Declaratia lui Dărăsteanu I. Constantin
(Aldine, 30 ian. 2004):

“Subsemnatul (…) cunoscând sanctiunile prevăzute de art. 292 din Codul Penal, cu privire la falsul în declaratii, declar prin prezenta următoarele:

“in ianuarie 1941 lucram la Baza Aeriana nr. 3 Pipera (…) in ziua de 24 ianuarie 1941 am avut o discutie cu un subaltern Preda Petre

(…) care în zilele precedente, 21-23 ianuarie, lipsise de la unitate: era legionar siparticipase la rebeliune. El mi-a povestitcă la Abator se află trupurile neînsufletite ale unor legionari agătate în cinghele, despre care se afirma ca ar fi cadavrele unor evrei uciside legionari. Am raportat comandantului meu comandor inginer Constantinescu Cristea cele aflate de la Preda Petre si l-am întrebat ce crede ca trebuiefăcut. Comandantul mi-arăspuns ca nu stie ce sa facem sicuisă raporteze cele aflate, dar ca mai înainte de orice o asemenea informatie trebuie verifi-cată. Mi-a recomandat sa iau masina-dubită (…) sisă mă deplasez acolo, la Abator,săvăd care este adevărul. (…) Am plecat cu soferul

(…) am intrat pe poarta principală spunând ca mergemsă luăm carne pentru unitate (…). Am intrat apoi în hală siam constatat ca aproape nimeni nu muncea, fiecare se plimba prin hală, de la un grup la altul, se discuta într-o atmosfera apăsătoare, de încordare sigravitate. Am încercat sa intru în vorba cu parlagiii, dar ei mai mult se fereau sa-mirăspundă cand i-am întrebat dacă e adevăratcă undeva, în Abator, se

42

află niste oameni, niste evrei atârnati în cârlige (cinghele). M-aufăcut atentsă fiu mai discret simai prudent. Unul dintre ei, pe care ceilalti îl numeau „nea Vasile” sicare era seful unei echipe de măcelari, mi-arăspuns totusi:
“«Da, domnule, dar nu sunt evrei, sunt români!»
“soferul care ma însotea îl cunostea sine-afăcut prezentările: se numea Stoica Vasile. El mi-aarătat în ce directie se aflau cadavrele sim-afăcut atent sa nu fiuvăzut de oamenii din conducerea Abatorului sau de oamenii de încredere ai acestora. La circa 50 m am gasit locul, unde am ajuns singur, neînsotit de nimeni. Am numărat cadavrele atârnate în cinghele, erau 11 sau 21, am uitat numărul exact, tin mintecă se termina cu cifra 1. Lângă perete se mai afla o grămada de cada-vre, cu hainele murdare de noroi sisânge. Cadavrele atârnate în carlige aveau paltoane pe ele, unul mai aveacăciula (cusmă de blană,tără-nească) pe cap. Am dat putin la o parte paltonul la primele trei cadavre siamvăzut la fiecare rana mortală, din care cursese sânge siîmbibase îmbrăcămintea. Cel de -al treilea cadavru avea sub palton sideasupra hainei ocămasă verde, legionară. Nu m-am mai atins de celelalte cada-vre sim-am întors la sofer. Discuta mai departe cu nea Vasile, pe care l-am întrebat: «Măi, nea Vasile, cine sunt oamenii ăstia?» Mi-a raspunscă sunt legionari împuscati de Armată, ca în jurul Abatorului au fost împuscati mai multi legionari sică acesti legionari au fost adunati din stradă de oamenii de încredere ai conducerii Abatorului, la ordinele acesteia, sibăgati în Abator, unde au fost atârnati în cârlige sideclaratică sunt evrei uciside legionari. Reproduc cuvintele lui Vasile Stoica:

“«Nu sunt jidani, domnule, sunt legionari împuscati de Antones-cu, iar jidanii de la Abator, prin oamenii lor de încredere, i-au târît din stradă în Abator, i-au atârnat în cinghele sizic despre eică sunt jidani».

“Fac mentiunea ca la data aceea Abatorul era o societate admi-nistrată sicontrolată de evrei. Nea Vasile a facut mentiunea: «jidanii nostri, care conduc Abatorul».

(…) “Mentionez ca, în zilele care au urmat, zvonul despre uciderea siatârnarea în cârlige a evreilor la Abator a circulat, dar nu era luat în serios de nimeni. Până sifemeile cele mai simple din mahalaua bucuresteana se întrebau «de ce evreii nu reclamă la Antonescu ce aupătit?»

“Precizez ca nu am fost membru al Miscării Legionare (…) De asemenea, mentionez ca am fost condamnat după 1944 pentru „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale” siamfăcut 11 ani de temnită” (…).

43

Comunicat din Universul, 6 februarie 1941:
“Numărul mortilor sirănitilorcăzuti, dintre rebeli sipopulatia civilă, în Bucuresti, în zilele de 21-23 ianuarie 1941, după datele culese până în prezent de autorităti, se ridică la 490 sianume:
“Răniti: (…) 254.
“Morti: (…) 236.

“Din totalul de 490 derăniti simorti, 346 sunt români iar 144 evrei. Toti evreii morti (118) au fost asasinati de rebeli (subl. mea, P.G.)”.
Până aici nimic de semnalat, cifra oficială a mortilor dintre evrei

(118) nu este departe de 120 – dată de Matatias Carp – însă foarte departe de cea furnizată de la Tel Aviv de Sandu David (“200”).

Ciudată se arată partea finală a comunicatului:

“Majoritatea mortilor siarănitilor a(u)căzut în atacurile date de rebeli asupra Presedintiei Consiliului de Ministri siPalatului Telefoanelor. Prezenta femeilor sia copiilor printre ceicăzuti se datoreste faptuluică rebelii (adică legionarii? – n.m., P.G.) i-au asezat în primul rând în sperantacă sub scutul lor vor putea înaintafără a primi focuri. Mai mult de jumătate din nr. celorcăzuti îl formează comunistii recrutati dintre muncitori, meseriasi, functionari comerciali, sofeuri, ucenici etc” (subl. mea, P.G.)]
Care este adevărul – fie el sidoar statistic: adevărul lui Antonescu sial guvernului de atunci?, adevărul legionarilor?, adevărul evreilor?;

Care este adevărul despre pactul dintre Sigurantă, prin Eugen Cristescu siPCR, prin Constantin David, comunist evreu din Constanta? in virtutea întelegerii, “teroristii” de atuncisă fi fost, într-adevăr, tigani sievrei comunisti care trebuiausă lase impresiacă legionarii ar fi devastat prăvăliile evreilor, i-ar fi batjocorit, asasinat – si“atârnat în cârlige, la Abator”?

in care caz cine l-a asasinat pe Constantin David, erou al clasei mun-citoare? Siguranta? – improbabil, dacă este adevăratcă exista o întelegere de colaborare; comunistii care nu erau la curent cu “ceastălaltă linie a parti-dului” îsisuprimaseră tovarăsul ca trădător?

Dar adevărul nostru: adevărul-adevărat – când îl vom afla? Pentru ce rabinul safran, imediat după “masacru”, a adunat cadavrele evreilor – “de la Abator” – sis-a grăbitsă le îngroape înainte ca autoritătilesă poată face constatările legale?

Să mai pretindă evreiică nu sunt manipulatori de cadavre – la propriu siprin contabilitatea lor, cu totul specială!

Iată o opinie despre: Emanuel Badescu http://www.lumeam.ro/nr3_2006/index.html:

(…)“Destituirea generalului Constantin Petrovicescu, ministrul de interne, a sefului Sigurantei, Alexandru Ghika, si a lui C. Malmuca, director in

44

Ministerul de Interne, sub pretextul ca nu au reusit sa-l depisteze pe asasinul maiorului Döring, a produs o asteptata (de general) deruta si revolta in gruparea simista. Motivand – din necunoasterea in detaliu a prerogativelor puterii lui Antonescu – nepublicarea in Monitorul Oficial a acestei decizii, Ghika si Malmuca au refuzat sa se supuna “acestei ilegalitati“ si s-au baricadat in sediul Sigurantei de pe bulevardul Carol I. Erau insotiti de aproximativ 50 de persoane. Acesta a fost momentul crucial al izbucnirii “razboiului dintre Garda si Antonescu“. (…) Cu aceasta ocazie se poate remarca o excelenta pregatire a gruparii simiste pentru situatii de criza, pregatire insusita prin studierea materia-lului subversiv preluat de la comunisti. Au fost ocupate tipografiile si radioul national. Au aparut manifeste si s-au strigat lozinci de atragere a armatei. S-au lansat zvonuri false. S-a apelat, tot prin manifeste, la sprijinul populatiei, dezvaluindu-se, in spiritul “maniei proletare“, tradarea de neam de care se face vinovat generalul, si asa mai departe. Cine este cat de cat familiarizat cu manifestele bolsevice va observa usor marea asemanare cu acestea a manifes-telor lansate de simisti.

(…) “Este un aspect care ar trebui sa dea de gandit celor ce-i mai confunda pe “codrenisti“, profund anticomunisti, cu “simistii“, care au con-lucrat cu bolsevicii si luptau pentru o “revolutie legionara“, cu atat mai mult cu cat, din miscarile Armatei Rosii de-a lungul frontierei estice, rezulta ca Moscova cunostea indeaproape desfasurarea evenimentelor si pregatea o “interventie de pacificare“. Nu mi se pare o simpla coincidenta. Daca i s-a cerut sau nu ajutor ramane de cercetat. Totusi, pe care legionari i-a chemat Ana Pauker sa lucreze cot la cot cu bolsevicii la “reconstructia“ Romaniei, pe codrenisti sau pe simisti, cei care au compromis nu numai Miscarea Legionara, ci si ideile nationalismului romanesc? Eu cred ca pe simisti.
“De-a lungul celor trei zile de confruntare s-au evidentiat cateva “carac-teristici“ tipice “loviturii de stat“, cele mai importante fiind urmatoarele: s-au lansat actiuni de terorizare a populatiei – cu preca-dere evreiesti -, intr-un sens compromitator pentru cei programati sa piarda puterea; s-a tinut zilnic legatura cu marea putere externa care si-a dat acordul pentru “lovitura“; s-au contraca-rat zvonurile simiste cu zvonuri ale “noii puteri“, producandu-se haos in circulatia “pentru civili“ a informatiei si, evident, panica de care va profita “salva-torul patriei“; adeziunea structurilor adverse (simiste) din teritoriu la “noua putere”.

“Despre terorizarea populatiei in cele trei zile s-a scris cu fluvii de cerneala. Totusi, doar un procent infim de incriminari a fost probat cu docu-mente si fotocopii. Faptul ca Simon Wissenthal si comisia sa nu au anchetat “crimele legionare“ ar trebui sa puna pe ganduri. Au fost devastate magazinele evreiesti sau cele legionare, in cel putin doua cazuri fiind vorba de cele din urma? Au fost atarnati de carlige, la Abator (institutie condusa de trei evrei!), evrei, legionari sau cadavre luate de la Morga? In mod surprinzator, desi actul

45

a fost abominabil, evreii romani si de pretutindeni nu au cautat sa afle adeva-rul. Constrans de acest aspect, sunt liber sa presupun ca era vorba de cadavre substituite de la Morga. La fel de surprinzatoare este aparitia multor evrei ala-turi de echipele de jaf trimise pentru compromiterea simistilor in cartierele evreiesti. Insusi generalul Antonescu fost uimit de aceasta situatie, pe care o va expune in sedinta Consiliului de Ministri din 11 februarie 1941. Citez: “Dintre evrei, nu toti, dar 30-40 000 sunt periculosi si dovada s-a facut cu ocazia rebe-liunii, cand multi evrei s-au asociat elementelor devastatoare din strada. Pentru ca evreii sa se asocieze acestor elemente, aceasta inseamna ca ei au fost pusi in miscare de cineva, intr-un anumit scop si nu puteau fi miscati decat de o actiune comunista dirijata“. (subl. m. P.G.) Cum se vede si cum se va dovedi, pentru evreul comunist nu etnia conta, ci scopul care scuza mijloacele. Posibil ca acesta sa fi fost motivul tacerii asternute ulterior, mai cu seama in anii puterii lui Chisinevski si Nikolski, ani de crunta prigoana antiromaneasca; ma refer, desigur, la neanchetarea cazurilor de jaf si incendiere, precum si a celor de asa-sinare a evreilor nevinovati in zilele de 21-23 ianuarie 1941. Cine si ce i -a oprit pe “tovarasi“ sa faca lumina in acest caz? Nu cumva martorii oculari? Simpla enumerare a mortilor si bunurilor distruse ori pierdute tine de contabilitate, nu de justitie sau de istoria reala”.

5) Pogromul de la Iasi.
in noaptea de 27 spre 28 iunie 1941 (războiul începuse la 22 iunie), la Iasi, sergentul TR Mircea Manoliu, din trupele româno-germane asteptînd plecarea pe front, din proprie initiativă (a se citi:fărăsă fi avut vreun ordin de la superioriisăi militari), a arestat sia împuscat sase evrei, “vinovati” pentru că, în iunie-iulie 1940, în timpul retragerii din Basarabia, evreii îi atacaseră pe militari sipe civili. Sergentului i s-au alăturat grupe germane de politie militară care au maltratat populatia evreiască sub pretextulcăutării unui aparat de radio-emisie. in cursul zilei de 28 iunie soldati români sigermani au atacat locuinte evreiesti,rănind, amenin tînd cu moartea, maltratînd, jefuind numeroase persoane. in noaptea de 28 spre 29 iunie s-au semnalat “provocări” la adresa trupelor germane siromâne (în fapt puse la cale de câtiva legionari din Iasi, de coniventă cu germanii) – s-a tras cu arme de salon siau fost aruncate petarde.
A doua zi (29 iunie) au fost arestate cca 3.000 persoane, în majori-tate evrei. După o anchetă sumară operată de politia militară, de jandarme-rie, de politie (române, acestea), multi evrei au fost liberati, însă germanii i-au re-arestat siaufăcut de gardă la Chestură, pentru a nu mai permite liberările. Arestările au continuat, ajungînd la cca 5.000 persoane. in aceeasizi (29 iunie) Mihai Antonescu, vicepresedinte al Consiliului de Ministri a ordonat evacuarea din Iasia întregei populatii evreiesti (în jur de 45.000

46

persoane) – măsură ulterior abandonată.
La 30 iunie, printr-un ordin telegrafic, Ion Antonescu a decis: toti evreii comunisti, posesori de arme side steaguri rosiisă fie executati. Până în acel moment fuseseră împuscati cca 300 evrei iar 50 au fostrăniti. Executiile au continuat – comunicatul lui Antonescu de la 2 iulie vorbea de un total de 500 persoane executate;

“Trenurile Mortii” (30 iunie-1 iulie 1941).
in urma Pogromului de la Iasi, la 30 iunie 1941 au fost formate două trenuri. Până la îmbarcarea evreilor, trupele germane de politie militară – între care o echipă de 10-12 membri ai organizatiei “Todt” s-au aflat în frunte.

Primul tren, cu 2.530 evrei, luat în primire de Corpul Gardienilor Publici, a fost evacuat la Târgu Frumos. Cel de al doilea (1.974 evrei) a fost trimis la Podu Iloaiei.

Primul tren, după ce afăcut un popas la Târgu Frumos – unde a lăsat 654 cadavre – a fost dirijat din Ordinul Ministerului de Internecătrecălărasi: a ajuns abia în 7 iulie. Pe acest traseu trenul a fost luat în primire de Jandarmerie. Bilantul – teribil: 1.519 morti (din care doi împuscati pentru că încercaserăsă fugă).

Când cel de al doilea tren a ajuns la destinatie s-a constatatcă din pricina maltratărilor prealabile, a conditiilor îngrozitoare de transport (vagoane supra-aglomerate, închise ermetic,căldură, lipsă de apă) 1.198 persoane muriseră; 776 supravietuiseră.

Ordinele de evacuare sicele privind tratamentul evreilor pe traseul “trenurilor mortii” au fost date de generalul Ion Antonescu side Mihai Antonescu. Ele aufăcut parte din represiunea organizată pentru arăzbuna atacurile evreilor din timpul retragerii din Basarabia sidin Bucovina de Nord (28 iunie-3 iulie 1940) sipentru “solutionarea problemei evreiesti”.
De aplicarea lor s-au ocupat: Politia, Jandarmeria, Armata siCorpul Gardienilor Publici – cu asistenta autoritătilor locale – măsurile fiind super-vizate de ofiteri de la Marele Cartier General al Armatei Române.

(Nota nr. 5 a fost redactată la cererea autorului de istoricul Mircea Stănescu).

6) Scrisoarea adresată lui Elie Wiesel decătre un concetătean de-alsău din Sighet: initial apărută însăptămânalul newyorkez Meridianul Românesc – nu se mentionează data – difuzată apoi pe internet:
“Stimate domnule Elie Wiesel,
“La sfarsitul lunii iulie 2002 ati revizitat orasul dvs. natal – Sighetul Marmatiei, din Romania, si ati retrait atat amintirile frumoase din perioada copilariei cat si amintirile dureroase privind tragedia deportarii la lagarul

47

de exterminare nazist din Auschwitz (1944).
“Cu aceasta ocazie ati spus locuitorilor din Sighetul Marmatiei urmatoarele: «Cei mai multi dintre dvs. v-ati nascut dupa aceea. Tot ce s-a intamplat atunci nu este responsabili-tatea dvs. Poate ca parintii si bunicii dvs. mai traiesc. Duceti-va acasa si intrebati-i cum era atunci cand aici la Sighet traia o comunitate evreiasca prospera si cum acum nu mai este nici un evreu. Intrebati-i cum s-au simtit dupa acea noapte, dupa 1944, daca au dormit bine dupa aceea».

“Deci doriti ca baiatul meu sa ma intrebe ce am facut eu in 1944 cand trupele nemtesti si unguresti v-au trimis la lagarul de exterminare nazist de la Auschwitz. Doriti sa stiti daca «am dormit bine dupa aceea». Acum, in 2002, gasesc afirmatiile dvs. foarte jignitoare. Stiti foarte bine ce s-a intamplat cu populatia romaneasca din Sighet intre 1940-1944, deoarece citindu-va memoriile inteleg ca va place istoria. Sa mergem impreuna in timp si sa analizam ce am facut eu si ce ati facut dvs. in perioada 1940-2002.
“Eu m-am nascut in 1922, in Sighet. Parintii mei fusesera impro-prietariti in 1925 dupa reforma agrara si traiau destul de bine din munca pamantului si cresterea animalelor, fiind bine -vazuti in comuni-tate ca tarani instariti. In 1939, am urmarit cu frica miile de refugiati din Polonia care au trecut prin orasul nostru. Aveam 17 ani atunci si intelegeam ca ceea ce se intampla in Polonia era foarte grav. Parintii mei cautau sa ma linisteasca, spunandu-mi ca Anglia si Franta ne vor apara! Dar, la sfarsitul anului 1939, Polonia era impartita intre Germania si Rusia, timp in care Franta si Anglia au stat si s-au uitat si nu au facut nimic!

“In urma Pactului Molotov-Ribbentrop, pe data de 26 iunie 1940, Rusia a dat un ultimatum Romaniei sa evacueze Basarabia si Bucovina de Nord. Dupa cum stiti foarte bine, comunistii rusi imediat au activat ‘Coloana a V-a’ din Basarabia si Bucovina de Nord, formata din minoritatile ostile guvernarii romanesti (rusesti, ucrainene si evreiesti), care au ucis multi romani civili, autoritati romanesti si trupe romanesti care se retrageau. In urma acapararii de catre comunistii rusi a Basarabiei si Bucovinei de Nord, peste 350.000 de romani au devenit refugiati. 200.000 de romani au fost deportati in Siberia si peste 150.000 de romani, in special cei care in 1918 au militat pentru Unirea cu Romania au fost exterminati. Noi, romanii din Sighet am trimis bani si ajutoare refugi-atilor romani din aceste provincii romanesti furate de rusi. Poate va aduceti aminte ca si prin Sighet au trecut cateva sute de refugiati romani din Bucovina de Nord.
“Acum, la randul meu, va intreb: dumneavoastra, familia

48

dumneavoastra si comunitatea dvs. evreiasca din Sighet, ce ati facut pentru acesti refugiati romani? Cum ati dormit intre 26-27 iunie 1940, cand atat de multi romani au suferit cumplit?

“Din pacate, peste putin timp, la o luna si jumatate dupa trage-dia din Basarabia si Bucovina de Nord, a venit si randul nostru, al romanilor din Sighet sa suferim. Pe data de 30 august 1940, in urma Dictatului de la Viena impus de Hitler, Romania a fost fortata sa cedeze Ungariei Transilvania de Nord, inclusiv orasul Sighet. Peste 300.000 de romani au devenit refugiati sau au fost expulzati, mii de romani au fost batuti si omorati. Prigoana autoritatilor unguresti impotriva romanilor a fost cum-plita. Dupa cum stiti foarte bine, dle Wiesel, o mare parte din populatia romaneasca din Sighet a fost nevoita sa se refugieze in Romania. Cei care au ramas au fost terorizati (batuti, inchisi, omorati), de catre autoritatile unguresti. In perioada 1940-1944, peste 50.000 de romani au fost omorati de autoritatile unguresti in Transilvania ocupata. Imi amintesc cum in primele zile cand au intrat trupele unguresti in Sighet, comunitatea ungureasca si evreiasca din oras era foarte fericita pentru ca «s-a terminat cu ocupatia romaneasca».

“In cartea All rivers run to the sea singur declarati: ‘A conse-quence was that Sighet became Maramorossziget again. The population joyfully greeted the first ‘motorized’ units of the Hungarian Army: troops on bicycles. My mother, too, was pleased with our change of nationality. For her is was a kind of return to her childhood for which thanks were due to God’ – pag. 28. (‘O consecinta a fost aceea ca Sighetul a devenit din nou Maramorossziget. Populatia a salutat cu bucurie primele unitati ‘motorizate’ ale armatei ungare: trupe pe bicicleta. Si mama mea s-a bucurat de schimbarea nationalitatii. Pentru ea aceasta a insemnat o intoarcere la copilarie, fiind recunoscatoare lui Dumnezeu’).

Asa ca acum, la randul meu, va intreb, dle Elie Wiesel, cum aveti tupeul si lipsa de omenie sa ma intrebati cum am dormit in 1944, cand intre 1940-1944 nu ati facut nimic pentru familia mea, care a suferit cumplit in urma teroarei unguresti.

“De ce acuzati pe romanii din Sighet ca nu au facut nimic pentru comunitatea evreiasca, cand stiti foarte bine ca romanii din Sighet din 1940 si pana in 1944 au suferit cumplit sub teroarea adminis-tratiei unguresti, erau oropsiti si nu aveau puterea politica si militara sa faca ceva?

“Dle Elie Wiesel, la randul meu, vreau sa stiu cum v-ati simtit dupa august 1940 cand romanii din Sighet au fost prigoniti si omorati de autori-tatile unguresti. Vreau sa stiu daca dupa august 1940 «ati dormit bine».

49

“Dar sa continui amintirile despre Sighet. In 1941, autoritatile ungare au dat afara familia mea de pe pamantul pe care il obtinuse in urma reformei agrare din 1925. In septembrie 1941, am ajuns refugiati la Ploiesti, la un unchi al mamei. In anul 1943, cand aveam 21 de ani, am fost inrolat in Armata Romana. Pana in 1944 am luptat pe frontul rusesc, din 1944 am luptat pentru eliberarea Transilvaniei de sub unguri si in 1945 ma aflam cu trupele romanesti la granita Ungariei cu Cehoslovacia.

“Impreuna cu familia mea m-am intors la Sighet in primavara anului 1946, la varsta de 26 de ani, dupa o absenta din Sighet de 5 ani. Ne-am intors la pamantul nostru si cu greu am incercat sa ne refacem viata. Casa noastra am gasit-o distrusa si tot ce lasasem fusese furat de vecinii nostri (!) din Sighet.

“Dupa cum stiti si scrieti in cartea All rivers run to the sea, dupa 1944, trupele rusesti au pus ca sefi ai politiei, inchisorilor si lagarelor de munca obligatorie pe o multime de tineri evrei comunisti. ‘The red army had given control of the police to some young Jewish communists returning from Bucharest, the labor battalions, and the camps. Whom else could they have any confidence in? (one of them, Aczi Mendelowics, later became Amons Monor, chief of formidable Shin Beth Security Service in Israel‘) – pag.147-148 (‘Armata Rosie a dat politia pe mana unor tineri evrei comunisti intorsi din Bucuresti. De asemenea si lagarele de munca si inchisorile au capatat sefi similari. In cine altci-neva sa fi avut rusii incredere? (unul dintre acestia, Aczi Mendelowics, a devenit mai tarziu Amons Monor, seful formidabilului Serviciu Secret israelian, Shin Beth). Acesti comunisti evrei au inceput o adevarata teroare impotriva a tot ce era omeneste’.

“Incepand cu primavara anului 1947, in inchisoarea din Sighet, pe care cred ca v-o amintiti deoarece era o cladire impozanta, constru-ita la 1897, au inceput sa fie inchisi „dusmanii poporului si ai noii societati”.

“Dupa abdicarea fortata a Majestatii Sale Regele Mihai I al Romaniei, comunistii au venit la putere in toata Romania. La inchisoa-rea din Sighet a fost adus mai intai „Lotul Visovan”, compus din 18 elevi si studenti maramureseni arestati de comunisti (stiti foarte bine cine au fost acesti comunisti in Sighet). Pe urma au urmat fosti ministri, militari, academicieni, profesori universitari, ziaristi. Printre ei se numarau Iuliu Maniu, Constantin (Dinu) Bratianu, Gheorghe Bratianu, Mihai Manoilescu, Aurel Vlad, Daniel Ciugureanu, Ioan Pelivan, Constantin Argetoianu, generalii Mihail Racovita si Ion Rascanu, preoti greco-catolici si romano-catolici, precum Ioan Suciu, Anton Durcovici, Traian Frentiu,

50

Vasile Aftenie. Toti acestia si multi altii au murit in inchisoarea de la Sighet. “Cu ce i-ati ajutat, dle Elie Wiesel, pe acesti romani exterminati de teroarea comunista? La vremea respectiva erati la Paris si ati fi putut

ridica glasul despre holocaustul rosu, care a exterminat peste 1.200.000 de romani in lagarele de exterminare raspandite pe intreg teritoriul Romaniei!
“Holocaustul rosu a durat in Romania din 1946 pana in 1989. In toata aceasta perioada, ce ati facut, dle Elie Wiesel, pentru romani si Romania in care v-ati nascut, «cum ati dormit: bine»?

“Si cum se face ca in 2002, cand ati revizitat casa natala din Sighet, nu v-ati oprit si la muzeul holocaustului rosu din Sighet, care se afla aproape de casa dvs.? De ce nu ati avut curajul sa vedeti prin ce teroare si tragedie au trecut toti cetatenii Romaniei (romani, unguri, evrei, germani etc.) in perioada 1944-1989? Dle Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace si purtatorul a U.S. Congressional Medal of Honor, de ce nu ati gasit potrivit si cuvenit sa depuneti o floare la Sighet in memoria celor exterminati in timpul holocaustului rosu? Prin aceasta atitudine a dvs., toti acei martiri ai neamului romanesc au murit pentru a doua oara! «Ati dormit bine dupa aceea», dle Elie Wiesel?

“Viata mea dupa 1946 a fost un cosmar. Trupele rusesti si tinerii comunisti la putere in Sighet terorizau populatia, iar in 1950 au inceput colectivizarea. In 1954, impreuna cu alti „tarani instariti”, am fost arestati si judecati ca dusmani ai poporului si trimisi la lagarul de exterminare de la Canal, din Dobrogea. Doar cu ajutorul lui Dumnezeu am supravietuit! Dupa ce am fost eliberati in 1960, mi-am continuat viata mizerabila in Romania sub dictatura comunista.

“Prin intermediul ziarului Meridianul Romanesc va trimit aceasta scrisoare, dle Elie Wiesel. Vreau sa stiu: in toti acesti ani, din 1945 pana in prezent, ce ati facut pentru cetatenii romani (romani, unguri, evrei, germani etc.) terorizati si exterminati de holocaustul rosu? Vreau sa cunosc: cand stiati ca noi suferim asa de cumplit, cum puteati sa dormiti bine la Paris, Florenta, New York, Washington D.C.?
“Cu stima,
“Gheorghe Dima
“Concetatean din Sighet”

7) in Franta ocupată evreii fugiti din Estul Europei ca urmare a persecutiilor “fasciste, antisemite”, începînd de la 1 septembrie 1939, pe lângă traditionalul spionaj în favoarea U.R.S.S. (deci în a Germaniei! – până la 22 iunie 1941, vreme de 22 luni!), participaseră la sabotarea industriei derăzboi franceze – fiindcă asa le ordonase Stalin, cel care îl felicitase pe Hitler după Capitularea Frantei; însă sidupă declansarearăzboiului contra

51

Sovietelor, la 22 iunie 1941, conducerea kominternistă a “Rezistentei” (Jacques Duclos si“Holban”) nu a ezitatsă -i denunte Gestapoului pe rezistentii nesupusiMoscovei, printre care cei din “grupul Manouchian”, Afisul Rosu : 23 oameni arestati, executati de germani, exercitiu în care a excelat evreul basarabean Boris Bruchman zis “Holban”; zis “Roger”, seful brigăzilor MTI-MOI.

Mizerabilului spion sovietic în Franta ocupată de germani putin îipăsa de Franta martirizată, Matria lui era URSS, Tatălsău: Stalin. in numele acestor “valori”, evreul spion sovietic “Holban”, îl chemase la o întâlnire conspirativă pe franctirorul Davidowitz – siîl împuscase, fiindcă acesta descoperise complicitatea germano-sovietică, în Franta, mai grav: legăturile lui Jacques Duclos, secretarul-general al P.C. Francez siale lui “Holban”, agent NKVD, cu Gestapoul.

Ca sisubalterna sa, Cristina Marcusohn, eroină a Rezistentei Franceze (soră cu mama lui Vladimir Tismăneanu, Hermina) – devenită Luca, apoi “Boico”, după… pseudonimul sotului, evreu rus, uns general de… Grăniceri, adică de M.A.I., “Holban”-Bruchmann – siel “erou” al aceleiasi… Rezistente – s-a întors în România – întors… prin expulzare din Franta, pentru spionaj în folosul URSS, în acelasilot cu Mariana siMihai sora, E. Herskowitz, tatăl lui Alain Paruit, I. Coteanu, lingvistul. După 1945 a avut “mari-responsabilităti”: general de Securitate. Ca siCristina Boico – ea cu “mari-responsabilităti în îndrumarea ideologică” (stalinistă) – “Holban”-Bruchman s-a strecurat în Franta, în 1984, unde – ca si, din nou, Cristina Boico! – s-a plâns, în presă,că în România fusese “victimă a epurărilor antisemite”…să le plângi de milă “victimelor antisemitismului românesc”!

8) din volumul Instaurarea totalitarismului în Romania (St.rădulescu-Zoner, D. Buse, B. Marinescu, editura Cavalioti, 1995) Cu două luni înainte carăzboiulsă se fi sfârsit au început, la noi, procesele:

“1945
“19 martie

-Printr-un jurnal al Consiliului de Ministri se dispune arestarea urmatori-lor generali sub invinuirea de crima de razboi: Ilie Steflea (fost sef al marelui stat major; va muri in detentie in 1961); Gh.Cialik, Gh. Potopeanu (fost ministru in guvernul constituit la 23 August 1944), Atanasie Trincu, Radu Korne (dupa un regim barbar de detentie la Jilava va muri la 28 aprilie 1949), Gh Teodorescu (fost director general la P.T.T).

52

“Aprilie 2 (1945)
-Aurel Baranga incepe sa publice in Romania Libera o suita de reportaje asupra vietii detinutilor din fostele lagare de concentrare din Transnistria

“Aprilie 13 (1945)
-Aurel Baranga publica in Romania Libera un reportaj intitulat „Patru ani de jaf, tilharie si omor. Cum se judeca la Cernauti sub Antonescu”. In numerele urmatoare ale aceluiasi ziar, Aurel Baranga semneaza o serie de reportaje despre viata in lagarele de concentrare din Transnistria.

“Mai 3 (1945)
-Consiliul de Ministri hotareste, in baza actului de acuzare intocmit de acuzatorii publici Avram Bunaciu si D. Saracu trimiterea in judecata a primului lot de criminali de razboi, compus dintr-un grup de militari in frunte cu generalul de corp de armata Nicolae Macici [… va fi condamnat la moarte de Tribunalul Poporului. Prin decret regal, pedeapsa va fi comutata in munca silnica pe viata. A murit in inchisoarea de la Aiud, in 1950]. Acesta din urma este invinuit de condu-cerea represaliilor impotriva populatiei civile din Odesa (22-23 oct.1941) dupa aruncarea in aer de catre partizani, a comandamentului armatei romane din oras.

“Mai 4 (1945)
-Alexandra Sidorovici (sotia lui Silviu Brucan), acuzator public, intocmeste actul de trimitere in judecata a lui Vladimir Luciu, fost sef al Sigurantei din Cernauti. Concomitent, conform unui anunt din Scinteia, acuzatorul public Alexandru Draghici ancheteaza „o noua banda de agenti ai Sigurantei din regimul de teroare al lui Antonescu”.

“Mai 5 (1945)
-Scinteia publica completul de judecata aprobat de Lucretiu Patrascanu pentru primul lot de criminali de razboi : Ilie Tobrea (consilier la Curtea de Apel Bucuresti), Alex Voitinovici (judecator Tribunalul Bucuresti), Vasile Nita (munci-tor), Gh.Ionescu (constructor), P. Brutreanu (industrias), Ion Pauna (muncitor), Ionita Dumbrava (taran), C Tiulescu (muncitor), S.Nitulescu (avocat).

“Mai 14 (1945)
-Primul lot al „criminalilor de razboi”. Apararea invoca incompetenta si neconstitutionalitatea completului de judecata si a incadrarii juridice a acuzatiilor. In replica, acuzatorul Avram Bunaciu sustine ca „legea aceasta dupa care ii judecam e speciala fiindca si faptele lor sint speciale”

53

“Mai 15 (1945)
-Comentind procesul primului lot de „criminali de razboi” oficiosul CC al PCR sustine ca Tribunalul Poporului din Romania este „prima instanta in care setea apriga de dreptate a poporului roman se imbina cu cele mai inalte principii de justitie umana”

“Mai 16 (1945)
-In Scinteia, Alexandra Sidorovici, acuzator public, declara „Nici o iertare pentru criminali !”

“Mai 20 (1945)
-In Bucuresti ca si in alte orase din tara au loc intruniri organizate de Uniunea Patriotilor in care se cere pedeapsa capitala pentru cei judecati de Tribunalul Poporului. Comentind aceste manifestatii N. David scrie in Scinteia : „Poporul se ridica in unanimitate printr-un plebiscit spontan si navalnic, un adevarat plebiscit al dreptatii si omeniei ultragiate, cerind in glas de tunet «Moarte criminalilor de razboi !»”

“Mai 21 (1945)
-“Din mii de guri, un singur strigat. Din mii de piepturi o singura dorinta: «Moarte criminalilor de razboi ! Moarte ucigasilor ! Moarte lor!»” – scrie Aurel Baranga in reportajul sau.

“Mai 22 (1945)
-Se anunta sentinta in procesul “criminalilor de razboi” Sint condamnati la moarte Macici Nicolae, Trestioreanu Const., Niculescu Mihail, Ionescu Radu, Balaceanu Eugen, Calotescu Cornel, Marinescu Stere, Zlatescu Gh., Georgescu Ion, Finkelstein Beniamin, Buradescu Sever, Popescu Cristodor, Cichir Dumitru, Isopescu Modest, Padure Aristide, Manescu Vasile, Crestinu Avram, Ambrus Romulus, Ghineraru Fl, Gavat Stefan, Wilentz Alfred, Cuveta Serghie, Bulatu Dumitru, Grigorescu Gh., Dumitrescu M., Patrascoiu Nic., Solomon Stefan, Mihailiuc Const. si Haranga Ion, ceilalti inculpati fiind condamnati la pedepse privative de libertate intre munca silnica pe viata si un an de inchisoare corectionala. Potrivit unui reportaj aparut ulterior in Scinteia, dupa pronuntarea sentintei, publicul din sala a scandat «Traiasca Tribunalul Poporului! Traiasca acuzatorii publici !»”

“Mai 24 (1945)
-In legatura cu procesul primului lot de „criminali de razboi”, recent incheiat, Grigore Preoteasa sustine in Romania Libera ca acesta s-a desfasurat de-abia dupa 8 luni de la 23 August 1944 deoarece „reactiunea din Romania s-a opus”.

54

„Pentru ce Maniu, Bratianu si Radescu au intirziat si impiedicat arestarea si condamnarea lor ?”…

“Mai 28 (1945)
-Curtea de Casatie, sectia II, prezidata de Gh. Tanasescu respinge recursul intentat de lotul de „criminali de razboi recent condamnati de Tribunalul Poporului”.

“Mai 30 (1945)
-Incepe procesul ziaristilor „criminali de razboi” si „vinovati de dezastrul tarii” : Pamfil Seicaru (disparut), Ionel Dumitrescu, Stelian Popescu (disparut), Romulus Dianu, Ilie Radulescu, Alex. Hodos, Radu Demetrescu Gyr, Grigore Manoilescu, (disparut), Nichifor Crainic (disparut) sa. Acuzatori publici : c.Vicol, Alexandra Sidorovici, Ion D. Ioan si Avram Bunaciu. In actul de acuzare dat publi-citatii se mentioneaza : „prin articolele din ziare, brosuri sau conferinte” cei trimisi in judecata „s-au pus in slujba propagandei fasciste sau hitleriste si au contribuit, prin actiunea lor, la mentinerea unui regim odios si a unei politici externe nefaste „.

“Mai 31 (1945)
– Sub titlul “Viperele”, Miron Constantinescu scrie in Scinteia ca ziaristii ce au aparut in fata Tribunalului Poporului sint „gangsterii presei, simbriasii lui Goebbels, vinzatorii de tara”. „Cu scirba si ura priveste poporul roman la ei, cu ura si scirba privim hoiturile lor minjite cu singe.”

– „Salariatii” ziarului Universul, intruniti in sedinta sindicala cer „pedepse exemplare” pentru Stelian Popescu si ceilalti ziaristi judecati de Tribunalul Poporului.

“Iunie 1 (1945)
-In capitala Apararea Patriotica organizeaza mitinguri, prilej pentru „cetatenii indignati” sa ceara sanctionarea „ziaristilor fascisti”.

-Regele semneaza, la propunerea guvernului, decretul de comutare a pedepsei in munca silnica pe viata pentru toti condamnatii la moarte sub acuzatia de criminali de razboi formulata de Tribunalul Poporului in primul proces.

“Iunie 4 (1945)
-Continuindu-si seria proceselor Tribunalul Poporului pronunta sentinta in actiunea intentata impotriva „gazetarilor tradatori” Sunt pronuntate doua condam-nari la moarte, ambele in contumacie : Pamfil Seicaru si Grigore Manoilescu, 8 condamnari la detentie pe viata : Romulus Seisanu, Ilie Radulescu, I.P. Prundeni, Gabriel Balanescu, Pan Vizirescu, Aurel Cozma, Nichifor Crainic, Stelian Popescu (in contumacie) si mai multe condamnari intre 12 si 20 de ani : Ionel Dimitrescu,

55

Al Hodos, Radu Demetrescu-Gyr. Tuturor acestora li se confisca atit averea lor cit si averea descendentilor. Toti fac recurs.

“Iunie 13 (1945)
-Deosebit de activ, recent infiintatul Tribunal al Poporului trece la judeca-rea deja a celui de a-l treilea lot de „criminali de razboi”. Printre acuzati se numara Vasile Agapie, fost comandant al lagarelor de la Virtujeni si Marculesti, Dionisie Fotino, preot militar la Iampol, Ion Mihaiescu, N. Paliga, Naum Hristu etc. Acuzatii sint invinuiti de „crime , masacre si jafuri” la Ribnita, Marculesti, Iampol.

“Iunie 19 (1945)
– Tribunalul Poporului da sentinta in cel de al treilea lot al celor acuzati de crime de razboi. Sint pronuntate 4 condamnari la munca silnica pe viata (doua in lipsa) 3 condamnari la 25 de ani de munca silnica, doua la 20 de ani, una la 15 ani, una la 8 ani, etc.

“Iunie 28 (1945)
-Tribunalul Poporului incepe judecarea celui de al 4-lea lot de „criminali de razboi”. Actul de condamnare este intocmit de Alexandra Sidorovici si A.C. Mocanu, acuzatori publici. In boxa se afla 11 persoane printre care si Ioan Topor, fost general de jandarmi.

“Iulie 13 (1945)
-Tribunalul poporului incepe judecarea la Bucuresti a celui de al 5-lea lot de „criminali de razboi”, acuzati de actiuni antisemite, internari in lagare si detasamente de munca.

“August 3 (1945)
-La tribunalul poporului din Bucuresti incepe procesul celor 21 de fosti angajati ai sigurantei generale, Sigurantei Prefecturii Capitalei si Sigurantei Chesturii Cernauti. In boxa sint prezenti numai 12 acuzati in frunte cu directorul Sigurantei, Emil Iagolnita.

“August 7 (1945)
-In urma urma anchetei declansate la Cluj de autoritatile locale coordonate de ministrul de interne Teohari Georgescu si ministrul de razboi Vasiliu-Rascanu se stabi-leste ca incidentele de la 5 august” au fost puse la cale de elemente fasciste” si anume 15 membri ai PNT, in frunte cu Emil Hatieganu, aflati in stare de arest…

“August 8 (1945)
-Se pronunta sentinta in procesul intentat fostilor angajati ai Sigurantei: 6

56

dintre acuzati (unii in contumacie) sint condamnati la munca silnica pe viata si confiscarea averii.

“Septembrie 10 (1945)
-La sectia IV a Curtii Martiale incepe judecarea procesului celor 33 de inculpati ce alcatuiesc primul lot din organizatiile teroriste T si Tinerimea Libera […] majoritatea acuzatilor sint membri ai organizatiilor de tineret ai PNL in special si PNT, studenti la drept, filosofie sau politehnica. Printre acestia se afla si Adriana Georgescu, tinara avocata, fosta sefa de cabinet a gen. Radescu, arestata inca din 29 iulie. Ea a fost anchetata de temutul tortionar Nicolski si torturata in mod bestial. […] de acelasi tratament „beneficiasera” si ceilalti acuzati. […] Cele doua orgnizatii se aflau, potrivit Scinteii, sub comanda „sceleratului de Radescu” si impreuna pregateau un carnagiu care ar fi intrecut mult pe cele cunoscute din organizatia Garzii de Fier…

“Septembrie 28 (1945)
-Incepe judecarea procesului organizatiei de rezistenta Partizanii Nationalisti Romani in care sint implicati 7 elevi de liceu acuzati de „actiune pen-tru defaimarea membrilor guvernului ”

“1946
“14 februarie

– Isi reia activitatea Tribunalul Poporului prin judecarea procesului Centralei Evreilor acuzata de fi executat ordinele Berlinului si Gestapoului in prigonirea evreilor. Presedinte al completului de judecata – Al Voitinovici iar acuzatori publici A. Schreiber si M. Mayo. Acuzati : Vasile Isaceanu (disparut), Jacques Leon, dr Nador Gingold, Adolf Grossman-Grozea, N.Grunberg-Willman.

“Februarie 16 (1946)
– Memoriu al muncitorilor de la rafinaria Vega privind desfasurarea alegerilor sindicale in intreprinderea lor. „Numerosi ingineri, functionari si maistri au fost arestati si inaintati Sigurantei statului, fiind socotiti hitleristi, fascisti in timp ce adevaratii legionari antonescieni, cuzisti etc. erau pusi in pozitii de conducere ” se arata in memoriul publicat. Astfel presedintele sindicatului rafinariei a devenit un sofer ce suferise o condamnare de 12 ani pentru tilharie.

“Februarie 18 (1946)
-Se pronunta sentinta in Procesul Centralei Evreilor: V. Isanceanu (in contumacie) si Nandor Gingold – munca silnica si degradare civica 10 ani, N Grunberg-Wilmann – 20 de ani detentie grea; A Grossman-Grozea – 15 ani

57

detentie grea, J. Leon -12 ani. Tuturor li se confisca averea.

“Februarie 20 (1946)
-La Tribunalul Poporului incepe judecarea celui de a-l doilea lot de crimi-nali de razboi, compus din membrii guvernului Horia Sima, cit si din ziaristi vino-vati de „propaganda hitlerista”. Printre cei dintii sint acuzati : Platon Chirnoaga (general si fost ministru la Berlin), Sergiu Vlad Cristi (fost primar al Chisinaului), Visarion Puiu (fost mitropolit al Odessei, Ion Sangeorgiu (profesor universitar). Cit priveste ziaristii urmatoarele persone sint implicate : Alexandru Cuzin, Alexandru Gregorian, Vintila Horia Caftangioglu, Ion Victor Vojean, Horia Stamatu carora li se adauga si profesorul universitar Gh. A. Cuza, fost ministru in guvernul Goga-Cuza. Cu exceptia lui Gh A. Cuza si a lui Ion V. Vojean, toti ceilalti sint disparuti.

“Februarie 21 (1946)
-Se da sentinta in procesul intentat al criminalilor de razboi alcatuit din ziaristi si membri ai guvernului Horia Sima. Tribunalul Poporului condamna la moarte 5 inculpati, la detentie pe viata alti 4, toti ziaristi si pe Gh Cuza la 20 de ani „detentie riguroasa”.

“Februarie 22 (1946)
-Tribunalul Poporului incepe judecarea generalului Constantin Voiculescu, fost guvernator al Basarabiei (1941-1943) si a conducerilor jandarme-riei din Basarabia, acuzati de infiintarea lagarului de la Onesti, de internare a evreilor in ghetouri sau expedierea peste Nistru, de trimitere in Transnistria a unui grup de peste 7000 de polonezi si 6000 de ucrainieni.

“Februarie 28 (1946)
-Incepe la Tribunalul Poporului procesul a 8 militari acuzati de a fi comandat lagare de prizonieri sovietici.

“Mai 4 (1946)
-Incepe procesul Antonescu […] maresalul Antonescu este invinuit in principal de tradare de tara, de a fi contribuit la dezastrul ei, permitind jefuirea si secatuirea economiei nationale, de agresiune impotriva Uniunii Sovietice, de teroare impotriva muncitorilor, de a fi infaptuit crime de razboi si crime impotriva umanitatii. Repetarea cu obstinatie, pe tot cuprinsul actului de acuzare, a unor termeni ce tin de sfera politicului si nu a juridicului „legionari, fascisti, tradatori ai neamului”.

“Mai 12 (1946)
-Dupa semnarea depozitiei si inainte de a parasi sala Iuliu Maniu se

58

indreapta spre boxa acuzatilor si stringe mina lui Gh Dobre, C.Z. Vasiliu, Titus Dragos, C Pantazi si Ion Antonescu…

– … rechizitoriul acuzatorului public Vasile Stoican, ce-si completeaza prestatia cu imagini ale „spinzuratorilor de la Odessa, mormanelor de cadavre de la Iasi”, „trupuri goale si ciopirtite”. Cere pedeapsa cu moartea.

“Mai 17 (1946)
-Se pronunta sentinta in procesul Antonescu ; sint condamnati la moarte : Ion Antonescu, Mihai Antonescu, C.Z. Vasiliu, C. Pantazi, Eugen Cristescu, Gh Alexianu, Radu Lecca dar si Horia Sima, C. Papanace, Corneliu Georgescu, I. Protopopescu, M. Sturza si V. Iasinski, toti cei din urma disparuti. Celelalte condamnari: detentie pe viata (C. Danulescu, V. Dumitriuc – disparuti, Gh. Dobre, C. Petrovicescu), 20 ani temnita grea (T Braileanu, I Marinescu), 15 ani inchi-soare (P Tomescu , T Dragos), 10 ani (D. Popescu, C.Busila, N. Mares). Toti au dreptul la recurs.

“Mai 20 (1946)
– Sint arestati alti membri ai guvernului Antonescu carora „li se vor intocmi acte de acuzare”. Acestia sint : Gh. Leon, I Petrovici, gl Gh Georgescu, gl N Stoenescu, P Nemoianu, Gheron Netta, E Otelesteanu, gl Gh Jienescu, gl V Iliescu, A Pana, gl N. Sova, Horia Cosmovici, I.N. Fintescu, Gh Cretianu, Mircea Vulcanescu, I.D. Enescu, Al Neagu, gl I Iacobici, gl E Zwiedenek, N Petra, contra-amiral Nicolae Pais, Petre Strihan, amiral Gh. Coslinschi. Ei au facut parte din aparatul economico-financiar.

“Mai 24 (1946)
-Celor de curind arestati li se adauga I Marian (fost ministru al agricul-turii), gl I.R. Arbore (fost subsecretar de stat la Aprovizionare) si I.Sandu (fost subsecretar de stat la culte).

“Mai 25 (1946)
-La inalta Curte de Casatie incepe judecarea recursului ordinar introdusa de condamnatii din procesul Antonescu […]

-Este arestat un alt demnitar al guvernului Antonescu, Radu Rosetti, fost ministru al Educatiei Nationale.

“Mai 27 (1946)
– Incepe procesul unui nou lot de criminali de razboi acuzati de crime in tara dar mai ales pe teritoriul marelui stat „vecin si prieten” de la rasarit. Printre acuzati se numara col Iulian Popovici, fost prefect al politiei Odessa, St Ivascu, fost comisar de siguranta la prefectura Odessa, V Gheorghiu, fost comisar al Prefecturii

59

Politiei Odessa etc.
– Inalta Curte de Casatie, sectiune a II-a respinge ca neintemeiate, toate motivele ordinare de casare a sentintei formulate de condamnatii din procesul Antonescu cu exceptia celor ale lui C Busila, N. Mares si D. Popescu.

“Mai 31 (1946)
– Sectiunile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie resping recursurile pe motive de neconstitutionalitate facute impotriva Tribunalului Poporului de acuzatii din procesul Antonescu.

– „Cerem executia ! Moarte Antonestilor !” „Sentinta trebuie implinita!”, solicita cetatenii Capitalei la mitingul din Piata Universitatii” „Sentinta Tribunalului Poporului, sentinta aspra dar justa, reprezinta vointa intregului popor. Mai exista unelte fasciste ale lui Maniu si Bratianu care spera intr-o schimbare a pedepsei…”

“Iunie 1 (1946)
– Lucretiu Patrascanu, ministrul justitiei prezinta Regelui cererile de gratiere ale celor 7 condamnati. (pentru maresalul Antonescu se depusesera trei cereri : una din partea mamei sale, alta din partea avocatului C. Paraschivescu Balaceanu si a treia chiar de acuzat, dar nesemnata) ele sint insotite si de doua scrisori catre suveran, ambele semnate de Patrascanu, prin care „in numele si din insarcinarea guvernului” ministrul Justitiei are „onoarea de a propune Majestatii Voastre pentru inalte ratiuni de stat respingerea cererilor de gratiere facute de Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu si Gh. Alexianu si comutarea in munca silnica pe viata a pedepsei cu moartea aplicata condamnatilor Constantin Pantazi, Radu Lecca si Eugen Cristescu” (care vor muri toti trei in închisoare). Ca rege constitutional, regele Mihai nu putea decide sau decreta decit in limita recomandarii guvernului, in acest caz al ministrului sau de Justitie [… ?] fara a mentiona respingerea cererilor celor patru, decretul regal specifica numai comuta-rea pedepsei pentru restul condamnatilor. […]

Condamnatii sint executati la ora 18 in Valea Piersicilor, de linga peniten-ciarul Jilava …

“Iunie 10 (1946)
-Ministerul de Interne anunta descoperirea unor „organizatii teroriste dirijate de un comandament central”, de fapt organizatii de rezistenta anticomu-nista. Ele se numesc : Haiducii lui Avram Iancu, Divizia Sumanelor Negre, Glasul Singelui, grupul divesionist Elena Basarabeanu precum si arestarea pina in prezent a unui numar important de persoane, printre care Aurel Aldea (ministru de interne intre 23 august 1944 si 3 noiembrie 1944), Elena Basarabeanu (fosta secretara a maresalului Antonescu), Gh Kintescu, lct col V. Constantinescu etc

60

“Iunie 20 (1946)
– Decanii facultatilor Universitatii din Bucuresti, in frunte cu rectorul Al. Rosetti, solicita audienta ministrului de interne Teohari Georgescu, pentru a cunoaste motivele arestarii unor profesori si studenti. Cu acest prilej ei afla ca in facultati au loc” actiuni sovine si antisemite se ia atitudine deschis impotriva guvernului si a regimului democrat si se gasesc unii profesori care sprijina aceste manifestari” …

“Octombrie 3 (1946)
– La sectia a VIII a Curtii Criminale din Bucuresti incepe judecarea „lotu-lui de ministri antonescieni, autorii aservirii Romaniei la carul imperialismului fas-cist german „, cum il caracterizeaza Scinteia. […] Pe banca acuzarii se afla : Mircea Cancicov (ministrul economiei nationale, noiembrie 1940-ianuarie 1941), Ion Fintescu, […] Grigore Georgescu, […], Ion Sichitiu, […], Ion Marian, […] Mircea Vulcanescu, […], Geron Netta, […] Alex Marcu, […], Gh Jienescu, […] Stavri Ghiolu, […] gl C.I Constantin, Ion Arbore si N Sova […], Ion Petrescu, I.D Enescu si Petre Strihan […]. Ovid Vladescu […]

“Octombrie 4 (1946)
-Judecatoria de ocol din Topoloveni il declara pe Ion Mihalache, vicepre-sedinte PNT (Maniu) „nedemn de a vota si de a fi ales” datorita faptului ca a cerut „de buna voie sa lupte pe frontul de rasarit”[…]
– Continua procesul ministrilor […]

– Scinteia, prin condeiul lui Silviu Brucan isi continua actiunea de denigrare a opozitiei […]

“Octombrie 9 (1946)
– Comitetul de judecata al Curtii Criminale sectia a VII-a pronunta sentinta in procesul ministrilor antonescieni. Sint condamnati : Ovidiu Vladescu (lipsa) la munca silnica pe viata, Mircea Cancicov si Gh. Jenescu la 20 de ani temnita grea; Alex Marcu si I.D Enescu la 12 ani, Grigore Georgescu, Ion Sichitiu, Victor Iliescu, Nicolae Sova, C.I.Constantin, Ion Marin , Petre Strihan, Gheron Netta si Ion Arbore la 10 ani; Ion Fintescu, Stavri Ghiolu, Mircea Vulcanescu, I. Petrescu la 8 ani. Toti condamnatii fac recurs. Multi dintre acestia vor muri in diversele inchisori de exterminare comuniste.

“Noiembrie 11 (1946)
-La Curtea Martiala […] incepe judecarea conducatorilor si membrilor organizatiilor de rezistenta Sumanele Negre, Miscarea Nationala de Rezistenta, Haiducii lui Avram Iancu si Grupa de rezistenta Sinaia. […] Dintre cei 91 de incul-

61

pati, in boxa se afla 57 in frunte cu generalul Aurel Aldea, gl. Eftimie, col Bucur. […] noiembrie 14

– Indignat de numeroasele incalcari a legii electorale cit si libertatilor per-sonale de exprimare, liderul PNT- Iuliu Maniu declara presei „[…]Numai in zilele ultime au fost arestati zeci de candidati fara alta vina decit a candidaturii pe o lista de opozitie[…]”. C Titel Petrescu liderul partidului Social-Democrat Independent declara „[…]. Candidati si propunatori ai nostri au fost arestati in chip arbitrar si zac in inchisorile Curtii Martiale”.

“Noiembrie 16 (1946)
– Ziarul Liberalul publica o lista cu numele candidatilor liberali arestati sau la domiciliul carora se facusera perchezitii. [… ] Ziarul Dreptatea relateaza despre arestarea lui Ion Mihalache la Bacau.

“Noiembrie 18 (1946)
-La Curtea Martiala, completul special al Curtii de Casatie si Justitie Militara pronunta sentinta in procesul membrilor organizatiilor de rezistenta. […] Sint condamnati la munca silnica pe viata 28 de acuzati, printre care generalii Aurel Aldea si C. Eftimiu lt col. Plesnila, in contumacie Horia Macelaru, Vintila V Bratianu, Mihai Farcasanu etc. Alti acuzati au fost condamnati la 20 de ani de munca silnica (2 persoane) 15 ani (4 persoane).

“1947
“10 ianuarie

-Curtea de Casatie si justitie Militara, sub presedintia gl Pais a decis mutarea Procesului privitor la masacrele de la Iasi de la Tribunalul militar din Iasi la cel de la Bucuresti.

“Februarie 13 (1947)
-PNT inainteaza un protest la M.A.I. in legatura cu ultimile arestari de membri ai partidului.
[…]
“Martie 9 (1947)

-Gl C. Sanatescu noteaza : „numeroase arestari, mai ales in rindurile PNT au fost savirsite in ultimele nopti. Detinutii politici au fost transportati in lanturi la Aiud.

“Martie 25 (1947)
-Monitorul Oficial publica listele nr 25, 26, 27 cu carti interzise de Comisia de pe linga Ministerul Invatamintului.

62

Vezi Carteacărtilor interzise reprodusă de Victor Frunză în editura sa, Bucuresti, 2003

“Martie 27 (1947)
– La interpelarile din camera, Lucretiu Patrascanu raspunde ca „procesul masacrelor de la Iasi va fi judecat curind”. „Inca o data tin sa subliniez ca este un titlu de glorie a partidului nostru, care s-a angajat sa lupte fara crutare impotriva rasismului si antisemitis-mului.”

-Lucretiu Patrascanu in raspunsul sau la interpelarea lui E. Manolescu in Camera, privind procesul masacrelor de la Iasi, considera ca a luat toate masurile pentru a pune sub acuzare pe cei vinovati, delegind cu anchetarea „pe unul din cei mai destoinici si seriosi acuzatori publici”, care a fost delegat si impotriva maresa-lului Antonescu si a generalului Macici si anume Dumitru Saracu.
[…]

“Aprilie 6 (1947)

-Parchetul tribunalului militar a incheiat referatul de trimitere in judecata a primului lot de 92 de inculpati, acuzati ca au savirsit masacrele de la Iasi, Stinca-Roznovanu si Marculesti-Soroca: Astanicioaiei Mihai, Astanicioaiei Gh., Puscasu Grigore, Constantinescu Dumitru, Costachescu Mircea, Florescu Vasile, Ciornei Florian Cercel Dumitru, Hritcu Ilie, Mortun Ion, Margaritarescu Ctin, Proca Dumitru, Rossi Petre, Telega Gh., Vladescu Eugen, Lupu Nicolae, Mancas Stefan, Maxim C., Miron Nicolae, Moraru Dumitru, Pasarica Alexandru, Pinzaru Toma, Constantin Popescu, Pavel Popescu, Proca Ion, Rusu Nicolae, Sandu el., Scobai Stefan, Silvestru Mihai, Staici Ion, Stefaniu Ioan, Vasile Teodor, Vrinceanu Vasile, Veliciovski Frantz, Uta Leon, Cristiniuc Leon, Laur Wilhem, Amaritei Gh., Bocancea Gh., Blinduta Andrei, Gh Cercel, Cimpeanu Alexandrina, Cojocaru Ecaterina, Dabija Mircea, Duca Iosif, Dumbrava Petre, Ghelan Petre, Dumitru Hritcu, Hudita Mihai, Ionescu Constantin, Andronic Dumitru, Laur Ioan, Vasile Velescu, Dumitru Popovici, Dumitru Dumitru, Lazar Const., Martinescu P., Martinescu Elena, Lica Petre, Jenicovski Ctin, Dumitru Cerdief, Lupas Rudolf, Anghelus Petre, Ioan Feiffer, Indianu Nicolae, Popovici Eugen, Emil Virovski, Gheorghe Andries, Cazacu Elisabeta, Cucu Nicolae, Maria Dascalu, Gh Grosu, Ionetti Maria, Lazar Ion, Mantizes Gh., Mancas Nicolae, Turlan Nicolae, Turlan Maria, Sprinceanu Gh, Vidrascu Ctin si Ungureanu Alexandru – din Iasi, Brinzei Eugen, Petrescu Petroniu, Dumitru Dumitru, Gh Rusu – din Bucuresti, Silviu Luca din Tirgu Mures, Manastireanu Soare din Tg Frumos, Brinzan Chirica, Mosor Ctin din Vaslui, ing. Gavriliu Vasile din Buzau.

Ordinul de trimitere in judecata va fi semnat de gl Nicolau, comandantul corpului II Armata. ”

63

“Epilog :
“Aprilie 21 (1947)

-Sub titlul „Nu mai sint fascisti in Romania”, Silviu Brucan este de parere ca, citind Dreptatea, „te poti intreba pe drept cuvint daca n-ai in fata un ziar suta la suta fascist” pentru ca din el razbate „tot ce este mai odios din istoria ultimelor decenii, tot ce a crescut revolta unei omeniri hotarita sa rapuna aceasta barbara si criminala ideologie”

“Aprilie 26 (1947)
-Printr-un ordin al legiunii de jandarmi din Baia Mare, adresat tuturor posturilor de jandarmi, se cere urmarirea, identificarea si arestarea membrilor organizatiei Miscarea Nationala Romaneasca care opereaza si in judetul Suceava si unde au fost raspindite si manifeste antiguvernamentale. In acestea se facea apel „la unire si lupta pentru infringerea dusmanului si eliberarea patriei si regiunilor rapite”.

“Mai 7 (1947)
-Silviu Brucan in articolul „Un aspect al democratiei” (Scinteia) considera ca „fara lichidarea politica a celor doua sute de familii „romanesti” din partidele „istorice” a manevrelor si speculatiilor ce le intreprind, nu se poate consolida temeinic democratia si inlatura in mod serios greutatile de azi. „.

“Mai 24 (1947)
-Este arestat Nichifor Crainic, condamnat ulterior la moarte, in lipsa, de catre Tribunalul Poporului.

“Iunie 19 (1947)
-S-a deschis actiunea publica impotriva generalilor Leoveanu si Stavrescu, acuzati de masacrele de la Iasi, Stinca Roznoveanu si Marculesti.

“Iunie 23 (1947)
-Prof. dr Emil Hatieganu are o intrevedere cu Teohari Georgescu, minis-trul de interne, caruia i-a inminat un memoriul al PNT semnat de Iuliu Maniu in legatura cu arestarea unor membri ai partidului. […] Ion Barbus […] Virgil Solomon[…] C Totoi […] etc. In incheierea memoriului Iuliu Maniu cere eliberarea neintirziata a detinutilor politici din inchisorile Pitesti, Craiova, Gherla, Miercurea Ciuc, si Bucuresti (Vacaresti, Ministerul de Interne, Prefectura Politiei).

64

“Iunie 30 (1947)
-Nestor Ignat in articolul „Criminalii de razboi nu pot scapa de osinda” (Scinteia) considera ca o data cu masacrele de la Iasi „calaii antonescieni si-au inaugurat opera ce avea sa duca tara la prapastie”

“Iulie 4 (1947)
– Silviu Brucan : „Poporul roman nu poate ingadui la infinit actiunile criminale ale unui pumn de politicieni naraviti in rele”, care sint „gata sa infometeze populatia” si se gindesc la actiuni criminale indrep-tate impotriva tarii, a idependentei si a suveranitatii ei”.

“Iulie 14 (1947)
-Organele Sigurantei Statului aresteaza la orele 7 dimineata pe aeroportul Tamadau, la 46 km de Bucuresti, pe urmatorii conducatori PNT si pe cei care au incercat sa le inlesneasca plecarea din tara : Ion Mihalache (vicepresedinte), N. Penescu (secretar general) Ilie Lazar […] Nicolae Carandino.

“Iulie 29 (1947)
-Consiliul de Ministri […] decide : art1. PNT de sub presedintia lui Iuliu Maniu „este si ramine dizolvat „[…]

“Octombrie 20 (1947)
-Scinteia anunta ca PNL Bratianu este acuzat de sustragere de armament, nu a restituit 100 de pistoale automate ridicate la 30 august 1944 […] Tribunalul Militar citeaza pentru cercetari pe Dinu Bratianu, Gh. Bratianu, G Fotino, M. Romniceanu. Din cercetari rezulta ca armele au fost folosite cu ocazia „manifesta-rilor huliganice si antidemocratice din ziua de 8 Noiembrie 1945 cind PNL Bratianu a folosit aceste pistoale pentru a trage in populatia pasnica.

“Octombrie 25 (1947)
– PSDI-Titel Petrescu se afla in cercetarea Tribunalului Militar, acuzat pentru raspindirea de manifeste subversive si de propaganda antidemocratica si antisovietica […]

– In Monitorul Oficial apar cele patru ordonante emise de Tribunalul Militar […] „pentru tradatorii de tara fugiti in strainatate : Gr. Gafencu, Al. Cretzeanu, C. Visoianu si Niculescu-Buzesti, toti in contumacie. Ei vor fi judecati pentru „crima de complot, inalta tradare razvratire, insurectie armata si tentativa de surpare a ordinii constitutionale”.

65

“Noiembrie 13 (1947)
-Se da sentinta in procesul intentat fruntasilor PNT : Iuliu Maniu – temnita grea pe viata, Ion Mihalache – temnita grea pe viata, Nicolae Penescu – 5 ani temnita grea, Nicolae Carandino – 6 ani temnita grea, Ilie Lazar -12 ani temnita grea, Grigore Niculescu Buzesti – munca silnica pe viata in contumacie, Grigore Gafencu -20 munca silnica in contumacie […]

“Decembrie 30 (1947)
-[…] Primul ministru sustine in fata Regelui ca a sosit momentul „unui divort amiabil” intre popor si monarhie deoarece aceasta „impiedica democratiza-rea tarii.” Apoi ii intinde spre semnare actul de abdicare. La protestele regelui si la cererea cestuia, invocind constitutia, de a fi consultat poporul, Petru Groza incepe sa ameninte si sa santajeze cu executarea a peste o mie de studenti arestati. Retragindu-se din salonul de audiente, Regele afla de la secretarul sau, Mircea Ioanitiu, ca subunitati ale diviziei Tudor Vladimirescu au dezarmat garda regala si au inconjurat palatul al carui legaturi telefonice fusesera intre timp intrerupte. Reintors la salonul de audiente, Regele semneaza pina la urma actul de abdicare si se retrage la Sinaia pina in ziua parasirii teritoriului Romaniei”.

66

Interludiu istoric
faptele, discursurile politice ale lui Mihail Kogălniceanu

Printre multii autori interziside comunisti în 1948 a fost siMihail Kogălniceanu – cu următoarele titluri (cifrele corespund Directivei indicînd “Publicatiile interzise până la 1 mai 1948”):
“166 : Dorintele partidei nationale din Moldova.
“167 : imbunătătirea soarteităranului (Prefată de Grădisteanu, introducere de Kogălniceanu).
“168: improprietărireatăranilor.
“169:răpirea Bucovinei după documente autentice.
“170: Scrisori din exil.
“171: Scrisori din vremea studiilor.”
De ce l-au considerat bolsevicii ocupanti sipe Kogălniceanu (ca, dealtfel, pe Cantemir, pe Anton Pann, pe Odobescu, pe Alecsandri, pe Eminescu, pe Vlahută, pe Cosbuc, pe Iorga, oameni ai secolului al XIX-lea) ca avînd “conceptii… fasciste”?; de ce i-au acuzat pe aceiaside “antisemitism” – ei, ocupantii, dar mai ales slugile lor, fostii cetăteni români, deveniti în 1940 cetăteni sovietici, reveniti în 1944 cu pasapor-tul-lui-Maiakovski: evreii epuratori ai siasa putinelorcărti ale noastre?

Unii dintre alcătuitorii Poporului Ales, numiti si: Oameni aicărtii dau Cuvântului altă acceptie decât noi, ne -evreii. Mai ales când (o spune Hannah Arendt), pentru a supravietui, fac derogări de la morală. Printre “derogări” este sirăstălmăcirea cuvân-tului care din purtător de adevăr devine minciună, calomnie, delatiune, acuzatie.

Nu este nevoiesă fie comentate, doar citite luările de cuvînt ale lui Mihail Kogălniceanu – ca deputat, ministru de interne, ministru de externe; ca unul dintrefăuritorii României moderne.

incepem cu sfârsitul – vietii sioperei sale – “cântecul de lebădă”:

“Dezrobirea tiganilor, stergerea privilegiilor boieresti, emancipareatăranilor”

Din Discursul rostit la Academia Română, în sedinta solemnă de la 1 (13) aprilie 1891

(…) “Tatăl meu a fost vornicul Ilie Kogălniceanu; maica mea, Catinca, născută Stavilla, era coborîtoare dintr-o familie genoveză

67

stabilită de secole în vechea colonie genoveză Cetatea Albă (Akerman)…” (…)

“Intrînd în materie, voi desfăsura trei date mari din istoria contemporană a renasterii României, trei reforme radicalesăvârsite sub ochii nostri et quorum pars parva fui [sila care, în mică măsură, am contribuit sieu]. Acestea sânt:
“I. Dezrobirea tiganilor.

“II. Oborîrea pronomiilor siprivilegiilor de nastere side castă siproclamarea egalitătei politice sicivile pentru totii fiii României.

“III. Emancipareatăranilor.” (…)

“Discurs în problema israelitilor
(22 mai 1869)

“…tara noastră a fost, pot zice, patria tolerantei religioase, siaceasta a fost în timp de secoli întregi; niciodată în această tară persecutiile religioase nu si-au avut loc. in timpurile acele, când întările cele mai civilizate eraurăsbelele de religiune, în timpii când în Spania erau autodafelele, se ardeau oameni pentru religiune, în timpii când populatiuni cu miile se izgoneau pentru religiune, patria noastră le deschidea portile sale, le da ospitalitate sinumai pentru că-i vedeacă sunt oameni sinu-i întreba ce lege au sicum se închină lui Dumnezeu. Mai ales în intervalul de timp de la 1835 [Obsteasca Adunare din Moldova votează Regulamentul Organic – n.m.] până la 1847, un mare număr de israeliti din provinciile învecinate, Podolia siGalitia, a intrat în România, mai cu seamă în România de peste Milcov [Moldova, n.m.], numărul acestor străini s-a sporit într-un chip înspăimântător. Au început dară a se îngriji aceia care tin lapăstrarea sidesvoltarea natiunii noastre, fiindcă s-au înspăimântat foarte mult sicu drept cuvânt de multimea acestui popor străin, care nu vine în tară nici cu capitaluri, nici cu stiinta, nici cu industria, ci vine numai a se folosi de activitatea simunca românului. Asa mai cu seamă dincolo de Milcov s-a ridicat un strigăt foarte mare în contra acestei invaziuni a unui popor străin, care era numaivătămător. (Aplauze). Eu credcă nimeni nu poatesă voiascărău României dacă prin instinctul de conservare recurge la felurite mijloace spre a apăra nationa-litatea sa. (Aplauze).

“Iată, domnilor, toată situatiunea cestiunii economice,căci nu este alt nimic, nici mai mult, nici mai putin decât o cestiune economică;

68

nu poate nimenisă zicăcă aici este o cestiune religioasă [subl. mele]. “Cu toate acestea, domnilor, România de-abia de ieri a începutsă

fie cunoscută în străinătate; cum am puteasă credemcă, pe lângă altele multe cestiuni cari sunt la noi,să fie siaceastă cestiune atât de bine cunoscută în străinătate, încât dacă noi voimsă ne conservăm nationali-tatea noastrăsă ni se dea nouă dreptate. Aceasta nu este; din contră, îndată ce se pune o măsură în lucrare, începe a se publica, a se strigacă este persecutiune religioasă.” 1) [subl. mea, P.G.] (…)

“Din afară însă avem datorie, sidatorie mare, de a lumina opiniunea publică side a dovedică noi nu suntem urmasii degenerati ai strămosilor nostri, cari, pe drapelultării, mai presus de toate, scria toleranta religioasă. (…)să facem asupra acestei cestiuni o anchetă serioasă,să vedem ce trebuiesă facem pentru casă ne apărăm interesele noastre economice; iară pe de altă parte ce trebuiesă facem pentru casă dovedim Europeică noi nu prigonim sub pretexte economice o parte a populatieitării” [s.m. P.G.].

“in adevăr, domnilor, dacă multimea acestor israeliti, simai cu osebire peste Milcov, sânt cu totul înapoi[ati], nu se asimilează în nimic cu noi, se ocupă numai de niste industrii pernicioase, nu putem însăsă zicemcă siîn această populatiune nu sânt oameni civilizati, sică prin urmare siacestora trebuiesă le închidem usa la acele drepturi pe cari Constitutiunea le învoieste. E o mare deosebire între israelitii spanioli sicei galitieni, este o mare deosebire între israelitii acei născuti din mosisistrămosiaici în tară siaceia cari au venit de curând pe acestpământ. Cestiunea aceasta trebuie studiată, trebuiesă vedem ce se poate da unora sirefuza altora…” (…)

“in mijlocul Bucurestilor un străin publică… (…) nuvelele [stirile, informatiile] ce a primit de la Bacău, Vaslui, Adjud, Târgul Ocnei sialte orase [care] îi anuntăcă cele mai mari persecutiuni siatrocităti sesăvârsesc în contra israelitilor,că-i închid, îi torturează, îi izgonesc din sate, siîn orase nu li se învoieste intrarea”.

“Voci: Nu e adevărat, calomnii nerusinate.
“Nu e, domnilor, adevărat nici unul din aceste cuvinte,să ni se probeze. Nu sânt, domnilor, alte măsuri decât cele cunoscute în tara întreagă de a se ordona cumcă evreii din Podolia siGalitia care tineau cârci[u]me în comunele rurali nu mai pot preînnoi contractele lor după împlinirea termenului. [subl. mea] (…)

“Cum e cu putintă dară ca o foaie publică (…)să aibă asemenea

69

informatiuni, cari mergînd în străinătate contribuie a face ca opiniunea publicăsă fie în contra noastră sisă strigecă sântem barbari?”

Răspuns la o interpelatiune
(sedintele Camerei din 16 si17 decembrie 1869)

(…) “si cu această ocaziune a fost o discutie generală care apoi nu a conchis întru nimic, nici în privinta actiunei Aliantei israelite univer-sale, nici în privinta miscării jidovilor 2) în România, ci s-a sfârsit prin întrebări cum ministrul de interne izgoneste pe evrei din sate siministrul de finance îi primeste? Cum satele sunt inundate de brevetari? Cum contra legei din 1864 [Legea rurală, elaborată tot de Kogălniceanu, sub Al. I. Cuza – n.m. P.G.] evreii cumpărăpământuri? (…)
“Onorabilul domn Codrescu a citat sioarecare cuvinte ale domnului Armand Lévy, în care se zicecă ministerul actuale ar fi promis… nu stiu ce. Ei bine (…) trimit domnului Armand Lévy o dez-mintire formală, oriunde s-ar afla el (Aplauze unanime, îndelung repetite).
“Domnul Armand Lévy e crescut la acea scoală de oameni cari nu stiu: întâi,că conversatiunile particulare nu se reproducfără permisiunea celui care le-a tinut; al doilea, care nu are nici măcar delicatetea sidato-ria de a reproduce cu esactitate cuvin-tele rostite. Când am intrat în minister, peste trei zile m-am trezit cu o persoană care a cerut audientă spunîndcă e rabinul Lévy. Acest domn a venit la mine sis-a adresat ast-fel: sânt însărcinat de Alianta israelităsă-ti fac întrebarea: care e politica ce dumneata esti hotărîtsăpăzesti în cestiunea israelitilor? La această întrebare, iertati-mi espresiunea, am pus mâinile în buzunar siamrăspuns: nu cunosc Alianta israelită (aplauze unanime); ea nu face parte din acele puteri garante care au dreptul…(Aplauze zgomotoase)”. (…)

“Căci, domnilor, ce va putea face un ministru singur? Chiar onorabilul domn Codrescu si-a pus această cestiune:să oprim comitetele?să oprim ziarele? Nu socotcă cere cineva acestea”.

“O voce:să opriti invaziunea”.
“Invaziunea! (…) Invaziunea nu se poate opri cu situatiunea geografică a fruntariilor noastre sicând pichetele sânt în depărtare unele de altele de o postă sijumătate. Jidanii nu intră în tară pe la trecătoare, ci intră printre trecătoare. (…)

“…sinoi sântem îngrijati de acel sprijin mare care-l găsesc evreii lângă Alianta israelită. (…) [ea] bate la toate usile. ”(…) “…chiar statele

70

cele mai mari sunt espuse la asemenea mijlociri (…) chiarsăptămâna trecută un deputat al Aliantei israelite s-a dus la presedintele Statelor Unite sii -a cerut a interveni lângă imperatorele Rusieisă ia măsuri mai blânde sia revoca dispozitiunea luată de a izgoni 2 000 familie de jidani din Basarabia rusească”. (…)

“Ei bine, domnilor, cesă le facem? Sânt 400.000: acesti 400.000 trăiesc în tară, într-o tară constitutională, cu dreptul de asociatiune, cu dreptul la libertatea presei. Cum voiti ca noisă împiedecăm miscarea lor? Cesă facem noi? Ei facrăucă se adresează la streini, sivă asigurcă nu afăcut jidovilor din România nimeni mai multrău decât Alianta israelită; si, în câtă vreme se vor adresa la streini, ei vor fi un popol care, cum a zis domnul Codrescu, se tine la pândă, casă ne lovească în momentul cel mai greu. Ei întotdeauna nu vor putea dobândi nimic de la noi, pentru că atunci nu este nimic decât o nationalitate care cautăsă se apere de o altă nationalitate.” (…)

“…în fata unor note [informatii, stiri] străine care pun în cestiune până sidrepturile noastre la autonomie, a trebuitsărăspund. (…) A iesit un articol simulte altele, în Steaua Orientului, în Israelitul român siîn altă gazetă, nu stiu cum o cheamă, redijată de domnul Carmelin, în care se zicecă Alianta israelită are mână lungă,că ministrii vor fi dati afară în urmarăspunsului meu la nota marchizului de La Valette,că numai ministrii agitează cestiunea,căci poporul, fiind blând, iubeste pe jidovi.

“Ei bine, domnilor, am chemat pe acest domn Lévy sii-am zis: «Domnul Crémieux s-a adresat la mai mai multi bărbati aitărei în favoa-rea evreilor siativăzutcă în timpul Constituantei a venit până aici, în antecameră»; am spus domnului Lévy ceea ce s-a zis sidomnului Crémieux: «Domnule, cestiunea aceasta nu o cunoasteti, nu o puteti studia în Bucuresti; duceti-vă în Moldova, duceti -vă acolo,să vedeti durerile sisuferinteletărei, sieuvă voi da mijloace, voi pofti pe prefecti, pe primarisăvă dea toate lămuririle. si fiindcă zicetică poporulvă iubeste, duceti -vă acolo, veti vedea cumvă iubeste Moldova, veti vedeacă Moldova e secată, suptă de cârciumarii siaccizarii evrei; veti vedea cum un evreu intră în satsărac lipit sipeste 2, 3 ani iese cu capital mare, veti vedea lipitorile satelor din Moldova. (Aplauze). si cândvă veti întoarce de acolo, ori veti avea inimă si,văzînd dureriletărei veti conteni de a mai scrie astfel de cum scrieti, sau altmintrelea veti dovedică, desizicetică sânteti francez, dar în fond, sânteti tot jidan».

71

“Aceasta a fost, domnilor, conversatia (…); sidupă ce s-a dus acolo nu a fost primit de prefecti cu capul plecat, cum a zis domnul Voinov; s-a dus pretutindeni siprefectii ca siprimarii, după speciale instructiuni ce li s-au dat, l-au pus în pozitiunesă vază durerile poporului.

“Se zicecă acăpătat testimonie în favoarea jidovilor. Nu este esact. Acăpătat de la trei sate side la un proprietar care avea feciori boieresti pe mosie niste jidani; de la acesta acăpătat o mărturiecă locuitorii sunt multumiti de jidani. Atâta este ce acăpătat.” (…)

“Acum zice domnul Voinovcă m-am multumit a da numai circulări sin-am priveghea esecutarea lor. (…) frumoasă sifericită ar fi tara când ar ajunge asa ca administratiunea de la ministru sipână la primarsă meargă asa de perfect cumsă nu dea loc la nici un abuz. (…) Am dat circulare pe la toti siam zissă-mi facă un inventar de toti evreii câti sunt prin sate; apoisă-mi arate contractele care le au; al treileasă-mi arate data contrac-telor. (…) Când am primit recensământul, am fost pus în pozitiunesă stiu câti jidovi sânt prin sate sicâte contracte au. (…) amfăcut circulara aceasta:

“«Domnule prefect,
“«După ce ati supus ministerului tabloul de israeliti cârciumari siaccizari în comunele rurale (…) v-am invitatsă luati dispozitiuni ca toti acei alecăror contracte s-au sfârsit la 23 apriliu, anul curent, precum siacei ce vor înfătisa contracte pe termene mai lungi, însă nelegalizate,să aibă la trecutul St. Georgiu apărăsi comunele rurale, unde, conform legei siordinelor circulare reînnoite din timp în timp, ei nu mai au dreptul de domiciliu statornic si, în special, nu pot fi cârciumari siaccizari (…)»” (…)

“Acum stiti dumneavoastră aceste măsuri ce fac? stiti numele ce -mi face circulara pe care dumneavoastră mă învinovătitică n-o aplic? Ia întrebati,vă rog, ce nume-mi face întările străine.căci toată lumea nu crede ca noi: sânt, domnilor, rapoarte formalecă persecutiunea religioasă iară a început contra evreilor, când eu nu fac decâtsă aplic legile? imi dau toată osteneala casăarătcă nu e persecutiune,că e o măsură economică

(…) că nu pot face decâtsă tin seama de dureriletării pe care o adminis-trez. in de-afară sânt reprezintat ca cel mai mare prigonitor al jidovilor. Alianta israelită e o fortă…”

“Domnul I. Heliadrădulescu: Himerică”.
“si himera în vremea veche era o fortă. Este usor după banca de deputat, e usor onorabilului domn Heliade învăluit în mantia sa albă a spunecă e o himeră…(…)

72

“Avînd de curând onoarea de a conversa cu un mare ministru al unei natiuni mare din Europa siapărînd eu drepturiletărei fată cu evreii siarătînd relele ce decurg pentru tară din cauza israelitilor, iată ce mi-a zis acel ministru: ei, domnule, dumneavoastră sânteti fericitică nuvă resimtiti de relele evreilor decât în privinta economică, noi, domnule, ne resimtim de influenta Aliantei israelite sipână chiar în consiliile suvera-nului nostru.(…)”

“A mai zis onorabilul domn Codrescucă acest popor, jidovii, se tine la pândă siasteaptă casă lovească celelalte popoare siapoi ne -a citat pe Serbia sia zis: iată ce s-afăcut în Serbia, când a venit siîn Serbia cestiunea aceasta”.
“O voce: Serbii i-au dat afară”.

“Nu i-a dat afară. Ei, domnilor, în Serbia sânt 1 500 de jidani, siacesti 1 500 au pututsă facă în Serbia mai mult decât, din fericire unde sânt, ce au putut face până astăzi la noi 400 000. (…) acesti 1 500 jidani din Serbia au izbutit de a se înscrie în Constitutiunea Serbiei pentru jidani drepturile politice. Adevărul este [că] li s-a refuzat de a avea domiciliul în întrul Serbiei, dară li s-a dat drepturi politice (…)

“… dumneavoastră voiti ca noi, care avem o sumă de patru sute de mii de jidovi,să stăm cu mâinile la pept sisă-i lăsămsă facă ce vor vrea? (…) Credeti dumneavoastrăcă noi, guvernul putem opri toate corespondintele cari se trimit din tară? (…) cum nuvă gânditi darăcă mâne acesti oameni care au bani în mânele lor, care au milioane, nu ne vor străgăni oare, nu vor izbuti de a fi sprijiniti de altii în contra măsurilor ce vom lua spre a rezolva această mare cestiune atărei? Oare nuvă gânditi cumcă, dacă până acum nu am putut termina cestiunea juri-dictiunii consulare din tara noastră, jidanii nu au fost siei pricina? si-apoi, credeti dumneavoastrăcă astăzi, când România aspiră a-sidobândi deplina sa autonomie, oare nu vom avea a lupta siîn contra pedicilor ce ni se vor pune de jidovi? (…)

“Domnilor, iată care este politica guvernului (…): in privinta israelitilor, noi îndeosebi am luat toate măsurile reclamate de umanitate sipermise de legiletărei, spre a asigura viata, onoarea siaverile jidovilor siîn timp de aproape 13 luni nici un act violent nu a venitsă dea o dezmin tire cugetărilor simăsurilor administratiunii noastre. Acest rezultat însă nu l-am putut dobândi decât tinînd seama side suferintele populatiunii române, pe care la intrarea noastră în minister am găsit-o adânc iritată în contra israelitilor din judetele Moldovei.

73

“Cu toate acestea, noi am primit de la agentii diplomatici siîndeosebi de la cel francez note protestatoare. Amrăspuns cum trebuiasărăspund. Refutînd acuzările am urmat a zice:

“«Eram dară în drept de a ne astepta ca guvernul francez va fi cel dintâi întru a recunoaste bunele noastre intentiuni sinecontenitele noastre stăruinti pentru a linisti patimele sia întemeia în tară ordinea (…)văzcă israelitii nu recunosc îndestul tot ce ei datorează administratiunii noastre (…)văd cu mâhnire, pentru dânsii,că ei, în loc de a se adresa Corpurilor legiuitoare ale statului, ei iarăsirecurg la interventiuni străine. Acest mod de urmare (…) nu este calea cea mai nimerită pentru israelitii din Româniasă-i atragă simpatiile natiunii, care le-a dat o largă ospi-talitate, siasasă ajungă a dobândi de la dreptatea ei o prefacere în conditiunea lor legală de astăzi.» (…)

“Excelenta-sa marchizul de La Valette intervine în această afa-cere interioară (…) în urma tânguiriifăcută presedintelui Aliantei israe-lite din Paris de câtre jidovii din Moldova (…), această interventiune excelenta-sa o face cu dreptul de ministru al unei puteri garante siîn pri-virecă măsurile luate de administratiunea română contra cârciumarilor siaccizarilor israeliti din satele Moldovei ar fi o lovire a unor drepturi puse sub protectiunea dispozitiilor constitutionale sia Conventiunii din 1858 (…)

“…toate rezervele mele în privinta teorieică neînvoirea jidanilor de a fi cârciumari siaccizari în satele noastre ar fi o violatiune a Conventiei de la Paris sică aceasta ar da un drept puterilor garante de a interveni.

“Excelenta -sa marchizul de La Valette este prea luminat spre a nu stică autonomia României nu datează de ieri. (subl. în text) (…) Tractatul de la Paris n-afăcut decât a complecta sipune sub garanta marilor puteri europene seculara noastră autonomie. Iată limbagiul ce am tinut străinilor, am ziscă noi nu recunoastem puterilor străine dreptulsă se amestece în afacerile noastre administrative din întru [interior]. (Aplauze).”

(…)“când ni se imputăcă noi facem persecutiuni, iată ce amrăspuns: “«Ar fi o nenorocire pentru noi ca guvernământul imperialesă aibă ideeacă în România este sau ar putea fi vreodată persecutiune

religioasă. Toleranta religioasă este o virtute străveche petărmurile Dunărei de Jos. De secoli ospitalitate dată străinului este scrisă pe drape-lurile noastre si, ca o virtute strămosească, ea este practicată de noi, atât în palatul bogatului, cât siîn bordeiulsăracului. Istoria este marturăcă în

74

vremea când în Ispania oamenii se ardeau pentru opiniuni religioase, în vremea când jidovii se izgoneau din Germania, România le acorda o largă ospitalitate,căreia dânsa astăzi îi devine victimă! (…)

“«Eu, ca ministru de interne, nu pot zice decâtcă opiniunea publică din străinătate este indusă în eroare sică cestiunea nu este bine cunoscută.

“«in adevăr, în România cestiunea jidovilor nu este o cestiune religioasă (…) Ea este o cestiune natională si, totodată, o cestiune economică. in România, jidovii nu constituiesc numai o comunitate religioasă deosebită; ei constituiesc în toată puterea cuvântului, o nationalitate străină prin origine, prin limbă, prin port, prin moravuri sichiar prin sentimente.

“«in România, israelitii nu sânt ceea ce sânt întările civilizate, adică: francezi în Francia, englezi în Anglia, italieni în Italia, germani în Germania, deosebindu-se de ceilalti locuitori ai acelortări numai prin religiune, în toate celelalte fiind asimilati cu desăvârsire cu celelalte clase ale populatiunii, siaceasta cu mult înainte de -a fi dobândit acele drepturi pe cari ei le reclamă în România, înainte de a fi devenit de fapt români.»”

“si, după ce amarătat partea natională siîn treacăt acea religioasă a cestiunii, am abordat astfel sipartea economică”:

“«Toti aceia cari au vizitat principatele siîndeosebi Moldova s-au înspăimântat de aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l înfătisează israelitii polonezi cari împoporează orasele noastre. Când ei au cercetat mai în fond comerciul, industria simediele de vietuire a acesti multimi, acesticălători s-au spământat simai mult,căci auvăzutcă jidovii sunt consumatorifără a fi producători sică marea sipot zice singura siprincipala lor industrie este debitul băuturilor. Reprezentantii puterilor cari rezidă în Iasi, am convinctiuneacă ei însisirecunosc acestrău grozav ce roade inima Moldovei! si dacă mi -ar fi permis a chema de martor pe unul din acesti agenti ai puterilor europene, cari ca puteri crestine trebuiasă aibă milă side crestinii din Moldova, n-as avea trebu-intăsă recurg la nimeni altul decât la însusiconsulul Franciei din Iasi.

“Domnul Codrescu ieri v-a spuscă marele Napoleon a luat măsuri exceptionale în cestiunea evreilor. (…) am avut fericireasă mă întâlnesc cu domnul Codrescu,căci sieu am zis acestea (…) nu un ministru, ci zece ministri (…) n-ar putea face altfele decât ceea ce amfăcut eu sipredecesorii mei; siaceasta chiar în interesul jidovilor, precum deja o recunosc cei mai luminati dintre ei.

75

“si apoi românii nu au pretentiunea de a fi mai civilizati în 1869 decât erau francezii în 1806-1812. Excelenta-sa marchizul de La Valette cunoaste mai bine decât mine măsurile esceptionale pe care Napoleon cel mare, în interesul francezilor, a fost silitsă le ia în contra jidovilor din Alsacia sidin Lorena. 3) (…)
“Zicem Europei: ne-ati garantat independinta, ne-ati garantat autonomia, nu aveti dreptulsă ne jigniti,căci ea este numai garantată, nu siacordată. Cestiunea israelitilor din întru nu este o prigonire religioasă, ci este o cestiune natională sieconomică (…) Precumpărintii nostri, când îi goneati dintările dumneavoastră în generozitatea lor le-a deschis usile sile-a dat ospitalitate, asemenea sistrănepotii lor vor găsi destulă putere în patriotismul lor casă hotărască această cestiune conform cu trebuintele sidureriletărei. (…)

“Iată pentru ce noi voim ca Adunarea împreună cu guvernulsă se pună a rezolva această cestiune, pentru că numai asa vom puteasă avem un glas tare, binefăcător siascultat în străinătate: o zic aceasta pentru că nu ne este permis nouăsă trăim în afară de ideile siopiniunile politice sisociale ale Europei întregi,căci numai acele idei sioptiuni politice fac fortatărilor celor mari, sicu atât mai mult forta României (Aplauze).”

Interventie
(sedinta din 10 februarie 1870)

(…) “Din această tară ies sute de mii de galbeni ce se trimit la Alianta israelită sidomnul Crémieux, precum cunoasteti toti, prin jurnalile ce scoate, prin presa care se transmite în toatepărtile, înjură tara sipe toti, arată cele mai mari neadevăruri,că s-a omorît copii pe drumuri

(…) Mai toată presa e contra noastră, mai toti strigăcă e persecutiune religioasă (…)” 4)

Alte interventii – în aceeasichestiune:
Ion Brătianu

Tulburările provocate la Bucuresti de interventia lui Isaac Adolf Crémieux în Camera Parlamentului în 1866 în legătură cu Art. 6 din proiectul de Constitutie (ce au culminat cu devastarea sinagogii) au fost curmate de Ion Brătianu prin:

76

“Evreii au devenit o plagă socială pentru România si, când natiunea este amenintată, se desteaptă sidevine, nu intolerantă; ci prevăzătoare!”

Brătianu a fost prompt sifurios atacat în presa internatională – nu doar el, ci întreaga natiune. Au fost sicâteva glasuri caresă se ridice în apărarea lui siîn apărarea României:

– Eugen Carada în revista Le Siècle, studiul “Les israelites, le vagabondage et le ministre Bratiano” – în 1867;

– Ernest Desjardins, în “Les Juifs de Moldavie” (1867) îi desemnează pe evrei ca străini de viata natiunii române: nu învată limba locului, nu frecventează scolile românesti, ignoră cultura siobiceiurile românilor băstinasi, îi dispretuiesc, considerîndu-i inferiori lor, se sustrag serviciului militar sise ocupă decămătărie side vânzarea băuturilor alcoolice traficate.

Principele Carol, viitorul rege Carol I,

“Nu am decât o teamă, ca evreii (…)să nu stăruiască pe lânga Puteri, spre acăpăta drepturi politice pentru coreligionarii lor din România (…) Acum câteva luni izraelitii se bucurau de câteva simpatii în unele cercuri, dar de când aufăcut atâta scandal în Europa, de când presa evreiască din toatetările atacă cu înversunare România sivreasă obtină cu sila emanciparea evreilor, nu au nimic de sperat aici, deocamdată.”

(Scrisoarecătre tatălsău din 1872)

“Suntem învinuiti prin ziarecă îi prigonim pe evrei, fiindcă noua lege a licentelor opreste pe evrei de a tine debite la tară. Dar aceasta este o măsură înteleaptă (…) trebuiesă cunoască cineva satele din Moldova, casă poată aprecia actiuneavătămătoare a evreului asupra populatieitărănesti cu rachiul lui falsificat.”

(Scrisoarecătre tatălsău, 1873)

Isidor Loeb: “La situation des Israelites en Turquie,
en Serbie et en Roumanie”

Isidor Loeb afirmasecă românii îi persecută crâncen pe evrei, îi expulzează cu mare violentă, chiar îi îneacă în Dunăre…

…Ceea ce a provocat indignare în Italia, unde ziarul Fanfulla (20

77

oct. 1877) scrie:
“in timp ce românii luptă cu Imperiul Otoman pentru a-siobtine independenta, sunt atacati pe la spate de lumea civilizată, «cu vechea artilerie a chestiunii israelite»”.

Leon Gambetta – scrisoare adresată guvernului român

“Franta nu va recunoaste independentatării voastre dacă nu veti recunoaste drepturile civililor,fără nici o distinctie”.

Această obraznică, imbecilă somatie (sună cunoscut: în aceiasitermeni a amenintat România siElie Wiesel) a fostfăcută după ce tara noastră îsicâstigase, cu sânge, independenta.

Drept care la Congresul de la Berlin din 14 iunie 1878 Ion Brătianu siMihail Kogălniceanu, reprezentantii României (tară învingătoare pe câmpul de luptă) nu au fost autorizatisă participe decât ca… informatori, câtsă prezinte punctul de vedere al românilor, după care au fost obligatisăpărăsească sala.
De ce o asemenea injustitie? De ce o astfel de crimă?
De ce! Pentru că interesele evreilor sidoar ale lor nu erau satisfăcute în totalitate de prevederile Constitutiei României…

Ar fi fost necesar cel putin un capitol dedicat rectitudinii morale a gazetarului Eminescu în lupta inegală dusă, în Timpul, nu doar împotriva filosemitilor declarati ca P. P. Carp, C. A Rosetti, Alexandru Gr. sutu ci, riscînd de a fi considerat “ingrat” (!) chiar împotriva lui Titu Maiorescu protectorulsău. Maiorescu nu era doar luminatul silumină-torul legendar, ci sinu mai putinul legendar avocat al evreilor escroci (mai cu seamă al sinistrului Warschawski, spoliator nerusinat al români-lor în timpulrăzboiului de la 1877). O vreme a fost protector al poetului, însă când acesta nu s-a mai ocupat doar de poezie, ci side gazetărie, adică de spunerea-scrierea adevărului, nu a ezitatsă devină autor principal al internării în azil psihiatric al incomodului protejat alsău – pentru care motiv? – iată ce a notat în jurnal Marele Maiorescu:

“Asadar, la 28 iunie 1883 Eminescu a înnebunit. Simplu ca bună ziua!” (subl. mea, P.G.)

Ceea ce ne obligăsă acceptămcă nu securitatea comunistă a aplicat, prima, încarcerările psihiatrice pentru închiderea gurilor celor care deranjează prin cuvânt. si nu ea a inventat internarea abuzivă în

78

spitale de nebuni ale rostitorilor de adevăr, ci sisuprimarea pură sisimplă a lor – iertare: “Simplă ca bună ziua”.

Adevăr care încă nu a fost acceptat.

Cine nu permite?
Doarrăutu e mort, Chisinevski la fel, până sinemuritorul Rosen – atunci cine?

A, da: faimosul eminescolog, altfel holoacustolog… “Radu Ioanid”.

N O T E

1) “Persecutii religioase”: nu fusese inventat “antisemitismul” (i se

spunea: “chestiunea israelită”); atunci orice ne-evreu care-simanifesta dezacordul cu o faptă-rea a evreului (hotie, minciună, înselăciune, trădare) devenea… persecutor pe motive religioase…

2) in epocă “jidov”, “jidan” (de la iudeu) nu erau termeni injuriosi, iar “evreu”- de la ebreu – rar folosit; evreii rusi(mai cu seamă după Unirea din 1918) au impus în România evreu, iar jidov, jidan au fost considerati depreciativi, insultanti.

3) țăranii alsacieni cumpăraseră o sumă de bunuri nationale (mai cu seamă terenuri agricole) confiscate proprietarilor emigrati. Pentru a plăti statului achizitiile, împrumutaseră bani de lacămătarii evrei. insă, neputîndsă achite la timp datoriile, evreii le luaserăpământurile. Astfel s-a născut ura teribilă a francezilor alsacieni împotriva celor care îi ruinaseră. Napoleon, în trecere prin Strasbourg, ascultase plângerile locuitorilor sise hotărîsesă se ocupe de problema evreiască, organizînd cultul israelit, asa cum organizase catolicismul prin Concordat; apoi cultul protestant.

“Pentru noi Napoleon I a fost adeseori comparat cu Mesia”, spun, scriu istoricii evrei.

Desia fost – siarămas – suveranul care le-a acordat cele mai multe simai substantiale drepturi (nu doar în Franta, ci siîn Portugalia siîn Germania siîn Italia), evreii au fost extrem de nemultumiti de două legi:
a. “Decretul de la Bayonne”, din 28 iulie 1808, prin care se impunea tuturor evreilor din Imperiu “un nume definitiv” – până atunci aveau un nume traditional pe care îl schimbau la fiecare generatie, ceea ce îi scăpa de

79

urmăriri, mai ales pentru usure (camătă). Cei care nu aveau nume au luat ca patronim un toponim, locul de origine al unui strămos: Worms, Bamberg, Brunschwig, Guggenheim – nume “vechi” ca Bloch, Dreyfuss, Weill fiind tot toponime;

b) in 1809 Napoleon a dat un alt decret: fiind acuzatică îi exploatează pe crestini, evreii au fost obligatisă aibă un certificat de “non-usure”, pentru a obtine patenta de comerciant, meserias, fabricant. Această patentă urmasă le fie înmânată în fiecare an decătre primarul localitătii unde le era declarat domiciliul. Evreii, nemultumiti, au botezat această lege (care pedepseacămătăria): “Le Décret infâme”.

4) Pentru o mai bună întelegere apelăm la Notele redactate de Georgeta Penelea (M. Kogălniceanu, Opere, Vol. IV, Oratorie II, pag. 229) :

“Problema regimului evreilor din România, după 1866 afăcutsă curgă multă cerneală sia irosit un timp considerabil din sedintele Adunării deputatilor siale Senatului. (…) Spiritele luminate ale vremii, în rândulcărora Kogălniceanu ocupă un loc remarcabil (…) aurămas refractare atitudinii xenofobe (…).

“in 1866, în momentul schimbării domniei [Al.I.Cuza esterăsturnat, Carol de Hohenzollern proclamat domnitor, în curând este promulgată Constitutia – n.m. P.G.], evreii din România formau două grupe: străini sipământeni. Cei din urmă erau asimilati românilor din punctul de vedere al drepturilor civile. Drepturile politice erau mai reduse, determinate de (…) instructie, îndeletnicire lucrativă etc. (…) in deceniul sapte numărul lor crescuse la 400 000; în Moldova se constituise peste noapte o burghezie măruntă, vioaie, care prin sfera afacerilor încheiate, atât în mediul rural cât siîn cel urban, a intrat în concurentă cu elementul similar românesc. (…) incă guvernul domnitorului Cuza (…), la 5 februarie 1866 a luat o măsură cu caracter restrictiv (…) indiferent dacă eraupământeni sau nou veniti, le era interzisă pe viitor arendarea cârciumelor sau hanurilor (…) Potrivit articolului 6 din proiectului noii Constitutii religia nu putea constitui o piedecă în dobândirea calitătii de român. [subl. m. P.G.] La 16 iunie 1866 depu-tatul Aristide Pascal a cerut ca naturalizarea evreilorsă se facă progresiv, ca o măsură preventivă fată de imigrarea masivă a acestora. Practic naturalizarea aveasă se facă nominal (…) Discutarea articolului (…) a început la 18 iunie; (…)[dar] la Bucuresti s-au produs excese împotriva evreilor (au fost devastate magazine sitemplul coral). Crémieux a alertat marile puteri (…).
“in septembrie 1866 o hotărîre a Consiliului de Ministri, întemeiată pe Regulamentul Organic, anula deosebirea dintre evreii nativi sistrăini, recomandînd expulzarea.

80

“in aprilie 1867 I.C. Brătianu [ministru de interne] a dat o circulară prin care evreilor le erau interzise atât arendarea de imobile, hanuri, cârciumi, cât sisederea în sate. Conditiarămânerii era posesia unui capital minim de 5 000 lei. Primarii erau însărcinati cu dresarea listelor de «vagabonzi». Gestul a stârnit nemultumiri în tară (D.A. Sturdza, V. Pogor, P. Paladi, Costache Iepureanu, P. Carp – au cerut retragerea circularei), cât siîn străinătate: Napoleon III, informat de Crémieux reprosa dispozitiile «si contraires à la civilisation». Deputatul Englez Moise Montefiori se grăbeasă vină în România, pentru a constata «persecutiile» (…) Consulii Angliei, Austriei, Rusiei au trimis proteste vehemente. (…) cei doi din urmă treceau subtăcere faptulcă la situatia incendiară din 1867 se ajunsese din pricina pogromurilor din provinciile limitrofe [foste românesti, ocupate de Austria (Bucovina) side Rusia, n.m. P.G.],căci populatia evreiască astfel hăituită îsicăutase sigăsise refugiu pe teritoriul României.”(…)
“(…) Kogălniceanu a emis următoarele acte oficiale:

“a) circulara din 12 mai 1860 : (…) «Măria -sa domnul Principatelor Unite [Al.I. Cuza] siministriisăi nu doresc însă mai bine de a lucra la stergerea urilor dintre deosebitii locuitori ai uneia siaceleiasitări, decât de a aduce o obstească înfrătire între toate clasele populatiuneifără privirecătre origine sireligie. Guvernul, avînd această dorintă, nu face decât a urma nobilei sicivilizatei impulsii pornită din sânul marei Adunări atărei din 1857, care la nemuritorul ei program au înscris mai înainte de toate libertate religioasă silibertatea civilă pentru toti acei care locuiesc pepământul României. Guvernul va pune toate silintele sale pentru ca din ce în ce mai mult acest principiu liberal siconsfintit prin Conventia din 7/9 augustsă devie un adevăr».

“b) adresăcătre epitropii comunitătii israelite din Iasiprin care asigură sprijinulsău la înfiintarea scolii preconizate (…)”

“c) raportcătre domnitorul Al. I. Cuza cerîndu-isă anuleze dispozitia prin care se interzice evreilor practicarea farmaciei. (…)”