Patriarhul Teoctist și nătărăii cei fără Dumnezeu de la defuncta Europă Liberă!

Despre Patriarhul Teoctist numai adevărul !

Printre minciunitorii care, la moartea Prea Fericitului Teoctist, au găsit de cuviinţă să iasă în lume cu puţinătatea lor sufletească, s-a numărat şi (dl) Şerban Orescu. Spre marea noastră dezamăgire, ne-a pus dinainte un text prost informat şi rău intenţionat, publicat într-unul din ziarele cele mai citite, ceea ce înseamnă că sunt multe persoanele care au fost contaminate de textul cu pricina. Creştineşte vorbind, ne îngrijorează vârsta autorului: mai avea-va oare timpul necesar ca să-şi dea seama de ceea ce a făcut, ca să se căiască şi să se îndrepte pe calea adevărului? Mi-aduc aminte de ce ne spunea Petre Ţuţea: «Sunt prea bătrân ca să mai spun vreo prostie. Nu mai am timp ca să mă corectez !…» Ce vârstă aveţi, domnule Orescu?

Aţi scris un articol neserios, care se întemeiază pe o declaraţie a Mitropolitului Banatului dată de înaltul prelat agenţiei Newsin la aflarea tristei veşti: «Mare pierdere pentru Biserica Ortodoxă Română… Regretăm moartea lui… Iertaţi-mă, dar atât vă pot spune…» Şi din acest «atât vă pot spune», care putea fi rostit cu zeci de înţelesuri complet diferite, iar cel mai probabil este că sensul acestei propoziţii, pentru orice om normal, era că «în acest moment de şoc şi durere, nu pot spune prea multe!», Şerban Orescu se crede îndreptăţit să deducă că ar fi, iată, adevărate toate inepţiile, toate răutăţile şi insanităţile pe care, de-a lungul anilor, fel de fel de nevrednici, le-au pus în circulaţie publică, încercând să păteze astfel obrazul Patriarhului Teoctist şi al înseşi Bisericii. Încearcă, iată, şi numitul Şerban Orescu. Nu va fi ultima încercare de acest soi, căci lucrarea de dincolo de moarte a Prea Fericitului Teoctist cu siguranţă că va fi încă şi mai incomodă pentru netrebnicii în viaţă.

Şerban Orescu începe prin a-i reproşa Patriarhului părerea despre Nicolae Ceauşescu, «gânditor genial şi om de stat excepţional». În 1989, la data când Prea Fericitul Teostist a emis această apreciere, m-aş fi încumetat şi eu să fac opinie separată, contrară chiar. Dar acum, în 2007, mai degrabă zic şi eu ca Petre Ţuţea: «Îl bag în p…. mă-sii pe ăl care l-o mai înjura pe Nicolae Ceauşescu !» Numai că Petre Ţuţea, cu un cap-două mai deştept ca noi toţi, spunea asta în primăvara lui 1989, atunci când «Europa Liberă» a lui Şerban Orescu ne informa că România lui Ceauşescu dobândise capacitatea de a produce oricând bomba atomică.  Păi pentru isprava asta Nicolae Ceauşescu nu poate fi numit «un om de stat excepţional»? Ca «istoric al ceauşismului», cum se consideră Ş.O., cunoaşte desigur laudele aduse lui Ceauşescu chiar la cel mai înalt nivel politic al planetei, la Casa Albă, la Buckingham, la Elisée, mai puţin la Kremlin… Sunt mult mai elogioase decât cele la care, foarte probabil, Patriarhul a subscris doar, cedând astfel imperativului biblic : «Daţi Cezarului ce este al Cezarului»!

Alt neadevăr: cică «Ceauşescu intenţiona să dărâme şi Patriarhia şi obţinuse, în acest scop, consimţămîntul Patriarhului Teoctist»!… După câte ştiu eu – dar istoricii ceauşismului se feresc s-o spună pe a dreaptă, intenţia lui Ceauşescu a fost să mute Patriarhia, atât de înghesuită în spaţiul de care beneficia înainte de 1989, şi să-i construiască un sediu nou, alături de Mănastirea Văcăreşti care urma să fie reabilitată, atribuind în acea zonă a Capitalei spre folosinţa Patriarhiei un spaţiu generos, reprezentativ pentru BOR, oarecum după modelul Vaticanului. Nu e prea tărziu să aflăm detaliile acestui proiect, proiect care, se pare, contrazice imaginea unui Ceauşescu demolator diabolic de biserici! Dar cui îi convine azi adevărul despre Ceauşescu?!

Culmea  lipsei de profesionalism pentru un istoric român este să emită opinii întemeiate pe raportul, jenantul raport al comisiei Tismăneanu. Şerban Orescu nu se jenează să facă carte de căpătâi din această mizerie. Patriarhul Teoctist, zice Ş.O., «a ajuns în fruntea BOR datorită loialităţii dovedite faţă de conducerea Partidului Comunist», adevăr indiscutabil devreme ce aşa «stă scris în Raportul Comisiei Tismăneanu din decembrie 2006». Nota bene, majusculele R… şi C… îi aparţin respectuosului Ş.O…. Respectuos şi servil cu toate haimanalele comuniste şi cominterniste, Şerban Orescu este nemulţumit că «până azi nu s-a spus clar dacă defunctul Patriarh a colaborat sau nu cu Securitatea».

Nu pricep de ce ar trebui să ni se spună asta, când este la mintea oricui să ştie ori să-şi imagineze că dacă România  are duşmani, şi are !, acei duşmani nu pot ocoli Biserica Ortodoxă Română ca ţintă prioritară a acţiunii lor distructive! O fi făcut Securitatea multe greşeli, crime chiar, dar va fi făcut şi lucruri bune. Ştim bine  bunăoară că a existat o secţie a Securităţii pentru combaterea iredentismului maghiar, alta anti-KGB. Multe diversiuni anti-româneşti s-au petrecut prin mijlocirea unor sectanţi, a unor culte sectante, a căror existenţă şi activitate a fost să îngrijoreze deopotrivă Biserica şi Securitatea!

Numai puţină minte să ai şi oleacă de bunăvoinţă de român, şi e destul ca să înţelegi că Securitatea avea motive să colaboreze cu Biserica, nu ca să bage la puşcărie oamenii, ci ca să apere efectiv interese româneşti vitale! Şerban Orescu nu are de unde să cunoască aceste lucruri? Nu cunoaşte nici că Biserica, prin anii 60, i-a încredinţat Părintelui Teoctist o importantă funcţie şi răspundere în diaspora românească?

Ca istoric, Şerban Orescu ar putea să se intereseze de ce Securitatea nu i-a dat ierarhului Teoctist viză de plecare spre misiunea sa printre românii din străinătate. Poate află şi ne spune şi nouă care Gogu Rădulescu sau Miron Constantinescu s-a opus misiunii pe care Biserica i-o încredinţase vrednicului ierarh Teoctist. Pe cine din conducerea de atunci a PCR l-o fi deranjat informaţia că, în tinereţea sa, călugărul Teoctist «ar fi făcut parte din Mişcarea Legionară».  «De odioasă aducere aminte», nu uită să precizeze Şerban Orescu, pentru care azi, în anul de graţie 2007, această eventualitate îl descalifică total pe Patriarh!…

Păi sigur că este important să afli dacă Patriarhul va fi fost în tinereţea sa camarad de idei cu Noica, cu Eliade, cu Cioran, cu Mircea Vulcănescu, cu Ernest Bernea, cu Ţuţea, cu Nae Ionescu, cu Rebreanu, cu Blaga, cu Puşcariu, cu Ion Barbu, Arghezi şi alţi legionari sau simpatizanţi ai Mişcării…  Mai presus de toate, acest detaliu te face să înţelegi mai bine uriaşa personalitate a Prea Fericitului Patriarh Teoctist! Dar asta cu condiţia să evaluezi corect datele problemei. Comuniştii, care s-au temut atâta de legionari şi i-au persecutat ca pe nimeni alţii, i-au evaluat corect atunci când au apreciat, încă din 1946, că «jumătate din România a fost în Mişcarea Legionară!» Şi trebuie spus că preoţii şi călugării au fost în Mişcarea Legionară într-o proporţie şi mai mare! Informaţie care face şi ea parte din adevărul şi numai adevărul despre Prea Fericitul Patriarh Teoctist și Biserica noastră strămoșească!

aprilie 2007

Ion Coja

Nota redacției: Publicăm acest text în sprijinul celor care sunt tentați să cedeze la presiunea mediatică anti-românească și anti-creștină, anti-ortodoxă, care nu ne mai slăbește de 25 de ani… Anii de așa zisă democrație și libertate. Liberi suntem acum să mințim și să calomniem valorile creștine și românești! Ba unii sunt și plătiți la greu pentru a se bucura de această libertate! Mercenari fără Dumnezeu! Dar și proști…