Partidul Vatra Românească

Domnule profesor ION COJA, vă bate gândul să puneţi de-un partid, un partid nou. Nu ştiţi că românii s-au săturat de atâtea partide?! Ce ar putea să le mai aducă un nou partid? Ce altceva decât un bun prilej de glume răutăcioase!

La glume suntem buni! Dar nu ştiu câţi mai au puterea să glumească pe seama situaţiei din România! Eu, unul, am pierdut cheful de glumă încă din decembrie 1989, când, după primele ore de entuziasm, mi-am dat seama că de fapt în jurul nostru se juca o mascaradă, o farsă de un tragism cumplit, o farsă a cărei victimă era un popor întreg! O lume, omenirea toată, asista la revoluţia noastră şi se lăsa îmbrobodită cu aceeaşi naivitate ca şi noi, românii! Cacealma de proporţii planetare! Adică minciună şi manipulare la scară mondială! E de rîs? Eu nu pot să rîd! Mai ales când văd ce a urmat! Ce trebuie să ni se mai întâmple ca să pricepem cu toţii că niciodată România nu s-a aflat într-o situaţie mai grea, mai dezastruoasă?!

Chiar credeţi în şansele unui nou partid politic? Pe ce vă bazaţi?

Avem şanse mari numai dacă reuşim să fim partidul pe care lumea îl aşteaptă. În mod evident, nici unul dintre partidele parlamentare nu pune interesul naţional mai presus de interesul de partid sau mai presus de interesul personal, al liderilor, mai ales. Noi vrem să ne însuşim în întregime programul cu care a intrat în viaţa publică Uniunea Vatra Românească, program care poate fi redus la o singură idee: Patria şi Neamul românesc mai presus de orice!

Cei 17-18 ani trecuţi de la aşa zisa noastră revoluţie nu s-au scurs chiar degeaba. Cu ceva tot ne-am ales, şi anume cu posibilitatea de a identifica corect cine sunt concetăţenii noştri pe care ne putem baza dacă vrem să facem un partid întemeiat pe corectitudine, competenţă şi dragoste de Ţară.

Corectitudine, competenţă şi dragoste de Ţară… Înţeleg că acestea sunt condiţiile pe care le puneţi celor care ar dori să vină alături de Dumneavoastră.

Acestea sunt condiţiile pentru cei care vor fi lideri ai acestui partid, pentru cei care vor candida din partea noastră la diferite demnităţi publice. Vom susţine asemenea persoane chiar şi dacă nu sunt din partidul nostru. În rest, poate fi membru al Partidului Vatra Românească orice cetăţean român, căci nimănui nu-i refuzăm posibilitatea de a face ceva bun pentru Ţară, indiferent de trecutul său. Repet, vom fi foarte exigenţi faţă de colegii doritori sau propuşi să ocupe funcţii publice sau în partid. Vedeţi Dumneavoastră, România este ca o corabie avariată grav, care riscă să se scufunde. În asemenea situaţie toţi cei care se află pe corabie trebuie şi pot să facă ceva pentru a ne salva. Căci chiar de salvare este vorba. Am avut un Front al Salvării Naţionale. Denumirea nu i se potrivea deloc, căci nu a fost un front al salvării, ci al distrugerii naţionale, al dezastrului.

Aţi spus „indiferent de trecutul său”. Veţi primi şi comunişti, şi liberali sau…

Suntem un partid naţionalist. A fi naţionalist sau patriot nu este monopolul nici unui partid. Nici măcar al legionarilor. Însuşi regimul comunist a avut două perioade, una bolşevică, cominternistă, când interesele naţionale au fost complet ignorate şi batjocorite, şi altă perioadă, cea de după 1964, pe care analiştii au numit-o „naţional-comunism” deoarece în acea perioadă au început să conteze tot mai mult interesele fireşti ale poporului român. Este meritul lui Nicolae Ceauşescu că a impus această linie. E adevărat că Nicolae Ceauşescu a greşit destul de des, dar cine nu greşeşte? Nicolae Ceauşescu nu trebuie judecat în absolut, ci prin comparaţie, comparaţie cu ce a fost până în 65, şi comparaţie cu ce s-a întâmplat şi unde am ajuns după asasinarea sa, după decembrie 1989. Dacă nu facem această raportare, esenţială pentru istoria României de după 23 august 1944, nu avem ce căuta în politică. Imaginaţi-vă că Ceauşescu ar mai trăi şi românii ar fi chemaţi la urne pentru a alege între Ceauşescu şi Iliescu. Pe cine l-ar vota cei mai mulţi dintre români?

Cine sunt colegii cu care aţi iniţiat formarea Partidului Vatra Românească?

Suntem un grup de persoane care, cel puţin până la proba contarie, pretindem că nu am participat la hoţia, minciuna şi crimele de după decembrie 1989. Unii dintre noi au avut funcţii sau demnităţi politice. Şi nu s-au compromis. Cazul meu, să zicem, ca fost senator PDAR. Cei mai mulţi dintre noi au fost membri, încă din iarna lui ’90, ai Uniunii Vatra Românească. Iar motivul pentru care am ales să ne numim, ca partid, Partidul Vatra Românească, este că dorim să preluăm şi să revigorăm programul cu care Uniunea Vatra Românească a intrat în politică şi în conştiinţa publică în februarie 1990. Era şi este programul cel mai potrivit la realităţile de după 1990.

Programul acela a fost acuzat de naţionalism.

Programul Vatrei Româneşti, programul nostru deci, este într-adevăr naţionalist. Dar nu este nici un motiv să ne ferim de asta. A fi naţionalist este o atitudine naturală, firească! Să nu confundăm naţionalismul cu şovinismul ! Şovinismul este o reacţie maladivă, primitivă, superficială şi, propriu zis, ridicolă.

În ce constă acest naţionalism „pozitiv” al Partidului Vatra Românească?

Spre deosebire de celelalte partide, care se închină orbeşte la o ideologie sau alta, care mai de stânga, care mai de dreapta, şi mai ales se închină la fel şi fel de directive de la Bruxelles şi alte capitale, noi punem interesul naţional mai presus de orice idee politică. Inclusiv mai presus de ideea europeană ! Nu ne interesează nici statul de drept sau economia de piaţă, cu principiile ei, nici chiar drepturile omului neresează decât în măsura în care nu contravenim astfel faţă de interesele şi drepturile poporului român. Acesta este punctul nostru de plecare şi de regăsire, la care ne vom întoarce mereu spre a vedea dacă nu cumva greşim faţă de, repet şi subliniez, interesele şi drepturile poporului român! Ale populaţiei majoritare, româneşti!

Consideraţi că aceste drepturi, ale poporului român, sunt ameninţate de cineva?

Nu ameninţate, ci dispreţuite, deja călcate în picioare, anulate, uitate, batjocorite, nicicum respectate.

Câteva exemple?

Iată, privatizarea, care a transferat o bună parte din averea publică, de stat, a poporului român, în avere privată a unor străini, ba chiar a unor firme de stat, dar nu ale statului român, ci ale unor state străine, cum ar fi statul grec în cazul Telecomului, statul francez în cazul fabricii de automobile de la Piteşti ş.a.m.d. Beneficiarii acestui jaf numit privatizare sunt în primul rând străinii, în general, sau minoritarii, mă refer la unguri, la evrei, la ţigani… Dintre străini, ruşii şi evreii sunt principalii acaparatori de active româneşti. Niciodată străinii nu au deţinut o parte aşa de mare din avuţia noastră naţională ca azi. Cunoaşteţi vorba aceea: „prost prostu, dar e-al nostru”, pe care o rosteam pe vremea lui Ceauşescu. Azi noi nu putem spune nici măcar „hoţ hoţu, dar e-al nostru”…

Nu puteţi spune că nu avem şi noi mafioţii noştri! Sunt pline prima pagină a ziarelor!

Românii sunt 90% din populaţia Ţării. Ca procent, românii deţin însă numai 10-15% din tot ceea ce statul român a înstrăinat după 1990 prin aşa zisa privatizare. Nici pierderea războiului şi ocupaţia sovietică de după 1944 nu a adus aşa de mari pierderi avuţiei naţionale ca privatizarea de după 1990…

Mulţi consideră că nu se mai poate face nimic. Că noi, românii, am pierdut partida!

Am pierdut meciul pentru că adverasarii noştri nu au respectat regulile jocului. Iar principala regulă pe care au încălcat-o este aceea că au cumpărat jucătorii, ba chiar şi pe antrenor şi pe preşedintele clubului, i-au plătit ca să se lase bătuţi! Să accepte ocuparea Ţării, distrugerea economiei şi tot ce mai ştiţi că s-a întâmplat după 1990, numai nenorociri. Asta au făcut politicienii noştri, partidele care s-au succedat pe la guvernare: au trădat! Au vândut meciul! Dar campionatul este abia la început! Nu ne va fi uşor! Va trebui să dăm piept cu adversari foarte puternici, puternici pentru că recurg la procedee incorecte! Vom pierde în continuare dacă nu reuşim să ne debarasăm de acei politicieni care ne-au înşelat toate aşteptările! Din fericire, dacă pot spune aşa, drama prin care trecem noi acum este şi drama altor popoare. Lupta pe care o avem de dus o mai duc şi alte popoare. Bunăoară ungurii, cei din Ungaria!

Prezentaţi una dintre ideile politice majore ale Partidului Vatra Românească.

Noi credem că în România de după 1990 partidelor politice li s-a acordat o putere prea mare. Practic vorbind, li s-a acordat dreptul de a-şi băga „oamenii partidului” în prea multe funcţii. Avem nevoie de o structură administrativă şi executivă mai stabilă, care să fie mai puţin afectată de venirea la guvernare a unui nou partid. Avem nevoie de o justiţie care să nu mai fie obedientă faţă de guvernanţi, de Parlament, de Preşedinte! La toate aceste probleme vom putea face faţă numai dacă vom atribui asociaţiilor profesionale, corporaţiilor un rol decisiv în anumite probleme, dintre cele mai importante. De pildă, o corporaţie puternică a agricultorilor nu va permite unui inginer electronist, cazul lui Ioan Mureşan, să ajungă ministrul Agriculturii. Rolul corporaţiilor profesionale va fi să asigure promovarea competenţei. Degeaba eşti fidel celui mai grozav partid, dacă în meseria ta eşti un nepriceput, un incompetent, nu ai ce căuta nici în guvern, nici în Parlament, căci nu vei avea avizul Corporaţiei de care aparţii. Îţi place mai mult politica decât meseria? Foarte bine! Dar nu te vei ocupa, ca politician, decât de lipitul afişelor electorale.

Organizarea corporatistă a statului nu prea este agreată de statele democratice!

Democraţia nu este un scop, ci un mijloc! Scopul nostru este să facem faţă situaţiei grele în care am ajuns, s-o depăşim şi după aceea vom mai vedea! Deocamdată democraţia de care avem parte este falsă, este o formă fără conţinut, care produce daune deseori ireparabile. Sincer vorbind, pretutindeni unde există, regimurile democratice sunt fals democratice! Sunt altceva! Inclusiv în Statele Unite! Iar democraţie, atâta câtă ne trebuie, vă asigur că poate exista şi într-un regim corporatist! Dacă ce se întâmplă în România se poate numi regim democratic, atunci democraţia nu este bună de nimic! Realitatea este însă că ceea ce se întâmplă în România numai regim democratic nu poate fi numit. Dar noi nu stăm să vedem care este numele potrivit, ci ne interesează să evaluăm corect starea naţiunii noastre.

Daţi un exemplu din care să se înţeleagă bine gravitatea situaţiei din zilele noastre.

V-am vorbit de numărul mare de străini cu care ne-am trezit după 1990 că sunt mari proprietari în România. Adaug acum că, oarecum în paralel cu această evoluţie de nimeni dorită în decembrie ’89, România tinde să devină o ţară depopulată, o ţară în care numărul românilor este într-o descreştere galopantă. Fie din cauza numărului mare de români care pleacă în toată lumea după o bucată de pâine mai bună, fie din cauza scăderii dramatice a natalităţii. Mai grav decât toate este modul în care guvernanţii noştri au de gând să facă faţă acestei situaţii: prin încurajarea străinilor de tot felul, asiatici, africani, arabi etc., să emigreze în România… Guvernanţii au făcut deja planuri privitoare la legislaţia prin care să-i integreze pe aceşti emigranţi în societatea românească. Noi, cei care ne pretindem patrioţi, ba chiar naţionalişti, dacă nu reacţionăm, suntem mai vinovaţi decât criminalii care ne-au adus în această situaţie de veritabil dezastru naţional.

Dar cum se poate rezolva problema lipsei forţei de muncă?

Simplu: în locul asiaticilor sau africanilor la care se gândesc liberalii sau PSD-ul, fraţii noştri din Basarabia abia aşteaptă să capete locuri de muncă în România! Avem nevoie de o lege care să le permită românilor din Basarabia să capete cetăţenie română, iar statul român ar trebui să sprijine orice investitor român dornic să se implice în viaţa economică a Basarabiei.

În concluzie, cum evaluaţi situaţia României de azi?

Situaţia în care a ajuns societatea românească după 18 ani de democraţie înseamnă dezordine, jaf şi minciună. O situaţie de o gravitate fără precedent în istoria modernă a României. Reacţia noastră, a oamenilor cinstiţi şi patrioţi, de apărare a valorilor româneşti, materiale şi spirituale, a fost prea slabă, anemică, în comparaţie cu desfăşurarea de forţe a inamicilor noştri. Agresiunea la care am fost şi suntem în continuare expuşi nu se manifestă deschis, în formele tradiţionale, ale confruntării militare, ci suntem supuşi unui atac perfid, laş, bine disimulat, dar deosebit de eficient, care se sprijină în primul rând pe trădătorii şi cozile de topor aflaţi printre noi. Prin şantaj sau corupţie ori prin amândouă, politicienii care ne guvernează s-au lepădat de Dumnezeu, de propriii părinţi, de prieteni, colegi ori rude şi s-au transformat în uneltele unei conspiraţii diabolice îndreptate împotriva poporului român, a ortodoxiei şi a creştinătăţii. Nu mai putem sta cu mâinile în sîn, comentând critic şi ineficient isprăvile acestor nemernici. Postura de spectator devine sinonimă cu dezertarea de la datoriile pe care le avem faţă de familiile noastre în primul rând! Este ceasul al 12-lea. Dacă nu coborîm acum în arenă, mâine va fi prea târziu!

O ultimă întrebare: Cum vede Partidul Vatra Românească votul uninominal?

Votul uninominal în forma propusă de Traian Băsescu ar putea fi soluţia multor probleme, cu condiţia ca în paralel să funcţioneze câteva reglementări foarte stricte, şi foarte strict respectate, bunăoară legi prin care să fie pedepsiţi candidaţii care încearcă să cumpere voturile alegătorile sau care comit nereguli şi fraude la alegeri. Până acum toate alegerile au fost fraudate, multe persoane au fost prinse că încalcă legea electorală şi nimeni nu a fost pedepsit!De asemenea, trebuie reglementată şi încurajată candidatura independenţilor. Iar numărătoarea voturilor musai să fie transparentă, uşor de verificat dacă este corectă.

Vă doresc tot succesul aşteptat!

Dacă îl merităm, să fie!

Declaraţie de principiu a Partidului VATRA ROMÂNEASCĂ

Din perspectiva a ceea ce a urmat propriu zis după 22 decmembrie 1989, putem spune, cu mâhnire şi revoltă, că beneficiarii adevăraţi ai evenimentelor din Decembrie 1989 nu sunt românii, nu sunt tinerii care au ieşit în stradă gata pentru orice sacrificiu, ci sunt o gaşcă de mercenari, de aventurieri care s-au pus sub ascultarea şi ordinele unor forţe străine, interesate în destabilizarea României, pauperizarea românilor şi depopularea Ţării. Toate partidele care s-au succedat la guvernare au contribuit la înfăptuirea acestui proiect anti-românesc, atât de criminal în esenţa sa. În decembrie 1989 s-a produs o lovitură de stat prin care comuniştii de tip cominternist, antiromânesc, au revenit la cârma Ţării pentru a face din România o veritabilă colonie a „multinaţionalelor”. În felul acesta a fost abandonată şi incriminată încercarea lui Nicolae Ceauşescu de a da comunismului „o faţă umană”, de a-l apropia de nevoile Neamului. Grupul de iniţiativă care şi-a propus constituirea Partidului Vatra Românească consideră că după 23 august 1944 în România s-a instituit un regim de teroare bolşevică, regim antiromânesc, care a aservit România unor interese străine, inamice. Acest regim a durat cam până în 1964. După 1964, când românii devin majoritari în structurile de conducere ale Partidului Comunist, sunt îndepărtaţi sau marginalizaţi cei mai înrăiţi anti-naţionalişti dintre comuniştii alogeni, iar prin alegerea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea Partidului şi a Ţării se instituie un regim de o factură nouă, aşa numitul comunism naţionalist sau naţional-comunismul. Acest regim a pus capăt crimelor comise de comuniştii cominternişti, internaţionalişti, şi a impus principiul că doctrina comunistă nu se poate aplica decât într-un mod care să ia în seama, să respecte şi să cultive particularităţile naţionale, specificul fiecărui popor. Astfel deturnat de la idealul internaţionalismului proletar, comunismul practicat de Nicolae Ceauşescu înceta să mai fie comunism… Acesta este motivul pentru care cominterniştii l-au condamnat la moarte pe Ceauşescu, iar sub masca repudierii şi căderii comunismului s-a proclamat intrarea omenirii într-o nouă epocă, tot a preafericirii tuturor, indivizi şi popoare, epoca globalizării.

Sub denumirea de globalizare se reia în fapt proiectul marxist-leninist al Internaţionalei comuniste, proiect pe care îl putem califica drept cel mai criminal din istoria omenirii. Vinovat de asasinatele cele mai sângeroase. Autor al celei mai neruşinate manipulări din istorie.

Prin şantaj şi corupţie, la nevoie prin crimă, actuala noastră clasă politică – parlamentari, guvernanţi, magistraţi, lideri de opinie etc., este total obedientă faţă de străinii, persoane şi instituţii, care dispun de noi în mod absolut. Falsa democraţie în care trăim este paravanul celor mai cumplite acte de jaf şi trădare a intereselor vitale româneşti. Legile prin care este apărată democraţia sunt legi care ne obligă să suportăm jugul modern al statului de drept. Din păcate în spatele acestei mascarade politice se petrec lucruri extrem de grave care atentează la fiinţa noastră naţională. Existenţa în viitor a poporului român este pusă în cumpănă. Deja statul român şi-a pierdut în fapt prerogativele de stat naţional, suveran şi independent.

Purcedem la constituirea unui nou partid, un partid care îşi propune să redea statului român suveranitatea şi demnitatea pierdute după 1989, iar poporului român dreptul de a-şi alege conducătorii de care are nevoie.

Câteva precizări

În legătură cu proiectul constituirii unui partid, Partidul Vatra Românească, care să preia integral programul cu care Uniunea Vatra Românească a intrat în viaţa publică a României în 1990, se impun câteva precizări lămuritoare:

1. Ideea transformării Uniunii Vatra Românească în partid este o idee într-adevăr inacceptabilă. Ea a fost dezbătută cu multă pasiune la Ploieşti, în 1991, propunerea i-a aparţinut regretatului nostru Radu Ciontea şi el a motivat-o prin aceea că PUNR, al cărui preşedinte era, fusese penetrat de prea mulţi FSN-işti şi se depărtase de Vatră. Eu, personal, având la acea dată funcţia de prim-vicepreşedinte, am fost împotrivă, pe ideea că Vatra Românească este mai mult decât un partid politic, şi ar pierde dacă s-ar restrânge la statutul de partid. Din păcate, nimănui nu i-a trecut prin cap atunci că se putea face un partid care să funcţioneze alături, iar nu în locul Uniunii Vatra Românească. Aşadar, actuala iniţiativă nu propune transformarea Uniunii Vatra Românească, ci propune înfiinţarea unui partid care, prin însuşi numele său, se angajează să promoveze linia interesului national, în conformitate cu programul (iniţial) al Uniunii Vatra Românească. Acest partid intră singur sub tutela (sau umbrela) Vatrei Româneşti.
2. Insist asupra ideii „programul din 1990 cu care a intrat Vatra Românească în conştiinţa publică”. S-ar putea ca eu să fiu cel mai vechi dintre fruntaşii de azi ai Vatrei. Am participat efectiv la elaborarea acestui program, care a căpătat o formă definitivă la Conferinţa Naţională din mai 1990, de la Tg Mureş. Cunosc foarte bine acest program. Din păcate, în multiple feluri, acest program, pe ici, pe colo, a mai fost uitat. Bunăoară (1) poziţia noastră faţă de Mareşalul Ion Antonescu, poziţie pe care eu şi cei mai mulţi colegi am păstrat-o până azi, ceea ce, din păcate ne-a atras criticile unor colegi. Nu este nimic grav, în Vatră este acceptată şi chiar cultivată diversitatea de opinii, căci, nu-i aşa?, Vatra nu este un partid! Sau în (2) problema Holocaustului, referitor la care Vatra a intrat în polemică cu Moses Rozen încă din momentul când acesta, spre mirarea tuturor, a scos-o pe tapet. Nu am fost singurii care am protestat faţă de această insultă adusă poporului român. Dar, din păcate pentru alţii, şi din fericire pentru noi, noi, Vatra Românească am rămas consecvenţi pe această poziţie şi suntem azi singura entitate publică care contestă ideea că românii au participat la genocidul antievreiesc. Pe unii colegi îi deranjează această consecvenţă. Partidul Vatra Românească va prelua această poziţie şi o va susţine cu armele dezbaterii politice. Vom fi astfel singurul partid politic care, alături de PRM, respinge acuzaţia de Holocaust în România. Nota bene: noi nu respingem, nu negăm Holocaustul din Germania şi alte ţări, ci negăm implicarea lui Antonescu, a românilor, în acel ruşinos eveniment! Greşim? Nu este complet exclus. Dar deocamdată, pe baza documentelor existente, putem trage concluzia că românii, slava Domnuluii, nu au ucis oameni nevinovaţi şi lipsiţi de apărare.

3. Este adevărat că Vatra Românească a avut „oarece relaţii cu PUNR şi PSD, fără foloase pentru noi”. Numai că la nivelul unor persoane din Vatra Românească au existat şi „foloase”, deloc neglijabile, de pe urma acestor relaţii, mai ales cu PSD. Nu e de condamnat relaţia unor colegi cu partidele politice. Ideea noastră, lansată în 1990, a fost că oamenii din Vatra Românească trebuie să facă politică, să se înscrie în cât mai multe partide, iar în interiorul acestor partide să acţioneze pentru a impune în acele partide respectul pentru interesul naţional. Eu pe această linie am acţionat ca senator PDAR. Cât am reuşit sau nu, s-o spună alţii. Acest principiu noi l-am formulat astfel: „Vatra Românească este echidistantă faţă de partidele politice”. Din păcate, aşa cum remarca deseori dl dr Zeno Opriş, preşedintele nostru, partidele politice nu sunt ele echidistante faţă de Vatră. Aş putea adăuga că, în momentul de faţă, partidele sunt totuşi echidistante, au toate aceeaşi poziţie faţă de Vatra Românească: NE IGNORĂ! Nu mai dau două parale pe noi, deoarece nu mai dau două parale nici pe interesul naţional, iar de noi nu le mai este teamă! Cine nu înţelege că aceasta este situaţia în care ne aflăm azi, în anul 2007, şi cine nu caută să găsească urgent o soluţie pentru a pune capăt acestei situaţii nu are ce căuta în Vatra Românească. A greşit adresa. Noi, grupul de inţiativă, gândim să încercăm această soluţie: înfiinţarea unui partid care îşi asumă deschis programul nostru, al Uniunii Vatra Românească. O asemenea acţiune credem că face posibilă şi o revigorare a activităţii din Uniunea Vatra Românească, activitate care, de ani buni, merge cu frâna trasă! Nu este acum momentul să discutăm de ce! Dar nimeni nu se poate declara mulţumit de activitatea noastră din ultimii ani! Dacă greşesc făcând această apreciere, îmi cer iertare. Dar să mi se spună de la cine să cer iertare, cine sunt cei care au activat cu rezultatele dorite. Poate că numai cei ce au acţionat ca să saboteze Vatra. Căci, să nu uităm, trădători în Vatră s-au aflat încă de la înfiinţare, când eram aşa de mulţi.

4. Suntem gata să analizăm împreună cu oricare dintre colegi deficienţele proiectului nostru. Cu o condiţie: să avem şi un proiect alternativ sau mai multe. A critica soluţia imaginată de noi, fără a propune altă soluţie, mai bună, nu este o atitudine responsabilă faţă de nevoile Neamului nostru. Ne aflăm, ca popor, într-o situaţie atât de grea, încât lipsa noastră de reacţie începe să devină sinonimă cu dezertarea! E trist că unii dintre noi nu reacţionează la acţiunile adversarilor, ci la acţiunile colegilor… Pentru a le stânjeni! În această atitudine eu nu regăsesc spiritul originar al Vatrei Româneşti. Acest spirit, spiritul anului 1990, dorim să-l resuscităm prin înfiinţarea Partidului VATRA ROMÂNEASCĂ!

În numele Grupului de iniţiativă, Ion Coja
Bucureşti, 6 septembrie 2007