitsă-l (ex)tragă din slava bulgară, tot de la türco-tătarul han vine, sub forma: khan, ceea ce a dat în limba română: Cantemir (Han-Temir), dar si: Temircan (Temir-Han)…

93

[Dimitrie Cantemir a fost nu doar domnul Moldovei, nu doar nefericitul aliat al tarului Petru cel Mare (siîntâiul, cronologic mare-înselat de Rus: niciunul, dar nici un punct din prevederile Tratatului încheiat între ei la 1711 nu a fost respectat de “protectorul crestinătătii”), ci siun savant, în corespondentă cu contemporanii cei mai luminati, membru al Academiei din Berlin, istoric prestigios (Istoria Imperiului Otoman siDescriptio Moldaviae, scrise în latină, aufăcut dată, fiind traduse siîn engleză, germană, franceză); un istoric al religiilor (Sistema religiilor muhammedane), compozitor, muzicolog (printre altele, autor al unui Tratat de muzică turcească siinventator al unei metode de notatie a muzicii turco-arabe), etnolog, lingvist, comparatist, “un Lorenzo de Medici al Moldovei”, cum îl numise Leibniz. si un imens scriitor de… “fictiune-realistă”, prin superba Istoria hieroglifică…, scrisă în româneste.

Fiulsău Antioh, socotitpărinte al poeziei clasice ruse, a fost ambasador la Londra sia îndeplinit misiuni diplomatice în Franta – dealtfel a murit la Paris, în 11 aprilie 1744].

Acestea – siîncă altele – pentru a spunecă nu firea mai slabă a Românilor dintre Prut siNistru a fost de vină în strivirea lor, doar în 106 ani; sinu firea mai tare a românilor din Arcul Carpatic, suferind un mileniu, i-afăcutsă iasă cvasi-teferi din robia ungurească.

Ci natura ocupantului. Ungurul, brutal, crud, dispretuitor, nu i-a considerat pe indigenii găsiti în interiorul Arcului Carpatic alcătuitori ai unei natiuni – le-a îngăduit însă practicarea religiei (ortodoxă, după Marea Schismă, 1054), apoi greco-catolică, după 1700; a tolerat ca Valahul (Oláh), desifără drepturi civice,să aibă tipografii, publicatii, scoli – în limba sa;

Rusul – bun,să-l pui pe rană !- doar la câtiva ani de la ocuparea Moldovei derăsărit, în 1812, a suprimat autonomia culturală promisă, teritoriul a fost colonizat cu străini, locuitorii au fost rusificati cu ferocitate, de parcă Inamicul Nr. l al Pravoslavnicismului Rusesc ar fi fost Românul.

De aceea au fost adusi, instalati, cu zecile, cu sutele de mii, colonisti (orice ar fi fost: germani, elvetieni, francezi, bulgari, evrei, ucraineni, rusi, găgăuzi erau, sau urmausă fie vorbitori de rusă, nu de română); diviziile – sună cunoscut termenul, dintr-o anecdotă cu Stalin siVaticanul… – de slujbasitaristi, care, înainte de a se pensiona sia se fixa,făceausă le vină în Basarabia,pământ meridional, cu multă lumină (cesă

94

mai vorbim de hrană: carne, lapte, fructe, legume, vin, miere, vânat, peste…), din cine stie ce fund al înghetatei, al mohorîtei Rusii frati, cumnati, bunici, veri, vecini – cu “prime de instalare” siproprietăti dăruite de generosul țar al Tuturor Rusiilor.
Metodă mult perfectionată după re-re-ocuparea Basarabiei, în 1944. Dealtfel tarii rosii, pe când erau ei doar tarevici (secretari-generali ai PC al RSS Moldovenească), se antrenaseră, de pe tronul de la Chisinău, pe spinarea românilor basarabeni – persecutîndu-i, înfome-tîndu-i, deportîndu-i, dislocuindu-i, negîndu-le identitatea, alta decât a lor, ocupant ii: un porc-de-câine ca Hrusciov, un câine-de -porc ca Brejnev, un zaharisit-din-fragedă-copilărie ca Cernenko, un crocodil kaghebist numit: Andropov, “pacificator” al Ungurilor, în 1956…- toti acestia au fost mai întâi “guvernatori” la Chisinău.

Cum se va fifăcîndcă primii trei erau siucraineni?
Doar Ucrainenii se declaraseră totdeauna nu doar antirusi, ci:

anticomunisti, nu?

95

Scurtă istorie a “Basarabiei”
Un rapt, o diversiune lingvistică, realităti statistice

Am mai scris, am re-scris, am tot scris – sibine amfăcut – acum re-re-repet adevăruri istorice de toată lumea stiute:

– in Antichitate teritoriul aflat de-a dreapta side-a stânga Nistrului (Tyras) era numit de greci, prin Herodot: Tyragetia. Era locuit, după cum îi arată numele, de geti. Sub presiunea scitilor, în secolul V î. C., getii se retrăseseră spre nord-vest sisud-vest, dar în secolul IV, celtii împin-gîndu-i de la vest, sub Dromichaite, apoi sub Burebista reveniseră, atingînd iarăsiBugul (Hypanis). Odată cu ocupatia Daciei (sec. II d. C.), a fost romanizată siTyragetia, însă putinele descoperiri arheologicefăcute pe acest teritoriu – cele mai importante: la Olbia, pe malul drept al estuarului Bugului – fuseseră ocultate de taristi, iar de bolsevici trecute la “informatii secrete” [vezi soarta arheologului Ion Suruceanu] – pentru a ascunde thraco-dacitatea-romanitatea actualei Ucraine de Sud-Vest).

Sărind peste un mileniu: De unde: “Basarabia”?
Pe la 1352 domnul țării Românesti, Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I-ul, după o campanie împotrivatătarilor, pe care i-a bătut sii-a alungat dincolo de Nistru, a consemnat în documente scrise sidesenate (hărti) un teritoriu de circa 4.500 km. p. aflat între nordul gurilor Dunării siafluentulsău, Prut (Pyretus), ca “Basarabia”, de la numele dinastiei sale. in unele hărti din sec. al XVI-lea sitot în unghiul format de râul Prut siDunăre apărea: “Bassarabia (Pars)”.

[Caterina a II-a a Rusiei (am maisărit cinci secole…) era protectoarea lui Voltaire, a lui Diderot; contra multor favoruri pecuniare a primit la rându-i favorurile acestor “directori de constiintă”. Pe calea deschisă de prestigiosiicălători, după Revolutia Franceză din 1789, multi nobili, militari, ingineri ori simpli aventurieri (si) francezi aucăutat adăpost siaufăcut carieră în Rusia cea ducînd lipsă de specialisti în modernizarea Imperiului – actiune începută de Petru I. Printre acestia a fost siducele de Richelieu (Armand Emmanuel de Plessis), fugit de Revolutie, ajuns în Rusia în acelasian, 1789.

țarina i-a încredintat administrarea guberniei sud-vestice recent cucerită de latătari (Edissan în 1792). Pe locul unui sat de pescari, Hagi-Bei, după planurile lui Richelieu siale echipei sale de specialisti francezi

96

(printre care De Rubas siLangeron) a fost ridicat cel mai important port meridional al Rusiei. Francezii în slujba Rusiei Eterne aveau o solidă cultură clasică, drept care au botezat noua asezare: Odessa – “de la antica cetate elină Odessus”. Ce contacă Odessus fusese, într-adevăr, colonie ioniană, însă nu acolo unde o indicau, ci departe, la peste 400 km în linie dreaptă, spre sud, în Bulgaria de azi, pe locul numit: Obzor, între Varna siBurgas. Rusii nu tin seama de adevărul istoric, ei se bucură (întăcere) de profitul geopolitic.
Ducele de Richelieu s-a întors în Franta abia după Restauratie (1815), deci s-a aflat siîn slujba tarului Alexandru I, cel care, la 1812 (!), profitînd de situatia critică a lui Napoleon, arăpit jumătatea estică a țării Moldovei (am mai spus-o? – am s-o re -re-spun!), cu ajutorul generalului Langeron, care a manevrat din umbră tratativele cu Turcii de la Giurgiu în calitatea sa de aghiotant siconsilier al lui Kutuzov. Alte surse pretindcă ducele de Richelieu, departe de a fi fost slugă supusă sifalsificator-sef al imperialismului agresiv rusesc, l-ar fi consiliat pe Alexandru Isă nu-i nedreptătească pe bietii-moldovetii, care sunt… latini;că ar fi invocat Tratatul de la Luck din 1711, încheiat între Petru cel Mare, strămosul lui Alexandru, sidomnul Moldovei, Dimitrie Cantemir, prin care rusii “garantau pe veci”, nu doar suveranitatea Moldovei ca stat, ci domnia ereditară siautoritatea absolută…

Futèze!, casă o tragem pe frantuzeasca moldavă. Richelieu se afla în serviciul Rusiei, nu în al adevărului istoric, cu atât mai putin în al dreptului popoarelor de a nu fi înghitite de Monstrul Rus].

Urmarea se cunoaste: noua frontieră dintre Moldova siRusia “s-a mutat” mai la vest, pe râul interior Prut, cel care împărtea, topogra-fic, tara pe o linie nord-sud. Fireste, raptul celei mai bogatepărti a Moldovei nu a fost un accident, ci o constantă tactico-strategică rusească: peste un secol siaproape jumătate, în iunie 1940, la fel: profitînd de situatia, nu doar critică, ci catastrofală a protectoarei României, Franta, învinsă de Germania siocupată, Rusia (sovietică, ceea ce n-o împiedeca de a fi, în continuare, aceeasiputere imperialistă) a re -răpit Basarabia si, în acelasipret, Bucovina de Nord sitinutul Herta… (țările Baltice au fost înghitite, “înglobate”, vorba istoriografiei sovietice, în totalitate, deci, în marea lor nefericire, măcar si-au pututpăstra identitatea – teorie contestată, pe bună dreptate, de baltici).

Ducele de Richelieu, guvernator al provinciei Odessa sub trei tari:

Caterina a II-a, Pavel I, Alexandru I sistrategii-cartografi-dezinfor-

97

matori-diversionisti taristi francezi aflati sub conducerea sa, lucrînd la reprezentarea (carto)grafică a viitoarelor teritorii rusesti, încă înainte de 1812!, a(u) găsit în documente denumirea Basarabia (cea de la 1352) – de multă vreme iesită din uz – sia(u) operat două falsuri:

– un fals toponimic: din denumirea românească: Basarabia, de la numele de persoană Basarab, afăcut… Bessarabie (dublarea s-ului sie-ul final: marca indelebilă franceză), denumire care, “la o adică” ar fi fost tradusă (din rusă, fireste!): “Fără Arabi”… Traficare grosolană, profitabilă rusilor: “fără” ar fi trebuit grafiat: “bez”, nu “bes”; cât despre “Arabi” nicicând nu le-au spus Rusii Turcilor – nicitătarilor: “Arabi”. Manipularea cuvântului aveasă fie repetată în anii lui Gorbaciov, mai ales prin “glasnosti” ajuns în Occident gata-tradus de rusi: “transparentă” (de unde transparentă?, de la Glas, care, în limbile german/ic/e se traduce prin… sticlă, ca materie? – când în rusă glas, ca siîn româneste, înseamnă: voce!); astfel o semnificatie onestă în ruseste, anume: (starea) de a da, de acăpăta glas, voce, cuvânt, rostire (cui/cine? fireste, cei/celor care nu au…, deci: libertate de expresie) – a fost traficată în… “transparentă”;

– un fals cartografic: teritoriul numit în secolul al XIV-lea Basarabia se întindea pe o suprafată de cca 4.500 km.pătrati – sise afla în sudul țării Moldovei – deci, pe hartă, denumirea lui era scrisă… orizontal; pe harta confectionată de cartografii francezi de sub condu-cerea ducelui de Richelieu, în slujba Imperiului Rus: Bessarabie (numele viitoarei oblasti apoi, din 1825: gubernie rusească) a fost grafiată/trasată pe o linie pornind de foarte sus, de la nord spre sud, cu o usoară curbură urmărind forma tinutului care, acum, măsura de zece ori mai mult decât Basarabia originară: 45.000 km.pătrati.

[Nici o noutate în ceea ce afirm: Eminescu scrisese mai bine simai documentat încă în 1878 (Timpul, 10 februarie) în articolul “Chestiunea retrocedării Basarabiei” simult dezvoltat în studiul “Basarabia”, publicat tot în Timpul din martie, acelasian, 1878.

«Nu întâmplător», vorba comunistilor, poetul nostru national a fost “epurat” printre primii, considerat – siel! – nu doar “antisemit”, dar si“fasist” – corectiune: “avînd o conceptie fascistă”].

in legătură cu orientarea nord-sud a acestei unităti geopolitice:

ț ara Moldovei nu a fost niciodată străbătută de frontiere interne orientate nord-sud, desicursurile de apă, în majoritate, urmează această directie. Moldova cunostea încă din secolul al XIV-lea o țară de Sus

98

(la nord), o țară de Mijloc sio țară de Jos, în sud. Se vorbea despre “Moldovenii de la Nistru”, despre “Moldovenii de dincolo de Nistru”, însă niciodată nu s-a spus-scris: “Moldova de la Nistru”; rar de tot: “Moldova dintre Prut siNistru”. Râul interior Prut, curgînd de la nord spre sud, nu separase vreodată unităti administrative mici (plase), nici mijlocii: judete, pe ambele maluri ale sale fiintînd,călare, cel putin treizeci de asezări.

…Asezări românesti existaseră din timpuri imemoriale dincolo de Nistru, dincolo de Bug, dincolo de Nipru, dincolo de Don, până în Caucaz, până la Volga, până la Caspica, dincolo de ea… Dintre sedentare-agricole, cele vlahe (b/volohe) erau cele mai vechi. Elementul românesc, mai corect: dac romanizat (sinu doar moldovenesc) a jucat rolul de pionier încă înainte de năvala mongolă din secolul al XIII-lea, iar în toiul ei a mers în sens contrar: sprerăsărit. Era alcătuit din localnici supravietuitori ai anticei Tyragetii, apoi din stabiliti de bună voie la est de Nistru, apoi din “colonisti de nevoie” (nu doar moldoveni, dar simun-teni, luati cu de-a sila de armatele rusesti în retragere si, începînd cu domnia Caterinei a II-a împământeniti între Nistru siBug); deasemeni, dintrepăstorii originari din Carpati, din Transilvania – sinu din putini ar(o)mâni ca ramura paternă a mea purtînd numele “macedonean”: Goma [una din ipoteze, cealaltă: un strămos s-ar fi chemat Huma, Humă; după ocupatia rusească din 1812 rusii ar fi modificat grafia în Guma, apoi în Goma]. Ei au dat primii sedentari rurali continentali în “Tartarie Pars” (orasele de pe litoral erau locuite de greci, de armeni, de evrei side ar(o)mâni – drumul spre Est al negustorilor sial aventurierilor urmărind îndeaproape malul Mării Negre).

ț ăranii se mutau – din diferite motive – de aici, dincolo; sedentari fuseseră, sedentarirămâneau, oriunde sioricât s-ar fi deplasat;
Păstoriicălătoreau cu turmele : mergeau la coada oii (care, ea, oaie, se lua după a berbecelui-mare…).

Nomadismulpăstoresc al carpatinilor sial pindaricilor (aici: nu de la poetul Pindar, ci direct de la muntii Pind din Macedonia, unde ar fi vatra Ar/o/mânilor), era în fapt un sedentarism-pe-roate. Din pricina imenselor distante, transhumanta nu mai era anuală, ci de la cincinală în sus – până la eternă. Fiecare turmă (termen latin) numărînd zeci de mii de capete – sinu doar oi (idem), ci sivite albe sicai – erapăzită pe un anume loc (stână, termen din substrat) de zeci de persoane alcătuind o familie lărgită.păstorii-mergători-împotriva-istoriei (sia geografiei…) aveau

99

cărute supradimensionate, coviltirate, etajate, adevărate case pe roate, deplasabile numai pe timp secetos sipepământ înghetat (când era zăpadă, rotile erau înăltate siasezate petălpici de sanie), cu câte patru-sase perechi de boi fiecare – după ce opăsune era epuizată; aveau – tot pe roate – mori de vânt (făină pentru pâinea oamenilor, uruială pentru animale) cu aripi de pânză, pliabile; aveau sibiserici pe roate – adevărat,fără turle, clopotele fiind montate pe un cadru de lemn, siel prevăzut cu roate… Ustensilele, cazanele de fiert laptele, găletile de muls, uneltele de dulgherie, de fierărie, de cojocărie, decăldărărie etc erau transportate separat… Uneori – adeseori – o stână pleca mai departe, cu oile, pe locrămâneau câtiva… nomazi semi-sedentari: îsifăceau case adevărate, casele alcătuiau uncătun, apoi un sat, apoi un târg – oricum, acea nouă asezare era dotată cu depozite pentru brânză, lână, piei, pastramă sijuca rolul de popas pentru alte turme venite din Apus, cât sipentru caravane, în ambe sensuri. si noii sedentari cresteau animale însă turmele fiind mult mai… putin foarte-mari,păsunau doar prin jurul satului-nou (pe o rază de 50 kilometri), în restul timpului cultivau cereale, legume,sădeau pomi fructiferi sivită de vie – chiar siperdele depădure destinatesă apere satul de Crivăt… – semintele, puietii, butasii fiind aduside-acasă…

La 16 mai 1812, prin Pacea de la Bucuresti (ce ironie!) Rusia arăpit partearăsăriteană, cea dintre Prut siNistru, a țării Moldovei, botezînd-o abuziv: Bessarabia.

La 23 iulie 1812 Rusii au adoptat un Statut special pentru colo-nizare (nu au pierdut timpul Fratii Crestini, colonizatornicii). in virtutea rusificării-prin-colonizare (si) a “Bessarabiei”, colonistii, fie adusidin altepărti ale Imperiului, fie din afara lui, se bucurau de enorme avantaje:căpătau numaidecât cetătenia rusească, erau scutiti de armată, de impo-zite, li se dăruiau generos-împărăteste mari suprafete depământ (se întelege, furat băstinasilor). Astfel au fost atrasicolonisti occidentali: germani, elvetieni, francezi; colonisti ne-rusidin Rusia: germani din țările Baltice sidin regiunea Varsoviei (acea parte a Poloniei ocupată de Rusi); ucraineni (ruteni) din Pocutia, din Galitia; evrei din Galitia, din Ucraina de sud-vest (cea dintre Nistru siBug); bulgari sigăgăuzi din Imperiul Otoman (Bulgaria de azi) precum sirusi-rusi(de pretutindeni).

Nu am avut o statistică în caresă fie consemnată situatia populatiei în Momentul 1812, doar informatia:

100

La 1810 în “Moldova dintre Prut siNistru” existau 327.199 locuitori din care străini sub 5% (evrei: “o cifră nesemnificativă, în jur de 1%”, cca 3.000 persoane).

Se stie însăcă “multă lume” trecuse pe malul drept al Prutului, mai cu seamătărani (mii de familii), fugind de spaima serbiei rusesti, cea care îi prefăcea pe oameni în… suflete.

Din cifrele aflate la dispozitie, fiind vorba despre Evreii în Basarabia, le voi da doar pe cele indicînd “mersul” lor în comparatie cu populatia totală a noii gubernii rusesti sicu a indigenilor:

Statistica rusească din 1817:
(de la Legea Colonizării din iunie 1812 trecuseră cinci 5 ani, interval în care intrase în “Bessarabia” un număr considerabil de evrei lipsiti de drepturi, persecutati, masacrati, “pogromizati”, în Galitia siîn Ucraina):
Total : 482.630 locuitori
Români : 419.240 85% (deci, străini: 15% )
Evrei : 19.130 (3.000 în 1810, 1% ) – 4,2 %

Statistica rusească (“Zasciuk”), tipărită în 1862, însă

oglindind situatia anterioară cu un deceniu:
Total: 914.679 locuitori:
«Moldoveni»: 600.000 66,4% (străini: 23%)

Evrei: 78.216 (3.000 în 1810, 1% ) 8,6%

Statistica rusească din 1862:
Total: 1.003.499 locuitori:
«Moldoveni»: 515.927, 51,44% (străini: 48%)

Evrei: 95.927 (3.000 în 1810, 1% ) 9,56%

Statistica rusească din 1897:
Total: 1.935.412 locuitori:
«Moldoveni»: 920.919, 47,58% (străini: peste 52%)
Evrei: 228.168 (3.000 în 1810, 1%) 11,79%
in 87 ani, numărul “moldovenilor” crescuse de 3 ori

“-” numărul evreilor – “ – 75 ori

populatia evreiască din Basarabia crescuse de 89 ori, ajungînd la 267.000 persoane.

101

De adăugat siurmătoarele informatii din 1897:
– în mediul urban trăiau 14% dintre moldovenii băstinasi:

– stiutori de carte, moldoveni: bărbati: 10,5%; femei: 1,3 %

germani: (b) : 63,5%; (f) : 62,9%
evrei: (b) : 49,6%; (f) : 21,6 %

Mai analfabeti decât moldovenii erau tiganii: 0,3%… Rezultat “culturalizator” al unui secol de ocupatie rusă.

Statistica sovietică (“Krupenski”, Paris), 1920:
Total 2.973.750 locuitori
«Moldoveni» : 48,2%
“Români” (!) 21,0% (=69,2%; străini: 30%)
Evrei : 9,0% = cca 260.000 (3.000 în 1810, 1% )

Statistica românească din 1931:
Total : 2.864.402 locuitori :
Români : 1.610.757

Evrei : 204.858

Statistica românească din 1939
proportia populatiei evreiesti în câteva orase din nord-estultării:

Bălti 46,6%
Hotin 37,7%
Chisinău 36%
Călărasi-Târg 76,%
Orhei 41,9%
Soroca 36,3%
Cernăuti 38,8%
Rădăuti 33,6%
Vijnita 70,02%
Sighet 38,9%

102

La început a fost antiromânismul
O istorie “antisemită-antirusească” a Basarabiei

scrisă de un evreu bolsevic

După izbucnirea revolutiei bolsevice în 1917 situatia Basarabiei a devenit diferită de a restului Rusiei rusesti siasemănătoare cu a terito-riilor ne-rusesti europene, cu populatie ne -ru-sească: Finlanda, țările Baltice, Polonia Orientală. Locuitoriitărilor înghitite de rus, oprimate de rus, des-identizate de rus vedeau în revolutia de la 1917 schimbarea marcată, nu doar de câstigarea justitiei sociale, ci side cucerirea indepen-dentei nationale. Or, cei mai îndârjiti oponenti (corect: inamici) ai independentei provinciilor,tărilor, comunitătilor nerusesti, din partea Imperiului fost tarist devenit bolsevist erau, nu atât rusii, fie monarhisti, fie republicani, social-revolutionari, anarhisti, bolsevici – cât evreii, visceral ostili ideii nationale – la toti altii, la goi…

Cum o mare parte dintre ei – “nu chiar toti, numai circa 98%” – erau bolsevici, au militat cu abnegatie în toate organismele de tranzitie în scopul de a sabota orice veleitate de secesiune side a mentine cu orice pret (si) Basarabia “în componenta” (expresie consacrată) Rusiei, apoi în a URSS: Iakir Iona, Levenzon Filip, Grinfeld Nadejda (ea pleda pentru “caracterul unitar al Rusiei libere” sis-a opus chemării Armatei Române pentru a pune capăt haosului “revolutionar”), Grinfeld Veniamin, Grinberg G., Grinstein (?), Lando Gutman – acestia cinci din urmă, membri ai Bund-ului, aveau misiunea de a nu permite “destrămarea patriei rusesti” – Rabei (Rabbei) N. S., Rabinovici A. Z., Seinberg – cu totii membri ai Sfatului țării, în prima lui configuratie. Când, în cele din urmă, Basarabia si-a câstigat autonomia, apoi si-a impus independenta, apoi, culme a insolentei: a cerut fireasca unire la România… Ce jelanii, cevăicăreli, ce ieremiade, ce blesteme ale evreilor! Dacă rusii aveau treburi mai urgente decâtpăstrarea perifericei Basarabii, evreii – sinu doar cei născuti pe teritoriul dintre Prut siNistru – au înregistrat eveni-mentul de la 27 martie 1918 ca pe o catastrofă, o înfrângere, o pedepsire, o umilire a lor, apostolii internationalismului Revolutiei Bolsevice consi-derată, nu pe nedrept, operă proprie. si din acest motiv (celălalt, secret: instaurarea unei patrii evreiesti) “recuperarea Basarabiei” le-a devenit evreilor o chestiune de onoare; de supravietuire. Au luptat neobosit până la “victoria cvasifinală”: diktatul din 26 iunie 1940, prin care Rusia-

103

URSS a re-răpit Basarabia si, pentru că tot pornise la furat, a “împru-mutat” ruseste siBucovina de Nord; până la “victoria totală”: 23 august 1944, când… “Armata Rosie” (cotropind jumătate din Europa) “a… eliberat nu numaipământul românesc, ci sisufletele încătusate”, cum scrie jubilator, falsificator de istorie, ofensator pentru români Matatias Carp (precedînd-o în timp pe stalinista – asa se prezintă ea însăsi- Lilly Marcou, autoare de brosuri bolsevice mult îndrăgită/e de Liiceanu).

[Emanuel Badescu “Terorismul în România”, Lumea nr. l, 2006):

“Din enumerarea actiunilor sectiilor teroriste ale Partidului Comunist si Internationalei a III-a pana la mijlocul lunii aprilie 1921 rezulta atat frecventa, cat si gradul lor de periculozitate, acestea soldandu-se adesea cu victime, in vreme ce agresorii, cand se intampla sa fie capturati, erau pedepsiti cu o stranie blandete. Convingerea unor politicieni romani: acestia actioneaza “dupa cum le dicteaza constiinta“, potrivit dreptului garantat de sistemul democratic, precum si apartenenta lor la etnia intangibila care daruia istoriei “brigazile internationale“, sunt cele doua elemente care au legat justitia de maini. Culmea: la Paris, aproape zilnic, comunistii si adeptii fundamentalisti ai demo-cratiei manifestau cot la cot impotriva abuzurilor pseudojustitiei romane! Mai mult, rezistenta zilnica a statului roman la dezintegrarea planuita de Komintern era privita ca o “continuare zilnica a macelaririi muncitorilor“… Partea proasta a acestor manifestatii era ca deranjau diplomatia romana, Diamandy si apoi Titulescu explicand in detaliu, dar zadarnic, in ce consta adevarul romanesc si adevarul bolsevic. In anii 1921-1924, activitatea terorista bolsevica a fost atat de intensa, incat consemnarea ei selectiva a condus la aparitia unei brosuri (…) sub semnatura lui Gheorghe Tatarescu! Din informatiile primite de la Serviciul secret al Armatei s-a intocmit un tabel, pe anii 1919-1925, al “organizatiilor teroriste descoperite in Basarabia“, cuprinzand 118 asemenea organizatii. (subl. mele, P.G.) (…) doar de Basarabia. In restul tarii cate vor fi fost? Cate consemnate si de Siguranta?

“Toate eforturile, toate atentatele indreptate contra autoritatilor si popu-latiei din Romania au urmarit un scop precis, care nu numai ca nu reprezenta lupta de clasa ori razbunarea muncitorimii pentru exploatarea nu rareori nemi-loasa, ci se gasea la ani-lumina de insasi ideologia leninista. Acest scop avea ca suport secularul imperialism rus, transformat prin cosmetizare in imperialismul Rusiei Sovietice. Dar, spre deosebire de Rusia pravoslavnica, noua Rusie era portdrapelul luptei de distrugere a lumii crestine cu armele revolutiei clasice: teroare, abuzuri, delatiune, confiscare de bunuri si de constiinte, valuri de condamnari gratuite. (subl. mea, P.G.) Acest aspect, tinut secret pana astazi, a fost relevat de evenimentele din primele doua decenii “rosii“ de dupa ultimul razboi mondial, cand natiunile crestine din tarile cedate pentru experimentul

104

comunist au suferit o crunta prigoana cu substrat religios din partea strainilor de alta religie, din acest unghi procesul de comunizare fiind unul dintre cele mai lungi si sangeroase razboaie (anti)religioase din istorie.

“Romania a fost programata sa cada in ghearele Moscovei inca din anii interbelici – în 13 decembrie 1918, in plina copilarie a puterii sovietice, sau in toamna anului 1924, in momentul maturizarii acestei puteri. Cum vom vedea, din cauza pozitiei geostrategice, de caderea ei depindea insasi bolsevizarea Balcanilor… In ziua de 8 august 1924, Comitetul Executiv al Internationalei a III-a aproba “Proiectul de operatie al comunistilor din Romania“, care trebuia sa dea viata visului de distrugere a statului roman, ale carui prime episoade le-am urmarit la Iasi si in Crimeea si pentru care a ucis si s-a sacri-ficat Max Goldstein. Datorita importantei “ca metoda de lucru“, cat si din motivul necunoasterii sale (cu exceptiile de rigoare), il voi reproduce integral:

“De acord si impreuna cu sectia comunista balcanica, cu participarea comunistilor de seama, sub presedintia secretarului general Kolarov, in ziua de 8 august, la sediul Kominternului s-a aprobat urmatorul plan de actiune in Romania, aplicabil in prima jumatate a lunii septembrie a.c.

“Ca principiu, s-a admis ca in toate actiunile ce vor avea loc in statele din Balcani (…), Uniunea Sovietica sa nu participe oficial. Ajutorul efectiv, cu oameni si mijloace materiale, este dat numai de comunistii grupati in centre si care isi iau asupra-si responsabilitatea pentru el. Planul se reduce la urmatoa-rele actiuni: Intreaga Romanie este impartita in cinci zone.

“Prima zona, sau cea de nord, cuprinde raionul Bucovina, in care drept focare de propaganda si centre pentru viitoarea revolutie se indica: Cernauti, Comeanca, Bertina, Parcani, cu directia generala spre Iasi. Ca punct central de operatie apare Comeanca, intrucat grupul de acolo are indatorirea sa azvarle in aer podul de pe linia ferata Cernauti-Pascani, fapt datorita caruia Bucovina va ramane izolata de restul tarii. De acolo, inaintarea generala de-a lungul caii ferate are directia spre sud, in special spre Iasi, unde trebuie sa faca legatura cu teritoriul sovietic, si anume cu forta organizata de Znamenski in granarul Basarabiei. Acest detasament urmeaza sa treaca peste Nistru ceva mai la sud de Rascola, distanta cea mai scurta intre Iagorlik si Iasi. In fruntea deta-samentului sta Maevski, cu cartierul general la Subotina.

“A doua zona e Basarabia propriu-zisa. In raionul Basarabia nu se presupune nici o actiune de seama. Numai la sud, aproape de la varsarea Nistrului si pana la Gurile Dunarii, va trebui sa aiba loc partea principala a revolutiei. Drept cai de operatii apar: Tusla, Tatar-Bunar si Cartol. In acest punct sunt pregatite de mai inainte depozite de munitiuni si ele apar ca puncte de reuniune ale prietenilor organizati care, o data uniti cu Terente, trebuie sa inainteze spre Galati cu scopul de a-l ocupa. Ca loc de concentrare a grupuri-lor este indicat Ismail-Chilia-Reni, de unde urmeaza sa se dea atacul general

105

asupra Brailei si Galatiului. In acest raion trebuie sa aiba loc evenimente de seama. Detasamentul de ajutor din teritoriul sovietic urmeaza sa treaca granita in raionul Olanesti-Budachi-Tusla. (subl. mele, P.G.)

“A treia zona, sud-rasarit, cuprinde Dobrogea romaneasca si intreaga Silistra. (…) Conducerea acestui grup, impreuna cu detasamentele sosite din teritoriul sovietic pe uscat, este incredintata lui Kotovski, supranumit cel Gros. Debarcarea e condusa de Godlevski-Gadilo, supranumit Gremceski.

“A patra zona cuprinde raionul Banat si Ungaria de rasarit (zona Zarandului, n.n.).(…)

“(…) Zona a cincea, cuprinde partea de nord (Maramuresul, n.n.), Ungaria rasariteana (Crisana, n.n.) si Transilvania, cu centrul la Cluj, Dej si Oradea. Aici pot avea loc numai demonstratii, desfasurandu-se numai actiuni mici cu detasamente de lucratori si tarani.

“Conducerea generala a operatiei in zona intaia si a cincea au luat -o asupra lor tov. Badulescu (Gelbert Moscovici, n.n.), Zocinski, Rareniuc si Karl Koz (Itzig Kallman, n.n.). In a doua zona vor fi conducatori tovarasii Gherman, Goldstein si Gruetenberg. A treia si a patra zona vor fi conduse de tovarasii Kalifarski, Rankevici, Ivan Mironovici, Karl Koz si Weissenburg. Conducerea generala a revolutiei Comitetul Executiv o incredinteaza treimii speciale, compusa din tovarasii Badulescu, Goldstein si Kalifarski.

“Revolutia trebuie sa inceapa intre 10-15 septembrie. (subl. mea, P.G.) “Documentul releva caracterul secret al acestui plan care va produce

evenimentele tragice de la Tatar-Bunar prin neimplicarea “oficiala“ a Uniunii Sovietice, o calitate care a marcat toate actiunile teroriste antiromanesti, mai cu seama – cazurile cele mai firesti si mai numeroase – cand acestea erau declan-sate prin ordine verbale. Istoricilor li se servesc “documente secrete“ care insa nu dezvaluie activitatile secrete, nici macar nu le presupun! Se mai observa din text ca ura sovieticilor impotriva Romaniei era asa de adanca, incat numesc regiunea dintre Tisa si Muntii Apuseni cu numele de Ungaria rasariteana, desi sunt evident deranjati de nationalismul maghiar. Chiar mizeaza pe sustinerea “iredentistilor maghiari“! Aceasta “slabiciune“ aminteste de crearea Regiunii Mures Autonome Maghiare din “epoca Chisinevski“ (nu Dej, cum e numita deloc intamplator azi). Impartirea in regiuni – nu prea – istorice a teritoriului romanesc nu trebuie nici ea trecuta cu vederea. Aceeasi directie o vor urma Planul Valev si mai noile euroregiuni concepute probabil de “fostii comunisti“, de “fostii kominternisti“ sau de kaghebistii “refugiati“ in Occident. De cei carora urma sa le fie facut cadou teritoriul casapit din nordul Dunarii, ce sa mai vorbesc. Ma intreb doar daca banuiau antiiudaismul visceral al lui Stalin, senti-ment care – privit de la distanta – acopera de ridicol sperantele, lupta si sacrifi-ciul teroristilor rosii si ale soldatilor “brigazilor internationale“, cei care au “scris paginile nemuritoare“ ale asa-numitei “miscari muncitoresti“ din

106

Romania si de aiurea. Terorismul interbelic de factura comunista, nu doar com-parabil cu terorismul postbelic – initiat tot de Moscova -, ci mult mai activ, a insangerat aproape zilnic pamantul romanesc. Nu ar merita mai mult decat o abordare eseistica, precum cea de fata? Respectiv, o tratare stiintifica?”)]

Fireste, Evreii s-aupăzitsă exprime cu glas tare interesul lor de a (men)tine “în componenta” Rusiei Basarabia care, în un secol 1812-1918) de ocupatie feroce, desnationalizatoare,căpătase statut de surogat de eretz a/al lor, ceifără de patrie siunde aveau mult mai multe drepturi decât băstinasii. Denuntau gălăgios “răpirea samavolnică decătre boierii români”, “zmulgerea de la sânul Rusiei” (“sânul rus” alterna cu “pieptul ucrainean”, după balansul meteorologiei politicii kremlineze). De la inventarea “Bessarabiei” decătre francezi în folosul rusilor la începutul secolului al XIX-lea, evreii s-au simtit infinit mai bine în această nouă simeridională gubernie decât în restul Rusiei, casă nu mai vorbim de Galitia traditională din care coborîseră cu vreo 500 kilometri spre Sud. intr-atât, încât în unele texte klezmer oneste (spre deosebire de cele necinstite, obraznice de tipul David Krakauer), poate fi auzit, în idis, refrenul: “Basarabia tara mea” (grafiat: “B a sarabia”, nu ruseste: Bessarabia; si“tzara mia”); într-atât de mai -bine, încât pogromul rusesc, declansat de fiecare dată când Rusia îsifăcea semestriala criză de delirium tremens, dacă nu a fost cu totul uitat, atunci, din complexul eternei-victime -inocente-a -rusului (ah, sadomasochismul ruso-evreiesc!), a fost minimizat, minorizat, trecut pe al n-lea plan, după 1944 pe primul fiind avansat “masacrulfăptuit de români în Basarabia, Bucovina siTransnistria”, cel care “a devansat în timp, a egalat prin cruzime Auschwitzul” – citat din Matatias Carp…

Rezumat: evreii (nu doar cei din URSS, ci sidin Polonia, Franta, Ungaria, Anglia, Italia, Turcia, Germania, Canada, Argentina, USA) aufăcut fixatie pe Basarabia pierdută la 1918, ca sicum a lor ar fi fost din mosi-strămosi- “dinainte de Daci side Romani!”- vezi-i pe protocronistii lor ; de parcă ei ar fi, tragic, abandonat-o, după lupte îndârjite, sânge-roase. Nu au încetat de a activa pe toatecăile, unele sinucigase, fiindcă în “România burgheză” care includea Basarabia peste trei sferturi dintre detinutii comunisti erau evrei. Grăitoare a fost sicerinta -conditie insolentă, neinteligentă, provocatoare, pusă de evrei diferitelor comitete revolutionare întrunite pe solul Basarabiei, în perioada 1917-1918 (până la 27 martie): vorbitoriisă folosească în interventiile lor numai limba rusă!, chiar dacă toti cei de fată: evrei, germani, polonezi, bulgari,

107

ucraineni, rusi, “basarabeni” fiind, fatal, cunosteau româna, limbă apământului, a indigenilor.

[O explicatie a “iubirii de Basarabia”, sic! (“Basarabia, tzara mia”) există, însă evreii nu ar recunoaste-o pentru nimic în lume:
Prima, cronologic: una din utopiile sioniste aseza patria (eretz), statul, tara, evreilor pe un teritoriu cuprinzînd: sudul Galitiei, Maramuresul, Bucovina întreagă, nordul actualei Moldove, Basarabia (desi, începînd din 28 iunie 1940, evreii cereau: «Vrem Moldova până la Seret!») siTransNistria (Ucraina dintre Nistru siBug).

A doua – cronologic – explicatie: începînd din 23 august 1939 – pactul Stalin-Hitler! – printre evrei a început a circula zvonulcă în curând Tovarăsul lor Stalin va preface Basarabia românească în Republică Socialistă Sovietică Evreiască.
A treia: povestesc o întâmplare:

incă din ianuarie 1978, Noël Bernard, directorul sectiei române a Europei libere, îmi propusese o emisiune dedicată drepturilor omului. Amrăspunscă accept cu plăcere dacă mă angajează în… “redactia Basarabia”… Bernard arăspunscă gluma e bună, dar “să discutăm despre ale noastre”. I-amrăspunscă o redactie Basarabia la Europa liberă ar face parte din ale-noastre, dacă ar fi înfiintată – uite, vorbesc cu“prietenul meu Jimmy Carter, el a mai intervenit pentru noi, pentru mine”…

Bernard a râs, a ridicat din umeri sia spus -păstrînd tonul de glumă -că nici chiar presedintele Statelor Unite nu are puterea de a hotărî ceva peste capul vicepresedintelui Comitetului pentru Europa liberă… Am întrebat cine-i Superman?

«Evreu de-al meu, basarabean de-al dumitale, un tip redutabil. Când careva de la noi l-a întrebat de ce nu se vorbeste despre Basarabia la Europa liberă, l-a repezit, i-a spuscă nu e treaba lui, Basarabia nu a fost niciodată românească sică nici rusii nu au dreptul la ea…».

«Nici rusii?», amfăcut eu, uluit. «Atunci cine are dreptul la Basarabia…?»
Bernard a ridicat din umeri sia zis, agasat:
«Ei, cine!»
Plecînd, a rostit:
«Iarov – se scrie cu Y initial, cu dublu-vé final…».
Mai târziu am aflatcă Superman purtase, în Basarabia, alt nume,

108

si-l scurtase, ruseste, însă ca american, semna: “Yarrow”. sicăfăcea parte dintre… protocronistii evrei, cei care sustin sus sitarecă evreii colonizaseră Dacia cu câteva secole înaintea romanilor (sic), khazarii îsistabiliseră “vatra” taman în Basarabia de azi (sic-sic), concluzie: vatra cu pricina apartine evreilor, nu românilor – sinici a rusilor! – după tovarisci’ Iarov, fost komisar bolsevic, devenit american cu drepturi (ceva) mai mari decât ale presedintelui…]

…Acestea sunt – nu-i asa? – afirmatii scandaloase din punctul de vedere al unor evrei. Din punctul de vedere – nu întâmplător – al acelor holocaustizatori feroci ai românilor, în chiar momentul în care ei sineamurile lor până la a saptea spită fac ce fac sise re-stabiliesc în România siîn Basarabia. In urmă cu 200 ani năboiau din Nord, dinspre Rusia, Polonia, acum “urcă” din Israel, din Occident, din Americi, din Australia… Se spunecă în ultimul deceniu au re-intrat în România (“Noul Israel”) peste un milion de evrei – adulmecînd, ce: odoarea de cadavru a uneitări la acărei ruină au contribuit siei din plin, mai ales în Noaptea Comunistă? Sau perspectiva unor bănoase afaceri, acumcă am intrat în UE? si una sialta, precum sispaima de explozie a Orientului Apropiat side cumplitarăzbunare a palestinienilor sia libanezilor. Cine va trăi va afla.

… Afirmatii scandaloase? Tot atât de scandaloase cât erau, la vremea lor, cele rezemate atât pe documente oficiale sovietice, cât sipe propria mărturie de fost militant bolsevic apartinînd cercetătorului Mihail Bruhis sibasarabean sievreu sicomunist (fost membru al Comitetului Revolutionar pentru salvarea Republicii Moldovenesti), autor al mono-grafiei Rusia, România siBasarabia – 1812, 1918, 1924, 1940, redactată în limba rusă, publicată la Tel-Aviv în 1979, tradusă în română de I. țurcanu, editată la Universitas, Chisinău, în 1992.

Pe lângă normalitatea cu care tratează istoria, Mihail Bruhis are curajul de a produce procentaje, ba chiar liste! (ei, da: liste!) de evrei angajati în lupta pentru… salvarea Basarabiei din ghearele mosierilor, ale capitalistilor români… in loculsău un goi – mai ales un goi producător de liste !- ar fi fost pus la zidul Nürnbergului, pe dată condamnat pentru “propagandă rasistă si(sic) antisemită”.

Citate din monografia scrisă de Mihail Bruhis:
“…aceste organe [din timpul revolutiei bolsevice] nu au fost create de moldoveni. De pildă în Comitetul Central Executiv din

109

Basarabia, alcătuit din sase oameni, nici presedintele (V. Lejava-Murat), nici secretarul (Alexandrovici) nu erau moldoveni; nici majoritatea mem-brilor (…) si în componenta Comitetului Revolutionar pentru Salvarea Republicii Moldovenesti din care amfăcut sieu parte (subl. mea, nota în subsol apartine lui M.B.) nu erau moldoveni”- (p. 89);

M. Bruhis mai explică: imbecilităti lingvistico-politice precum: “popor /norod/ moldovenesc”, “cultură moldovenească” simai ales monumentala idiotenie: “limbă moldovenească” au apărut în 1924, odată cu constituirea, peste Nistru, pe teritoriul Ucrainei, a R.S.S. Autonome Moldovenesti, cea la care urma(u)/trebuia(u)să se “re-alipească sub stea-gul biruitor sovietic”, nu doar Basarabia, ci si“Moldova de peste Prut”, citeste: teritoriul dintre Prut siCarpati…

Reproducînd o situatie statistică dintr-o lucrare de istorie (sovie-tică), “Componenta pe nationalităti a organizatiei komsomoliste din RSSAM: 47,85% moldoveni, 27,40% evrei, 12,3% rusi, 3,5 «alte nationalităti»”, M. Bruhis comentează în nota din subsolul paginii 203:

“Este o metodă special inventată (…) în scopul diminuării rolului evreilor în miscarea comunistă a Basarabiei (subl. în text). Deoarece astăzi (1979, nota mea, P.G.) când evreii din RSSM ca sidin întreaga Uniune Sovietică 1) sînt coborîti până la starea de oameni lipsiti de drepturi politice 2) nu e convenabilsă se amintească faptulcă procen-tul participantilor evrei în miscarea comunistă din Basarabia depăsea cu mult procentul evreilor din efectivul general al populatiei tinutului (subl. mele, P.G.).
Bruhis reproduce după lucrări clasice sovietice “liste”:
“…membrii organizatiei ilegale comuniste din Chisinău din perioada anului 1920, arestati: Bogopolski Haim, Lutenko Moisei, Saevici Faibisch, Frenkel Isak, Nicolaev Pavel, Volohov Vassili, Dudinski Moisei, Pohila Fedor, Gurevici Hers Leib, Lemkovici Feiga, Feierman David, Pupko Rubin, Bogopolskaia Ana, Svetkov, Goldstein Seiman, Bakal Israil, Sielberman Iosif, Rivlin Samuel”;

“…declaratia arestatilor învinuiti de complot în 1919, în «pro-cesul celor 108», semnată de următorii: N. Antoci, N. Stadzilo, A. Ostrovski, V. Slobodiniuk, X. Hendler, A. Upcer, R. Goldenstern, I. Friedman, Suris, N. Fleischer, N. Bercovici, R. Kogan, N. Muraviev, O. Timosenko, G. Meidman, I. Petrov, E. Kojuharenko, N. Bronfman, Abramov, E. Suhov, B. sut, K. Iordanov, G. Hendler, D. Senikliu, A. Bugodji, M. Koftear, A. Bercovici”.

110

“…o simplă enumerare a activistilor miscării comuniste din Basarabia, în perioada anilor 20 (…): S. Bubnovski, B. Abness, M. Meiersohn, K. Galitki, B. Borisov, I. Krivorukov, M. Bubnovski, Krivenko, A. Rubinstein, M. Wainberg, P. Tkacenko, P. Lerner, P. Grinspun, M. Rabinovici, Volînski, M. Serebrier, R. Bubnovskaia, M. Feidman, I. Badeev, G. Belinskaia, T. senker, M. Ehrlich, S. Blanck, V. Holostenko, T. Mirskaia, R. Fichman, N. Vakulin, N. Poch, I. Peceniuk, M. Krasnoianov, I. Ciumak, Goldenstein, M. S. Sohein, A. Dobroceaiev, B. Naumov (Kilimnik), (Abekov), Heisiner, Zahlkind, A. Podolskaia (Tarasova), A. Barski, M. Bociacer, L. Kaceanovski, Kimberg, (Kurnosov), D. Kausanski, O. Grinspun, M. Taliskaia, N. Bogopalski, M. Dubinski, I. Reidman, B. Itikovici, D. Roitman, S. Schito, S. Goldenstein, S. Levensohn, Buzinovski, O. Volkova, J. Kipperwasser, R. Schutt, L. Roitman, R. Elbert, R. Grinspun”.

Analizînd situatia dintre 1920-1940, Bruhis scrie:
“Completîndu-siefectivele în principal cu oameni din rândurile

(…) populatiei nemoldovenesti, comunistii Basarabeni (…) actionau împotriva autoritătilor [românesti] în conditii grele pentru ei, în munca ilegalistă, chemînd populatiasă se ridice (…) împotriva regimului, pentru alipirea Basarabiei la Rusia. Pentru că scopul principal urmărit de comunistii basarabeni era zmulgerea tinutului [Basarabia] de la România sialipirea la Uniunea Sovietică, acestia nu se bucurau de simpatie în rândurilepăturilor largi ale populatiei moldovenesti sinici nu erau sustinute de aceste mase”.

Iată încă un motiv al “neaderării maselor”:

“…prin alipirea teritoriului la România, moldovenii, din pozitia unei nationalităti oprimate în componenta Rusiei au devenit reprezen-tanti ai natiunii dominante (…) Toate legile simăsurile reactionare luate în detrimentul drepturilor minoritătilor nationale din România regală, ca «legea pentru apărarea muncii nationale»; «numerus clausus», «numerus-valachicus» s.a. nu lezau interesele moldovenilor basarabeni, dimpotrivă (subl.mea) îi aseza în conditii mai avantajoase comparativ cu alte nationalităti sicreau pentru ei o situatie privilegiată în cadrul statului”.3)

in acelasitimp (1917-1940), dincolo de Nistru, în Uniunea Sovietică se petreceau evenimente mult mai tragice decât în Basarabia, fostă gubernie rusească devenită provincie a României.

111

Apelăm – urmînd exemplul lui Mihail Bruhis – la fragmente de liste de “komisari” de toate gradele sifunctiile (scrierea numelor este sovăitoare: initial au fost grafiate în rusă, apoi “echivalate” în franceză):
Marc Natanson, P.B. Axelrod, Grigore Gurevici, Semion Lurie (“Larin”), Leizer siNahman Loewenthal, surorile Kaminer, Leon Deutsch, Aptekelman, Parvus, G.T. Landau, V.S. Mandel, F.A. Stepun, Martov, Trotski, Grigori Ghersuni, Mihail siAbram Goetz, Dora Briliant, L. Zilberg, Azef, M. Trilisser, Al. Gue, Pinkhous (Piotr) Rotenberg, Iakov Novomirski, Leon Ciornîi, I. Grosman-Roscin, M. Winaver, L. Bramson, Zorin (Blumstein), Feierman; Sokolnicikov, Dridzo-Lozovski, Oskar Rivkin, Lazăr satkin, Glazman, Sermuk, Dreiter, Efrem Slianski, Rozalia Zalkind-Zemliaska, V. Iudovski, I. Gamarnik, Lazăr Kaganovici, Arkadi Rozengolt, S. Nakimson, S. Zwilling, Zorah Grinberg, Evghenia Kogan, Semion Jukovski, Abram siGrigore Bielenki, Samuel Filler, Isaak Koltun, Moisei Frumkin, I. Rafailov, A. Ghintburg, Iakov Brandenburgski -Goldzinski, Isaac Zelenski, Semion Voskov, Grigore Zusmanovici, Miron Vladimirov-Seinfinkel, V. Volodarski, M. Uritki, I. Larin, Benedict siIakov Sverdlov, Moise Haritonov, Simion Diamantstein, G. Melnicianski, Friman, A. Minkin-Menson, Gomberg-Zorin, Iakob Fisman, Semion Kogan-Semkov, Tobinson-Stasevski, A. Halpern, Efim Iarciuk, Vsevolod Volin-

Eichenbaum, A.N. Mandelstam (“Liadov”), I.D. Iusefovici, A. Mikelson, Naum Glasburg, Gr. Zinoviev, Kamenev, Mosei

Kalmanovici, Piatnitki (Iosif Tarhis), Isac Kizelstein, Lev Mihailovici (Elinson), A. Taratut (Aron Tufelevici), Spitzberg, Gubelman-Iaroslavsk, Solomon Slepak, Boris Maghidov, Abram Deborin, Iakov Lifsit, Al. Goikbarg, Lazar Kogan, Ilia Kit-Vitenko, Slianski, Josef Furman, A. Rosenholt, J. Drobkin-Gusev, D. Vaiman, L. Glezarov, Pecerski, G. Bitker, Bela Kun, Hodorovski, M. Lakevici, V. Lazarevici, N. Zorkin, I. Iakir, T. Hvestin, Israel Razgun, Boris Goldenberg, Modest Rubinstein, Boris Ippo, Mihail Landa(u), Lev Berlin, Boris Skundin, Moise Vinnitki (“Japonezul”), Rebeca Plastinina, Nadejda Ostrovskaia, Cecilia Zelikson-Bobrovskaia, Evghenia Main-Bosch, Elena Mais-Rozmirovici, I.I. Mint, A. Shilman, Isac Grinsberg, S. Turovski, J. Rubinov, Leon Kraini, Ben. Gherson, Israel Leplevski, Zinovi Katznelson, Samuel Moghilevski, Lev Levin-Belski, Nahum (Leonid) Etington, Isac (Simion) Schwartz, Matvei siBoris Berman, Boris Poser, Iacob Agranov, Iacob Blumkin, P. Raivid, Eidman, A. Schlichter,

112

Gopner, Levin, J. Goldin, Raihman, N. Margolin, Kreitzberg, Lev Mayer, Leonid Vul, Semion Ghendin, Karl Pauker, Evsei Schirwindt, Gr. Heifetz, Stromin-Stoiev, Fratii Nehamkin, Boris Stein, Litvinov, Gruzenberg-Borodin, Abram Hasis, Lev Mehlis, Moise Rukimovici, Iacob Iakovlev-Epstein, Henrik Iagoda, V. G. Feighin, M.M. Wolf, G.G. Rosal, M.G. Ghercikov, M. Kalmanovici, M. Koltov-Friedland, M. Litvin, Isac sapiro, Kaplan, Simion Firin, Iacov Rappoport, Naftali Frenkel, Wolf, Boscher, L. Berenson, A. Dofman, Injir, Loiovetki, Kagner, Anghert, Iacov Moroz, seiman, Graci, Arm…

s. a., s. a., s. a.

La 28 iunie 1940:
Tabelul nr. 1

Membri ai P.C. din România, basarabeni sibucovineni, recomandati de CC. al PCR pentru a li se acorda calitatea de membri ai P.C. b. din Toată Rusia

1. Bruhis (Kofman) Srul Pinhusovici /Mihai Bruhis/ 2. Faierstein Raia.

3. Kofman Iakov 4. Djureak Dmitri Mihailovici (Vladimirovici)
5. Morghenstern Izrail Markovici 6. Zighelbaum Srul 7. Burlacenko Serghei Danilovici 8. Luca Laslo /Laszlo/ 9. Korotkov Iuri Aleksandrovic 10. Skvortov Mihail Iakovlevici: Leibovici Srul
Abramovici 11. Oighenstein Lev Nicolaevici /Leonte Răutu/

12. Goldforb Abram Isakovici 13. Petrov Piotr Ivanovici (Guzun)

14. Roitman Fanea Isaakovna 15. Tarandas Malea 16. Korotkova Natalia

Isakovna 17. Satovskaia Roza 18. Rabinovici Fanea Iakovlevna

19. Revici Iakov Moiseevici 20. Visecautan Polea Efimovici
21. Budestiskaia (? Budesti?) Ester 22. Cioclo Mordko 23. Kolpakci Iakov Aronovici 24. steinberg Froim 25. Boguslavskaia Polea Iakovlevna 26. Romanenko Nickolai Nikolaevici 27. Pastir Zasea Leibov
28. Gudis Lev Smulevici 29. Rabinovici soil Oizerovici 30. Orlih Mark Semionovici 31. Boguslavski Iakov Tovici 32. Zighelbaum Abram

33. Voloh Abram 34. Limon Srul Gresovici [Ghersovici?] 35. Grinman IsaakIosifovici 36. Bujor [?] Iosif Aronovici 37. Weisman Sara Iosifovna (Seindel)

113

Tabelul nr. 2
Membri ai PCR, basarabeni, bucovineni acăror apartenentă de

partid este necesarsă fie înregistrată la locul de muncă

Judetul Chisinău
1. Safran Raisa Semionovna 2. Leib Nahman (Noiman Leibovici)

3. Diner Eti Iakovlevna [celebra] 4. Protodiakonov Vsevolod Mihailovici 5. Maler(p) Maria Kiselevna 6. Voinberg Niuka Markovici

7. sor Lev Ilici 8. Zaru Ivan Ilici 9. Oirik Avram Moiseevici 10. Derevici Ippolit Gheorghevici [celebrul] 11. sandrovskaia Ita Beniaminovna

12. Golfdfabrb Zeilik Borisovici 13. Kuperman Isaak Moiseevici
14. svartman 15. Konstaninov Konstantin Stepanovici 16. Glikman Gitlea 17. Sinitivker (kver?) Fritz 18. Grinberg Ida Izrailevna 19. sehter Roza Borisovna 20. Zislis Vonver Lvovici 21. Izu Fruhtman 22. Lupan Andrei Pavlovici [viitorul pres. al U. Scriitorilor] 23. Bravar Liuba S.
24. svet[d]skaia 25. Makler Ciaka Isakovna 26. Avramescu Ida
27. Hresonskaia [Hersonskaia?] Etea Iosifovna 28. Rubinstein Alexander

29. Geboveter Riva Simonovna 30. Gofman [Hoffmann] Mordko Iakovlevici 31. Silvestrov Ivan Antonovici 32. Kemelmaher Bliuma Naunovna 33. Goldstein Iosif Pinkusovici 34. Gherenburg Roza
35. Ihilovici Maier 36. Sikorski Gheorghi 37. Iancu Janetta

38. Tukerman Mark Borisovici 39. Tudoraki Lena Aronovna

Judetul Soroca
40. Cemortanu Matvei Grigorevici 41. soimu Ivan Samoilovici
42. Kolokolnikov Evgheni 43. Pavlov Mihail 44. Gutul Konstantin

45. Leahovski Mihail 46. Gutul Pavel 47. Gruzin Alexander 48. Zaidman Leib 49. Zelter Rahil Ihilovna 50. Golovati Ivan 51. Ghersman Srul Beirelovici 52. Dolear Malea Ihilovna 53. Akkerman Leib Iankelevici
54. Harmi Eva Iankelevna 55. soimu Samuil 56. Livsit Haim 57. Klimov Ivan Ivanovici 58. Mer Leib 59. Doktorovici Anna (Enea) 60.Abramovici Abram 61. Cehover (Tarasov) Oba Rahimilovici

Judetul Bălti
62. Reidenboim Rahil Isaakovna 63. Masisi Moisei Iosifovici 64. Erji Leibil Nahmanovici 65. Voitman Berko Iakovlevici 66. Reidel Rahil.

67. Palaria Riva Davidovna 68. Rab Eva Isaakovna 69. Rab Ivan
70. Oighenstein Niunea Iakovlevna [din familia “Răutu”] 71. Goldman

114

Bela Abramovna 72. Goldman (Baciu) Ida Mironovna 73. Iampolski Buka 74. Oighenstein Mihail [Misa, tatăl fratilor Valery siAndrei Oisteanu] 75. Kotlear Lev

Judetul Bender
76. simkov Ivan Fiodorovici 77. Sisimov Mendel 78. Revenealî [lă?] Serghei 79. Reddenboim Smil 80. Dikler Ester 81. Dvoiritz Aron Matveevici

Judetul Orhei
82. Ciornaia Natasa (Burlacenko) 83. Krasnopolski Monea Iakovlevici

84. Malcic Riva Favelevna 85. Averbuh Jena Livovna 86. Vainstok Nuhin Rubinovici 87. Munder Lev Abramovici 88. Kojusneanu [de la Cojusna?] Abram Iakovlevici

Judetul Hotin
89. Kusnir Semion Ilici 90. Kovalciuk Vasili Mihailovici 91. Botosanski [?] Avram Itikovici

Judetul Ismail
92. Gherskovici [Herscovici] Silea 93. Gherskovici Jenea (după sot, Georgescu) 94. sabin An[d]rei

Judetul Cernăuti
95. Finkel Evghenia (Vais Anna] 96. Kurtman Mozes 97. Vittner Eva

98. Vittner Norbert Leonovici 99. Kraitzler Naftalii Userovici
100. slomiuk Reia Aronovna 101. Gheigher Artur Irevici 102. Gadiak Anton Iakovlevici 103. Rainer Racella [Rasela?] Natalovna

104. Magkovski Vasili Onufrievici 105. Srefiuk Evghen-Lev

Tabelul nr. 3
Membrii PCR care trebuie lăsati cu dreptul membrilor partidelor

comuniste frătesti (…)

Orasul Chisinău
1. Spektor Ester Peisovna 2. Ber[n]stein Simha Pinkusovici 3. Gherstein Haim Srulevici 4. Mirza Evghenia Borisovna 5. Feldman Riva Isakovna
6. Stei[n]berg Etea 7. Goldberg Iosif Davidovici 8. Bubis Isaak

115

Markovici 9. Bubis Isaak Markovici [se repetă: greseală? omonimie?]

10. smulevici Liza Aronovna 11. Beloterkovici V. S. 12. Torban Iosif Iakovlevici 13. Grecov Stepan Danilovici14. Kaselnik Ivan Ivanovici

15. Lazar Izabela Iosifovna 16. Vinberg Isaak Leizerovici [“Vindeleanu”?] 17. Barenboim Iose Iankelevici 18. Bukur Ghenea Miniminovna [?] 19. Ohstat Ghenea 20. Blekher Lev Meerovici

21. Reider Mosei Lvovici 22. sprinten Fanea Lipovna 23. Rubinstein Berta Vladimirovna 24. Lifsitz Zfimovici 25. Ghilman Froim Moise-evici 26. Bleher Iakov Moiseevici 27. Solomovici Fanea [o rudă a lui Tesu Solomovici?] 28. Vasilenco Vladimir Sergheevici 29. Nisenblat Vitea Naumova 30. Abraham Sonia Grigorievna 31. Kaufman Fanea Isidorovna

Orasul sijudetul Soroca
32. Oleinik Maxim Stepanovici 33. Timofei Grigore Mihailovici
34. Melisen Ivan Nikolaevici 35. Navrotkaia Anna Panteleevna

36. Navrotki Mihail Iosifovici 37. Misisin Alexander Antonovici
38. Navrotki Andrei Iosifovici 39. Navrotki Piotr Filippovici

40. Mesisen Vladimir Mihailovici 41. Mesisen Nikolai Grigorevici

42. Kordeba-novski Frantz Iosifovici 43. Boico Ivan Makarovici [din familia Boico, devenit sotul Cristinei Marcusohn, mătusa lui V. Tismăneanu sigeneral de grăniceri în R.PR.? – eu stiamcă “Boico” este pseudonume, iar acela avea prenumele “Mihail”] 44. Mocindcea Vassili Markovici 45. Resednik Dionisii Ignat 46. Bordeniuk Mihail Vassilevici
47. Bihovski Vassili Abramovici 48. Takii Diordii [Tache Gheorghe?] Fiodorovici 49. Tokmeak Ivan Vasilevici 50. saragov Semen
Fiodorovici 51. Weisberg Isaak 52. Oleinik Petr Fedoseevici

53. Kolesnik Afanasii Ivanovici 54. Ghebedniuk Timofei Fiodorovici

55. Morgun Pantelei Fedotovici 56. Tisminetki Buzea [din familia “Tismăneanu”?] 57. sarogradski David sesomov 58. Goldenberg Abram
59. Buhman [Bruhmann?] Lazar Abramovici 60. Ciumak Mihail

61. Roitman Iakov 62. Stolear Hana Sruleva 63. Cerkbz [?] Vsevolod Arkadievici 64. Goldstern sismon 65. Dumbravă Anatolii. 66. Bilkis Ilia Isaakovici 67. steinbuk smil 68. Faierstein Ianku Aronovici 69. Goresnic Itzik Meerovici 70. sulman Froim 71. Magazinik Riva Leibovna
72. Magazinik Ghers Leibovici 73. Milman Moise74. Makogon Sonea

75. Kotlear Hanakii Iankelevici 76. Kotlear Mendeii Iankelevici
77. Kotlear smerl Itzicovici 78. Palii Vasilii 79. Balan Isake [?]

116

80. Ghilas Haralambie 81. Staris Silvestr 82. Gogu Profirii 83. Kofteneak Vladimir 84. Deaur [Ghiaur?] Dimitri 85. Harkovei Afanasii 86. Lefter Dionisii 87. Tihotki Valentin 88. Kolker Boruh 89. Kravtov Ivan 90. Naumov Alexei 91. Ghersenzon Sulea Moiseevici 92. Trahtman Idel 93.
Pastusenko Grigore 94. Derkautan Aizik 95. sehtman țalik 96.
Gluhovski Petr 97. Karpis Ivan 98. Lisov Ivan Antonovici 99. Soltuz
Nikolai 100. Gologorski David 101. Kriger Ianik 102. Davidovici
Liubov 103. Pînzaru Ivan 104. Pînzaru Pavel Vasilevici 105. Kazak
Demian Stepanovici 106. Tivnik 107. Tomak Ghiorghii Pavlovici
108. Iasinski Vasilii Ivanovici 109. Kalmatui Stefan 110. Kozman Timku

111. Haralamb Buhor 112. Ciporneak Vanea 113. Ciporneak Haralamb

114. Zelter Zolea 115. Postolake Vasilii 116. Bezbeda 117. Maceak Ivan

118. Eriomenko Grigorii Fiodorovici 119. svet Dimitrii Mihailovici
120. Politiuk sisma [am dat de o atletă americană: Komisarz – dacà nu chiar: Politruknaia…] 121. Strahov Kalinik 122. Samanaki Alexandr Ivanovici 123. Ciobanu Marcu 124. Gutu Dimitrii 125. Kvatkovski

126. strahman Sunea 127. Bruma Semion 128. Halkin Sima 129. Buris Sima 130. Nedelea Ambrozis 131. smunis Itzik 132. Revulet Grigorii

133. Spivak slik 134. țentis Pavel 135. Drobnika Fedor 136. Savka Efim Dmitrievici 137. Kaplan Mioka 138. Hoiut Iosif 139. Sosna Haim

140. Kaplan Avoris 141. țîmbaliuk Kuzma 142. Ciumak Semion

Judetul Orhei
143. Sakara Evghenia Vasilevna 144. Brizma Cearma Aronovna

145. snir Ghenea Livovna 146. Lener Frima Iakovlevna 147. Lefter Roza Avseevna 148. Lerner Opsip Kipelovici 149. sapa-rina Pelagheia Isakovna 150. Zamislovskaia Peloaghelia [?] Moiseevna 151. saposnik Izrail Rubinovici 152. Lerner Venea Markovna 153. Rakul Constantin Gheorghievici 154. Tartovski Solomon Moiseevici 155. Ghelman Riva Haskova 156. Rezingof Sara Haimova 157. Dizingof [nu va fi acelasinume diferit grafiat? – pentru că patronimul este /aproape/ acelasi?] Naum Haimovici 158. Malis Motel Abramovici. 159. Cebotari Peisih Haimovici 160. Grivokopatel Haim Iosifovici 161. Vaiser Haia Iosifovna

162. Moitlis Moisei sumovici 163 Ciobotaru Sara Iosifovna 164. Iaruga Isaak Abramovici 165. Goldman Polina Pavlovna 166. Goldman Isaak Pavlovici 167. Fisman Rahil Davidovna 168. Fisman Estera Davidovna

169. Gers Dafa Davidovna 170. Daici Ghitla slemova 171. Brezman Ekaterina Aronovna 172. Popusku Mira Mendelevna 173. Berekovici

117

Adela Isaakovna 174. Jessan [Josan?] Vasilii Ivanovici 175. Zisler Iankel țalikovici 176. smukler Leib Borisovici 177. Kogan Belemia Moiseevici

178. Tarlev Hanna Ioaakovna [?] 179. Ghintburg Lipa Tudikovici

180. Averbuh Basea Livovna

Judetul Bender
181. Ertberg Amika 182. Burlak Fiodor 183. Slipakov Nikolai

184. Tabanov Elifer 185. Gabdzea Feodosii 186. Bazarov Dmitrii

187. Taran Iakov 188. Kovtunenko Ivan 189. Bicikov Victor
190. Bicikov Boris 191. Zavada Victor 192. Grinberg Hava 193. Kofman Zelma 194. Kofman Fanea 195. Mozes Evghenii 196. Sisman Frida
197. Goldstein Iakov smulevici 198. Haikim Idel Gherskovici
199. Zelter Zaiveid Leibovici 200. Rosko Rahman Davidovici 201. Kîsa Hristofor Ivanovici 202. Kelmenciuk Zinovii Ivanovici 203. Borisova Zinaida Ivanovna 204. slapakov Nicolai Abramovici 205. Pronoza Evghenii Ilici 206. Brodskaia dora Zaharovna 207. Koroli Boris Iakovlevici 208. Brodskaia Janna Zaharovna 209. Leah Ivan Zaharovici

210. Dmitrieva seifa Iosifovna 211. Prokopet Moisei Iosifovici

Judetul Bălti
212. Kolker Moisei Mihailovici 213. Birinboim Zolea Nutoviei
214. Barenboim Abram 215. Lerner Lona Idelovna 216. Rabenko Alexandr Israilevici 217. Rapaport Beeno Boris 18. Kusnir Semion Aronovici 219. Goldis Abram Isaakovici 220. Garber Sioma OvsiIankelevici 221. Weisman Toivi saevici 222. Rozneblat Moise Lipov

223. Roll Valter Livovici 224. Kusnir Haia Eftimovna 225. Birinboim Monea Nutuvici 226. Kat Oscar Gers-Berovici 227. Kevilevin Ihil Moskovici 228. Kiseleva seiva Zisileva 229. Bujor Tatiana Iakovlevna

230. Ghelman Vaitraub Fanea Pinkrovna 231. Roizman Nlemi Borisovna

232. Harak Polea Zelmovna 233. Grinberg Misa 234. Ghelman Ivte Itkovici 235. serman Moise Beilovici 236. Fux Naftul Abramovici

237. Rîlskii Grigorii Afanas 238. Haot Niusin Ghersovici 239. Jukovskii Boris Iosifovici 240. țuprik Aizea Davidovici 241. Rudima Anton Gheorghevici 242. Kleiman Moise Isaakovici 243. Pogorelovski Mihail Samuilovici 244. Babinetki Ivan Pavlov 245. Zernovoi Ivan Ivanovici
246. Reaboi Andrei Anufrievici 247. Stratiiciuk Iakov Stepan
248. Gomeniuk Ivan Eliseevici 249. Grinberg Haia Solomonovna

250. Grinberg Fira Izrailevna 251. Leabis Tatiana Isidorovna

118

252. Vikinskii Fiodor Ivanovici 253. Gavriliuk Petr Petrovici 254. Golik Ivan Andronovici 255. Glinberg Moise Grigorevici

Tabelul nr. 4
Membri PCR., basarabeni, bucovineni sositi în URSS în calitate de emigranti politici (fosti voluntari ai Armatei Republicane în Spania s.a.) pe care CC al PCR îi recomandă pentru a fi transferati P.C. b din toată Rusia

1. Tismenetki Leon Moiseevici [Tatăl lui Vladimir Tismăneanu]
2. Telmer Elias 3. Kleiman Moisei Solomonovici 4. Vihrev Abram Naumovici.

După 23 august 1944 în România:
Ana Pauker, Iosif Kisinevschi, Leonterăutu, M. Roller, Ghizela Vass, Valter Roman, Ana Toma, Alexandra Sidorovici, Brucan…

…Nikolschi (Grünberg), Sergiu Nicolau (Nikonov), Victor Nicolau (Sasa Cacica), Vidrascu (Didenko), Ranghet, Petruc, Protopopov, Gonciariuc, Alexeiev, Gribici, Silvia Ebner, Löbl, Teodor Rudenko, Pantelei (“Pantiusa”) Bodnarenco, Borilă, Coliu, Bucikov, Teisanu, Oprescu, Schlesinger, Bercovici, Ijak, Szabo Eugen, Strul Mauriciu, Andrei, Zalman, Nenciu, Hirsch, Hida, Friedlander, Kohner, Sadovici, Gluvacov, Breban, Grigore “Grisa” Naum (seful comandoului care a furat din Arhive dosarele tratînd “Basarabia siEvreii”), Mănescu, Ranga, Mazurov, Milea, Dullberger, Antoniu (Aritonovici Samy), Andreescu (Matusevici Nathan), S. Fischer, S. Ziegler,răzvan Sergiu, Rosca, Milescu (Davidovici), Ciaslavski, Franka, Turkischer, Haber, Butika, Hary Bogdan, Ervin Voiculescu, Fux Beria, Herscovici, Weiss, Kohn, Edelstein, Rodelstein, Hâncu Wistig, Popic, Dascălu, Goldberger Miklos, Hollinger, Herisan, Zeller, Kohler, Pangratiu Patriciu, Pacher, L. Năvodaru, Löwi, Massler, Schwebel, Gruia, Roth, Breiner (Beiner, Bayner) Sigismund, Preiszler, Stern s.a., s.a. …

119

N O T E

1) Nu doar din RSSM – sinu doar din URSS – ci din toatetările europene din “Lagărul Socialist”.

2) Lui M. Bruhis i-a scăpat o mărturisire despre realitatea-reală
sovietică: asadar începînd de la Revolutia bolsevică din 1917 până în jurul anului 1972 – deci o jumătate de secol! – evreiifăcuseră parte din altă categorie de cetăteni (sovietici, se întelege), cea a minoritarilor (numeric) supraprivilegiati, cu un termen vulgar, dar exact: casta stabilor; a celor care aveau – spre deosebire de restul membrilor “societătii socialiste în drum spre comunism”, drepturi: politice, economice, culturale, dreptul de-pasaport – intern, dar siextern…

Dar vai lor, evreilor sovietici, trup sisuflet devotati cauzei comunis-mului, din primele zile ale Marii Revolutii din Octombrie: de prin anii 70,fără a se mai tine seama de meritele lor istorice în edificarea primului stat comunist, deci a primului stat terorist din lume (cu pornire în «Teroare!, Teroare!, Teroare!» cuvânt de ordine rostit de Lenin, pus în practică de Trotski, dus la perfectiune de Stalin), printr-o hotărîre (bruscă, neasteptată, adevărată lovitură de trăznet!) din partea ne-evreilor: rusi, ucraineni “antisemiti”, evreii fuseseră coborîti la nivelul celorlalti cetăteni sovietici, eternfără drepturi…

Ce nedreptate, câtă ingratitudine din partea stăpânilor rusi! Coborîresă fi fost? Sau doar o vulgară – dar cât de tragică pentru

evreii din lumea întreagă! – egalizare prin… darea jos din susul unde stătuseră cocotati atâtea decenii, percepută sidenuntată de ei însisica… “persecutie antisemită”, în realitate o nevinovată atingere a supradrepturilor însfăcate sipăstrate cu ferocitate de “egalitaristii comunisti” din casta privilighentiei?

Această măsură istorică (subliniere neironică) a provocat pe de o parte “fenomenul refuznik” (prezentat de evreii sovietici drept… “cetăteanul care refuză… sistemul politic (comunist)” – siabuziv autoprezentată ca dizidient, când în realitate, refuznik este, nu un oarecare cetătean, ci acel evreu sovieticcăruia i se refuzase viza de emigrare în Israel – deci sionist.
Pe de altă parte – la propriu,să zicem: pe coasta derăsărit a Americii de Nord, mai precis la Harvard – “ideologii” care dominaseră universul inte-lectual – nu doar american – si-au întors pe dos discursul: de unde până atunci erau partizanii “echilibrului terorii” între Est siVest (fiind marxisti sifilo-sovietici din tată-n fiu), brusc s-au declarat împotriva “Imperiuluirăului” (reprezentat, fireste, de URSS: creatia lor). Atunci siacolo a luat nastere “neoconservat(or)ismul”, iar gânditorii de foarte-foarte-stânga de până atunci au devenit – ca prin minune – de foarte-foarte-dreapta si

120

consilieri ai lui Reagan – acum ai lui Bush junior, “patrioti americani apărînd exclusiv interesele Israelului” – dealtfel li se spune: “likudnici”.

incă o dată: cât timp, în URSS siîntările din Europa de Est, evreii aufăcut parte din elita bolsevică, nomeclaturistă, bucurîndu-se de supra-drepturi, evreii americani, marxisti (de nuantă – sic – trotskistă) au jucat rolul de agenti de influentă (teroristi) ai sovietismului; de cum evreii din Raiul Socialist au fost “declasati”, “coborîti”, vorba lui M. Bruhis la nivelului cetătenilor de rând, marxistii americani filosovietici au perceput măsura ca pe un… pogrom. S-au ferit, totusisă o atace frontal, ca pe una “rasistă siantisemită” (pleonasm folosit în Franta) ci au travestit-o în una strict “ideo-logică”, iar ei însisis-au prezentat ca… antisovietici, antimarxisti, patrioti americani…

…Darpăstrînd caracterul de feroce terorist a eternului komisar, în influenta exercitată în viceversitatea-i consecventă.

3) Este siacesta un punct de vedere – al fostului minoritar ultrafa-vorizat chiar fată de majoritari, în Imperiul țarist, devenit, în Regatul României, un minoritar ca oricare altul…

121

O istorie de tip sovietic a “antisemitismului” românesc

Cel mai cuprinzător catalog al ororii acărei victimă a fost comunitatea evreiască din România în timpul celui de al doilearăzboi mondial se datorează lui Matatias Carp sise intitulează: Cartea neagră – Suferintele evreilor din România 1940-1944, cu o prefată de Alexandru safran. Folosesc editia a II-a îngrijită de Lya Benjamin, în 3 volume, editura Diogene, Bucuresti 1996:

“Radu Florian: Din Prefată la ed. II

“Cartea neagră a lui M. Carp face parte dintre lucrările adresate istoriei, scrise pentru istorie (subl. mea, P.G);

“Ziaristi siistorici le neagă [faptele, adevărurile – n.m.], «le scuză», ca sicând umanitatea n-a înfierat o dată pentru totdeauna (s. m.) crima de genocid prin verdictul Tribunalului de la Nürnberg. (…) Cea mai neagră pagină din istoriatării nu este cunoscută de numeroase generatii care n-au trăit-o, asupracărora se revarsă necontenit 1) texte ce le dezinformează, mistifică natura siactiunea regimului antonescian”.

(…) “Oameni de toate vârstele asasinati cu cruzime 2) sunt omorîti a doua oară prin anihilarea destinului lor tragic, a memoriei lor.” (…) “Respectarea memoriei celor ce au fost ucisidatorită discriminării rasiale 3) (s. m.) face parte din demnitatea elementară a oamenilor”. “in lumea de azi istoria respingefără apel tentativele mistificării sale, ale ascunderii umbrelor sitragediilor ei 4) (s.m.)”.

“Goldstein-Goren din partea Fundatiei Goldstein-Goren

“Ca presedinte al Fundatiei sica evreu (…) născut în România, în 1905, am creat în 1987, pe lângă Universitatea din Tel-Aviv un centru de studiere a istoriei evreilor asezati pe meleagurile românesti încă de prin secolul al XIV-lea”