Planta MINUNE la 1 LEU, leac BUN la TOATE: inhibă CANCERUL şi HEPATITA, tratează LITIAZA RENALĂ şi BILIARĂ
Numele latin al patrunjelului este Petroselinum crispum si vine din limba greaca, unde „petros” inseamna piatra, iar „selinon” telina. Asadar, grecii antici considerau patrunjelul un fel de… telina de stanca, pe care o foloseau atat ca aliment, cat si ca planta medicinala.
Cu frunzele sale erau decorate si aromatizate mancarurile, dar erau si incoronati invingatorii in intrecerile sportive sau erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion. Planta provine de pe malurile Marii Mediterane si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei cu cel putin 2000 de ani in urma.
In prezent, patrunjelul este cel mai folosit zarzavat in bucataria traditionala romaneasca, iar pana nu demult, era un remediu redutabil in medicina noastra populara. Cu el erau oblojite ranile in pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slabite, erau facute fierturi contra bolilor de ficat sau de intestin, ori era folosit pentru diferite „deochiuri” sau „facaturi”. In ultimii ani, frunzele aromate ale patrunjelului, laolalta cu cele ale „rudelor” sale, mararul, telina si leusteanul, au devenit tinta unor studii medicale cu rezultate uluitoare, care plaseaza zarzavaturile traditionale mai degraba in farmacii decat pe tarabele din piete. In cele ce urmeaza, vom vorbi despre aplicatiile terapeutice extraordinare ale patrunjelului, nu inainte de a vedea cum se prepara si cum se administreaza frunzele sale.
Cum preparam si cum administram frunzele de patrunjel
Asa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevarata colectie de vitamine, minerale si alte principii active cu efecte terapeutice foarte intense. Totusi, simplul consum ocazional de patrunjel, ca zarzavat, nu pare a avea rezultate terapeutice. De ce? Deoarece dozele de patrunjel pe care le consumam sunt insuficiente pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca prepararea termica a acestei plante inactiveaza multe din substantele active terapeutic. Din aceste motive, este necesar sa acordam o foarte mare importanta metodelor de preparare care urmeaza, ce ne vor ajuta sa punem cu adevarat in valoare patrunjelul ca medicament:
Sucul
Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat astfel obtinut este un remediu puternic si, ca atare, nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 3 ori pe zi cate 4-6 linguri (cate 20-30 ml) de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.
Salata
In medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa (eventual si cateva felii de rosii) este folosit ca salata, numita „tabbuli”, care este folosita adesea pentru marirea puterii de digestie si pentru evitarea eventualelor deranjamente gastro-intestinale. Iata una din retetele de „tabbuli” frecvent folosite: se maruntesc 2-4 legaturi de patrunjel proaspat, se adauga putin ulei de masline si zeama de la un sfert de lamaie. Se mai poate pune un catel de usturoi, seminte de dovleac tocate marunt ori susan. Salata se consuma zilnic, timp de 14-60 de zile, sub forma de cura, care este tonica si revigoranta, contribuind la fortificarea sistemului imunitar.
Patrunjelul ca adaos in hrana
Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot fi „innobilate” prin adaugarea de frunze de patrunjel verde, proaspat. In mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, va fi adaugat dupa prepararea termica, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Patrunjelul mai poate fi adaugat ca si condiment si totodata ca element decorativ, in toate salatele, in sandviciuri, in sosuri, in garnituri.
Vinul de patrunjel
Pentru tratamentul problemelor digestive si de apetit, ca adjuvant contra insuficientei cardiace si a bolilor de inima, se recomanda vinul de patrunjel: 20 de tulpini proaspete cu tot cu frunze se maruntesc si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga 2 linguri de otet. Se lasa sa macereze vreme de 7 zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa.
Tratamente interne
* Intoxicatie etilica acuta (betie) – se consuma una-doua legaturi de patrunjel, bine spalate, frunzele mestecandu-se indelung, inainte de a fi inghitite. Uleiul volatil din aceste frunze este un puternic stimulent al sistemului nervos central, care va fi mai putin afectat de efectele alcoolului. De asemenea, patrunjelul este un protector si un stimulent al ficatului, ajutand si la o mai rapida eliminare a alcoolului din organism.
* Fumat – mai multe componente ale uleiului volatil din frunzele de patrunjel protejeaza organismul impotriva actiunii nocive a gudroanelor din fumul de tigara, prevenind diferite afectiuni ale aparatului respirator, de la bronsita cronica, la cancerul pulmonar. Sunt recomandate curele cu suc de patrunjel, din care se administreaza cate 50 ml pe zi, vreme de 4 saptamani.
* Ateroscleroza – nu mai putin de patru substante continute de catre frunzele de patrunjel previn oxidarea colesterolului negativ (LDL) si depunerea sa pe artere. Persoanele cu varsta de peste 35 de ani, dar si cele care consuma frecvent carne, grasimi hidrogenate, prajeli ar trebui sa consume de macar 3 ori pe saptamana salata de patrunjel, pentru a beneficia de efectele sale benefice asupra vaselor de sange.
* Hipertensiune – consumul de patrunjel proaspat, adaugat la hrana de zi cu zi, ajuta la tinerea sub control a tensiunii arteriale, avand efecte diuretice, usor vasodilatatoare, si actionand la nivelul sistemului nervos central cu efect calmant. Astfel, 30 de grame de frunze de patrunjel consumate zilnic ajuta la mentinerea elasticitatii si a rezistentei peretilor vaselor de sange, prevenind, de asemenea, si accidentele vasculare, dar si formarea echimozelor produse de fragilizarea vaselor capilare.
* Litiaza biliara – se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi. Conform Comisiei E, organismul guvernamental german de control al eficientei plantelor medicinale, consumul de patrunjel previne formarea calculilor biliari, acest produs natural fiind aprobat pentru prevenirea si combaterea acestei afectiuni.
* Hepatita virala – studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusilor care ataca ficatul. Totul se datoreaza, se pare, clorofilei care se gaseste din abundenta in frunzele proaspete de patrunjel si care inhiba dezvoltarea virusilor hepatici. Este foarte posibil, insa, ca si uleiul volatil continut de frunzele patrunjelului sa atace membrana virusilor care produc hepatita B si C, dar cercetarile in acest sens sunt inca in curs de desfasurare. Cert este ca majoritea persoanelor cu hepatita cronica sau acuta se simt mult mai bine, iar analizele de sange sunt mai bune, dupa 3-4 cure cu frunze de patrunjel. Asadar, se recomanda bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, din care se administreaza cate 50-75 ml pe zi, bauti in trei reprize, pe stomacul gol, inainte de masa. Dupa 4 saptamani de cura, se fac 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.
* Anorexia – cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata persistente.
* Halena – patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant asupra cavitatii bucale, asupra cailor respiratorii medii si superioare. Mai mult, frunzele de patrunjel imbunatatesc digestia si normalizeaza flora digestiva, remediind aceasta afectiune in profunzime. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena mestecarea indelungata a 3-4 fire de patrunjel, inainte si dupa fiecare masa.
* Infectii recidivante, imunitate slabita – se consuma salata de patrunjel, cate 1-2 portii pe zi, in cure de 3 saptamani. Studii recente facute la Universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar activeaza puternic sistemul imunitar si combate foarte multe specii de bacterii si de ciuperci parazite. „De vina” pentru actiunea puternica de stimulare a imunitatii sunt mai multe principii active din frunzele patrunjelului, intre care vitamina C, vitamina A, vitamina B12, clorofila, dar si o substanta numita luteolina, care stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente.
* Astm – consumul de frunze de patrunjel proaspat, minimum 30 de grame zilnic, sub forma de salate, ca adaos in ciorbe si in diferite alte mancaruri, reduce predispozitia spre crizele astmatice. Principiile active din patrunjel au efecte antiinflamatoare asupra cailor respiratorii, favorizeaza fluidizarea si eliminarea secretiilor bronsice.
* Litiaza renala, adjuvant in infectia urinara – conform cercetatorilor germani, frunzele si radacina de patrunjel sunt adevarate medicamente pentru rinichi. Administrarea acestora sub forma de suc, cate 50 ml zilnic din fiecare, previne si combate nefrita, pielo-nefrita si cistita. De asemenea, patrunjelul mareste diureza, previne formarea calculilor renali (in special a uratilor) si ajuta la eliminarea celor existenti.
* Boala canceroasa – salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. Actiunea antitumorala a frunzelor de patrunjel a fost descoperita de curand de cercetatori si se datoreaza vitaminelor, flavonoidelor si unor substante volatile din patrunjel. Consumat crud, in salate, in ciorbe sau ca atare, patrunjelul verde protejeaza plamanii si caile respiratorii, ficatul, intestinul si rinichii de radicalii liberi, de aparitia mutatiilor si a cancerului. S-a observat o ameliorare a starii de sanatate a persoanelor care aveau tumori cerebrale si consumau regulat patrunjel verde. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.
* Cancer pulmonar – studii de medicina experimentala facute in anul 1992 sub conducerea profesorului G.Q. Zheng, in Statele Unite, au aratat ca o substanta volatila din frunzele de patrunjel, miristicina, inhiba dezvoltarea tumorilor pulmonare. De asemenea, frunzele de patrunjel administrate intern previn actiunea cancerigena a fumului de tigara, a gudroanelor din produsele alimentare afumate, a diferitelor noxe din aer, cum ar fi fumul eliminat in atmosfera de langa marile orase de catre incineratoarele de gunoi. Se recomanda administrarea de salata de patrunjel, minimum o portie pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
* Fertilitate la femei – consumat zilnic, patrunjelul verde este un factor de intinerire pentru femei si stimuleaza fertilitatea. Apiolul, o substanta continuta in frunzele proaspete de patrunjel, stimuleaza producerea de hormoni feminini si ajuta la o buna functionare a ovarelor. Se tin cure de cate o luna, timp in care se beau cate 50 de ml de suc de patrunjel pe zi si, de asemenea, se consuma cat mai mult din acest zarzavat, ca adaos in mancare.
* Dismenoree (ciclu menstrual neregulat si dureros) – datorita aceluiasi apiol, patrunjelul are calitatea de a regulariza ciclul menstrual. Mai mult, frunzele de patrunjel au proprietati antispastice, eliminand in mare masura crampele si durerile menstruale. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda consumul inainte cu cateva zile si in timpul menstrelor a minimum 2 legaturi de patrunjel proaspat pe zi, impreuna cu alte vegetale cu efecte similare, cum ar fi morcovul, sfecla rosie si castravetii.
* Sindrom post-menopauza – se recomanda curele cu salata de patrunjel verde, care se consuma zilnic, vreme de 2 luni. Patrunjelul are efecte estrogene foarte blande, si ca atare ajuta la prevenirea si la stoparea osteoporozei, a caderii parului, a uscarii pielii, a prolapsului uterin. De asemenea, consumul de patrunjel verde are efecte usor antidepresive.
* Guta, reumatism – patrunjelul este un foarte bun diuretic si depurativ (eliminand ureea si acidul uric), antiinflamator articular si antioxidant. Luteolina continuta de patrunjel previne si combate inflamarea finelor cartilaje din articulatii, in timp ce vitamina C, la care patrunjelul verde este un adevarat campion, are efecte terapeutice uimitoare asupra aproape tuturor formelor de reumatism. Un studiu-gigant facut in 2004, pe 20.000 de pacienti, a aratat ca un consum ridicat de vitamina C naturala (adica preluata din alimente vegetale si nu din alte suplimente) reduce cu peste 30% incidenta crizelor reumatice. Se recomanda, asadar, consumul, in cure de minimum 60 de zile, de frunze de patrunjel proaspete, cate 30 de grame pe zi, impreuna cu alte alimente bogate in vitamina C, cum ar fi ardeii, varza, fasolea verde, mazarea verde etc.
* Imbatranire, efect antioxidant – frunzele de patrunjel contin opt vitamine si numeroase alte substante care previn degenerarea ADN-ului si imbatranirea celulelor, cum ar fi flavonoidele, clorofila, ftalidele etc. In studiile facute pe animale, a iesit in evidenta o uimitoare capacitate a frunzelor de patrunjel de a combate radicalii liberi, care duc la imbatranirea prematura. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda consumarea in timpul sezonului cald a minimum 20 de grame de patrunjel pe zi, adaugat in mancare ori sub forma de salata.
* Anemie, anemie feripriva, deficit de fier – frunzele patrunjelului sunt bogate in fier (5 mg la 100 de grame de frunze), dar si in vitamina C, care ajuta la asimilarea acestui oligoelement. Contra anemiei feriprive si a deficitului de fier in organism se recomanda salata de patrunjel, cate 50 de grame pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza, dupa care se reia. Aceasta salata este foarte bogata si in vitamina B12, care joaca un rol esential in formarea globulelor rosii.
* Vitamina C – frunzele de patrunjel contin de trei ori mai multa vitamina C decat portocalele si de 2,5 ori mai multa decat lamaile. Pentru tratarea deficitului acestei vitamine (scorbut), dar si ca adjuvant contra racelilor, a infectiilor de tot felul, se recomanda salata de patrunjel, care se consuma zilnic, 50 de grame, in cure de 2-6 saptamani.
* Vitamina B12 – patrunjelul contine substante care ajuta la producerea acestei vitamine in organism, o vitamina necesara formarii globulelor rosii, mentinerii imunitatii organismului la parametri optimi, bunei functionari a gonadelor etc.
* Vitamina K – patrunjelul este printre cele mai bogate vegetale in vitamina K, necesara coagularii normale a sangelui si inchiderii ranilor, mentinerii starii de sanatate a inimii si a vaselor de sange, mentinerii densitatii osoase etc. Pentru un aport sporit de vitamina K, se recomanda curele de cate 4 saptamani, timp in care se consuma minimum 30 de grame de patrunjel verde zilnic.
Tratamente externe
* Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor – se aplica pe pleoapele inchise o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative. Consumul intern de suc de frunze de patrunjel, combinat cu suc de radacina de morcov, este un bun tratament adjuvant contra ulceratiilor corneei, contra conjunctivitei, pentru prevenirea cataractei.
* Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) – se pune pe locul afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte ajuta la oprirea lactatiei.
* Intepaturi de insecte – se aplica pe locul afectat frunze de patrunjel strivite (eventual mestecate putin in gura, daca nu avem alta posibilitate de a le strivi). Acestea au efect antiseptic, diminueaza usturimea si durerea, previn formarea unor echimoze. Este un tratament valabil si contra vanatailor (echimozelor) produse de loviri.
* Dureri articulare – frunzele proaspete de patrunjel, strivite pe o planseta de lemn cu ajutorul ciocanului de snitele, se pun pe articulatia dureroasa. Se invelesc bine cu o bucata de nylon si apoi cu un material de lana, pentru a mentine caldura. Se lasa vreme de 1,5-3 ore. Acest tratament are efecte calmante si antiinflamatoare articulare.
multumim! forte pretioasa informatie.
Adaugam inca o informatie obtinuta in direct de la un specialist care omologheaza medicamente in Germania si in USA:
1 KIWI contine vitamina C cat 12 lamai.
Va dati seama ca inainte sa vina ajunga grecii si latinii in Europa, astia din vatra milenara a Europei, cu remarcabilele lor culturi, nu foloseau nici mararul, nici patrunjelul, nici stevia sau loboda si toate cele, doar buruieni aruncau in oale, nici macar coada lui Marar si Patrunjel, vai de mama lor! Ba nu, nici macar buruieni sau altceva, beau vinul lui Burebista! Dar stai, ca nici vinul nu curgea linquistic, nici macar apa, clar ca apa de clestar: erau muti!
noroc ca au venit grecii cu patrunjelul, ca bulgari nu erau pe-atunci, alta dracie! Dar si ce mai ciorbalau de DEX?
ULUITOR PĂTRUNJELUL! Dar, dacă tot i-am aflat etimologia, ce părere aveți despre articolul următor:
URIAȘA MINCIUNĂ DIN DEX: Conform acestuia, toate piesele componente ale costumului național românesc au nume… luate de la străini! Nimic de la geto-daci!!!!!!
Mar 08, 2015 Dezvăluiri 46
http://adevaruldespredaci.ro/uriasa-minciuna-din-dex-toate-piesele-componente-ale-costumului-national-romanesc-au-nume-luate-din-alte-limbi-nimic-de-la-geto-daci/
Badea Cârțan se răsucește în mormânt…
V-ați întrebat vreodată ce fel de etimologii or fi având, conform DEX-ului, piesele componente ale costumului nostru național?
M-am gândit să desenez o pereche de români îmbrăcați în straie tradiționale, pe care să atârn, ca pe un pom de Crăciun, etimologiile instrumentului nostru
,,științific”.
Ştiţi
la ce mă gândesc, când mă uit la acest desen? Dacă ar fi avut măcar un pic de
imaginaţie, autorii DEX-ului s-ar fi jenat ei înşişi de absurditatea ce o
impuneau.
Numele
pieselor din costumul național românesc sunt toate ,,împrumutate”.
Etimologiile
DEX-ului par „normale”, când sunt rupte de întreg. Dar când analizăm întregul,
ele devin mai mult decât absurde: sunt antiştiinţifice. Poţi să împrumuţi de la
vecini numele unui fel de mâncare (ciulama, gulaş, pizza) sau al
unei băuturi (vodka, wisky, coca-cola), al unei arme (iatagan,
katiuşa, kalaşnikov), al unui aparat inventat de curând (sputnic,
lunohod, computer, mouse). Dar nu majoritatea pieselor de
port naţional, care, la toate popoarele, vin din timpuri imemorabile.
Uitați-vă
atent la ţăranca specialiştilor în răsfoit dicţionare.
Bunda[1] din piele
de oaie şi catrinţa[2] de lână
le-au inventat strămoaşele noastre din neolitic, când au domesticit oile. Pe
spatele bundelor românii brodează și azi simboluri geto-dacice vechi cât lumea,
cum ar fi Pomul Vieții și pasărea-suflet. Catrința o ţeseau la stativele
alcătuite dintr-un băţ sprijinit pe două crăci înfipte în pământ, iar urzeala
era întinsă de pietre legate de fire. Dar, conform DEX-ului, ele n-au fost în
stare să inventeze și nume pentru hainele lor. Mii de ani le-au arătat cu
degetul. Au venit
legionarii, apoi slavii, dar nu știu de ce nu le-au luat de la aceștia. I-au
așteptat pe maghiari, ca sa se producă alt miracol lingvistic în stil DEX: deși
vedeau pentru prima dată o catrinţă, maghiarii le-au dat româncelor
numele fustei lor tradiţionale. Deși e mai logic să admiți că femeile maghiare,
dupa ce au învățat să țeasă, au luat de la dace catrința și, pocind
niţel cuvântul dac, au ajuns la katrinca. Este absurd să afirmi că
pentru piese vestimentare străvechi românii au împrumutat nume de la ultimii
migratori veniți lângă noi.
Ia[3], bluza femeiască, dacă ar putea vorbi, ar spune că nu-i luată
de la romani. O purtau femeile de la Cucuteni când desenau pe oalele lor
aceleaşi semne ca cele de pe mâneca sa. În fața iei, toată suflarea
europeană trebuie să se închine adânc. Pe mânecile sale a păstrat, în formă de
ornamente, pictogramele celei mai vechi scrieri din lume. Femeile traco-dace
scriau pe altiţă[4] formule magice, care îndepărtau duhurile rele de la
persoana ce o purta. Din păcate acestea n-au putut îndepărta duhurile
respective și din etimologiile DEX-ului. Conform lui, când au venit legionarii,
strămoaşele noastre n-au avut altă treabă decât să umble pe sub gardurile
castrelor cerșind cuvinte, inclusiv pentru cămaşa lor. DEX-ul afirmă că
legionarii le-au dat linea, care, printr-o minune lingvistică, s-a
transformat în ie.
Când
mă uit la picioarele ţărăncii îmbrăcate în etimologiile „specialiştilor” de la
Academie, mă copleşeşte mila pentru biata femeie. Pentru ciorapi[5] a aşteptat turcii ca să le dea un nume. Iar pentru colţuni
închipuiţi-vă că s-a dus tocmai în Grecia. La limba neogreacă. Dar când, cu ce
mijloc de transport şi în ce regiune a Greciei au mers strămoaşele noastre după
numele unor simple obiecte de îmbrăcat pe picioare, specialiştii în
confecţionat etimologii tac mâlc.
Cu
opincile şi nojiţele le-a fost mai uşor. Au tras o fugă la bulgari.
Pentru brâu[6] au făcut o
drumeţie lingvistică în Albania. Conform
răsfoitorilor de dicţionare, alte popoare importau mirodenii, mătase, cafea.
Noi importam cuvinte.
Să
nu uităm de traistă[7]. Geanta tradiţională de lână ţesută la stative. Strămoaşele
noastre o purtau pe umăr din străvechime. Dar numele ei, aţi ghicit, l-au
împrumutat. De la cine? Tot de la albanezi. Când, cum, în ce împrejurări? Ce
întrebări dacomanice? Răsfoitorii de dicţionare trebuie crezuţi pe cuvânt. Altfel se
supără şi te fac dacoman, dacopat, promotor de teorii nocive.
Acum uitați-vă la țăranul român. N-are în costumul tradițional niciun cuvânt de la geto-daci.
NOTA MEA (Daniel Roxin): Este incredibil! Până și OPINCA ROMÂNEASCĂ, aia pe
care o puteți vedea pe Columna lui Traian, purtată de strămoșii noștri încă de
acum 2.000 de ani, cică e împrumut din BULGARĂ, de la migratorii care au venit
după veacuri de la războaiele dintre Decebal și Traian. Ce mizerie! Ce
mistificatori!!!
Sumanul[8], paltonul dacic din lână bătută la piuă, gluga[9], opincile,
nojițele au nume bulgărești. Cojocul[10] l-a luat de la slavi. Dar dacă ar putea vorbi, această haină
dacică ar spune că originea numelui său vine dintr-o rădăcină
proto-indo-europeană -koug’, care însemna ,,coajă”, ,,înveliș”. O piele
uscată, ca o coajă, ce învelea trupurile dacilor când bătea crivățul de nord.
Dovada: acest radical există în mai multe limbi indo-europene. Știu că
lingviștilor oficiali le tremură barba, când un Mihai Vinereanu sau alți
cercetători de bună credință fac paralele între limba română și limbile
indo-europene. Dar altfel nu se poate face etimologie științifică. N-au
demonstrat chiar autorii DEX-ului că, răsfoind dicționarele vecinilor, obții
acest tablou monstruos: costum național românesc cu numele pieselor exclusiv de
împrumut?!
Pălăria, fiindcă nu au găsit-o nicăieri, au dat-o cu ,,et. nec.”
Dar culmea cinismului e că autorii DEX-ului nu se sinchisesc să spună despre cioareci,
pantalonii dacici strânși pe picior, că au ,,etimologie necunoscută”. Am
observat că susținătorii romanizării au frică de lucrurile clare. Metoda
comparativa, principiile ferme, găsirea unor echivalente în limbile
indoeuropene vechi nu sunt în favoarea romanizării. De aceea în DEX nu veți
găsi nici principii ferme, nici metodă, nici criterii științifice. Totul este
arbitrar. De aici și masa compactă de etimologii bizare. Asta se vede foarte
bine când ne uităm la feluritele etimologii prin care a fost purtat cuvântul
,,cioareci”. Cihac îl considera împrumutat din maghiarul szövelèk
,,țesătură”. Șăineanu îl lua din turcă, čarek ,,cisme orientale”.
Capidan din aromână, cioară ,,șireturi pentru picioare”. Observați
intenționata încâlceală. Dacă ar fi mers, ca domnul Mihai Vinereanu, pe linia
unui radical proto-indo-european, cum fac și alți etimologi serioși de pe alte
meridiane, ar fi dat de (s)keu- ,,a acoperi”. Acestui radical i s-a
adăugat, în limba veche traco-dacă, sufixul -iko-s, obținându-se keuriko-s.
În traco-dacă se zicea k’uriko-s. În străromână ciorecu. Iar în
română cioarec(i). Prin geto-daci, cuvântul a ajuns la noi. Metoda
urmată de Vinereanu se cheamă comparativ istorică. Și ea chiar îl duce pe
cercetător la originea cuvintelor. Spre deosebire de răsfoitorii de dicționare,
care vor să ne convingă că cuvintele nu evoluează în decursul a mii de ani, ci
sar pârleazul, ca niște găini, de la un vecin la altul. Dar mai ales că au
sărit pârleazul de la toți vecinii în limba noastră. Asta te face să pui la
îndoială corectitudinea celor de la DEX.
Până și unealta principală de muncă a țăranului român are denumiri numai de la
migratori: de la legionari securea[11], de la
slavi toporul[12], de la
maghiari barda[13], de la
turci baltagul[14].
Nici pleata[15] nici chica[16] nu-i a
lui. Și pe acestea le-a împrumutat de la slavi.
Da poate nici trupul[17] nu-i al lui? parcă-l aud întrebând pe un cititor
inimos.
Firește că nu. Conform DEX-ului, l-a luat din vechea slavă.
Dar măcar sufletul[18] îi al lui?
Ce întrebare dacomanică! Firește, că nu. Conform DEX-ului l-a luat din latină.
De la un suflitus cu asterisc, adică el nu există în limba latină, dar
răsfoitorii de dicționare presupun că ar fi existat. De ce? Ca să provină din
el românescul suflet, pe care ei nu l-au găsit nicăieri.
Dar măcar capul, creierul, mintea, a munci, a
gândi sunt ale lui?
Nu, nici vorbă.
Capul, mintea și creierul i le-au dat legionarii. Iar a munci și a gândi l-au învățat maghiarii.
Citind etimologiile DEX-ului, ai senzația că te afli în lumea acelor ,,trolls”
de pe internet care neagă totul. Cu un cinism și o lipsă de logică demnă de un
balamuc, românului i se neagă adevărata identitate. Are în vocabular cuvinte de
la toți vecinii și străinii. Numai de la strămoșii săi reali, geto-dacii, nici unul.
Îți vine greu să crezi în profesionismul celor ce au alcătuit un asemenea
,,instrument științific”.
Întrebarea este: ,,Cui folosește el?”
Nota
mea: Bulversant acest articol al Iuliei
Brânză Mihăileanu! Simplul bun simț este suficient pentru a ne da seama că
DEX-ul este o catastrofă științifică, un instrument de menținere a falsului
istoric. Cum e posibil ca un popor cu vechimea noastră, cu rădăcini clare în
spațiul geto-dac (costumul popular românesc seamănă bine cu cel al dacilor de
pe Columna lui Traian), cu tradiții care se pierd în negura timpului, să nu
poată păstra nici măcar o denumire geto-dacă din costumul pe care îl poartă de
peste 2.000 de ani? Cine ar putea crede așa ceva? În concluzie, putem spune că
dicționarul Explicativ al Limbii Române este o mizerie iar faptul că Academia
Română îl girează este foarte grav. Ar fi interesant să se facă o cercetare
pentru a vedea câți dintre autorii DEX-ului, în ultimul secol și jumătate, au
fost români. Din informațiile mele, majoritatea au fost de altă etnie…
Oameni buni, acest articol trebuie să circule, trebuie răspândit
pentru ca toți românii să înțeleagă minciuna în care trăiesc. Dați-i Share,
trimiteți-l pe e-mail, publicați-l pe blogurile voastre. Măcar atât!!!
În
zilele următoare vă așteaptă două noi articole scrise de aceeași autoare, articole
care dinamitează cu inteligență și umor așa-numitul Dicționar Explicativ al
Limbii Române…
Daniel Roxin
[1] Din fondul pre-latin. Cf. MihaiVinereanu, Dicționar Etimologic al Limbii
Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, București, Alcor
Edimpex, 2009, p. 166.
[2] Din fondul indo-european. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 188-189.
[3] Din radicalul proto-indo-european lino, care definește inul. Cf.
Mihai Vinereanu, op. cit., p. 431; p. 434.
[4] Din radicalul proto-indo-european al- ,,a crește”. Cf. Mihai
Vinereanu, op. cit., p. 74; p. 445.
[5] Origine traco-dacă. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 230.
[6] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 155.
[7] Origine dacică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 843.
[8] Din fondul prelatin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 798.
[9] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 398-399.
[10] Din radicalul proto-indo-european keug’-, koug’- ,,coajă”,
înveliș”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 253.
[11] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 754.
[12] Din fondul indo-european. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 842.
[13] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 116.
[14] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 113.
[15] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 647.
[16] Origine traco-ilirică. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 217.
[17] Din fondul pre-latin. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 850.
[18] Din radicalul proto-indo-european bhel-, bhle- ,,a (se)
umfla, sufla”. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 796.