Pariul Valah – piesă de teatru

 

Pariul Valah este o piesă despre Brâncoveanu și ai săi… O pun pe site din nevoia firească de a afla părerile „celorlalți”, cititori necunoscuți, la a căror adeziune sufletească și intelectuală trag nădejdea, ca orice autor.

Mai sper ca printre cititori să se afle și persoane care se pot implica cu folos în proiectul punerii în scenă a acestui text. Doamne, ajută!

 

 

 

 

 

 

Pariul valah. Text integral.

 

 

 

 

 

 

Ion Coja

 

 

 

Pariul valah/brâncovean

 

– două acte –

 

 

 

PERSONAJELE  ACTULUI  ÎNTÂI

 

AH – Sultanul AHMET

PAT – Patriarhul

CAN – Cancelarul Sultanului

SC – Secretarul Patriarhului

LJ – Lordul John, ambasadorul Angliei

XX – trimisul Agenției ROTHSCHILDT

Corpul de balet al Haremului

 

 

ACTUL I

 

 

 

(Audiența Patriarhului Constantinopolului la Sultanul Ahmet.)

 

 

AHMET: Fii bine venit și binecuvintează, Înalt Prea Fericite Patriarh al Ortodoxiei! Sănătos, sănătos?

 

PATRIARHUL: Mulțumim Domnului, sănătos! Sănătos!

 

AHMET: Câte luni și semi-luni trecut-au de când ochii mei nu s-au mai plecat dinaintea strălucirii voastre? Cui să mulțumesc eu pentru cinstea și bucuria acestei vizite? Ce zi minunată!

 

PATRIARHUL: Ce-mi place la tine, măi, Ahmet, fiule, este că mereu ești cu un pas înaintea mea și-mi spui mie vorbele pe care mă pregăteam să ți le spun eu ție!

 

AHMET: Telepatie, Înalt Prea Fericite!… Înseamnă că gândesc cu gândurile care-mi vin de la Prea Fericirea Voastră!… De aceea vă resimt lipsa și vă duc dorul!… Mulțumesc lui Alah, stăpânul stăpânilor, pentru fiecare clipă ce o trăiesc în preajma Prea Fericirii Voastre… Prea fericit mă faceți!… Vă ascult, ca pe un tată!

 

PA: Ca unui fiu am să-ți vorbesc!…

 

AH: Tată!

 

PA: Fiule…

 

AH: Părinte drag… Știu pentru ce ai venit!

 

PA: Tot telepatia?

 

AHMET: Zidurile de la Prea Sfînta Patriarhie Ecumenică au și ele urechi, ca toate zidurile bine zidite!

 

PA: Pentru gânduri nerostite nu există urechi care să le prindă în ghiocul lor!…

 

AHMET: Mă înșel cumva?… Nu ai venit pentru Vodă Constantin Brâncoveanul? (Patriarhul confirmă din cap) Puteam să pariez că te vei înființa la palat în următoarele …câteva ore!… Iată-te, așadar! Câștigam pariul! N-au trecut decât patru ceasuri! Am câștigat pariul! Am câștigat! Am câștigat…

 

PA: Felicitări, mult slăvitule! Să mai trăiești ani mulți și să câștigi toate pariurile plăcute Domnului!…

 

AH: (modest) N-a fost greu să ghicesc! Cine nu știe că prințul valah este binefăcătorul cel mai darnic al Înaltei Patriarhii și al întregii Ortodoxii! Câte biserici a ridicat?

 

PA: Nenumărate!

 

AH: Și mânăstiri?

 

PA: Tot atâtea!

 

CAN: Atâtea cât? (PA se consultă din priviri cu SECRETARUL)

 

SC: 40 de biserici din temelie ridicate, 60 întărite și împodobite din nou, precum și cinci mânăstiri cu tiparniță și bibliotecă, cu școală de catheți și de diaci, 8 schituri, cu tot ce face trebuință unei slujiri preoțești și monahale! Bașca așezăminte spitalicești pentru cei nevoiași, pretutindeni unde calcă picior de pravoslavnic dreptcredincios în Împărăția prealuminatului nostru sultan.

 

CAN: Exact!

 

AH: Dar dumneata de unde știi? Cine ești?

 

SC: Cu voia stăpânului meu, magnifice sultan, cel ce vă vorbește este umilul secretar al Prea Fericirii Sale Patriarhul Patriarhilor. Dar numai dacă îmi îngăduie celestul meu stăpân!

 

AH (se consultă din priviri cu Cancelarul): Îți îngădui! …Mă bucur să aflu din sursa cea mai autorizată că este adevărat tot ce știam și tot ce mi s-a spus despre Vodă Brâncoveanu!

 

CAN: Corespunde întocmai cu declarațiile de avere ale valahului! (citește de pe o foaie scoasă din sîn) 40 de biserici, 60 așa, alte cinci… Opt…

 

AH: Dintre toți prinții creștini se poate spune că Vodă al nostru este chiar și, și cel mai evlavios? Se poate?

 

SC: Se poate!

 

AH: Și și cel mai iubit de creștini? Se poate spune?

 

SC: Se poate! Faima dărniciei și a cucerniciei sale a străbătut întreaga Europă!

 

AH: Părinte, am o problemă: nu știu cum să-l răsplătesc pe Vodă Brâncoveanu pentru așa de mari și de frumoase virtuți!… M-am gândit… (scuzându-se, parcă) Mi se întâmplă câteodată… Dar stau și mă întreb: n-o fi telepatie? Nu mi-o fi venit luminatul gând de la Prea Fericirea Voastră?

 

PA (circumspect): Ce gând, luminate împărate?

 

AH: Vreau pe Vodă Brâncoveanu să-l fac… să-l răsplătesc! Să-l fac …fratele meu! Ce părere… Exagerez? Sunt prea darnic?!…

 

PA (aproape gemând): Fratele?… Oooh!…
AH: Știi că am avut un frate… Știe toată lumea ce mult l-am iubit! A trebuit să-l… Să-i iau aerul, altfel mi-l lua el!… Ai aflat, nu?! (PA confirmă din cap) Dar deseori mi se face atâta dor de el… Nu e ușor să rămâi singur la părinți când nici părinții nu-ți mai sunt în viață!… Singur pe lume… (Dă să plângă) Singur cu toată lumea pe cap…

 

CAN: Stăpâne!…

 

AH: Doctorul?!… Știu, știu!…

 

CAN (către Patriarh): Doctorii i-au interzis total să-i mai fie milă de cineva…

 

AH: (Cancelarului) Dar mi-era milă de mine!…

 

CAN: Așa da! Așa da!…

 

AH: De mine mi-era milă, nu de frate-meu, spurcatul! Suflet de ghiaur ce-a avut!

 

CAN: Prea mărite, nici să te înfurii nu ai voie!…

 

AH (Patriarhului, cerșindu-i compasiunea): Un prăpădit de medic îmi dă mie ordin ce să fac!… Sunt cel mai puternic om din lume și nu am voie să fac mai nimic! Nici măcar să mă supăr!…

 

PA: Atotputernicia ta a vrut să fie atât de puternic!

 

AH: Câteodată regret!… Ca și în cazul acestui valah de prinț!…

 

PA: Nici nu puteai, fiule, să faci o alegere mai bine ticluită!

 

AH: Alegere?

 

PA: Ai ales mai întâi persoana! Pe prințul cel mai darnic față de biserică, cel mai evlavios…

 

AH (dur): El a ales atunci când m-a vândut huidumei de Petru cel cu gura maaare!…  Se visau ei trei – împreună cu Cantemir Vodă, se visau  pornind cruciade împotriva Islamului?! Îi satur eu de Islam! Ah!… Atâta! Să-l văd la picioarele mele pe muscal!… I-a păcălit, și pe Dimitrie, și pe Constantin Vodă… Ce prinți am avut!… De ce i-ai lăsat Preafericite Părinte să se-ncreadă în balivernele rusnacului?!… Eu, că-s turc prost, și am mirosit că nu-i decât o cacealma de-aia… (nu găsește cuvîntul)

 

SC: …Pan-slavistă?

 

AH: Aferim, bre, creștine!… Ce să fac?!… Turc…

 

PA: Vodă Constantin Brâncoveanu nu s-a încrezut nicio clipă în rusnac!… Mi-a urmat sfatul!

 

CAN: Bun sfat!…

 

AH: Și cu Viena, cu papistașii, ce-i atâta prietenie între Vodă și… Zău dacă pricep!… Cap de…

 

PA (neabătut de la ce are de spus): Nu ești prost, Iluminate împărate! Ai ales bine și ziua, zi de mare sărbătoare pentru creștini!…

 

AH (se face că nu știe): Ce sărbătoare?

 

P: Buna Vestire!… Este ziua de început a credinței noastre!… Și este taman ziua când ai pornit calvarul pentru cel mai evlavios și iubit prinț creștin… Neîndurarea ta l-a mazilit și l-a pus în lanțuri! L-ai arestat pe binefăcătorul Ortodoxiei, l-ai legat fedeleș ca pe un hoț de cai și l-ai adus la Stambul pentru a fi cercetat și schingiuit ca ultimul tâlhar! Mai ții minte ce zi era?

 

AH: Nț!

 

P: Era în sfînta zi de Paște!… Ai stricat sărbătoarea cea mai mare pentru toți ortodocșii!…

 

AH: Așa s-a nimerit, Preafericite Părinte!

 

P: Ahmet, tată! Cine te-a sfătuit nu-ți vrea binele!…

 

AH: A fost ideea mea!… Am și eu idei…

 

PA: Au și zidurile urechi! Inclusiv și îndeosebi murii acestui palat!…

 

AH: Sunt așa de singur și de nesigur în tot palatul ăsta, părinte Patriarh, de când a murit bietul frate-meu!

 

PA: Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte! (așteaptă un moment, schimb de priviri cu Secretarul) Pe toți să ne ierte….

 

AH: Pe toți, Prea fericite, bine zici, bre!

 

PA: …că tare mai suntem plini de păcate!

 

AH: Eu nu, părinte! Nu-s plin, sunt… sunt lefter de păcate… N-am decât un singur păcat!… Nu mă întrebi care?… (Semn că nu, din cap) Mi-a murit fratele meu cel bun!… A murit la pieptul meu, în brațele mele, astea! (le arată, gesticulează cu ele, și rămân înțepenite în poziția sugumării) 

 

PA: Ești pe cale să mai faci un păcat, neprihănitule… Ce socoteală ți-ai făcut pentru ziua Adormirii Maicii Domnului?!… Vrei să ne strici și sărbătoarea asta!

 

AH: Nu m-am gândit! Câteodată nu mă gândesc nici eu!

 

PA: Ce vrei să demonstrezi alegând ziua de 15 august? De ce vrei să îndoliezi toată ortodoxia?

 

AH: Dă-mi în calendarul vostru ortodox o zi fără sfinți, și mutăm totul în ziua aceea!… (către Secretar) Ce zile aveți libere? Zile fără sfinți!

 

SC: Niciuna, mult înduratule stăpân!

 

AH: Ce ziceam?!… La voi toate zilele sunt sfinte, bre!… Bun aliș-veriș! Câteodată mă întreb cum ar fi dacă m-aș face ghiaur?!… Zău că mă… Mă primiți?

 

PA: Ahmet, Ahmetule! Pe cine vrei tu să păcălești?… Ești stăpân pe viața Voievodului! De ce te simți așa de bine vărsând sânge de creștin într-o zi ca aceea?!… Gândul ăsta nu-i de la Profet!

 

AH: Prea Fericirea voastră îmi cere să schimb ziua sau să-l iert pe Vodă?

 

PA: Cerința minimă e să schimbi ziua! Iar dacă se poate mai mult…

 

AH:  Părintele Patriarh să nu-și facă nicio grijă! Nu schimb nimic! Iar pe 15 august nu se va vărsa nicio picătură de sânge!… Am pus deja pariu! Cu padișahul pariorilor din Stambul!… N-am cum să-l pierd!

 

CAN: Les jeux sont faits!

 

AH: Rien va plus! …Am zis bine?(Se amuză amândoi și repetă de câteva ori cele două formule.)

 

PA: Pariu, padișahule? Te-ai gândit bine ce faci?

 

AH: N-am cum să-l pierd! Ce-am zis rămâne zis: nicio picătură de sânge!

 

PA: Aș fi cel mai fericit dintre prea fericiții supuși ai Împăratului să aflu că Atot Puternicia ta te-ai răzgândit! Nici că s-ar putea închipui o poruncă împărătească mai plăcută prea iubitului vostru profet Mohamed! Vei fi răsplătit pentru acest gând, pentru această faptă, cum n-a mai fost om pe pământ!

 

AH: Eu sunt ușor de mulțumit, Părinte. Aici, în viața asta! M-aș îndestula și cu puținul pe care l-a agonisit vrednicul de toată lauda Io Vodă Constantin!…

 

PA (iar schimb de priviri cu S, apoi): Cum merg… „tratativele”?

 

AH: Azi dimineață s-au semnat toate hârtiile.

 

PA: Toate?

 

(Din când în când, Secretarul îi face Patriarhului semne discrete, pe mutește, pe care Patriarhul nu le înțelege, ba chiar începe să fie agasat de aceste semne.)

 

AH: Aaaa …donat tot! Tot ce aaaavea!

 

PA: Aaaa …donat? (Schimb de priviri între Patriarh și Secretar)

 

AH: A cesionat?… E mai potrivit dacă zic așa?… Nimic n-a vrut să păstreze!… Nici pentru el, nici pentru… pentru prea fericita Patriarhie Constanti-no-po-li-ta-nă măcar… Am insistat chiar, avem martori! Ca să nu se zică mai apoi că…

 

CAN (precizând): Istoria! Să nu se interpreteze tendențios și unilateral!

 

AH: Nu l-am putut forța să… să nu dea chiar tot ce avea! Închipuiși-vă că nu l-am putut determina să mai păstreze ceva și pentru… (gest spre Patriarh) …sau pentru el măcar!… Pentru copii!… 11 copii are!

 

CAN: Ori totul, ori nimic! Astea au fost ultimele sale cuvinte…

 

PA: Cum ultimele?!

 

CAN: Ultimele înainte de a semna! Așa a zis!

 

AH: Că cică toată viața lui a tot dat până acum destul Bisericii Ortodoxe strămoșești! Să mai apuce să mai dea și la alții!… Că el nu mai are mult de trăit! …Slavă, Domnului, pe pământ sunt mai multe religii! Trebuie să ne avem bine între noi! …Cum se cheamă asta, bre?

 

CAN (consultându-se cu Secretarul): Ecumenism se cheamă, nu?!

 

SC: Întocmai, preaînvățate înțelept!

 

AH: …Să împărțim, bre,  frățește tot ce au alții… Sunt tot vorbele lui!… Nu?

 

CAN: Aidoma rostite! Cu martori! Înregistrare… Tot tacâmul!

 

AH: Nu l-am putut contrazice!… E mai în vârstă… E cel mai iubit și mai evlavios prinț creștin! Tot respectul!… Ce om!…

 

SC: Și atunci?

 

CAN: Atunci ce?

 

SC: Ce va mai fi pe 15 august, prea… prea serenissime?

 

AH: Va fi marea voastră sărbătoare a creștinătății! Zi mare!… Nu numai la ortodocși! La catolici, la toți necredincioșii!… Am invitat toți regii și împărații din Evropa creștină! Vor toți să-l vadă pe Vodă!

 

CAN: E primul valah căruia îi acordăm toată atenția și considerația pe care o prea merită marele Vodă Constantin! (subliniind) Protocol zero!

 

SC: Ohoho!…

 

PA: Să înțeleg, Ahmet, că viața, măcar viața, i-o vei lăsa nefericitului prinț?

 

AH: „Măcar viața”! Vorbești, Părinte, ca și când viața ar fi cea mai mică la preț!… „Măcar viața?!” Noi, fiii lui Allah, nimic nu prețuim mai mult decât viața! Restul…

 

PA: A cui viață, fiule, o prețuiești atât de mult?

 

AH: A oricui! Și mai ales a supușilor mei! Nu există preț prea mare pentru viața unui om!… Cred că nu mă contrazice nimeni! N-are cum! Ai altă părere, Părinte?

 

PA: Și viața lui Constantin Brâncoveanu Voievod?… A plătit cu tot, tot, tot ce a avut!

 

CAN: Inclusiv conturile secrete din străinătate, de la Viena, Veneția și Genova!… Tezaurul din țară… Moșiile… Hergheliile cele mai frumoase din Europa… Turmele cele mai… Bașca datoriile pe care le aveau alți prinți la Vodă!… S-a umplut ochi haznaua împărătească!

 

AH: Un mizilic! Nu există preț prea mare pentru viața unui om!… De câte ori s-o mai spun?! Dixi et salvavi animam meam!… Am pronunțat corect?

 

PA: Vodă Constantin e mai sărac ca Iov acum! Nu mai are cu ce să plătească ca să-și răscumpere viața, iar după socotelile noastre… (gest către Secretar să intervină)

 

S: …prețul pe care l-ați obținut deja, Prea Milostive Împărat, este cel mai mare care s-a plătit vreodată pentru o răscumpărare!… De când îi lumea asta nu s-a mai plătit atâta pentru o viață de om!

 

PA: Ahmet, fiule, ai făcut o afacere grozavă!… Nu fi… Nu fi…

 

AH (amenințător aproape): …Să nu fiu cum? Ai grijă cum…

 

SC: …Mm… Excesiv, excelență! Nu fi excesiv, preavestitule Îndurător!… Nu fi excesiv de… de milostiv, eminență! De generos! Cu banii… banii …cesionați de Prinț, poți să faci atâtea pentru Semilună și gloria lui Mahomed!

 

AH: Chiar că nu știu ce să fac pentru gloria Profetului cu atâta purcoi de parale!… (Gest către Cancelarul său să intervină)

 

CAN: Marele vizir este nerăbdător să pornim marea Intifadă! Cu atâta bănet, bănetul pregătit de ghiaurul Vodă pentru o cruciadă… Împotriva…

 

AH: Știai, Prea Fericte, de astă cruciadă?! (PA neagă prin mișcarea capului) Cu banii de cruciadă o să facem noi o Intifadă!… Nu-i pentru ce se pregătește, ci… ci…

 

SC: … pentru cine se potrivește!…

 

AH: La fix se potrivește o Intifadă!

 

CAN: Sunt parale destule chiar pentru două Intifade!

 

AH: Trei, poate!

 

CAN: Băgăm în buzunar Europa toată!…

 

AH: O islamizăm! Ceac-pac! Cu banii celui mai credincios dintre creștini!…

 

CAN: Facem geamii și moschei peste tot, de la Paris la… Pe toți creștinii… nu, nu-i obligăm, bre! Avem cu ce să-i cumpărăm acum!

 

PA: Marele vizir Selim e cam nebun, padișahule, îl știe toată lumea!… Visează numai moschei și geamii la fiecare colț de stradă! (insidios) Nu l-a prea iubit pe fratele Luminăției tale… Mă gândesc dacă nu cumva…

 

AH: Ai dreptate! Eu nu sunt nebun ca Selim și de-aia mie nu-mi plac războaiele, violența!… Putem obține ce ne dorim și pe cale pașnică! Fără violență! Fără să tragi nici măcar cu praștia!

 

PA: Fără să tragi cu praștia!…

 

AH: Cine întinde primul praștia, de praștie va…

 

PA: Înțeleaptă vorbă ai scăpat, Padișahule!…

 

AH (doct): Așa vedem noi întrecerea dintre cele două sisteme teosofice… Le pot numi așa?!

 

PA (mirat, se consultă din priviri cu SC): Sisteme teosofice?!…

 

SC (slugarnic): Nici nu pot găsi denumire mai potrivită, cu toată neștiința mea! „Cele două sisteme teosofice…”

 

AH: Războiul aduce nefericire și suferință pentru toată lumea, încât cu greu se poate spune că războiul are un câștigător!… Are un învingător, dar nici un câștigător! Nu câștigă nimeni! Toată lumea pierde… Eu așa știu de la tata, neînfricatul soț al Sultanei mame… Maică-mea!

 

PA: Fericită acea mamă cu așa fiu, fiule!

 

AH: Părinte!… Binecuvintează!

 

PA: Harul Domnului asupra casei tale și asupra gândurilor tale!

 

AH: Iată deci ce am gândit: renunț la orice război, la orice acțiune militară împotriva creștinilor! La orice provocare! Mai sunt atâtea de făcut și banii prințului valah vor avea o folosință mai plăcută Domnului nostru al tuturor! Voi face universități și biblioteci în toate raialele turcești, moschei și geamii pe fiece maidan… Haremuri în fiecare mahala… (semn către secretar)

 

CAN: E de necrezut cât de bogat este necredinciosul Vodă!

 

AH: Era…

 

CAN: Era, a fost, fu, fusese, va fi fost…

 

AH: La ce-i trebuia atâta bănet?!… Și tot nu-i ajungea! Ghiaurul a mai bătut și monedă proprie, să scrie pe ea Valahia… Valahia… și mai cum?

 

CAN: Felix!

 

PA: Valahia Felix?

 

AH: A înnebunit?! Cine s-a crezut Vodă, un Bim Pașa, de a scos de capul său monedă?!… Cu capul lui!… De cap să-i fie!… (gestul decapitării)

 

PA: Și pentru asta îl… Nu-i destul să-i iei banii și gata?!…

 

AH: Dacă ar fi numai după mine… Dar s-au supărat pe mine toți colegii! M-au făcut cu ouă și oțet!

 

SC: Cine a îndrăznit, cutezătorule padișah?

 

AH: Cum au zis?

 

CAN (scoate din sân sau ia de pe un birou o hârtie, caută în text pasajul cu pricina): Prea… așa… cu înaltă… de-aia…

 

AH: De-aia ce?

 

CAN: …considerațiune… Da! Am găsit: „creezi un precedent periculos pentru stabilitatea lumii contemporane!”

 

PA: N-am înțeles nimic!

 

AH: Nici eu! …Ce citești tu, acolo, bre, …Ali Baba?!

 

CAN: O zic toată, poftim! „Prea Magnifice Sultane Ahmet Bei Baiazid Oglu, cu înaltă considerațiune și stupoare, te avertizăm că au ajuns sub ochii noștri, le-am și pipăit, monede de aur curat fără pic de aramă sau alt fier vechi, scoase din necunoscuta țară Valahia Felix, despre care am aflat apoi că este o provincie cu totul neînsemnată din marea împărăție otomană!… Cum ai permis, bre, sultane, așa ceva?!…

Păi, dacă ai uitat ți-aducem noi aminte, iar dacă cumva nu știi, află că moneda proprie este un sublim privilegiu numai al nostru, marile împărății și marii împărați, pe care privilegiu, aflat în posesia noastră încă de la Facerea Lumii, dacă-l lăsăm la voia te miri cui, ne tăiem singuri craca! Puterea nu se împarte cu altul decât când nu ai încotro! Ești cumva șantajat de îndrăznețul Vodă?

Bre, colega, cu ce te are la mână valahul de i-ai dat ausvais – adică permis, să se dea atât de grande și să scoată monedă proprie, de parcă ar fi de capul lui în lumea asta! Dacă nu pricepe pe ce lume trăiește, nici nu mai merită să trăiască în această lume care are regulile ei, bine stabilite de Creatorul a toate văzutelor și nevăzutelor!… Ia, fă bine și ia toate măsurile de rigoare!”

Semnat…

 

AH: Cine semnează?

 

CAN: Indescifrabil!… (apoi, fiind de la sine înțeles) Marile puteri!…

 

AH: Colegii mei!… Nu-i pot refuza!

 

CAN: Au și dreptate, Prea fericite părinte!… Cine a mai pomenit, supus al Înaltei Porți, să bată monedă?

 

SC (ținânu-i isonul): Ce fel de supus mai este ăla?! (schimb de priviri cu Patriahul, mirat acesta)

 

CAN: Numai valahul ăsta, singurul din tot lagărul otoman…

 

SC: Ce dacă-i valah?!

 

AH: De ce a făcut acest… Cum se cheamă?

 

CAN: …gest de subminare a autorității imperiale?!…

 

AH: S-a săturat de …mine? Care să fie explicația?

 

CAN: Alta decât aceea că nu mai știa ce să facă cu atâția bani!

 

AH: Cap candriu, bre! Cum era să-i las banii să-și bată joc de ei?!… Atâția bani!…

 

PA: Și vi i-a dat pe toți?…

 

CAN: Ceva-ceva, cred că și-a oprit și pentru poftele sale! Treacă de la noi! Am închis ochii! Ne-am făcut că nu vedem nimic! Oameni suntem cu toții!

 

AH: În definitiv, sunt banii omului, părinte!

 

CAN: Au fost!

 

AH: Nu fi calic și neam de traistă, Ismet! Vodă Brâncoveanu merită toată prețuirea noastră!… Un om ca el merită să fie de-al nostru!… Să ne fie frate la toți muslimii din Împărăție!… Fără el…

 

PA: Deci e adevărat ce se vorbește!

 

AH (corectându-l): E adevărat ce se aude!…

 

PA: Iar și mai adevărat este ce se știe deja!

 

AH: Anume ce știe Atotștiutorul Patriarh Ecumenic al Constantinopolei?

 

PA: Știu bine că Vodă Brâncoveanu nu va ab-ju-ra! Nu se va turci! Nu se va lepăda de legea lui, de credința în Iisus Hristos Mântuitorul nostru! Te avertizez! Părintește! (Cu fiecare propoziție încheiată, Ahmet se ridică treptat în picioare, parcă amenințând în jurul său)

 

AH (tot mai fioros): Ești chiar așa de convins?…

 

PA (înfruntându-l pe Ahmet): Bag mâna-n foc pentru fiul meu Constantin! Nu-se-va-tur-ci! Nu-va…

 

AH (amenințător): Dacă așa stau lucrurile… (se consultă din priviri fioroase cu Cancelarul său) …atunci să știi Prea Fericitule Părinte că… că faceam prinsoare și cu Sfinția sa! (hohote de rîs că l-a speriat pe Patriarh)

 

PA: Prinsoare?

 

CAN: Pariu, rămășag, pronostic!

 

AH: Ce pierzi, prea iubite patriarh, dacă pe Vodă îl fac să se facă prea fratele meu întru Mahomed? Pariez pe valah! Simt nevoia unui frate!… N-am voie să am și eu un frate?!… Ce pierzi?

PA (schimb de priviri cu Secretarul său): Mă iei pe nepregătite?!… De unde ți-a venit ideea cu pariul, cu pariurile astea?!

 

AH: Ți-am spus, mai am și eu idei! Am pus deja un pariu cu padișahul pariurilor din Istambul!

 

PA: Cu padi…

 

SC (punându-l pe Patriarh la curent cu ce știe toată lumea): Lordul John, ambasadorul plenipotențiar și omniprezent al Reginei The Queen of England!…  E afemeiat după …bărbați și după pariuri!

 

AH: Mi-a plăcut ideea cu pariul! Am de unde să pierd, turcu’ plătește, nu?! Dar știu bine că nu voi pierde!… Pariem?

 

PA: Eu pierd oricum!…

 

AH: Cum așa?! Nu permit, în prezența mea! Ori pierzi, ori câștigi, Prea Fericite! Așa-i cinstit!

 

PA: Pierd oricum!

 

AH: Ce tot vorbește omul ăsta?!

 

CAN:  (Explicându-i la ureche) Păi pierde grecul dacă Vodă se turcește?… Pierde! Pierde cel mai important… (nu găsește cuvîntul)

 

AH: Sponsor, bre, Iusuf!… Sponsor se cheamă!

 

CAN: Bre, bre, prea… toate le știi… Aman, aman! …Iar dacă Vodă nu se turcește ca noi și rămâne Vodă fără cap și fără feciori, ce câștig mai este și ăsta? Nici măcar pentru noi!

 

AH: Păi nu-l las eu pe Prea Fericitul să piardă! A rămas fără sponsor, mă fac eu sponsor, în locul lui Vodă!… (Schimb de priviri între Patriarh și Secretar) Am și din ce! Berechet! Buluc!

 

SC: Luminăția voastră nu ar vrea să fie mai deslușit?

 

AH: Bre, am intrat la griji cu pariul ăsta!… Nu arăt, ca să nu se afle!

 

CAN: Secret de stat! Cred că ați înțeles… Noi am contat întotdeauna pe discreția Patriarhiei!

 

SC: Și a fost vreodată dezamăgit slăvitul padișah al padișahilor!

 

CAN: Avem invitați din toată lumea!… Musai să fim siguri, nu cumva Vodă…

 

SC (pe fază): …valah cum e!

 

CAN: …valah cum e, bine zis, promite și nu face! (îi strânge mâna Secretarului) Bine ai zis!… (apoi) Dacă Vodă ascultă însă sfatul preamilostivului nostru Sultan, aici de față, va fi bine pentru toată lumea! Inclusiv pentru Sfînta și Atotsoborniceasca Patriarhie… Am zis bine?

 

AH:  Vorbim ca de la turc la grec, bre!

 

SC: Turc la grec nu scoate…

 

AH: Ce frumos ai zis!

 

SC: Ne-am înțeles noi până acum și… (îi cere din ochi și Patriarhului părerea. Acesta, nimic)…

 

AH: Din averea lui Vodă, eu știu care parte se cuvine cinstitei Patriarhii ecumenice, nu am de gând să bag în buzunar ce nu-i al meu!…  Dar nici nu voi să mă fac de rîs în fața colegilor mei, a întregii lumi civilizate din cauza unui ghiaur de-al vostru ortodox și încăpățînat! Ai văzut ce zice și opinia publică: monedă proprie i-a trebuit?!…

 

CAN: Și bunăstarea întregului norod…

 

AH: Ce-i aia?!

 

CAN: Școli și tiparnițe la fiecare mânăstire?!…

 

AH: Nu mai știa ce să facă cu banii! E clar!… Ne-a sfidat pe toți!…

 

SC: A sfidat Europa…

 

 

AH: Toți vor fi de față, împărați ai marilor împărății creștine, șahii, emirii și califii din tot Islamul… Înțelegeți? (Cei doi par timorați și derutați) Lumea de pe lume vine la Stambul să-l vadă pe Vodă cum o pățește pentru… Cine face ca el, ca el s-o pățească!

 

CAN: Înțelegeți?… (schimb de priviri între Patriarh și Secretarul său)

 

AH (amenințător): Omul ăsta a pus o întrebare! Și așteaptă un răspuns! El! De mine nu mai zic!… Ascult!

 

SC: Ce… Ce întrebare?

 

AH: Întrebarea e: înțelegeți?

 

P și S (grăbiți să-și arate supușenia): Înțelegem, preamărite padișah! Înțelegem îngrijorarea atotputernicului sultan!

 

SC: E atât de… de legitimă!

 

CAN: Așa că toată lumea este interesată și bucuroasă ca Vodă să-și salveze…

 

PA: Ce?

 

AH: Viața!

 

PA: Și… și sufletul?

 

AH: Există viață fără suflet?…

 

PA: L-ai pus pe Vodă să aleagă între salvarea trupului și salvarea sufletului!…

 

AH: Voi, grecii, sunteți tare meșteri în zăpăcit omul cu cuvintele voastre!… Ce? Eu n-am suflet?… Nu există trup mort și cu suflet într-însul! Dacă vrea să-și salveze sufletul, atunci să nu mă supere! Pe mine! Că nu va fi mai mare supărare pentru mine decât să n-am încotro și să-l… (semnul decapitării) Ar fi îngrozitor!… Nu e destul ce am pățit cu nefericitul de frate-meu, sărmanul… Sărmanul de mine… Eu, eu sufăr de atunci! Eu! Nu el! Ticălosul!… El nu mai are nicio grijă, nicio durere! Bietul meu frate!… Ce fericit e acum!… (Patriarhul nu mai insistă, la semnul Cancelarului.)

 

SC: Diseară îi vom face o vizită, preacredinciosului Vodă!…

 

CAN: Cu un set de propuneri concrete din partea Înaltei Porți! (îi întinde un plic)

 

AH: Cel mai mult mă îmbolnăvește…

 

CAN: Și doctorii nu-i mai dau voie slăvitului nostru stăpân să se îmbolnăvească! Exclus!

 

AH: …mă frige la ficați gândul că aș putea pierde pariul cu spurcatul de ambasador al Angliterei!… Mă scoală din somn rânjetul lui, perfid și pervers! Cu care mă va privi de aici înainte dacă nefericitul Vodă al Preafericitului Patriarh fiu nu va…

 

SC: …Doamne, ferește! (Se închină, spre mirarea Patriarhului. Secretarul încearcă să-i facă semn de complicitate Patriarhului, care nu pricepe de ce.)

 

CAN: S-a înțeles deci recomandarea noastră

 

SC: Înțeles, Măria ta… (Se pleacă în fața lui Ahmet)

 

CAN: Vodă să se gândească bine!… Patru feciori ca niște brazi nu mai are niciun prinț din toată lumea asta! Nici măcar slăvitul nostru…

 

AH: Nici frate nu mai am!… Ca un brad era!…

 

CAN: Știm ce influență binefăcătoare are cinstita Patriarhie asupra celui mai ortodox dintre prinții ortodocși! Ajutați-l pe Vodă să priceapă toate datele problemei!…

 

AH: Pidosnicul și urît nărăvitul Lord John!… Și mai are și niște mâini jilave, umede tot timpul!… Cum să fii bărbat cu așa mâini să te placă vreo muiere?! Parcă-s de broască!… Ale mele uite ce frumoase mâini am… Și cât au fost de… Nici nu mi-am dat seama când… Am crezut la început că glumesc, ștrengarele, că vor să-l mângâie pe bietul kardașâm al meu… și le-am lăsat, nici nu m-am mai uitat la ele… Iar ele haaaaarșșt…. Când m-am întors, bietul frate-meu, nu mai rămăsese din el decât limba… Uite așa o limbă a scos… Ți-aduci aminte, bre Kadri?!

 

CAN (celorlalți): Are așa vise urîte de la o vreme!…

 

AH: Prea des îl visez… Ce semn o fi ăsta?… De bine? De bine, părinte?

 

PAT: E de bine când visezi o rudă pe care ai iubit-o!

 

AH: Așa-i! L-am iubit prea mult! Ca pe un frate!… Mi-e teamă să nu se amestece în… Și să pierd frumusețe de pariu!

 

CAN: Singurul care este interesat ca Vodă să nu abjure este ambasadorul Angliei! Ține morțiș să nu piardă pariul! E bolnav de pariuri!…

 

AH: Nu cumva pune ceva la cale? E-n stare de orice, cu tot neamul lui!… Și cu regina! Perfida the queen! (sic!)

 

CAN: Fac ei vreun matrapazlîc!…

 

AH: Nimeni nu-i întrece!

 

SC: A pariat lord John că Vodă nu se va…

 

CAN: Nu se va turci… Da,  perfidul… Pedofilul! (ca și când le-ar dezvălui un mare secret despre Ahmet) Asemenea jignire nu poate suferi! Exclus! L-ar termina!…

 

AH: V-ar plăcea să mă umilească un… Cu el țineți? Cu un papistaș renegat?! (Patriarhul pare copleșit de suferință, nu răspunde nimic)

 

SC: Nu ne batjocori, Prea Milostive, cu asemenea bănuială!

 

AH: (Cancelarului) Ziceai că s-a anunțat și Lordul John?

 

CAN: Așteaptă deja!

 

AH: (se ia cu mâinile de cap) Vai, vai, vai!… Iar o să insiste să dea mâna cu mine?!… O să mă urc pe tavan dacă mă mai atinge!… Mânuțele mele!…

 

CAN: Nicio grijă, prea inimosule sultan! Am găsit soluția! Mănuși de piele cu materialul clientului!… (îi întinde o pereche de mănuși)

 

AH: Ah, Abdulah, ce m-aș face fără tine, bre, Mustafa?!

 

CAN: Prea fericitul părinte acceptă un musafir nedorit, dar util, se pare?

 

PA: Toți suntem fiii Domnului!… N-am avut până acum plăcerea…

 

AH: Neplăcerea!

 

PA: …de a-l cunoaște!

 

AH: Scârba!

 

CAN: N-ați pierdut nimic, Sfinte Părinte… Dar ce putem face?! Cea mai mare putere maritimă!… (Ahmet semn către Cancelar, acesta semnalizează mai departe și intră Lordul John, însoțit de un tînăr. Temenele etc.) Să vă fac cunoștință!…  Preafericitul… Excelența sa… Monseniorul… Luminăția sa… Eminența sa… Preaferi… Padișahul padișa… Nu știu efendi cel tînăr cine este!

 

(moment comic: Lord John dă să dea mâna cu Ahmet, acesta se ferește, se dă după ceilalți, nu nimerește să-și pună mănușile, abia într-un târziu reușește și acceptă să-i întindă mâna și constată că și Lord John are mănuși… Îi strânge mâna bucuros)

 

LJ (plecându-se dinaintea Patriarhului): Prea fericite Părinte!… Fericită prea întâmplare să vă cunosc, prea sfinte Patriarh! Nici nu-mi vine să cred! (Către junele însoțitor) Apleacă-te! E însuși prea capul capilor Sfintei Biserici Ortodoxe! Îți dai seama?… (spre mirarea tuturor) Exact ce ne prea trebuia! Numai cel de sus putea să le aranjeze atât de… Ehe!… Încep rotițele să se …prea învârtă, tica-tac, prea tica-tac!

 

AH: Și necredinciosul acesta cine este?… (cu reproș pentru Lord John) Aveam de discutat afaceri importante!… Între patru ochi!

 

LJ: Nu te prea grăbi, prea… E omul de care avem cea mai mare nevoie! Este trimisul lui Dumnezeu! Lordul Rothschild,  șeful consorțiului britanic de pariuri din London City…

 

AH: Lord Rothschild, bre, bre?! Mă bucur să te cunosc! Așa tînăr ești?! (Patriarhului, explicând) Nu se face un război în Europa fără banii tăi, bre, efendi! Aferim! …Dar să știi că nu ești mai bogat decât sunt eu acum! De câteva ceasuri! De azi dimineață!…

 

LJ: Nu, nu, nu! Lord Rothschild e acolo, în City, își numără lirele lui liniștit! Nici nu visează ce urmează!… Dînsul este trimisul agenției, este omul de încredere al casei, creierul afacerii!

 

AH: Care afacere, bre, Albioane? Despre ce marafet este vorba? Numai la aliș-verișuri îți stă mintea! Fel și fel de matrapazlâcuri…

 

LJ: Pariul, luminăția ta!

 

AH: Vrea și el să parieze împotriva mea?! Dacă are parale de pierdut!…

 

LJ: Nici vorbă! Nu pierde nimeni niciun firfiric măcar! Ci câștigăm toți tot! Tot ce e pe masă!…

 

AH (Către CAN): Tu pricepi ceva?

 

LJ: (către XX) Zi tu, clar și în cuvinte prea puține și prea potrivite, așa cum eu nu m-am prea priceput! Nu-s om de afaceri!… Nu-s, și pace!

 

AH: Pace tuturor! Salamalecum!…

 

XX: Șalom, o mie de ani de Shalom!

 

LJ: La mine, o mie de vorbe și niciun cuvînt! Zi tu, my darling boy! My love!

 

XX (eventual citește de pe o fițuică, ca la școală): Atotputernicia Voastră, o rog să primească declarația de supușenie și nesfârșită admirație a fraților mei din Marele Regat al Reginei Britanice The Queen of England!…

 

AH: Chiar, ce mai face, bre, regina?… Singurică, singurică?… (schimb de priviri mirate între Lord John și XX) Ce-i nou în nesfârșitul imperiu?…

 

XX: Mărite padișah, aceeași plictiseală!…

 

LJ: Vestitul spleen!

 

XX: Toată lumea cască și discută despre vreme!… Plouă sau nu plouă?! Și la ce oră?…

 

AH: Fericită regină, așa nemăritată cum e!… Alte griji nu are!…

 

XX: Ba! Ba, mărinimosule împărat!…

 

AH: Mă înfrunți?!… (lui Lord John) Este primul care-mi zice ba! Ba! …Poate chem gealatul!

 

XX: De câteva zile, Prea Mărite, nici urmă de plictiseală în tot regatul, până la antipozi! Toată lumea freamătă și rostește cu recunoștință numele lui Ahmet, Baiazid Oglu, Bim Pașa!

 

AH: Eu mi-s Bim Pașa!… Ce aveți cu mine, mă…

 

XX: Tot regatul, de câteva zile, numai de Prea Înalta și Prea Fericita Măriei Tale inspirațiune vorbește!…

 

AH: Inspiraț… A mea?! Ce-i aia?

 

LJ: Ideea cu pariul! (punând lucrurile la punct) A ta a fost, prea mărite padișah! Ideea ta, Ahmet! Toată Anglia știe și vuiește! Toată Europa! (se aude vuietul)  Eeeh? Noroc cu… Că așa plictiseală era la London City…

 

XX: Dar acum, ați băgat toată Englitera în priză! Freamătă toată! (face mișcări bruște, parcă-i apucat)

 

AH: Prea înțelegătorule Părinte, pricepi ceva? (nu prea)

 

SC: Înțelegem că se fac și la Londra pariuri pe capul lui Vodă! Cade sau nu cade?…

 

AH: Nu cade!

 

LJ: Cade!

 

AH: Nu cade!

 

LJ (concesiv): Nu cade!… Facă-se voia voiei Tale, n-am nimic de pierdut până la urmă! Pierd aici, câștig la Londra!

 

SC: Cazul se internaționalizează, deci!

 

AH: Și ce-i rău în asta?!… E de rău?

 

XX: Depinde… Depinde de noi toți.

 

LJ: Are o minte brici! A venit cu niște idei…

 

XX (modest): Asta mi-e meseria, fiecare cu talentul său!…

 

AH (Cancelarului): Am timp să-i acord un minut, două?!

 

CAN: Audiențele la Înalta Poartă s-au terminat pe ziua de azi! Alți mușterii nu mai avem! Timp berechet, Prea Luminate!

 

AH: Atunci… (gest spre XX că-l ascultă) Scuipă!

 

XX: Prea Neîndurate!… Sunt emoționat… Averea prințului valah este un mizilic….

 

AH: Mizilic ai spus?! …Este nebun! Vodă a fost până azi dimineață cel mai bogat om din toată Evropa!… Cu insulele voastre cu tot!

 

XX: Mizilic am spus și repet până mor, la adânci bătrâneți: averea valahului este mizilic pe lângă ce putem câștiga noi de pe urma valahului!…

 

AH: De pe urma lui? E lefter valahul! Să-l storci ca pe o limonadă și nu mai iese nimic!

 

CAN: Falit! Mofluz! Faliment total!

 

AH: Ai venit la spartul târgului! Îi fluieră vîntul prin buzunare valahului!… Unde ți-e capul?

 

XX: Da, da, rămâne cum v-am spus: vom câștiga un… un berechet de parale de pe urma lui, a …morții lui! Buluc de lire! Moartea este cea mai grozavă afacere! …Moartea altora, se înțelege!

 

AH (către Lord John) Măi, John, e nebun get-beget pezevenchiul tău!…

 

XX: E o ocazie, o oportunity, unică în istoria unei planete!

 

LJ: Ăsta este nivelul la care discutăm: global! Planetar! Noi nu glumim! Noi… noi globalizăm, bre!

 

XX (urmărindu-și gândul): Dacă ne concentrăm bine și nu omitem niciun detaliu…

 

LJ: Cică detaliile sunt cele mai importante!…

 

XX: În detalii se ascunde… (își face coarne, cu degetele arătătoare)

 

AH: Cine se ascunde?! De cine? Eu nu!

 

XX: Nu, preamărite!… E vorba de… de stăpânul meu, drăguțul! Fie-i numele în veci nerostit de profani!

 

AH: Și cine ziceai că va câștiga pariul?

 

XX: Noi! Noi toți cei de față!

 

AH: Noi toți? Noi… (arată spre Lord John) amândoi?

 

XX: Toată lumea aici de față!

 

PA: Noi nu avem niciun amestec, tinere domn! Chiar ne gândeam să ne retragem, Ahmet fiule!

 

AH (nu-l aude, preocupat de calculele din mintea sa): Dacă câștig eu, pierde excelența sa, Lord John! Fără supărare!…

 

LJ: Fără, mărite padișah!

 

AH: Dacă câștigă my lord, pușchea pe limbă!, pierd eu! Nu mă supăr! Asta-i regulă! E simplu! Nu putem câștiga amândoi!

 

XX: Și aveți ceva împotrivă dacă câștigați amândoi? Și pe lângă domniile voastre dacă câștigăm și noi, umile slugi?!

 

AH: Păi nu se poate!…

 

XX: Există nu se poate la curtea Padișahului? La curtea reginei noastre…

 

AH: Văd că nu te pricepi la pariuri!… Nu cunoști regulamentele! Ce meserie ai, haivane?

 

XX: Repet: Nu există nu se poate! (se foiesc toți, nu pricep!) Atâta măcar am învățat de la stăpânul meu!

 

LJ (generos): Nu-i mai ține în stand by, my brother!

 

XX (conformându-se): Avem mai multe strategii, prea milostive! Pentru toate situațiile posibile!

 

AH: Strategii?!(se miră către Cancelar)

 

XX: Formule, inginerii, scheme… Cum vrei să le numești, Prea Învățatule padișah!

 

AH: Vorbește frumos pezevenchiul! Ce-i al lui e-al lui… (impresionat) Scheme, formule… Prea Învățatul… Adică eu!… Începe să… place derbedeul la Prea Învățatul de mine!… Așa a zis!

 

XX: Și toate-s câștigătoare, prea… prea… câștigătorule! Toate ingineriile, toate…

 

CAN: Să-ți fie gura aurită!

 

AH: Toate ingineriile să mă înveți!… Toate!… Prima care-i? Începe cu prima-ntâi!

 

XX: Prea prima și prea cea mai sigură: decidem noi rezultatul și în felul acesta știm cum să pariem!

 

AH: S-a făcut! Ce simplu e! Nu-i …prea simplu?

 

PA (către Ahmet): Fiule… Noi plecăm…

 

XX: Prea Fericirea voastră nu poate pleca acum! Exclus!

 

AH: Preafericitul părinte nu va paria… Nimeni nu poate fi obligat să parieze!…

 

XX: Pariem noi! Iar de Preafericitul Patriarh depinde numai… Ce? Ce depinde de…

 

PA: Nimic!

 

XX: Ba depinde totul: să influențăm sau măcar să știm dinainte rezultatul! Numai Preafericirea Voastră îl poate sfătui sfatul cel bun pe Vodă Brâncoveanul, de altcineva nu ascultă!

 

AH: Ascultă de mine în primul rând! Eu sunt…

 

XX: Să nu fie cu supărare, la Londra noi avem alte informații!…

 

LJ: Rețineți cuvîntul!

 

SC: Care cuvînt?

 

LJ: Informații! (cerându-i să fie confirmat, către XX) Nu? Am dreptate?

 

XX: Totală! Informația este marfa cea mai scump vîndută la Londra! Mai cu seamă în City!… Și-n Wall Street!

 

LJ: Ce vă spuneam!… Avem nevoie de toate informațiile despre acest Branco… Brinco…

 

SC: (ajutându-l) Brân-co-vea-nu!

 

LJ: Apropo! Cum se mai simte?!…

 

CAN: Are asta vreo importanță, efendi ambasadoare?!…

 

AH: „Cum se mai simte?!”… Că numai de asta nu-mi arde mie!

 

XX: Atâta frică să aveți: să nu pățească ceva acolo unde-l țineți și să… Dați-l pe mâna doftorilor, să-l trateze de orice boală ar suferi… Ne trebuie viu, viu de tot în ziua când se va… Să fie puternic și impozant!

 

CAN: E sănătos tun!

 

XX: Nu-l doare nimic-nimic?

 

AH: Picioarele!… Mi-a spus mie, că-l doare în fiecare noapte! De ani de zile!…

 

PA: Gută, da… Bietul Vodă! I-am trimis niște unsori…

 

CAN: Asta-i boală domnească! De la trai bun și îmbelșugat se trage!…

 

SC: O să-i treacă, dacă…

 

LJ: Gută?

 

XX: Nu-i bai! Rezistă până la…

 

LJ: Nu cumva îl doare… averea toată pe care a pierdut-o… (se oprește și se „corectează”) …a donat-o Înaltului Padișah?!…

 

AH: Uite la el, bre, că a și aflat!

 

LJ: Informația circulă!… Nu fiți decepționat, Prea Fericite Patriarh!… Reparăm noi totul! Cu ajutorul… (arată spre XX) Este un geniu! Zi! Ce avem de făcut fiecare?

 

XX: Jocurile, în prima variantă, cea clasică, sunt în mâna Prea Fericirii Voastre! (se înclină respectuos. Insidios) Prea numitul Brâncoveanu am înțeles că este foarte… foarte… (nu găsește cuvîntul) De-ăsta, care… care… „crede și nu cerceta!”

 

LJ: Evlavios, cucernic, credincios?

 

XX: Exact! Și are să ceară să se împărtășească și să se spovedească! Așa se obișnuiește, nu?… Orice îl veți întreba, este obligat în fața lui Dumnezeu să vă răspundă sincer! Să se mărturisească!… Așa-i la dumneavoastră! Nu merge  cu… Ca la noi… Și în felul acesta vom ști și noi ce are de gând! Nu e rău să-i promiteți și lui ceva!…

 

PA: Ce să-i promit, omule ne…

 

XX: După calculele mele, puteți merge până-n 2 virgulă 3%… Hai, cinci! Doi virgulă cinci?… Fie, virgulă șase! Nu mai mult însă!

 

AH: Place la mine pezevenghi! Aferim la tine, lord John!… Nu m-aș fi gândit!

 

XX: Toată lumea trebuie să câștige ceva!…

 

AH: Mai aveți la London mulți ca papugiul ista?…

 

LJ: Așteaptă să vezi ce urmează, Împărate luminate! Încă e nimic deocamdată!… E… e mizilic!

 

AH: Mizilic să fie! Allah…

 

CAN: …ber Allah!

 

XX (tot către Patriarh): Mai mult nu trebuie să vă spun eu!…

 

PA: Îți spun eu: Vodă nu se va turci!… (reacție de satisfacție la Lordul John)

 

XX: Aha! Păi spuneți așa! (Celorlalți) L-a spovedit deja!

 

AH (speriat) : Părinte!

 

PA: Încă nu!..
AH: Aman, aman! Ce mă fac?! Mă fac de rîs! Vine atâta lume! Or să-mi rîdă în nas! O să mor de supărare!… Sunt colegii mei! Mari mahări ai lumii! Or să-mi rîdă în nas când l-or vedea pe Vodă că-mi rîde și el în nas și nu se turcește!… Dar ce au toți cu nasul meu?!…

 

XX: Easy, easy, my lord!…

 

AH: Ce-a zis?

 

XX: Dar cine-l întreabă pe Vodă dacă vrea au ba?!… Sigur că vrea să rămână creștin și așa o să și rămână…

 

AH: Pușchea pe limba aia păcătoasă!

 

XX: Cu vrutul o să rămână! Cu vrutul!

 

AH: Adică? (Către Cancelar) Nu pricep eu ce vrea spurcatul ăsta să zică?! Sunt eu nebun? (Nici Cancelarul nu pricepe)

 

XX: Hai să… să ne punem în locul valahului!… Aveți ceva împotrivă?…

 

AH: Hai să!

 

XX: Buun! Eu eram Vodă… Și mă aduce policemanul în piața cea mare! În Trafalgar Maidan din Stambul… Și ce văd? Ce vede Vodă?

 

CAN: Îl vede pe împăratul tuturor împăraților! (salve de tun vor însoți mai departe replica aceasta) Vede pe înalții săi oaspeți, marile capete ale… și diplomați acreditați din toată lumea!… Toate marile împărății… Pe Preafericitul Patriarh îl vede!

 

PA: Pe mine să nu contați!…

 

XX: Nu contează unde veți fi! Căci Vodă n-o să-l vadă nici pe prea Luminăția Sa măcar!

 

AH: Cum așa, bre?! Dar ce-s eu să nu mă vadă?! Ai grijă ce vorbești!…

 

XX (făcând mișcări de prestidigitație, de magician): Vodă îl va vedea numai și numai pe gealat, pe hadâmb, pe prea grozăvenia sa călăul, cu iataganul purtat la vedere, sclipind în soare sub razele reci ale semilunii… Iar în mijloc de tot, ca un buric al întregului Stambul, a Universului axă: Buturuga!… Buturuga aia!… Butucul cu buclucul!… Ăla pe care pui capul ca pe o pernă odihnitoare pe veci… Aha, va zice Vodă, începând să priceapă pe ce lume este!… Care va să zică…

 

AH (minunat de vorbele lui XX): De unde știe, bre?

 

XX: Iar în genunchi aliniați, făcând semicerc în jurul buturugii, ca o semilună, cine? Cei cinci luceferi ai lui Vodă, sorbindu-și în cor Părintele din priviri înduioșate: „suntem prea tineri, tată! Ne așteaptă mama pe toți! Și pe tine!… Ne așteaptă acasă viața!… Copiii…. Nevestele… Soacrele… Ducă-se bogățiile toate! Tu le-ai făcut din nimic! Le mai facem noi o dată! Dar viața noastră e de la domnul ceresc! Nu te atinge de ea!… Don’t touch! N-ai voie! Tu ne-ai dat-o, dar nu ai voie să ne-o iei!”

 

CAN (în șoaptă, explicându-i lui Ahmet): Astea sunt gândurile lui Vodă!

 

XX: Cine face în viață numai ce vrea?! Nici măcar Ahmeth al nostru! Am dreptate? Am?

 

AH (după ce se consultă din priviri cu Cancelarul): Ai, ai, ai!

 

XX: Poate să vrea Vodă Brancoveanu al vostru și luna de pe cer!… Își dă seama că ce vrea el nu se poate și gata! Se termină bâlciul! Doar n-o să-și omoare copiii cu mâna lui!… Mă rog, cu gura lui!… Please!

 

AH (îndemnat de XX, îi șoptește și Cancelarul ceva la ureche, își intră în rol. Își drege vocea): Brâncovene, Brâncovene! Boier vechi, boier creștine! Te lepezi de cruce, bre, Constantine?!…

 

XX (își caută răpunsul, apoi, furios): „Ești nebun, împărate? Ești…

 

AH: M-a făcut nebun, ghiaurul!

 

XX: …nebun de-a binelea! Cum să mă lepăd de copilașii mei?! Ai vrea tu!…”

 

AH: Ah… Frumos răspuns! (îi face în necaz Lordului John)

 

XX: Deci, my Lord, alegerea nu este între cruce și semilună! Să nu…

 

LJ: Să nu politizăm!

 

XX: Ci între viața copiilor și…

 

AH: Aoleu, aoleu… Mi-a mai venit inima la loc!

 

PA: Nu te amăgi cu promisiuni de la necunoscuți, mărite padișah! Ne cunoaștem de când erai copil!… Te-am ținut pe genunchi!… Mi-ai fost drag!… Dar de data asta…

 

XX: Am fost prea explicit?!… Vreți o versiune mai metafizică?!

 

LJ: Mai teologică, my …son!

 

XX: Una mai… Sigur că da! Păi… Păi ce este istoria, bre, oameni buni?… Ce face ea zi de zi? Cu ce se ocupă?… Ai?

 

AH: Pe mine mă întrebi? Eu fac istoria! Ce face ea mai departe e treaba ei!…

 

XX: Toată lumea știe că istoria… istoria, zi de zi… se… se… re… pe… tăăă!

 

LJ: My God, ce plictiseală!… Mereu aceleași…

 

XX: Asta ce înseamnă, Părinte Sfînt al ortodoxiei, dacă se repetă?!

 

SC: Alte măști, aceeași piesă!…

 

LJ: Aceeași piesă! Pricep, pricep…

 

CAN: Ce minte ascuțită brici!…

 

LJ: Ascuțită satîr!… Ascuțită iatagan!… La alegere!

 

XX: Asta înseamnă că tot ce se întâmplă azi s-a mai… s-a mai… Ce?

 

LJ: S-a mai întâmplat, domnule, o dată!

 

CAN: Cel puțin o dată, my lord!…

 

LJ: De-aia-i și atâta spleen pe fiece meridian… O plictiseală generală!… Universală! Pentru cine are minte să…

 

CAN: Vede-n capăt începutul cine se pricepe!…

 

XX: Aferim, bre, Abdulah! Bravissimo! Ai priceput!… Și acum vin eu de departe, de departe vin și vă întreb…

 

AH: Ce?

 

CAN: S-a mai întâmplat vreodată ce se teme Luminăția Ta că se va întâmpla?…

 

AH: Nu! De când mă știu eu…

 

XX: S-a mai întâmplat vreodată să stea măcar pe gânduri un tată a 11 copii, patru băieți, șapte domnițe, ca niște bujori de frumoși, când e pus să aleagă între viața băieților săi și… și niște vorbe, bre, la urma urmelor!… Vorbe chioare! S-a mai întâmplat?

 

AH: Nu, bre, nu!

 

XX: Și voi credeți că o să se întâmple asta acum pentru prima oară?!

 

SC: Cu un valah?!

 

LJ: Asta nu mai zic!…

 

XX: Și ce are de făcut? Nimic! Doar vorbe, spune două vorbe! Mă lepăd de…

 

LJ: Le-a mai spus o dată…

 

XX: Le mai spune acum a doua oară… Le repetă! Repetiția este magister historiae, bre! N-o spun eu primul! Eu nu fac decât să… să…

 

CAN: Să repeți?!

 

XX: Asta-i regula!… Repetăm la nesfârșit ce-au zis și ce au făcut alții!

 

LJ: Ca papagalii!… Papagalicim mereu! Asta-i regula!

 

AH: Și Vodă?

 

XX: O să repete și el ce au mai zis atâția!

 

AH: Adică?…

 

XX: Doamne, va zice, nu te supăra, dar eu trec la… trec la altă echipă… Altă credință!… Altă femeie!… Altă țară… S-a mai întâmplat asta de mii de ori până azi să treci… (găsind) de la una la alta!…

 

LJ: Și se va mai întâmpla mereu și mereu, inclusiv pe 15 august, a mia oară!…

 

PA: Nțîțîțî, nțîțîțî….

 

XX: Și ce?! S-a făcut gaură-n cer de pe urma unor vorbe?!… Oricare au fost ele?!… Vorbe! Parole!… Palavre… Două parale nu fac!

 

AH: Te convinge, pișicherul!

 

LJ: Și atunci? De unde atâta siguranță la Prea Fericirea Voastră, Părinte?!

 

XX: Vrea Prea Sfinția Voastră să spună că Vodă nu va tremura în fața morții?! …S-a mai văzut, bre! Istoria e plină de eroi de-ăștia! La toate semințiile! Pe toate meridianele!… Dar asta față cu moartea ta… A sa!

 

LJ: Ce-am avut și ce-am pierdut?!

 

XX: Dar când e vorba de viața fiului tău, numai Abraham al nostru a fost atât de nebun încât să nu dea înapoi… Dar asta pentru că negocia direct cu ditamai Dumnezeul, nu cu un neica… (semn din cap spre Ahmet) Și unul singur avea Avram, un singur fiu, nu cinci copii și cu al său, șase capete!… Șase suflete!… Așa ceva nu s-a mai pomenit în toată istoria! Și a voastră! Și a noastră! Și a lor! Și a oricui! Așa ceva nu se poate întâmpla!

 

SC: De ce?

 

XX: Pentru că nu s-a mai întâmplat! E simplu!

 

LJ: Dar, my darling, individul cam face multe nemaifăcute de alții!… Vezi povestea cu moneda proprie!

 

XX: Ce să văd? Ce monedă?!

 

LJ: A bătut monedă proprie fără voia padișahului…

 

CAN: Cum era să-i dea voie?!

 

LJ: …de capul lui!

 

XX: De cap să-i fie!… Auzi la el!… Monedă proprie?!

 

AH: Eu n-am știut nimic!…

 

CAN (schimb de priviri cu Secretarul, jenat de subiectul discuției) Noroc că am aflat la timp! Binevoitorii nu au dispărut din lumea noastră…

 

LJ: Îi cam place valahului să sfideze lumea bună!… Nu cumva, mărite  padișah, în prezența marilor capete încoronate ale lumii, printre care nu i-ai permis să se numere și el…

 

SC (către Cancelar, numai între  ei doi) Un valah?

 

AH: Cum să-i permit?! Oricât aș fi eu de…

 

XX: Prea bine i-ai făcut!

 

LJ: Dar dacă de supărare pe noi ne strică ziua și face vărsare de sânge?!… Eu mă pricep la psihologia masculină! Nu e de neglijat! Sunt unii bărbați care… S-ar putea, de față cu așa de mari somități europene, să aibă o criză de fudulie de-aia, națională, de-a lor… Să-i treacă prin țeastă să facă și el istorie!… Să intre, neisprăvitul, în galeria marilor eroi!… Înțeleg că va fi de față întreg corpul diplomatic! Să ducă vestea în toată lumea!…

 

XX: Numai de corpul diplomatic n-o să-i pese lui Vodă când va vedea corpul copiilor săi că e pus pe butuc să fie tranșat… Mădular cu mădular… Cum să asiști la… la… demontarea trupului copiilor tăi?! Iar tu, ca tată, să faci politică!… Să faci jocul altora?! Al cui joc face valahul nostru?…

 

CAN: Al muscalilor se zice!

 

LJ: Eu zic că al Ostereichului!… Al Vieanei! N-a fost, împărate, lucru curat la asediul Vieanei!… (celorlalți, luându-i martori) Nu vrea, domnule, prea mărinimosul și prea încrezătorul nostru padișah să mă creadă!…

 

AH: Și cu cine, bre lordule, să-l înlocuiesc?! Că-s toți la fel valahii ăștia! (Secretarul îi face semn patriarhului să intervină, dar acesta nu înțelege de ce s-o facă)

 

XX: Gentlemani! Nu mai încape niciun joc politic față în față cu moartea, moartea copiilor tăi mai ales, orice este posibil să se întâmple, în afară de un lucru: să nu-ți pese! Doar este om, nu piatră nesimțitoare! Are inimă! Are creier!… Am auzit că este om cu carte!

 

SC: Cea mai mare bibliotecă din împărție!….

 

AH: Și? La ce i-a folosit?

 

XX: Avem informații sigure că-i place viața… Face nunțile cele mai fastuoase din Europa!… Îi plac chefurile prelungite! Șprițul bun și rece… Femeile frumoase… (către Lordul John) Sunt unii cărora le place femeile…

 

LJ: Nimeni nu-i perfect!

 

XX: Cum să nu accepte târgul?! Mai face el niște fețe-fețe, de ochii lumii, trebuie înțeles, nu-i nici pentru el ușor prin ce trece, dar…

 

PA: O întrebare, prea neîndurate Padișah!… Ahmet, fiule!…

 

AH: Ard de nerăbdare să aud întrebarea și să dau răspunsul dorit de Prea Milostivul Patriarh!

 

PA: Ahmet, Ahmet, ce vei face dacă Vodă cel valah cum îl știm o va ține pe a lui, cine știe din ce motiv!, îl privește! Și nu va primi generoasa ofertă a Prea Bunului său stăpân?… Mata, Ahmet, chiar vei tăia capetele celor șase prinți valahi?… (răstit) Șase, Ahmet! Nu unul!

 

AH (se gândește puțin, apoi furios): Adică de ce ar fi un valah mai încăpățânat decât un turc? Un turc ca mine, bre?… Doar ne cunoști prea bine!… (Cancelarul încearcă să-l liniștească și reușește) Dar nu-ți face griji că nici eu nu-mi fac nicio grijă! Nu vom ajunge până acolo!… E valah! Îl fac eu să se facă turc!

 

XX: Iar dacă nu și nu!, attention to me, mamelucilor! Îl facem să se facă că se face turc!… Ce? Nu-i voie?

 

AH: Îl facem să se…

 

CAN: Bine gândit!…

 

AH: Cum? Ce?…

 

CAN: E totuși valah! Nu uitați asta, prea luminate Patriarh!

 

SC: Asta cum vine, bre, efendi Cancelar?…

 

AH: Îl facem să se facă că se face… (e buimac de atâtea cuvinte)

 

CAN: Îl luați cu diplomația aia grecească a voastră… Vestita!… De față cu înalții oaspeți ai Aliotmanului se face turc, cum ne-am înțeles, dar numai pentru o zi, numai pentru un ceas! Cât durează toată paranghelia!… Că să nu strice petrecerea Prea… Și a prea înalților… (admirativ, despre XX) Bre, bre, ce tînăr și ce… (către Patriarh) Îl faci să se facă că se face turc!… Giugiuc…

 

LJ: …idea! (pronunță englezește)

 

AH: Și pariul? Cine-l cîștigă?

 

LJ: Prea luminăția ta!

 

AH: Aferim, bre! Pușlama mică și…(îi pune mâna în cap lui XX și-l ciufulește cu drag. Către Lordul John, superior) Primim și plata în avans!…

 

LJ: Mărite Împărate, bucurie mai mare nu pot să am! Pierd eu, dar prea câștigă Luminăția prea a ta!… Iar la urmă de tot, câștigăm amândoi! Câștigăm toți cei de față! E cineva împotrivă? Se abține cineva? Toată lumea e de acord!… Mergem mai departe! Speak!

 

XX: Dar nu e destul să știi rezultatul dinainte! Ca să câștigi ceva, trebuie să ai de la cine câștiga! Să nu joci de unul singur! Doar așa ca să… Ci cu cât mai mulți fraieri! Guguștiuci!

 

AH: Eu știu de la cine voi câștiga!… Știu cine-i guguștiucul meu! (lui Lord John, radios) Nu te supăra, frate! Gu-gu!…

 

XX: La un pariu ca ăsta trebuie să participe toată suflarea!… Aici, la Istambul câți pariori aveți?

 

CAN: Păi, deocamdată doi! Luminăția sa și Excelența sa…

 

XX: Hm… La Londra, cu suburbii cu tot, avem un milion două sute de mii de pariori! Asta în urmă cu opt zile, când am plecat să ajung aici, ca să ling prea supus papucul Luminățiilor voastre! Iar dacă iau în calcul toată Anglia Mare, cu colonii cu tot, vreo zece milioane, patrusute și ceva de mii! Și de pariori! Fiecare cu suma minimă de înscriere, trei lire, lire de-ale noastre, nu de-alea… turcite rău! Asta vine peste 50 de milioane de lire noi nouțe dintr-un foc! Dar în opt zile, numărul s-a dublat cel puțin!

 

AH: Omul ăsta mă ameșete de cap cu…

 

XX: Așadar, minimum minimorum, peste 100 de milioane de lire sunt în joc pentru capul de bour valah!…

 

LJ: Cade sau nu cade?…

 

AH: Nu cade!

 

LJ (concesiv): Nu cade!

 

AH (brusc îngrijorat): Nu cade, nu?…

 

XX (făcând liniște): Alo!… O sută de milioane de lire am zis!

 

AH: E mult? Asta cât vine în paralele noastre?…

 

XX (către Cancelar): Ultimul război, cât v-a costat?

 

CAN: Războiul cu Muscalul, fie-i numele spurcat!, ne-a costat… În lirele dumneavoastră dacă calculez… un galben face… Iar un zlot… Doi firfirici fac o para… Iar o rublă… (cedează) M-am încurcat!…

 

AH: Mai fă o dată! Ia-o de la început! Iavaș, iavaș! Că doar nu dau turcii!…

 

XX (neîndurător): V-a costat opt sute cincizeci și două de mii! Fără câțiva franci!…

 

CAN: Exact! …Bre, faci scamatorii necurate?! De unde ai știut?

 

LJ: Nu vă spuneam?! Informația!… Și să mai vedeți!…

 

XX: Asediul Vienei, care a durat ceva!, v-a costat trei milioane șapte sute de mii, treizeci și patru de lire!

 

LJ: V-ar fi costat mult mai puțin dacă…

 

AH: Așa-i?

 

CAN (scuzându-se): Nu știu, Splendoarea voastră, nu știu de unde naiba știe!

 

XX: La noi se știe tot!… A ști înseamnă a stăpâni!

 

AH: Și ce, eu nu stăpânesc și fără să știu?!… Câte clase am, Hamdi? (rîd amândoi)

 

CAN: Două clase mai mult decât trenul! (cu aerul că voi nu știți cu cine vă puneți!) Eeeh?

 

SC: Multe știi, slăvite stăpân, dar și mai multe s-ar cuveni să știi!…(schimb de priviri complice între Secretar și Lordul John)

 

LJ: Dar nici nu vrea să știe măcar!…

 

AH: Știu prea bine unde vrei să ajungi!… Văd că vă pare mai rău vouă decât mie că am ratat asediul Vienei!…

 

LJ: Să știi că iar ai dreptate!

 

SC: Și de ce nu ne-ar părea rău?!

 

AH: Tempi passati, cum zice italianul lui Vodă!… Eu pentru altă treabă îmi pierd vremea cu voi!… Zi tu mai departe, că până acum n-ai zis nimica! Ne duci cu vorba… Mare gargaragiu! Hai!

 

XX: Primul pas: deschidem agenții de pariuri la Stambul și în toate marile orașe turcești!

 

CAN: Nu e nevoie, s-a aflat de pariul Luminăției Voastre și toată lumea vrea acum să parieze!

 

XX: Ba e nevoie! Dați un hatiș-șerif, un ucaz, o bulă imperială, ca să nu fie valabile decât pariurile înregistrate la agenția imperială! Așa se va numi: Agenția imperială de rămășaguri!

 

AH: Sună bine!… Agenția imperială de rămășaguri!… De rămășaguri și răvașe!…

 

XX: Răvașe? Ce-s astea?!…

 

LJ: Aiureli orientale…

 

XX: Nu-i rău! Îi dăm culoare locală! Satisfacem orgoliul autohtonilor! Factorul psiho-volițional! Bani să iasă, că denumirea… Cam câte execuții aveți pe lună?

 

CAN: Până pe 15 august nu mai avem nimic deosebit. Execuții de rutină!… Dar pe 15 vor fi șase, dacă…

 

LJ: Dacă!

 

CAN: E puțin?…

 

XX: Acum e prea târziu, dar dacă ne cunoșteam din timp, vă învățam că nu e bine toate deodată! Una pe săptămână este cel mai bine!… Duminica! Duminică de duminică…

 

LJ (Către Ahmet): Nu se mai poate schimba?…

 

XX: Nu! E bine și așa! Toată planeta este deja conectată! Toată planeta va paria dacă ne organizăm noi bine! Așa miză nu s-a mai pomenit! Șase deodată, toți prinți și voievozi!… Nici nu visam! E foarte bine pentru inaugurarea afacerii!… The promotion, bre!…

 

AH: Promotion?…

 

CAN: Safteaua!

 

AH: Deci e bine?

 

XX: Mai departe, dacă ne puteți asigura ritmicitatea unei execuții săptămână de săptămână… Asta este propunerea patronului meu! Să facem un contract, Împărăția Voastră ne livrează marfa, o decapitare pe săptămână…

 

CAN: Numai decapitare? Noi mai putem oferi și sugrumare, spânzurare, cvadriga moldoveană…

 

XX: Cvadriga moldo…?

 

LJ: Moldoveană!

 

XX: Cum… cum funcționează?

 

CAN: Cu moldoveni!

 

XX: Cu patru moldoveni?!

 

CAN: Cu patru cămile!…

 

LJ: Se ia un moldovean, de preferință os domnesc sau chiar domnitor în viață, îl legi pe moldo-vlah de patru cămile, câte una cămilă la fiecare membru al moldoveanului…

 

XX: Câte una la fiecare membru al?… Dar câte …de-alea, Doamne, iartă-mă, are un moldovean?! Patru?

 

CAN: Patru!

 

XX: Unde le ține?!

 

LJ: (explicându-i lui XX) Și fiecare membru… (se corectează) cămilă, vreau să zic,  sunt mânate fiecare spre alt azimut!… E verry nice! Am văzut și cu ochii mei! E mirobolant! Wonderfull!

 

XX: Waw, ce idee mi-a venit! (se apucă de cap, gemând de durere) Ce idee!… Ce idee!…

 

AH: De unde ți-a venit? (se uită în jur)
LJ: Ce idee?

 

XX: Facem pariuri în cascadă! E trăznet!… Ce de bani! Ce de bani!… Mă sufoc! Aer! Aer!… (i se dau unele îngrijiri, își revine)

 

LJ: Darling?! Ce s-a întâmplat? De la ce ți s-a făcut așa de rău?

 

XX: De la idee!… Ideea mea, nu-i a patronului!…

 

LJ: Dar tu ai mereu idei și nu ți se face rău din asta! Dimpotrivă! Altora li se face!…

 

CAN: Despre ce cascadă vorbeai, bre, tinere efendi?

 

XX: Deci, să zicem că… Luăm capul prințului valah! Ca exemplu!

 

AH: Te pui în locul lui?

 

XX: Să se mai pună și alții!… (nimeni nu se oferă) L-ați arestat și l-ați băgat la… Primul pariu la care îi dăm drumul pe piață: va fi sau nu condamnat la moarte?… Al doilea: în caz că va fi lăsat în viață: întreg sau castrat? Știu că aveți obiceiul ăsta!… Sau l-ați avut cândva!… Nu-i nimic! Redeșteptăm tradiția!…

 

LJ: (sceptic) Nu are niciun… Rămânem la ce se poartă! (semnul decapitării)

 

XX: Pasul trei: condamnat la moarte, să zicem!
LJ:…E cea mai bună alegere! Atrage toată lumea!

 

XX: …La moarte, la moarte! Dar cum? Prin ce procedeu? Cvadriga e unul, spectacol mare!… Pe stadion, cu bilet de intrare, transmisie scoasă la licitație publică! Facem cei mai mulți bani cu… cu …cotiga asta!

 

AH: Nu te-ai gândit rău, bre, Selamine!

 

XX: Nici patru cămile n-or să poată căra câți bani vom face cu cvadriga moldavă! O plimbăm prin toată Evropa!… Moldoveni s-avem!

 

CAN: E plină Evropa de moldoveni!…

 

AH: Baban haivan pezevenchi al tău ce ești!… Place la mine! Paf făcut!…

 

XX: Doi, decapitarea! Înecat de viu – trei! Patru – otrăvit, spânzurat – cinci! Sugrumat…

 

AH: Fără sugru… Fără. Am dat lege! Nimeni nu mai are voie să moară su… grumat, așa cum mi-a murit bietul meu frate!…

 

PA: Dumnezeu să-l…

 

AH: În mâinile mele și-a dat sufletul! Cum aș face să uit?!… Aici să te văd dacă ești atât de priceput!

 

XX: La ce, împărăția ta?
AH: Să mă faci să uit de frate-meu. Văd că ești prea priceput la de toate… Vreau să uit, bre, să uit cum s-a uitat la mine când… (gestul de a se sugruma, scoate limba cât poate, se îneacă etc. După ce se liniștește, arată cu mâna sub bărbie) Până aici i-a ieșit limba… Vînătă, neagră… Plină de blesteme… Ce limbă rea a avut!… Nu pot s-o uit, Preafericite Părinte! Ce mă fac!… Și când și-o scoate, o ține așa, într-o parte, ca câinii, câine de frate ce am avut!… De ce m-a făcut să-l su… sug… sugrum… În nimeni n-am putut să am încredere, cât eram eu de șahul padișahilor!… A trebuit s-o fac cu mâna mea!… Astea două!… Nemernicele!… (începe să le pocnească de tot ce nimerește în jur) Curvele de mâini… De ce m-ați ascultat, nenorocitelor!… Ați profitat de slăbiciune mea… Na! Satură-te! Un singur frate am avut! Un singur frate!… Unde-i? Ce i-ați făcut?… Frățioare!… Kardașâm, bre! Kardașâm, i na piorsu, bre, pe acolo pe unde ești?!… Cum e?…Etc. (Cancelarul se repede să-l stăpânească, se pune în calea mâiilor, oferindu-se ca țintă în locul pereților și a mobilelor din jur, încasează cu stoicism un potop de palme, fără să se apere, până când Ahmet obosește sau realizează ce face și se prăbușește la pieptul Cancelarului gemând, în hohote etc. Se înțelege că este o criză cu care toți sunt obișnuiți, mai puțin XX)

 

XX (către Lord John): A avut un frate? (face semnul decapitării. Lord John îi face speriat semn să tacă!) Și de câtă vreme face așa de urît?
LJ: Sssst!

 

AH: (către XX, adunându-se cu greu. Încă mai e în brațele Cancelarului) Măi, copile… Niciun doctor nu mi-a găsit leacul… Dacă tu mă scapi de stafia lui Ismailachi…

 

XX: Ismailachi?

 

LJ: Fratele…

 

AH: Când mi-e lumea mai dragă, vine și-și scoate limba la mine!.. Ditamai  limbăul!… Mă umple de bale… Te umplu de parale!…

 

XX: Luminăția ta! Problema asta s-a rezolvat de mult la curtea Angliei!… Au fost o mulțime de cazuri…Te vindec în doi timpi și trei mișcări! Da, da!

 

CAN: Alah ber Alah!

 

XX: Dar…

 

AH: Dar?

 

XX: Dar…

 

AH: Costă? Știu! Plătesc oricât numai să scap!

 

LJ: Curtea Angliei?! Ai grijă ce vorbești!…

 

AH: Lasă-l să vorbească! (scoate hangerul amenințând în jur) Vorbește! Ce trebuie să fac? Vorbește și scapă-mă! Salvează-mă! Aibi milă, bre!

 

XX: Cui pe cui, mărinimia ta!… E la noi un doctor,  Shakespeare, i-a vindecat pe toți regii Angliei care au trecut și ai prin… sindromul lui Ahmeth! Caz tipic! (Ton didactic, grav) Ca să scapi de… de… cum le zice?

 

CAN: Mustrări de conștiință! Coșmaruri! Fantome! Spectre!

 

AH: Mi-am ucis fratele! Ce mă fac, Părinte?!

 

XX: Mai sugrumi, bre, vreo cinci-șase frați, prea… E simplu!

 

AH: Nu merge! …Era singurul meu frate! Frate geamăn!… Că nici nu se mai știe bine care dintre noi a scăpat și cine a… (horcăie și scoate limba) De unde să scot… (iar scoate limba)  …să scot alți frați?!

 

XX: Ai uitat, bre, că toți oamenii suntem frați?!… Iei pe rând niște frați de-ăștia, unul la douăsprezece ore, îi sugrumi liniștit, doi pe zi, și la un moment dat constați că nu-ți mai aduci aminte de niciunul!… Se amestecă amintirile, se estompează… Atunci poți să oprești tratamentul! Dacă vrei… Dar s-ar putea să înceapă să-ți placă…

 

LJ:  Și să nu te mai poți opri!…

 

AH: Cu ce ți-am greșit, prea milostive Mohamet?

 

XX: Te-ai oprit prea devreme! Aici ai greșit! Numai unul?…

 

CAN: E așa de milos! Nu putea mai mult…

 

XX: Când faci o… (semn al decapitării) …harșt!, prea milostive sultan, ai mare grijă s-o faci și pe a doua!(semn) Altfel e de rău!… Și pe a treia!… (idem) A patra… Mă rog! Până ajungi să dormi liniștit!

 

AH: Vreau, vreau mai mult ca orice să mai dorm și eu o dată măcar să mai dorm fără vise, fără mereu același vis!… Același chip!… Aceeași ditamai… (scoate limba și horcăie. Cancelarul îi dă câteva palme să-și revină)

 

XX: Sindromul începătorului! Mă mir! De când e sultan?!

 

CAN: (îl sgâlțâie, îi dă o palmă etc., potolindu-l) Prealuminate… Ahmet! Ahmet!

 

AH: …Despre ce …vorbeam? Tu zicei că… Că ce?

 

XX: Pariul nostru!… Pe orice se poate paria! Vor unii moarte, alții, mai fraieri, viață! Aici se pot face cele mai simple aranjamente. Cine decide soarta păcătosului ajuns în beciul agiei?
AH: Eu, cine altul?!

 

XX: Nimic mai simplu! Un contract de exclusivitate al Majestății Voastre cu Majestatea Sa a noastră! Eu pentru asta am venit, am trecut Canalul…

 

AH: Un contract, de exclusivitate?

 

XX: Dacă știm dinainte sentința…

 

AH: Păi nici eu n-o știu totdeauna. Cine știe ce mai visez eu noaptea, ce…

 

CAN: Sau, dacă am înțeles bine, de la caz la caz, ne putem înțelege ce sentință să dea prea înțeleptul padișah!… În funcție de cota pariurilor din EnglishTerra! Ținem legătura și ne dați de veste de la Londra ce variantă vă convine!

 

XX: Bravo, Ibrahime! (către Lord John) Vedeți ce turc isteț? A priceput la fix! Să mai zică lumea că…

 

LJ: (discret) Eu de Ahmet îți spuneam că…

 

AH: Și cascada? Cascada de capete? Ale cui?

 

XX: Dacă se lasă cu condamnare la moarte – ceea ce vă sfătuiesc să faceți cât mai des, este varianta cea mai bună, mai spectaculoasă!, cea mai căutată de electorat! Trecem apoi la treapta a doua a cascadei: altă serie de pariuri, pariuri pe procedura letală, de care vă spusei! (nu înțelege nimeni nimic)

 

AH: …procedura letală? Avem așa ceva?

 

LJ: Darling, dragă! Lasă termenii tehnici, de specialitate, fii mai… mai oriental!

 

XX: Cu ce sculă, la ce vehicul de trecere pe lumea cealaltă se va apela?!… Rămâne ca asta să se hotărască în ultima zi, când casele de pariuri s-au închis deja!

 

CAN (isteț mai departe): Dar noi vom ști dinainte: ștreang, înec, decapitare…

 

XX: …sau cotiga moldoveană!… Tare aș vrea să văd una!…

 

LJ: Chiar merită!

 

XX: Apropo, noi la Londra am mai făcut ceva: am introdus bilete de intrare la toate execuțiile publice! Nu se mai putea altfel, era o îmbulzeală! Mureau mai mulți dintre bieții noștri concetățeni curioși și sufocați sau călcați în picioare!… Vindem acum locurile, cu preț variabil, ca la teatru: în primele rânduri cu un preț, rândul patru-cinci alt preț… N-a mai murit nimeni din public călcat în picioare de alți membri ai evenimentului!

 

LJ: That is the civilization!.. Am zis bine?

 

CAN: La noi nu merge! E atâta lume săracă… Săracă, dar ahtiată după… S-ar putea isca o revoltă spontană dacă le luăm bir și pe moartea creștinilor! Atâta bucurie le-a mai rămas…

 

LJ: Mda… Culturi diferite!… Altă civilizație! Ce părere aveți, Prea Fericite părinte!

 

PA: Discuția eminențelor voastre a alunecat într-o direcție care pe noi ne depărtează prea mult de noi înșine… Am să cer îngăduința măreției voastre, sultane Ahmet, să ne retragem, eu și prea umilul meu secretar!…

 

AH: Și cum rămâne cu Vodă! Ce ai de gând, Prea Părinte al nostru?

 

PA: Facă-se voia Domnului!… Ce-am știut ți-am spus! Cât îl cunosc eu pe Vodă…

 

AH: Înseamnă că mă urăște! De ce mă urște? Ce i-am făcut?!…

 

LJ: Știe de pariu?

 

SC: Tot Stambulul vorbește!

 

AH: A aflat de pariu și vrea să… să-l pierd! De-al dracului! (amenințător) Păi cu mine să nu se pună că îl omor cum n-a mai fost nimeni omorît!… Îl… În privința asta am și eu idei! Și ce idei încă?! Și câte! Idei! Idei!

 

XX: Bravo! Excelentă idee, padișahule!

 

AH: Ce idee, bre Șmilovici?

 

XX: Și pe asta putem paria! Cât rezistă subiectul la tortură?… O zi, două? …Mai poate fi lăsat și să moară de foame și de sete!… Alte pariuri: în a câta zi va da colțul…? Și aici cu mai multe variante! Combinații de variante!… Combinații de combinații… O să avem nevoie de un reprezentant al agenției isteț brici! Cadâr efendi? Te facem acționar?

 

CAN: Am o slujbă bună! Sunt cancelarul Împărăției!

 

LJ: Și dacă preamăritul sultan îți îngăduie…

 

AH: …sau îți poruncește să…

 

CAN: Eh, e altă calimeră atunci!

 

PA: Kalimera voiam și noi să vă spunem! Rămâneți cu bine!

 

SC: Kalimera, Salamalecum…

 

AH: Prea fericite! Ne mai vedem! Cel mai târziu pe 15 august! Fără Preafericirea Voastră nici nu mă gândesc să lipsească…

 

XX: Mai trebuie să ne vedem! Fără domnul Patriarh nu putem lua tot potul!… Și e păcat!

 

PA: Se pare că n-ați înțeles: nu putem să facem nimic! Nici măcar să ne amestecăm cumva în povestea asta destul de…

 

XX: Ba puteți foarte mult! Începeți cu începutul. Primul pas! Îl puteți face chiar acum!

 

SC: Și care ar fi primul pas?

 

XX: Să vă gândiți cât la sută!… Procentul! Cu asta se începe orice afacere serioasă!… Poate fi vorba și de un avans în cheș!… Fără factură! Îmi place să merg pe încredere! Fără încredere nu se face nimic trainic, durabil! Ca-ntre gentlemani, bre, lorzilor!

 

PA (refuzând să discute subiectul propus de XX): Mărite padișah! Rămâne cum am vorbit!

 

AH: Adică?

 

PA: Nimeni nu-și dorește mai mult decât ne dorim noi ca bietul Vodă să se salveze…

 

AH: Așa te vreau, Părinte al Părinților! Dumnezeu să te ajute să-l salvezi pe bietul Vodă, că bine i-ai zis! „Bietul” Vodă… Ce-o fi făcând acum? În hruba aia… Nici nu vă… Șerpi, guzgani, frig, întuneric, umezeală… (îi vine să plângă) Fratele meu… Kardașîm Costică, bre, Costică kardașîm…

 

CAN: Preamilostive! Doctorul ce ți-a zis? (explică celorlalți) E prea milos! Suferă prea mult pentru suferințele altora! Dacă o ține tot așa, doctorii au zis că nu-și mai asumă nicio răspundere! Preamărite! Cu boala nu-i de glumă! Destul cu atâta milostivenie!

 

AH: Ți-e ușor să vorbești… Frate-tu ce mai face?… (Celorlalți) Are trei frați…

 

CAN: Măria ta, n-ai voie să devii sentimental!… Doctorul ți-a interzis…

 

AH: Am uitat! Bine, bine!… N-am voie să fiu sentimental!… Nu sunt, bre! E bine?

 

CAN: Așa te vrem, Împărate luminate! Puternic și neîndurat!

 

PA: Domnul să vă călăuzească pe toți!… (ies cei doi)

 

AH: Fie Mahomet cu prea cuvioșenia ta, Părinte!

 

XX: Acum, că am rămas între ai noștri… Marea lovitură va fi alta!…

 

LJ: Acu-i acu!…

 

XX: Nu ne ascultă nimeni?…

 

AH: …Numai noi trei!

 

CAN: Eu pot să mă retrag!

 

AH (numărând) Unu, doi, trei…

 

CAN: Și cu mine patru!

 

AH: Ba te-am numărat! Unu, doi, trei… (nu se numără și pe sine)

 

LJ: Prea luminatul nostru părinte ce părere are despre ingineriile cu care a venit de peste Canal cowboyul ăsta?

 

AH: (pregătindu-se să facă mărturisiri decisive, pe un ton grav, solemn) Excelență!… Domnu’ inginer!… Măi, Adnane!… Eu zic să… (este întrerupt de o muzică lascivă, încep să apară dansatoare, nimeni nu pricepe nimic, mirați toți, mai puțin Ahmet. Eventual muzica de la începutul actului ultim din Povestirile lui Hoffman?)

 

DJ (cu dezgust): Ce caută…

 

XX: Cine-s arătările astea?…

 

CAN: (după ce le cercetează mai de aproape, mirat foarte) Sunt… sunt cadânele Sultanului!… Prea mărite! Cum au ajuns aici?

 

(Ahmet le cercetează pe rând pe fiecare, care mai de care mai doritoare să placă, apoi le mai cântărește pe fiecare, unora le face semn să dispară, rămân șase dansatoare, apoi se întoarce la cei trei, care nu au priceput nimic. În acest timp, într-un colț al scenei, Patriarhul și Secretarul se opresc să comenteze cele petrecute)

 

PA: Ce semne mi-ai tot făcut?! N-am înțeles nimic!

 

SEC: Luminate Părinte Patriarh… Și dacă nerodul de sultan (Patriarhul îi face semne disperate că ar putea fi auzit) nu dă înapoi? Și nici Vodă!…

 

PA: Adică?

 

SC: Deci nu se înțeleg la… la preț, Sultanul îi aduce pe toți cei șase valahi în fața călăului, îi mai întreabă o dată dacă nu cumva s-au răzgândit, dacă nu cumva acceptă să se facă turci și să uite de Iisus și de Fecioara Maria… Iar Vodă și bitoncii săi zic pas!

 

PA: Pas?

 

SC: Pas de-i înțelege! Eu nu înțeleg cum ar fi posibil, dar punem și tot răul înainte! Vodă nu se lasă turcit și pace! Iar sultanul atunci îi… și le… Harșt! Capul! Capetele!… Toate șase!

 

PA: Ar fi cumplit!

 

SC: De ce?

 

PA: Cum de ce, fiule?!

 

SC: Va fi cumplit, părinte! Așa-i! Dar bag samă că ne gândim fiecare la altceva!… Sfinția voastră se gândește la sângele care va curge în ziua de 15 august, eu mă gândesc la ce va fi după! După, PreaFericite…

 

PA: Am înțeles că i-a invitat după, la o petrecere, pe toți, împărați, regi, ambasadori, viziri și ce-or să mai vină! Toți vor să-l cunoască pe Vodă, să-l felicite că s-a turcit de bună voie, că a ales calea cea dreaptă! Vor toți să-și facă poze împreună cu proaspătul Pașă!…

 

SC: Pașă?…

 

PA: Spurcatul de… (și face semn spre Ahmet, adică undeva în sus) i-a propus Brâncoveanului să-l facă pașă, unde vrea! Iar dacă Vodă îi închină Valahia toată și o trage după el la credința în Islam, îl face mare vizir, spurcatul de turc!…

 

SC (corectându-l): Spurcatul de valah!… A știut să negocieze!… A ținut la preț și acum te pomenești că ne pomenim cu el mare vizir!… Totdeauna i-au ieșit afacerile! Parcă ar fi grec, nu cioban de valah! Ce ne facem dacă află?! …O să afle tot dacă ajunge vizir!

 

PA: Ce să afle?

 

SC: Minciunile cu care i-am îmbrobonit pe păgâni!… Să minți un păgân nu-i păcat!… Dar uite că minciunile se întorc împotriva noastră! Doamne, iartă-mă!

 

PA: Ce minciuni, netrebnice?!

 

SC: Cum că Vodă strânge averi ca să pornească o nouă cruciadă împotriva semilunei!…

 

PA: Dar nu-i minciună!…

 

SC: Știu, dar Sultanul nu știa și nici nu voia să creadă! Noi l-am convins că e așa!

 

PA: Să nu aflu că ai amestecat Sfînta Patriarhie în jocurile voastre murdare!

 

SC: Acum pricep eu de ce este atât de sigur Sultanul nostru cel prea înțelept (ultimele cuvinte le-a rostit pentru „urechile” ascunse prin pereți), că nu va pierde pariul!… Un valah mare vizir așadar! Pe tot aliotmanul otoman!

 

PA: Dacă se turcește, nu mai e valah!

 

SC: Nu-i cunoști, Prea Fericite! Ăștia valahi rămân chiar și dacă se fac… (nu găsește cuvîntul)

 

PA: Îl cunosc bine pe prea cucernicul Vodă! Nu se va turci! Dormi liniștit!…

 

SC: „Prea cucernicul Vodă”?! …Și cucernicul domn Constantin Vodă când va fi vizir, mare vizir, ce mai rămâne din cucernicul Constantin Vodă, stâlpul ortodoxiei?!

 

PA: Doamne, Doamne, ce rușine ar fi pentru toată creștinătatea!… A chitit bine nemernicul…(gest „spre” sultan) Dar nu-mi fac griji! Nu se va turci bietul Vodă!

 

SC: Nu se va turci!… Și dacă nu se turcește, ce? Va fi mai bine pentru noi?!… Dacă, așa cum spuneam… (gestul decapitării) Harșt!, ce va urma?

 

PA: Mare zaiafet!!… M-au invitat și pe mine! Cu cât cinism!… Cu câtă… Nu cred că mă duc!

 

SC: (dezamăgit că Patriarhul nu a înțeles) De noi este vorba, Părinte?!… De Patriarhie e vorba?! De Sfînta Ortodoxie?!

 

PA: Nu mă duc la nicio recepție! Le spui că sunt bolnav!…

 

SC: Alo, Părinte, mi-e teamă să nu te îmbolnăvești chiar! Și nu de supărare că Vodă nu mai e! Îndefinitiv, a domnit destul și fără niciun folos pentru noi, creștinii din Fanar! Era timpul să lase tronul vacant încă de acum douzeci de ani! Nu să domnească douăzeci și cinci!… De când domnesc prinții valahi în țara lor douăzeci și cinci de ani?!…

 

PA: Știu că te doare!… Câți nepoți ai?

 

SC: Nici nu mai știu să-i număr!…

 

PA: Și pe toți vrei să-i vezi mari dregători sau măcar domnitori în țările române!… Nu-i prea… cuprinzător visul tău?
SC: Nu este numai visul meu, Părinte Patriarh! În fața mea nu ar trebui să ai secrete, Părinte! Doar sunt secretarul Patriarhului!…

 

PA: Și de ce îmi făceai semnele alea? Voiai să-i vorbesc sultanului de nepoții tăi? E prea devreme!

 

SC: Când a zis de trădare, se supăra cineva dacă intervenea Prea Sfîntul Părinte, sursa cea mai autorizată, cu precizarea, în treacăt făcută, să nu pară pîră la Înalta Poartă: (cu ton ridicat, să audă și pereții) tot trădarea valahă a fost de vină și la asediul Vienei, de s-au făcut de rușine Aliotmanul pentru o sută de ani!…

 

PA: Așa ceva eu nu pot să… Cine te împiedică să…

 

SC: Nu m-au crezut!…  (cu ton ridicat) Stăpânii noștri ar fi fost azi stăpâni pe toată Europa papistașă dacă nu-i luau pe valahi cu ei la asediul Vienei chesaro-crăiești!… Dacă Înalta Poartă nu se încredea în pehlivanul de Șerban Vodă!… Aici trebuia, Prea Fericitul nostru Părinte să insiste discret și convingător: (cu ton ridicat) orice valah are în sânge trădarea!… Cine valah zice, trădător zice! …Și să-i fi pomenit pe toți care au trădat Înalta Poartă, cu Cantemir și Vodă Constantin în frunte! (citind de pe o listă) Pe Vlad, pe Mihai, Alexandru, Petru, Petru, Șerban, Vlaicu… (ca la biserică, când se citesc pomelnicele)

 

PA: Cu tot neamul lor…

 

SC: Ștefan, Mircea, Ioan, Ioan, Gheorghe, Vasile, Bogdan, Matei, Nicolae, Radu, Neagoe…

 

PA: …Cu tot neamul lor! Amin! (Își face cruce.)
SC: Neam de trădători!… Asta ai scăpat ocazia să-i spui luminatului nostru stăpân! Să-l luminezi pe nătărău că numai în noi, grețili de la Fanar, se poate încrede! N-a văzut ce i-a făcut și Cantemir bei?! …Era o ocazie minunată!…

 

PA: Mi-a scăpat!… Am îmbătrânit și eu! Nu mai sunt ce-am fost!

 

SC: Acum ține-te bine, Prea Fericite, să nu cazi!

 

PA: De ce aș face-o?

 

SC: Pentru că ai să afli ce se va întâmpla după!… După mintea mea!… Poate greșesc! M-aș bucura să fiu un dobitoc care bate câmpii!

 

PA: Ar fi prima oară!

 

SC: Sărut dreapta cea milostivă!

 

PA: Eh, ce se mai poate întâmpla după o așa de mare grozăvie?!

 

SC: Păi dacă moare cum va muri Vodă, ne-turcit!, și el, și toți plozii săi, dacă mor creștini, refuzând să se turcească, aia nu cumva nu mai e moarte de valah?! Moară oricâți valahi, pe cine interesează?!

 

PA: Nu-i moarte de valah?… Dar ce este?

 

SC: E moarte de martir creștin, de martir ortodox, Prea Sfinția Ta?! Martir de martir! De mucenic cum nu s-a mai pomenit!

 

PA: Martir?

 

SC: Așa va zice toată lumea!… Vor zice chiar și turcii, darămite creștinii noștri!… Toată presa, toți…

 

PA: Ce ne facem?!

 

S: Pricepuși, Prea…?

 

PA: Doar n-o să-i facem sfinți!

 

SC: Ba! Îi facem! N-o să avem încotro! Opinia publică… Presa internațională!… Și sfînt calendarul nostru ortodox se umple cu sfinții lor? Se umple!

 

PA (fluieră a pagubă): M-ai… m-ai zăpăcit cu…!

 

SC: …Sfinți valahi? Moldo-vlahi sfinți?! Unde am ajuns?!

 

PA: Nu m-am gândit… Nu m-am gândit… Ce facem!

 

SC: Nu-i timp de pierdut! Trebuie să mergi la Vodă să-l spovedești și să-l ierți din timp că se va turci! Convinge-l să se turcească cu binecuvîntarea Prea Fericitului Patriarh! Îi dai binecuvîntarea să se turcească! Pentru gloria… și propovedenia sfintei noastre…(părăsesc scena)

(între timp, Ahmet a făcut alegerea cadânelor, oprind șase dintre ele pe scenă, la dispoziția sa)

 

AH: Ce părere aveți? Le-am ales bine?

 

CAN: Le-ai ales pentru ce?

 

XX: Ce-i…

 

LJ (scârbit): …porcăria asta!

 

AH: E o idee! Mi-a venit o idee!… Mie! Chiar când pleca prea părintele patriarh! Ideile astea vin totdeauna când te prea aștepți la cu totul alte idei!…

 

LJ: Nu toate ideile sunt bune! Ți-a spus și Patriarhul!

 

AH: Asta-i bună, îs bune toate, toate șase!… Priviți-le mai atent! …Ghiciți? Punem pariu că nu ghiciți care-i a mea!…

 

XX: Toate șase!…

 

AH: De idee-i vorba, bre! Care-i ideea mea?

 

XX: Există și idei idioate, i… iiidioțenia… iiiiluminăția ta!…

 

LJ: Piei de-aici!(către o dansatoare care i se vâra în suflet. Își face vânt cu batista) Puturosul orient!…

 

AH: Te duci imediat și-l scoți pe Vodă și ai lui feciori din lanțuri, din întuneric, din șerpărie, din hrube, din… și-l instalezi pe fiecare într-un serai cu toate bunătățile de pe lume, inclusiv câte una din domnișoarele aici de față! Sunt cadânele mele cele mai… Știu eu bine de ce sunt în stare!… Vor zbârnâi! Așa fetelor? (chicote vesele)

 

LJ: De ce, la ce bun, prea…

 

XX: Nu-i rea ideea!… Nu-i rea!

 

AH: Ideea mea! Vezi, lui îi place! Ziceai că-i foc de deștept? Este!

 

LJ: Asta-i idee?!

 

AH: Explică-i tu, mai pe englezește!

 

XX: Păi, excelență, când stai în lanțuri, înfometat, în frig și întuneric, cu program zilnic de caftangeală, dimineața, la prânz și seara, cum să nu-ți vină să mori, excelență?! De zece mii de ori pe zi ai vrea să mori! Ce? Asta-i viață?! Mare mirare că nu și-o iau singuri!… La ce bun îl mai așteaptă pe gâde, pe călău?!

 

CAN: Nu-i lasă religia!…

 

XX: Bună religie, în cazul de față!… Ține cu noi!… S-ar duce toate aranjamentele noastre pe apa Sâmbetei dacă Vodă Valahul și ai săi și-ar… (semnul că și-ar lua viața) Harșt! Ptiu, drace, să nu le treacă așa ceva prin cap!

 

LJ: Ce?

 

XX: Să-și ia zilele!… Ne lasă cu buza umflată! Faliți!

 

AH: Ai priceput?

 

LJ (a priceput): Dar dacă le dai să guste, până pe 15 august, să guste din plăcerile vieții, din bucuriile cărnii… Pricep… Pricep… Subtil, subtil lucrat… Felicitările noastre, ale majestății Sale Britanice… Excelentisimă idee!

 

AH (către Cancelar): Ce mai stai? Ia-ți echipa și întinde-o!

 

CAN: Poate că n-ar fi rău să fiu de față când… (arată spre XX) N-a apucat să ne spună planul său! Ăla nemaipomenitul!

 

AH: Exact! Te-au întrerupt! Ce ziceai?

 

XX: Ce ziceam nu pot să zic cu atâtea persoane de față!(arată spre cadâne)

 

AH: Șmilică, fiule, sunt mute!… Doctorul mi-a recomandat! Tot el le-a operat!… Se certau toată ziua! Mă înnebuneau de cap!… (cadânelor) Ia certați-vă puțin! (încep să scoată sunete cu gura închisă, sunetele sunt tot mai melodioase, mai plăcute) Ține minte ce-ai văzut! Le-a subțiat limba!… Să nu mai poată vorbi! Dar cântă nemaipomenit!… Fetelor! (fetele încep să cânte, fără cuvinte, destul de bine) Când ai să te însori, îți dau să alegi…

 

XX: O nevastă mută?!…

 

DJ: Poate că mi-ar plăcea și mie!

 

AH: Numai una?! Două, trei!

 

XX: Bine zice la Talmud că ai ceva de învățat și de la un nou născut!…

 

AH: Aferim, bre! Eu nu mi-s pe lumea asta de ieri, de alaltăieri…

 

CAN: Ziceai că?

 

XX: Marea lovitură va fi alta!… Să zicem că aici totul va decurge pe dos de cum aranjăm noi! Niciodată nu-i exclus!

 

AH: Înseamnă că pierdem toți banii!… (XX dă din cap că nu!) Dar cum?

 

XX: Eu de la Londra la Istambul am venit cu poștalionul, împreună cu curierul diplomatic al Majestății Sale Regale The Queen of England! Cel mai rapid poștalion!… Opt zile am făcut!

 

CAN: Obositor, nu?

 

XX: Opt zile va face de la Istambul la Londra și curierul Agenției noastre de pariuri, care va aduce în metropola imperiului vestea despre cum s-a încheiat meciul dintre Sultanul Otoman și Prințul valah?

 

CAN: Meciul dintre…

 

AH: Ce-i asta?

 

XX: Așa au titrat ziarele noastre: pe 15 august, marea finală, marea confruntare, meciul mileniului, David și Goliath! Turbanul turc împotriva căciulii valahe!… Cușma traco-daco-getă contra fesului otoman… Mămăliga românească versus pilaful turcesc! Care explodează mai tare?!… O mulțime de titluri, caricaturi, statistici, așa-i la noi, presa e înnebunită să… E multă concurență, e libertate, ce mai!… Revin la subiect!
LJ: Nu-l mai întrerupeți!

 

XX: Deci vestea va ajunge la London City după opt zile!… (așteaptă reacția celorlalți. Nimic) Eh?… Ajunge la agenție, la sir Rothschildt! Și sir Rothschildt al meu, deștept nevoie mare cum se crede, anunță rezultatul la toate casele de pariuri din Londra!… Iar englejii mei…

 

CAN: Ce fac?…

 

XX: Care a pierdut, se întoarce la cârciumă și se îmbată mai rău! Scoate biletul cu care a pariat, îl înmoaie în bere și-l halește sau îl înghite nemestecat! Așa-i superstiția! În toată Anglia!… Biletul cu care ai pierdut nu-l arunci, îl înghiți! Și-l scoți pe partea cealaltă! Plin de… Aduce noroc cică! Ce să… Cap de… Englezi! Zi englezi și… (lui LJ) Scuze, sir! Dar asta e!

 

LJ: Acum să vedeți!

 

XX: Mai e puțin… Iar englezul care a câștigat, care crede că a câștigat, se duce tot la băut!… Așa-s creștinii! Cauze complet diferite produc același efect!… Logica lui Aristotel!

 

CAN: De Aristotel am mai auzit și noi câte ceva…

 

AH: N-ai vrea să ne spui ceva nou?

 

XX: Dacă au cui, cei care au câștigat își vând lozul câștigător la juma de preț, căci mai durează câteva zile până când agenția face plățile! Și dacă au nevoie de bani, și au, că bere pe gratis încă nu le dă nimeni în toată Anglia!…

 

AH: Dar ce mă interesează pe mine de bețivii voștri? Fii, bre, mai scurt! Time is money!

 

XX: Money!… Money!…

 

LJ (îl îngână, ușor cântat): Money, money…

 

XX: Scurt! Scurt pe doi!… Întreb: ce se va întâmpla dacă noi, noi ăștia patru, am organiza un curierat mai rapid, voi aicia, eu la Londra, iar eu aflu de la voi cu trei zile mai devreme care a fost scorul!… Cu trei zile înaintea Rothschildman-ului! Și în toată Londra numai eu știu rezultatul?… Ce fac?

 

CAN: Pui pariuri pe rezultatul pe care îl știi deja!… E logic!

 

AH: Așa aș face și eu, bre…

 

XX: E logic și așa voi face! Dar nu pot să fac prea multe pariuri, bate la ochi!… Mai am și perciunii ăștia…

 

AH: Ți-i tai!

 

XX: Pușchea pe limbă, Împărate Luminate! Nu știi ce vorbești! Să-mi tai și… Am tăiat destul!

 

AH: Nu-i tăia! Și ce-ai să faci?

 

XX: Am să tocmesc – și deja am tocmit-o, facem deja repetiții, o echipă de răspândaci, așa se cheamă… Răspândaci! Care lansează zvonuri… Au tehnica lor! Le vor zice fraierilor de britishi că au aflat din casă de la Sir Rothschildt rezultatul! Că sir Rothschild ezită să dea rezultatul ca să n-o supere de regina brită, care a pariat și ea o avere și acum o pierde, nesătula!… Avem mai multe scheme!…

 

AH: Scheme?

 

XX: Inginerii financiare li se mai zice!

 

AH: Hai c-așa am înțeles!… Inginerii financiare? Mare palicargiu domn inginer!…

 

LJ: Made in England!… Perfidul Albion!… Ha, ha! Le luăm toți banii!

 

AH: Dar ziceai că ești omul lui Rothschild ăla!…

 

XX: Da! Sunt salariatul lui opt ore pe zi! Restul, sunt liber profesionist! Am spus profesionist!

 

CAN: Profesionist, bre! Halal de tine, balaban efendi!…

 

XX: Sir Rothschild n-are decât să se învețe minte și data viitoare să facă și el la fel! Am învățat multe de la el, să mai învețe și el de la mine! Elevul care nu-și întrece maestrul este un neisprăvit!…

 

CEILALȚI TREI (aplaudă): Bravo! Aferim, bre!

 

XX: Nu eu sunt un neisprăvit, domnule sir Rothschildt!… Nu m-ați vrut ginere, că sunt prea sărac de money și de idei, acum să vedem dacă o să te vreau eu de socru!… Ha, haaa! Roata norocului se învârte mereu!!… Am și eu bani! Bani berechet! Buluc de money! Money! Money!

 

TOȚI cei de pe scenă: Banii! Banii! Money, money! Toți banii!… Toți money! Banii-money! Banii-money! Le luăm toți money-banii! Banii-money! Money-banii! Etc. (cântă și fetele, dansează cu toții etc.)

 

 

 

 

 

CORTINA

 

 

 

 

 

 

ACT  DOI

 

Actul al II-lea

Personajele actului al II-lea

 

Cancelarul

Ahmet

Vînzătotul de lozuri

Trecătorul

Xa,

Xb,

Xc,

Xd – gură cască din Piața Istambulului

Pescarul

Copilul

Bărbatul

Femeia

Grupul celor șase

Voci din publicul aflat în piață

Gealații

 

 

 

( CANCELARUL aranjează masa festivă, sub supravegherea personală a lui AHMET. În stânga scenei, mai în față, scenă pe cheiul Bosforului. Un pescar și câțiva gură-cască. Scena este vînturată de un vînzător ambulant, cu taraba atârnată de gât, strigând)

 

VÎNZ: Faites vos jeux, faites vos jeux, neamule!… Ultimele pariuri, monsieurs! Ultimele lozuri, gentleman! Ultimele clipe dinaintea… (acces de tuse) Ultimele bilete… Ultimele clipe… (vinde câteva bilete la cei care chibițează pescuitul. În timp ce se derulează dialogul AHMET – CANCELRUL, se aude VÂNZĂTORUL strigându-și marfa: Ia cu sare, ia cu mac, Face bine la stomac!… Faites vos jeux… etc, amestecate, nerostite până la capăt etc.)

 

AH: Eu unde stăteam, bre Karime? (ține sub braț o cutie, arată cu degetul un scaun mai înalt)

 

CAN: Aici, Prea luminate!

 

AH: Și Vodă?

 

CAN: Unde poruncește Luminăția Voastră!

 

AH: În stânga sau în dreapta mea?

 

CAN: Dacă-l iubești cel mai mult, în dreapta!

 

AH: Cum să nu-l iubesc, bre Osmanlîule?!… (bate cu subînțeles cutia de sub braț) Ha-ha-ha!

 

CAN: Iar în stânga, cine, Preaînțeleptule?

 

AH: Cum cine, măi… Genghiz?

 

CAN: Preafericitul Patriarh!…

 

AH: Așa fericit eu să nu fiu niciodată!… Să fie numai el și toți ghiaurii lui!

 

CAN:. Aferim, bre, sultan-beiule! Mare vorbă ai spus!…

 

AH: Tare sunt curios ce-or să-și vorbească!… Să stai pe aproape și să notezi tot!

 

CAN (liniștindu-l): Pereții palatului sunt numai urechi, Prea…

 

AH (se răzgândește): Nu! Trec eu în locul lui Vodă și pe Vodă îl punem, bre, în fruntea mesei!…

 

CAN: E prea multă onoare pentru…

 

AH: În felul ăsta, dacă stau alături Vodă și Patriarhul, îi și obligăm să-și vorbească!… Vreau să aud și eu ce-și vor spune marele patriarh și prințul creștin cel mai iubit de patriarh… Acum, când nu mai sunt în același caic!

 

CAN: Prea deșteaptă manevră! Aferim, bre, ce idee!… Cum îți vin în minte?! (Nici Ahmet nu știe)

 

AH: L-a lăsat mofluz pe bietul Părinte Patriarh…

 

CAN: Cel mai iubit și mai darnic dintre fiii săi, l-a lăsat din brațe pe Patriarh!…

 

AH: Și a alergat într-un suflet la sînul Profetului!…

 

CAN: Binecuvîntat să-i fie numele!

 

AH: Bre, Caramurate, să vezi tu pe urma lui Vodă câți valahi de-ai lui or să mai… Berechet de valahi or să dea buzna buluc în geamii și moschei să se turcească și ei!… Ca oile or să dea năvală… Să fim pregătiți, Murat, băiete… Oi de-alea grase, numai bune pentru un pilaf….

 

CAN: Mare-i gloria ta, Ahmet, sultane!

 

AH: Ne așteaptă vremuri mărețe, bre, Iusuf! Speciale!

 

CAN: Ce mare sultan ne-a dat Profetul! Alah ber Alah! Ești cel mai tare din…

 

AH: Or să crape de necaz și de pizmă toți regii și împărații creștini!…

 

CAN (cercetându-și lista din mână): Îs cam mulți, Ahmete-Ilderîm!.. N-or să încapă toți!

 

AH: Toată Europa este cu ochii pe noi!…

 

CAN:

 

AH (pune cutia pe masă în dreptul lui Vodă): O desfaci când e toată lumea adunată și se trage prima salvă de tun în onoarea mea!

 

CAN: Nevrednicii mei ochi au îngăduința să… de la Prea… (arată spre cutie, curios să vadă ce-i înăuntru)

 

AH: Ești invitatul meu!

 

CAN (deschide cutia și rămâne trăznit de ce vede. Salve de tun): Turbanul magnificului Suleiman!… Prea…

 

AH: Abia aștept să i-l pun pe cap lui Vodă și să-l fac… să-l fac… Încă nu m-am hotărît ce! Vizir? Vizirul cel mare?… Padișah?!…Ce părere ai? Chepuchehaia baș? Baș buzuc? Deliorman? Anadalchioi Tepé?…

 

CAN (nu-și poate reveni din uluială. Încearcă să-l facă pe Ahmet să se răzgândească): Turbanul lui Suleiman?!… Aman, aman!… Bre, Ahmet, tată!…

 

AH: I-am întrebat și pe alții, mai învățați ca tine și ca mine amândoi la un loc!… Se poate!

 

CAN: Suleiman mag… Prea…

 

AH: Bre, Mangafet, biruința de azi a Profetului este mai mare chiar și decât căderea Constantinopolului!… Așa mi-au zis toți!

 

CAN: Dar e prea… (AH se încruntă și mârâie la X, care se repliază cu slugărnicie) Preaaaa… magnifice Ahmet, așa să fie! Așa eeee…. mai mare decât cădereaaaaa… Alah, Alah ber Alah!… Bun gând ți-a dat!… Multă minte mai e și sub turbanul Luminăției tale!… (încearcă să atingă turbanul, dar nu îndrăznește, parcă l-ar frige)

 

AH: Ar trebui să-i dau și un nume nou, de-al nostru…

 

CAN: La toți șase!…

 

AH: La… Am și uitat de ceilalți! (mândru) Nepoții mei! Nu?!

 

CAN: De unde și până unde?…

 

AH: Păi dacă pe Vodă îl fac fratele meu… Să-i dau numele lui frate-meu?!… Mi se face câteodată așa dor de frate…

 

CAN: Ehe, dor de frați și de surori… Nu te saturi…

 

AH (duios): Ce?! Strica să fie și el aicia, acuma, să ne bucurăm toți trei frații?!… Numai mâinile astea nenorocite… (pare că va intra iar în criză, ca-n actul I, dar Cancelarul se repede și-și oferă obrazu)

 

CAN: Nu doare la Ismet! La Iusuf place!… Mehmet primește…

 

(AH dă să-l pocnească, dar reușește, cu greu să se abțină și-și vâră mâinile adânc în buzunarele șalvarilor, parcă spre a nu le mai scoate niciodată) Bietele mele mâini!…. Ce vină au ele, sărmanele?! Așa le-a lăsat balaban Alah, fără minte și fără inimă!… Ce să știe ele ce fac?! Nu știu decât… (mâinile fac gestul sugrumării spre gâtul Cancelarului, care nu se ferește)

 

CAN: Iartă-le, Prea iertătorule!

 

AH: Le iert! Le iert, bre, Abdruamane… Azi am un chef de iertat… Am să iert toată ziua! O să încep cu Vodă!…

 

CAN: Sublimă clipă! Măreț moment de… de…

 

AH: …iertăciune generală! Imperială!

 

CAN: Minunat gând ți-a trecut pe sub turban, prea iertătorule!

 

AH: Mă gândesc, în clipa de față, alt gând: ce nume să-i dau ghiaurului?! Acum, că mi-l fac frate!…

 

CAN: Mare bucurie o să-i faci Profetului!

 

AH: Nu se compară cu bucuria pe care Constantin Vodă i-o face Profetului!…

 

CAN: Da, da! Chiar că este nimic, bre, cucerirea Stambulului în comparație cu izbânda de azi a Prea luminatului nostru sultan Ahmet!(face un semn discret spre culise și se aud salve de tun)

 

AH: Așa-mi zic toți cărturarii, cică-i o mare victorie de-aia… în plan… de-ăla… meta…

 

CAN: …meta?

 

AH: Meta… și mai cum bre?

 

CAN: Metaxa?

 

AH: …meta-spiritual, măi …Ada Kaleh!

 

CAN: Cinstit vorbind…

 

AH: Numai Alah putea să mi-l scoată în cale pe valah! Categoric!… Alah ber Alah!

 

CAN (aparte) Alah – valah?

 

AH: Abia aștept să mi-l fac frate… Frate geamăn pe valah!

 

CAN: Alah – valah!… Ăăăă? Alah – valah?

 

AH (minunându-se) Alah – valah!… „Alah, valah!, turcii răcnesc!…

 

CAN: …Sărind pe noi o mie!” (Încep amândoi să lălăie, Alah – valah!, copilărindu-se și aranjând ultimele detalii ale festinului. Nu știu ce sa facă totuși cu turbanul lui Mohamed, fac câteva pase cu turbanul transformat în minge, în final îl lasă  pe masă în dreptul scaunului pe care va ședea Vodă și pleacă cu cutia sub braț. AH nu-l lasă pe Cancelar să ducă el cutia. Lumina trece pe scena pescuitului, undeva mai în fața scenei.)

 

 

VÎNZĂTORUL: Ia pariul, ia pariul! Ia pariul gata completat, neamule! (va rosti aceste vorbe și printre replicile de mai sus ale celor doi)

 

X (smulge buletinul): 5 la 1!… 5 pentru cine, la 1, pentru cine?

 

VÎNZ (se înțelege de la sine): Pentru Prea… (explicând) Adică Vodă și feciorii lui se turcește, toți cinci, cinci o dată!, dar abia după ce cade prima căpățână, una, a lui giner-su!… Se face cinci la unu? (la ureche) Este varianta cea mai căutată în ultimele ore!… Care mai ia, neamule? Care mai ia!…

 

PESCARUL (continuă o discuție deja începută): Nu, nu mi-ar fi plăcut deloc să fiu acolo!

 

Xa: Cui i-ar fi plăcut, bre efendi?

 

Xb: Unde, frate?

 

PESC: Aici, pe malul Bosforului… (oftează) Dar de dus m-aș fi dus! Trebuia! Ca și acum!

 

Xc: Când?

 

PESC: Atunci.

 

Xa: Și acum?

 

PESC: Să vedem ce-o să pescuim și noi! Mă cheamă Petre, nu?!

 

Xb (către COPIL, explicându-i): Pescar de suflete!…

 

COP: Da, nenea? Pescar?

 

PESC: De suflete?! (cu năduf) De cadavre, de hoituri descăpățânate, de leșuri…. De căpățâni des-trupate, des-corporate… De mădulare dezmembrate… De oase desciocălate… De schelete descărnate… Cranii des… Ochi de… Nu mai prididesc cu pescuitul în apele năclăite ale istoriei… Urîtă mai e! Doamne, Dumnezeule, pe mâinile cui / (pe ce mâini) ai lăsat-o!

 

Xxxxx: Aman, aman! (fac câteva mătănii) Aman, aman!

 

COPILUL: Și? Mai cade, cade câte ceva, nenea?

 

PESC (își consultă ceasul de buzunar) Ceva-ceva… ceva mai târziu!

 

VZ: Faites vos jeux, gealaților! Rien va plus, efendi!… Închidem casa, bre, mamelucilor… Ultimele bilete la loteria Sultanului! Ia pariul! Ia pariul!…

 

COP: Or să cadă deci!…

 

VZ: Dumneavoastră mai aveți câteva minute de așteptare înfrigurată, eu mai am câteva bilete de vânzare!… Gata completate!… Toate variantele posibile și imposibile! Care mai iei, neamule? Loteria valahă! Mai tare decât decât toată ruleta rusească!… Ultimele sume mizate pe scorul de  6-0 pentru sultan! 6 – 0 pentru semiluna noastră dragă!… E scorul cel mai vizat de opțiunile dumneavoastră!… Pentru fiecare liră pariată veți primi șapte! Din partea sultanului nostru iubit!

 

Xa: Turcul plătește!

 

Xb: Plătește cu banii valahului! Ha, ha!(cumpără un bilet sau mai multe. La fel și alții, dintre cei ce chibițează pescuitul, trecători prin piață etc) Cum să nu-l ierte?!

 

COP: Nenea…

 

Xc: Banii n-au miros!

 

Xd: Bani să fie!

 

COP: Or să cadă sau…

 

PESC: Roagă-te la Domnul!…

 

COP: Și ce să-I cer lui Doamne-Doamne?… Să cadă sau… Cum e mai bine?

 

PESC: Mai bine?!… De fiecare dată sper una, deși știu alta!… Pe urmă schimb, să văd dacă-i mai bine: știu una și cred alta!…

 

COP: Ce e mai important, nenea? Să știi sau să crezi?

 

PESC: Vedem azi câte parale face să crezi!… Să crezi…

 

Xa: …și câte parale face să nu crezi!

 

Xb: Și cu ce faci mai multe parale: când crezi sau când nu…

 

PESC: Paralele se fac cu alte parale…

 

Xa: Cu credința nu faci nici două parale…

 

PESC: Cu credința faci tot ce nu pot să facă paralele!

 

COP: E mai bine să știi sau să crezi?…

 

PESC: Să știi să crezi e…

 

COP: Să știi să crezi?…

 

PESC: E știința cea mai înaltă. (mereu ocupat cu năvodul, îl strânge, îl desface, îl încearcă etc.) Ții minte?! , asta e știința cea mai adâncă!

 

COP: Să știi să crezi…

 

PESC: Cea mai înaltă sau cea mai adâncă, cum vrei s-o iei!

 

Xa: Chestiune de gust!…

 

Xb: Și-n gustul omului nu te poți… Cred că știi!

 

Xc: Cine nu știe?!…

 

COP: Aveți emoții? Eu am…

 

PESC: Eh…Nu mai e ca prima oară!…

 

Xa: Ce simțiți?

 

PESC: (cu obidă, revoltat aproape): Nu se mai termină, nepoate, odată?!… Ne-a ajuns până peste cap… Nici nu mai avem de unde! Atâta hemora… (de lehamite, lasă cuvîntul neterminat) De unde să mai scoți atâta sânge?!…

 

Xb: Eh… Ai de ales?

 

PESC: Și mereu același scenariu mizerabil!

 

BĂRBATUL (joacă zaruri): Scenariu a zis?

 

Xc: Da, bre! Ce-i aia?

 

FEMEIA: Soarta, destinul! Ce ți-a fost scris!

 

Xd: Bree, și dacă nu știi să citești ce scrie?

 

Xa: Ce scrie? Ce scrie?

 

PESC: Plus qu’hier, moins que demain…

 

FEM: Ia tăceți!… Liniște acolo!

 

B: (concentrat să traducă corect) Plus qu’hier…

 

FEM: …mai mult decât mâine!

 

B: …moins que demain…

 

FEM: …mai puțin decât ieri!

 

PESC: Ce bine-ar fi!… Mai puțin decât ieri?!… Unde nu dă Dumnezeu?!…

 

VZ (în acest timp a mai vîndut bilete, întrebând mereu) Care mai iei, neamule? Care mai iei?…Ultimele bilete… (Rămâne cu un singur bilet. Triumfător): ultimul set de bilete!… (Îl arată celorlalți, dar fiecare, după ce se uită pe bilet, îl refuză, amuzați de ideea că l-ar putea cumpăra. I-l oferă și lui PETRACHE. Acesta citește de pe bilet)

 

PESC: 0 – 6… (către COPIL) Adică?

 

COP: Adică… (e speriat)

 

VZ: Adică… harșt!, toți șase!

 

PESC (nu e deloc emoționat): Șase, Doamne, și toți șase?!…

 

COP: Toți!…

 

PESC: Eh, asta e!

 

COP: Ce?

 

PESC: Sânge… Sânge… Mai mult decât ieri…

 

COP: …mai puțin decât mâine, nenea!…

 

VZ: Le dau ieftin să scap de ele!…

 

Xa: Nimeni nu ți le cumpără!…

 

Xc: Ați auzit careva să fi înnebunit Vodă?!

 

PESC: Ai mai multe?…

 

VZ: N-am vîndut niciunul!…

 

Xd: Numai dacă ar înnebuni Vodă! Ai dreptate, bre!…

 

Xb: (citește de pe biletul din mâna Vînzătorului) Ăsta-i scor?!

 

Xd: (idem) 6 – 0 pentru valah pe terenul nostru?! Să fii nebun și tot nu…

 

X (refuzând biletul întins de Vînzător): Bani aruncați pe apa Bosforului!

 

VZ: Măcar un bilet, bre, de saftea! Să nu mă-ntorc cu toate la agenție!…

 

PESC (îi întinde niște bani): Sunt bun de saftea… (PESCARUL va începe curând să facă bărcuțe din biletele de loterie și să le …lanseze la apă, împreună cu COPILUL)

 

VZ: Câte? (semn al PESCARULUI) Toate?!

 

Xb (idem): Toate?

 

Xa: Toate toate?

 

VZ: Toate… (își arată mâinile, nu mai are nimic, niciun bilet) Toate! (își trece teancul de bani peste obraz, ca la saftea. Arătând spre PESCAR) Mare boier!…

 

X: Îl dau banii afară din casă!…

 

X: Ca pe vodă!…

 

X: Dar chiar toate lozurile?!

 

X: Lozurile pierzătoare!

 

VÎNZ: Toate!

 

BĂRBATUL(aflat în grupul de gură cască, a jucat table eventual. Închide cutia de table cu zgomot mare): Toate… toate poveștile astea este… (Femeia îl trage de braț să-l facă atent. Se corectează): …sunt, sunt o manipulare… o diversiune mediatică grosieră!…

 

FEMEIA(aflată la braț cu Bărbatul): Toate sunt minciuni și manipulare!…

 

B: Cu cât minciuna e mai gogonată, cu atât este mai mult crezută!…

 

FEM: …este revoltător, dragă! Auzi la ei! Nu unul! Nu doi! …Șase! Bine că nu șapte! …Sau câte neveste a avut Barbă bleu ăla?!…

 

B: Dar de ce nu aduc o mie de valahi să se facă toți martiri?!… That the question!…

 

Xb (traducând pentru ceilalți gură-cască): Asta-i întrebarea!

 

FEM: (scandalizată) Valahi martiri, domnilor?

 

B: Cu care să ocupe ei tot calendarul!…

 

Xxxxx: Aman, aman!

 

FEM: Așa ceva nu s-a mai văzut!… (își deschide evantaiul)

 

COP(către B): Minciuni sunt toate ați zis?

 

FEM: Absolut toate!

 

B: Minciuni sfruntate!…

 

COP (supărat): Vă spun lui Nenea!… Nenea!

 

Xa: Pe ce, vere, vă bazați?

 

Xb: Chiar! Pe ce?

 

B: Pe… Mă bazez pe…(și ciocănește în propria sa căpățînă. Sună a gol)  Pe… (trage de pleoapa inferioară. Fulgere de blitz) Și pe… (își flutură urechea. Se aud foșnete misterioase)

 

Xxx (impresionați): Aman, aman!

 

Xa: Adică?

 

B: Sunt informat, domnule, la o adicătelea!

 

FEM: Știe tot, tot, tot și despre așa zisul vostru prinț așa zis valah, despre valahii așa zis ai lui așa zisul Vodă, despre Valahia așa zi…

 

Xxxxx (între ei, minunându-se) Bre, bre, be! Știe tot cică!

 

B: Sunt marii trișori ai așa zisei Istorii!…

 

FEM: Nici nu-s valahi de fapt!…

 

Xxxx: Nuuuu?!

 

F: Daaa!

 

B: (ferindu-se să nu fie auzit de prea multă lume) Îs…

 

Xd : Nu se poate!

 

Xc: Ce-a zis?

 

Xa: Cică nu-s nici…

 

Xb: Dar ce-s?

 

Xa: Cică-s…

 

Xd: Dar zi o dată, domnule!

 

Xa: …îs români cică! Eh! Îți convine?

 

Xb: Îți place?

 

Xd: Mai există români?!

 

Xxxxx (reacție de mirare și teamă):  Aaa! Oooo! Eeee! Aman-aman!

 

X?: Alah, bre Alah! Ce păzești acolo sus?!…

 

B: Iar cei mai mulți nici măcar români nu sunt!

 

Xxxxx: Aman-aman!…

 

Xx; Dar ce-s, bre, nenorociții ăia?!?

 

F: Nu le mai zi, dragă! Nu-i vezi că nu ne cred!… I-a prostit pe toți valahul! Uită-te ce mutre au!

 

B: Ia, mă? (cercetează câteva mutre)

 

F: Și vrea acum să prostească o lume întreagă!… Cu noi cu tot! S-o creadă el cu tot neamul lui!

 

VZ (în timp ce se rostesc replicile de mai sus, scoate taraba de după gât și i-o dă unui X s-o țină, acesta fiind cu mâinile ocupate este buzunărit de VÎNZĂTOR, X se cam gâdilă, VZ scoate din buzunarele întoarse pe dos ale lui X un microfon și niște căști, pe care le pune la urechi. Se repede la o cucoană aflată în trecere prin piață și îi smulge geanta de voiaj din mână, îi varsă pe jos conținutul, o arată spre public că-i goală, apoi scoate din geantă o cameră TV. Vine în prim planul scenei): Doamnelor și domnilor, sunteți în legătură directă cu locul faptei!… Faptei nepereche, fără egal în istoria lumii! (încearcă să oprească un trecător dispus să se lase intervievat): Stimate domn… Stimată doamnă… Stimate domn…(oprește până la urmă un trecător, aproape cu forța, acesta dă să scape, nu reușește etc. E cam bâlbâit) Stimați tele-tele-spectatori, lângă mine se află unul dintre mi-mi-mi-lioanele, sutele de mi-mi-mi-lioane, poate mi-mi-mi-li-li-ardele de tele-tele-spectatori care în seara aceasta memo-memo-rabilă, istorică din toate punctele de vedere, peste un ceas și jumă-jumă-tate numai, veți as-asista cu sufletul (cântat) la-la-la gură la-la-la marea confruntare, marea finală-lă-lă a mile-mile-niului… Ce pronostic dați, stimate domn?

 

TRECĂTORUL: Cu mine vorbiți?

 

VZ / REGIZORUL Tv: Ce sumă ați pariat? Și indiferent de pariul angajat, cu cine țineți la fapt de seară? În adâncul sufletului dumneavoastră de ienicer credincios al Aliotmanului! Ce șanse îi dați prințului ghiaur?… Motor! (RTv poate fi și cameraman, mânuind camera ca pe o armă automată)

 

TREC: Cu… cu.. Cu nimeni nu țin, domnule! Sau, mai bine zis, cu ambele…

 

RTv: Cum așa?! N-ați pariat?!

 

TREC : Nu… Nu vreau să am neplăceri!… Eu sunt un om… Poate e prea mult spus un om… Sunt doar un trecător!…

 

COP (către PESC, povestindu-i parcă ce se întâmplă în Piață): Un trecător…

 

PESC (încearcă năvodul): Toți suntem trecători!…

 

TREC : Eu trec prin această piață și atât! Și nu vreau să fiu mai mult decât… Îmi dați voie să trec prin … prin viață? E viața mea, îndefinitiv! E dreptul meu!… Dreptul… Dreptul! Drept, stâng, dreptul! ….Dreptul! Dreptul! Drept, stâng, dreptul! (Iese în pas de front. Scena este urmărită cu interes de grupul din jurul lui Petrache și se apucă să-l imite în joacă pe Trecătorul ieșit de pe scenă) Dreptul, dreptul, drept, stâng, dreptul! Dreptul… (de mai mult ori până îi îneacă rîsul, sub privirile ușor amuzate și binevoitoare ale PESCARULUI)

 

RTv (eventual bâlbâit, cu o dicție enervantă): Iar noi suntem mai departe Vox vocis, postul TV care, cu voia dumneavoatră, are exclusivitatea transmisiei speciale, extraordinare, de pe arena din Fener-bacci-saray!… Finala mileniului! Finala finalelor!… Crucea sau semiluna?… Ce va alege prințul valah? De voia sa și nesilit de nimeni! Dar feciorii săi?… Dar Valahia toată? Dar Europa?! (Câțiva de pe scenă cad în genunchi și fac câteva mătănii) Toată, toată! Ce alege? Crucea? (Cei căzuți în genunchi sau care mai mărșăluiesc vociferează: Nu, nu bre, nu! De mai multe ori.) Sau semiluna? (aceiași: Da, bre, aferim, da!) Pilaful turcesc…(vociferări de aprobare) sau mămăliga românească? (vociferări de dezaprobare, fluierături etc.)

 

(Câțiva mai mărșăluiesc, înainte de a-și ocupa locurile, inclusiv în preajma Pescarului, scandând „dreptul, dreptul…”)

 

PESC: Chiar că-i de rîs!… Cu (imitându-i oareșicât) dreptu… dreptu… drepturile lor!… N-au altceva în cap!

 

Xa: (revenind cu toții în jurul Pescarului) Tocmai dumneata spui asta?!

 

Xb: Care ești de ditamai dreapta!

 

Xc: Cine nu te știe, barosane?!…

 

PESC: Ce-are dreapta mea credință, nimic, cu dreptul vostru?!

 

Xc (corectându-l): Drepturile! Drepturile noastre! Că-s mai multe!

 

Xb: Să ajungă la toată lumea!

 

Xa: Și ziceți că dreapta n-are…?

 

PESC: N-are, domnule!

 

Xd: Ce n-are?

 

PESC: Mai întrebi ce?! Și-un copil știe…

 

X: Și ce are de n-are?

 

RTv (care a tras cu urechea, către PESCAR): Fiți vă rog mai explicit! Mai tehnic! Suntem în transmisie directă! (PESCARUL n-are chef să-i răspundă. Îi face semn băietului să zică el ceva)

 

COP: I se fâlfâie!  I se rupe! I se-mpaișpe mii de bucăți!, …de drepturile voastre… Bucăți una și una!

 

RTv: Cui, bre?

 

COP: Lui nenea Petrache Pescarul!

 

RTv: De cine, bre, i se… în paișpe, paișpe mii de bucăți…

 

Xa: … bucăți una și una!

 

Xb: Care mai de care mai…

 

COP: De drepturi i se-mpaișpe! I se fâlfâie… I se… Lăsata de la Aiud! Predica din ziua…

 

RTv: E adevărat că vi se rupe…

 

PES: Păi cum să nu mi se rupă… (tușește) …su… sufletul când văd ce văd! (arată din cap spre cei care continuă să mărșăluiască, au apărut și câteva placarde) Și când văd ce-o să văd în curând!…

 

FEM: N-o să vedeți nimic!… N-o să fie nimic!… N-o să cadă niciun cap!

 

RTv: 6 – 0, deci? Ăsta-i pronosticul dumneavoastră?

 

B: Scor de maidan!

 

FEM: Ce să te aștepți la altceva de la niște maidanagii de valahi?! Martirii lui…

 

B: M-aș mira să-i văd că mai intră pe teren… E mai onorabil să piardă prin neprezentare!

 

FEM: Onoare la valahi?!

 

B: Sau, dacă intră pe teren, să intre, domne, de la bun început cu șalvari și fes în cap!… Gata! Au schimbat echipamentul!… Ce atâta… Nici măcar n-o fac prima oară!

 

RTv: Ultima bombă! Informații de ultima clipită!  Din surse! În Valahia se ține chiar în aceste clipe un… un… simultan, Stambul-Bukarest! Un…

 

B: Un duplex, bre!

 

RTv: Ăsta-i cuvîntul! Mulțumesc!… Sunt și eu emoționat! Sunt om și eu! Cine nu-i om în asemenea momente, într-o zi ca aceasta?!…

 

B: Ziceai că la Budapesta…

 

Xa: Budapesta?…

 

RTv: Da, în Valahia s-a dat drumul la un… plebi… plebicist de-ăla, un… mai a la turca spus, (citește de pe o hîrtie) un referendum, bre! Un referendum spontaneu, la cererea opoziției: valahii sunt consultați până la pielea goală dacă îl vor urma pe Vodă și se vor turci și ei…

 

Xxxx: Alah ber Alah!… Aman-aman!(bat mătănii)

 

Rtv: Aud?… Aha, valahii au luat deja cu asalt redutele!

 

Xxxx Aman, aman!

 

B: Care redute?!…

 

RTv: Alea, bre, unde se votează!… Cum le zice? Cazematele de… vot… Am un lapsus!…

 

B: Iar, bre?

 

RTv: Dar nu contează, bre, cum îi zice, ci cum votează contează!

 

Xxxxx Aferim, bre! Aferim! Mare vorbă ai spus!

 

RTv (revine la text, citește): …se vor turci sau… sau își vor abandona conducătorul, cum au făcut-o și altă dată!

 

FEM: Numai o dată?

 

RTv(de acord): …de atâtea ori, lăsându-l singur cuc față în față cu gealații istoriei! Hadâmbii lui Ahmet-bei-pașa-oglú…. Care, mi se comunică în cască, (triumfal) își face apariția, iată-i, au intrat deja în Maidanul Central din inima Stambului…  Cu iataganele lor sclipicioase… vor prezenta în premieră un număr de mare atracție! (aplauze pentru gealații care apar, urale, se scandează numele unuia, Mustafa, apoi al altuia, Mahmut, amândoi răspund cu plecăciuni ets, mișcări de dans și exhibiții cu iataganele, mult gustate de public)

Atracția iataganului! Imposibil să-i reziști….

 

Xa: Se zice că-i moartea cea mai….

 

RTv: Să-i vedem pe valahi cât vor rezista acestei ispite!…

 

COP: S-or fi antrenat destul, nenea?

 

PESC: Una-i antrenamentul și alta e… (continuă să facă bărcuțe de hârtie din biletele de loterie, mai încearcă năvodul, iar Copilul chiar dă la pește cu un băț)

 

RTv: Aflăm din cască că ne apropiem cu fiecare clipă de clipa fatidică, clipa astrală, secunda fără egal când…

 

Xa: Referendumul valah a(ți) spus?

 

Xb: De ce nu?!

 

FEM: Că nu le ajungea pariul…

 

B: Dacă le place să piardă?!…

 

FEM: Se vor face iar de rîs!

 

B: A câta oară?

 

RTv (scoate un revolver și-l agită la vedere): Doamnelor și domnilor!… Ladys and gentlemen! Turcaleți și tătaroaice! Cadâne și pezevenchi! Și toți care naiba mai sunteți pe aici și mă auziți! Mă auziți?…(trage câteva focuri de revolver ca niște bubuituri de tun) Comanda la mine!… Ieniceri, spahii, mameluci, eunuci și bașbuzuci: Les jeux sont faits! Les jeux sont faits!… Nu se mai face niciun pariu! Rien va plus, haimanalelor! Derbedeilor! Mofluzilor! Ciufuților! (reacție de entuziasm în piață, urale etc.)

 

PESC: Mai avem vaporașe?

 

COP: Destule, meștere!…

 

RTV: Casele de pariuri s-au închis, onorabili telespectatori!

 

PESC: Le-o fi și lor destul…

 

RTv: Dar s-au deschis porțile Înaltei Porți, și, iată, de pe toate continentele, din tot universul, musafirlîcul de pe lume se revarsă spre noi, veniți, veniți!, veniți să piardă unii, alții să câștige, și toată lumea să vadă ce nu s-a mai văzut, să tremure de nerăbdare, să aclame și, în final, final incendiar, finis coronat opus, să preamărească gloria Profetului!… A semilunii!(salve de tun) Poftiți, neamule, poftiți!… (eventual are o hârtie de pe care se ajută să citească tiradele) Iată-i, pe covorul roșu, roșu ca sângele de valah pe care toată lumea îl așteaptă să se reverse în curând și în maidanul central, aici de față, vor păși marii împărați ai lumii, regi și prinți, mulțime de președinți, șahi și șah-in-șahi, toți au venit să vadă ce nu s-a mai văzut nicăieri, nicicând, nici… nici… (rămâne cu gura căscată, căci intră cele șase cadâne, îmbrăcate ca pe șoseaua de centură… Reacția publicului, bărbații se înghesuie să le vadă, dau să le atingă, să le ciupească,  femeile se întorc cu spatele, scuipând cu dispreț spre grupul celor 6)

 

B: Nu ne spui și nouă cine sunt…

 

FEM: Așa se obișnuiește!…

 

RTv (citind de pe foaia sa, uimit, nu-i vine să creadă): Sunt… sunt… (consternat) Bre, sunt marile puteri ale lumii… (citind mai atent) Grupul celor 6!…

 

B: Vestitul grup al celor 6?!…

 

(Apare și Cancelarul, ca să le dea fiecăreia locul potrivit la masa festivă. Le va ține scaunul să se așeze, eventual le strigă pe rând, el sau RTv)

 

RTv (citind):  Nemția!… (Persoana strigată nu știe cum să reacționeze, dar este orientată de intervența Cancelarului)

 

CAN: Uuuu!… Uuuu! (schimb de salamalecuri, îi ține scaunul ca să ia loc. Cu fiecare la fel)

 

RTv: Lăponia! (cu accent pe silaba penultimă, -ni- sau -li-) Britănia… (idem) Frânco-gălia… Americănia!… Muscălia!… (iau loc la masă, cu fața la public, cele trei scaune din centru rămân neocupate. Către CAN) Începem?… (Cancelarul face semn cu degetul mare în sus și pumnul strâns) Începem cu mult așteptata… mult așteptata (caută pe lista din mână, găsește) conferință de presă!… Care va fi compusă din două părți: înainte și după!…  (semnul decapitării) Harșt! …În partea a două vom avea nesperata și îndelung visata ocazie de a-l vedea, privi, asculta și auzi pe însuși Marele nostru sultan! (Bubuituri de tun)

 

B: Până atunci ne mulțumim cu ce avem pe masă…

 

RTv: Nu s-ar zice că nu avem de toate!… Marile puteri ale lumii! Cele mai mari!… Toată fala Apusului!… Cea mai vestită!… Cele mai mai!… (reacție de uimire și extaz a publicului) Tot ce mișcă în lumea asta nu se mișcă fără voia și hatișeriful de la dumnealor… Priviți-le și apaudați-le!… (Marile puteri răspund aplauzelor, se ridică pe rând și se înclină) O ocazie unică în viața fiecăruia dintre noi!… Atâta putere la un loc nu s-a mai văzut!… Îndrăzniți și apropiați-vă! Priviți fără să puneți mâna!… Don’t touch! Puneți numai întrebări! Unu, doi, trei, Go!

 

FEM: Orice-orice întrebare?

 

RTv: Of course, my lady! You are my guest! Începem! Let’s go, mamelucilor!

 

B: Am vrea să cunoaștem care mai este atmosfera la Londra, în preajma… Un răspuns scurt, vă rog!

 

RTv: Time is money, la Londra!

 

Voci: Of course, bre! Of course!

 

FEM (Completându-l pe Bărbat): Mai plouă la Londra? (Una dintre Cadâne îi răspunde printr-un soi de mârâială, guturală, dar ușor cântată. Nu poate articula cuvinte. Toți o ascultă atent, dar perplecși, reacționează ca și când ar înțelege ceva. Moment comic) Ceață la mal?!…. Aha!…

 

RTv: Mulțumit?

 

B. Se putea și mai… mai scurt! Timpul presează!…

 

RTv: Time is…

 

VOCI: …money! Money! (Încep să cânte și să danseze în piață. Marile puteri reacționează în extaz, încearcă să repete cuvîntul, le iese aiurea)

 

FEM: Asta zicea și soțul meu! Nimic nou!…

 

B: Ce plictiseală!

 

Xa: La mine! La mine!… (i se dă microfonul) Dacă dumneavoastră, marile puteri, sunteți de acord cu decizia sultanului Ahmet de a-l ierta pe Valah-Vodă? Cine da și cine ba!(Primește o mârâială scurtă, interogativă, din partea celor șase) Cum cine-i Valah-Vodă?!

 

RTv (către cadâne): A vrut să spună Brâncoveanu Vodă!… E trecut în program! (Toate șase pricep și consultă înveselite un program de sală aflat pe masă dinaintea fiecăreia)

 

B (către Xa, cu reproș) Cine, bre, a auzit în Europa de valahii ăștia?!… Puneți-le vă rog întrebări mai clare!

 

FEM: Nu v-am spus noi că nici nu există valahii voștri?! Pentru marile puteri nu există chiar deloc, domnule! Aveți dovada!

 

Xb: Dar de ce să-l ierte înainte de a se turci?!…  Asta nu place la noi!

 

Xc: Dacă-l iartă pe Vodă și Vodă nu se mai turcește?!

 

FEM: Cu valahii ăștia niciodată nu știi de ce-s în stare!

 

Xd: Întâi să se turcească și apoi să-l ierte!  Ce-i în mână…

 

Xa: Vrabia din mână…

 

Xb: Mălai visează, bre! Cine nu știe!

 

Xc: Pe limba ei piere!…

 

Xa: Și dacă după ce se turcește, nu-l mai iartă?!

 

Xxxx: Mda, bre… Se poate și așa!… Alah ber Alah, ce încurcată-i lumea asta!

 

RTv: Să vedem care-i răspunsul marilor puteri! Că doar cu asta se ocupă toată ziua, bună ziua: să descurce lumea în care trăim atât de… (către acestea) Please, fetelor!… Bitte Schön! Pajaluste! (Se încinge o vorbărie între cele șase mari puteri, la care spectatorii reacționează pătimaș prin vociferări, de parcă ar înțelege)

 

B: Ce vă spuneam eu?!

 

FEM: Sau, mai exact spus, n-ai apucat să le spui tot, că au venit… put… (aparte) putorile astea!

 

B (a scos mai dinainte o monedă cu care s-a tot jucat, o arată tuturor) Monedă cu pajura valahă… Ce zic marile puteri despre  moneda valahă?… Despre pajura lui Vodă?!

 

FEM: Care pajură? Cioară, bre! Cioara valahă!… N-o auzi cum croncăne?!

 

B: Cioară, cioară, dar moneda e valahă?! E capul lui Vodă pe ea? (îi arată  moneda)

 

FEM: Ziceai că-i prost?! Uite ce i-a trecut prin cap!

 

Xb: De cap să-i fie!

 

Xc: I-a dat cineva voie?

 

B: Asta vreau și eu să aflu de la marile puteri!

 

Xa: Fără voie de la împărăție…

 

B: Și iată că, exact cum am pronosticat, nici marile puteri evropenești nu au nevoie de…

 

FEM: …de moneda valahă și de… de martirii lor!

 

B: Sunt destule monede…

 

FEM: …și destui martiri!

 

B: Cum să-l ierte cineva?!…

 

RTv: Răspunsul, vă rog! (Cadânele între ele mârâie cu morgă de data asta și gravitate, apoi una din ele „răspunde”)

 

Xc: Excedent a zis, bre?

 

Xa: Excedent, da. Dar ce-i aia?!

 

B: Un excedent de martiri! Adică nu mai este nevoie de alții! Nu mai este loc!

 

FEM: Europa are destui!…

 

B: Și încă de ăia adevărații! Omologați deja!

 

FEM: Numai de martiri valahi nu aveam nevoie!… (altă mârâială  la nivel înalt)

 

RTv: Ah! Interesantă perspectivă!… Interesantă!… Interesantă!…

 

FEM: De data asta n-am înțeles!… În ce limbă…

 

B: Draga mea, cică…

 

RTv: Avem printre noi și un poliglot, pregătit din timp, care ne va explica… Vă rog! (Îi pune microfonul în față Bărbatului)

 

B: Dragii mei… (traduce după mârâială) Vodă a greșit ca creștin în primul rând, zic dumnealor… La creștini cică sunt șapte păcate, iar cel mai nesuferit pentru Allah ber Allah este… vă rog să repetați, așa, cică mândria, bre! Superbia, semeția, aroganța… Să nu știi care ți-e locul!… Să-ți iei nasul la purtare! Și să nu ții seama de lungime!

 

Voce: Lungime, bre?

 

Voce: A cui, bre?! (Bărbatul se trage de nas, explicativ.) Aha!

 

FEM: Nici cu prăjina nu-i mai ajungeai la nas valahului! Cel mai bogat din toată Europa!… Te joci?! Bătea el monedă…

 

B: Aducea el din toată lumea cărți și tablouri în Valahia…

 

FEM: Ne-am dat dracului!… cea primitivă, sălbatică…

 

B: Oglinzi de Veneția… Murano…

 

FEM: Servicii de masș d la Florența, că nu mai erau bune blidele de lemn!

 

B: Universitate…

 

FEM: Univeristat?

 

B: Da, la Snagov, pentru toți…

 

FEM: Care Snagov?!

 

B: De Ilfov! (reacție de dezaprobare în public) Ai fi zis că toată lumea e-a lui! A lor! A valahilor! (Fluierături și proteste în public, cadânele „cer” cuvîntul să facă o precizare)

 

B (le ascultă atent, „traduce”): „Mai e nevoie să precizăm apăsat… că lumea nu-i a oricui se nimerește?!… Lumea este numai și numai… (apauzele marilor puteri, încântate de spusele Bărbatului) Și asta nu de ieri-de alaltăieri!… Ci dintotdeauna!…

 

FEM: Și vine Vodă-n lobodă să o schimbe el! (intervenție scurtă)

 

B (idem): Să răstoarne… ierarhiile din vecie stabilite pentru totdeauna!… (cei din piață încep să huiduie) Mare păcat! De neiertat!… Cum de l-a iertat prea milostivul vostru sultan fără să ne întrebe și pe noi?!… Nu s-a gândit că creează un precedent estrem de periculos?! (scurtă repriză de mârâieli) Asta se întreabă și dînsele!… (face o plecăciune, la fel și următorii)

 

FEM (corectându-l): Dumnealor!…

 

Xb: Domniile lor!

 

Xc: Excelența lor!

 

Xa: Eminența lor!

 

Xd: Majestatea lor! (marile puteri se ridică pe rând în picioare și mulțumesc pentru aplauze, tunul bubuie pentru fiecare în parte. Apoi, pentru restul piesei, cele șase rămân la masă, unde sunt servite, mănâncă, beau și asistă la ce urmează, comentează între ele, nu mai sunt auzite de ceilalți)

 

RTv: Ne-au mai rămas câteva minute până la intrarea în piață a celor doi proaspeți frați: Ahmet și… și… și încă nu se știe numele cel nou al fostului Vodă Constantin Brâncoveanu… Baiazid? Sinan? Kemal?… Firește, ni se pregătește un nou pariu… Lumea a prins gustul! Place pariul la întreg aliotmanul!…

 

Xc: Bani să fie!

 

Rtv: Și vor fi! Vor fi pentru toată lumea!… (Piața se montează, strigă, cântă: Money, money) Să vedem ce mai zice lumea care a umplut ochi maidanul din centrul Istambulului și al Turciei, al Islamului centru putem spune. Măcar pentru ziua de azi… Nici la Meca nu s-a mai pomenit atâta mahome… mahomedă… nime… (Se încurcă, până la urmă rostește silabisit de două ori) Ma-ho-me-dă-nime… (numără silabele) Ma-ho-me-dă-ni-me… Șase silabe?!…

 

B: Câte una de căciulă, pentru toți șase!…

 

RTv: (Către Xd) Ce zici, bre, Ali?

 

ALI: Ăsta-i semn de la Alah ber Alah!… (minunându-se) La fiecare câte o silabă… Aman, aman!(se grăbește spre ceilalți din piață să le povestească, numără pe degete silabele, reacția acestora, în timp ce RTv își face mai departe numărul)

 

RTV: Tu, Iusuf? Tu vrei să zici ceva, bre, Iusufache?

 

Xd (secondat de alți X, către RTv, tainic) Eu sunt Mehmet!… Mata, care le știi pe toate văd, deci…

 

RTv: …Deci?

 

Xd: E totul aranjat, da?

 

RTv: Ce anume?

 

Xa: Jocurile, bre!… Sunt făcute, ziceai!… Vreo surpriză, ceva?…

 

RTv: Exclus! Exclus! …Exclus-iv la Vox Vocis puteți urmări în direct… Fără nicio cenzură, nu tăiem nimic…

 

Xd: Nici măcar… (face semnul decapitării) Harșt!

 

RTv: Niciun Harșt, bre! Unde te trezești? Suntem o țară civilizată! (se felicită cei care au pariat) Se vor turci doar! Nu doare!… Unul câte unul, fiecare cap de valah!… Sunt pregătite și fesurile! Două de căciulă! Les jeux sont faits! Les jeux…

 

B: Ce vă spuneam eu! Aranjamente pe față!…

 

FEM: Vai de capul lor! Și se mai visau martiri!…

 

RTv: Avem, iubiți și stimați telespectatori, avem printre dumneavoastră și câțiva sceptici, avem toate soiurile de opțiuni politice și civice!… (s-a apropiat de Bărbat, cu Femeia alături) Domnule, în direct, spuneți-ne tot oful dumneavoastră! Păreți supărat! Pe cine?

 

B: Pe lumea asta, cât e de proastă!…

 

FEM: Niște dobitoci!

 

RTv: De ce? N-am mai auzit până acum că…

 

B: Pentru că degeaba știe tot ce se știe! La nimic nu le folosește! Degeaba știu toți tot ce se știe!… Mereu se lasă păcăliți!

 

RTv: Și ce știu degeaba toți cei care știu tot ce se știe?

 

B: Istoria, că se repetă, se repetă sau nu?!

 

RTv: Se repetă, o știm cu toții! (susținere zgomotoasă din partea unor X, gură cască)

 

B: Și s-a mai pomenit vreodată până acum să facă cineva ce zice lumea asta proastă că vrea să facă valahul?

 

RTv: Fiți mai explicit! Unde vreți să ajungeți?!

 

FEM (răstit, cu o voce stridentă): S-a mai pomenit un tată care asistă fără să clipească la decapitarea celor cinci feciori ai săi?! Ca niște brazi sunt de falnici! S-a mai pomenit, bre?!

 

RTv: Nu! E premieră mondială! Universală! Numai la Vox Vocis o puteți urmări live! Un tată care asistă fără să clipească la decapitarea celor cinci feciori ai săi!… Așa ceva nu s-a mai văzut! Iar specialiștii spun că nici nu se va mai vedea vreodată! O ocazie unică în istoria universului!… Poate doar…

 

B(insidios): Dar nu ziceai chiar dumneata mai adineauri că istoria se repetă…

 

FEM: L-a prins! L-a prins!…

 

Xxxx: Pe cine? Cu ce? Cu cine?

 

B: Bre, musiu, dacă istoria se repetă, haivan ce ești!, asta nu înseamnă că tot ce se întâmplă s-a mai întâmplat de câteva ori?!

 

RTv: Dar cine a zis că se va întâmpla ce nu s-a mai întâmplat vreodată?!…

 

B: Dumneata!

 

RTv (ascunde la spate microfonul. Candid): Zic și eu, că-s plătit pentru asta!… Dar cum o să asiste valahul la descăpățînarea celor cinci… Sau măcar la descăpățînarea sa!… Oricât ar fi el de… (nu găsește cuvîntul)

 

B: …de contemplativ!

 

F: Poate că cere și o cafea, ca să nu se plictisească!…

 

RTv: Și o narghilea! De ce nu?

 

B: Deci?

 

RTv: Deci! Va interveni Vodă de pe margine și va opri meciul!

 

Xa: Aruncă prosopul!

 

Xb: Cine?

 

Xa: Vodă!

 

F: Înainte chiar să înceapă… (face semnul decapitării) Noi ce spuneam?!

 

RTv(șoptit): Vă văd oameni serioși… Nu vă miroase? (cei doi adulmecă)

 

F: Chiar! Miroase!

 

B: A ce, dragă?

 

F: Aaaa… (se uită neștiutoare la RTv)

 

RTv (ferindu-se să nu fie auzit): A cacealma… Nu cade niciun… (semnul decapitării) Felicitări! (Bărbatul și Femeia se felicită unul pe altul)

 

FEM: Păi nu spuneam noi că…
RTv: V-am auzit ce spuneați! Beton!

 

FEM; Atunci nu mai zic nimic!

 

RTv (vorbește din nou la microfon): Lume, lume! Ortodoxie și Islam!… Între ele se joacă finala!… Toți spectatorii și telespectatorii sunt conectați la semnificația… Finala mondială! Interplanetară! Este în joc viitorul Europei! Al lumii! Credința sau necredința?! Crucea sausemiluna?… Care pe care! Motor! (Se apropie cu microfonul de Pescar) Aflăm din cască că printre telespectatori se află și binecunoscutul…

 

B: (se interpune, să fie filmat. Cu năduf) …marea finală ai spus?!(scuipă cu dispreț) Marea cacealma poate!(scuipă și Femeia) Marea minciună!

 

R.Tv: Stimați telespectatori, discuția noastră capătă o turnură neașteptată! Dar nu și nedorită!… Disputa de idei…

 

B: Nu vă supărați, se supără cineva pe aici dacă spune cineva adevărul?

 

COP (către Pescar, făcându-l atent): Adevărul, nenea! Adevărul, cică! Oho!…

 

R.Tv: Invitatul nostru a pus o întrebare interesantă pentru telespecatorii noștri!… Fiți amabil și o repetați!

 

F (aproape strigat, cu o voce stridentă, antipatică): Se supără cineva dacă soțul meu spune adevărul?…

 

R.Tv: Și ce răspund telespectatorii de la Vox Vocis? Se supără?(ridică sus microfonul și se aude, ca dintr-un megafon, un Nu sonor, multe voci, fluierături, huiduieli. Reporterul este vădit mulțumit) Acum este rândul dumneavoastră! Care-i adevărul?

 

(Toți care trec prin piață sunt perechi, bărbat-femeie, ținându-se de mână, la braț, cu mâna pe după mijlocul celuilalt, fiecare pereche distinctă prin felul cum se ating unul de altul. Încet-încet aceștia s-au adunat în jurul Reporterului intervin pe rând, se vor înghesui la un moment dat, care mai de care să dea replica următoare, să fie filmat, fac semne, se strâmbă etc., în fața camerei TV ca niște copii.)

 

B: Totul este o minciună! Tot, tot, tot!

 

F: Fără nicio excepție! (Cei din grupul de gură-cască repetă unul către altul ca pe o veste aflată acum: Minciună, este minciună! Tot… Fără…)

 

COP (peste umăr, dojenindu-i pe cei din spate): Poate vă aude domnul profesor!

 

PES: I-aud, i-aud!… Toți zic așa!…

 

COP: Nu-s deloc originali! Dar vor să fie!…

 

PES: Ferește-te să fii original!… (tot face bărcuțe de hârtie și le dă drumul pe apa Bosforului, mai încearcă undița, se pregătește să arunce năvodul, face exerciții de aruncat plasa etc.)

 

B: Sunt marii trișori ai așa zisei Istorii!…

 

Xxxx: Cine? Cine? Cine trișează? Cine nu trișează? Puneți mâna pe el!

 

B (imitându-i): Cine, cine, cine?… Cine să mintă dacă nu…

 

FEM: …valahii domnului sultan!

 

B: Îs așa de mincinoși că… că… că…

 

FEM: …nici nu există!

 

Xxxx: Oooo!

 

FEM: Sau, mă rog, n-ar merita să existe, ceea ce este tot una, după mine!…

 

RTv: Cu cine avem onoarea?

 

FEM. Cu soțul meu! Zi dragă tot! Ne filmează! Nu le tăcea la toți neisprăviții…

 

B: Cum puteți crede că se vor găsi proștii care să vă mai și creadă!…

 

FEM: E pur și simplu de necrezut!

 

PES: …Nu confunda aparența, cu minciuna, fiule!

 

B: Nu se există! Totul e o făcătură! Iudeo… de-aia!

 

R.Tv: Mai explicit! Mai pe înțelesul publicului larg! Cel mai larg public! Publicul de la Vox Vocis! Vă rog… Și nu uitați, suntem în transmisie directă! Singura transmisie directă de la locul faptei! Al ultimei confruntări! Confruntarea finală dintre Islam și… Alo, regia!… Da, da!… Vă ascultă și vă privește trei sferturi din planetă… Vă privește ce spuneți!, stimate domnule! (vie satisfacție în grupul de gură cască) Ziceați că…Vă ascultam! (vuiet de pe stadion „valuri”. Trecătorii din piață țin isonul. Se va mai auzi din când în când)

 

PESC (separat mai departe de grupul numeros din piață): Cu minciuna umblă oamenii! Eu, mătăluță, năucii ăștia…

 

B: …Cum puteți crede că în zilele noastre mai crede cineva în… în… cum le zice?! Ia uite ce lapsus am! Ăia care mor și nu se mai satură să moară!

 

FEM (sastisită): …Martiri!

 

B: Așa! Martiri!… De unde să-i scoți în zilele noastre?!

 

Voce: Cine să-i nască?!

 

Voce: Cine să-i crească?!

 

Voce: Cine să-i creadă?!

 

Voce: Și…

 

Voci (ajutându-l) …Și? Și?…

 

Voce: Și cine să fie martir, bre?!

 

Voce: Valahul ăla?!

 

Voce: De când?

 

Voce: I-a dat voie cineva?!

 

PESC: Minciuna este regula după care funcționează omenirea!…

 

Voce: Brâncoveanu ăsta?!

 

Voce: Nu vă ajunge că-i putred de bogat valahul, mai vreți acum să-l faceți și martir!…

 

Voce: V-a cumpărat și pe voi!  Cu cât?!

 

FEM: Pe cine martir? Pe un valah împu… (se abține să continue)

 

B: Repet întrebarea: Cu cât v-a plătit, domnule, ca să-l faceți și martir!?

 

Xxxx: Pe noi?… Poate pe…(la ureche) pe Sultan l-o fi plătit!

 

Voce: Și Patriarhul?…

 

PESC: Aparențele însă sunt de la Dumnezeu!

 

Voce: Toată averea și-a făcut-o juma juma cu sultanul!

 

Voce: Ca să-l facă mare vizir și capuchehaie!

 

Voce: Cum să nu scape cu viață?!…

 

Voce: Când ai așa avere, domnule, nu mai ai niciun chef să mori!…

 

Voce: Te cfed și eu!

 

R.Tv: Stimați și iubiți telespectatori! După cum vedeți, stăm de vorbă cu un grup de buni cunoscători ai fenomenului valah…

 

PESC: Aparențele, copile, fac parte din regula creației!

 

COP: Sunt de la Dumnezeu?! (Pescarul confirmă fără cuvinte)

 

R. Tv:  Cum ați ajuns să-i cunoașteți așa de bine pe acești… Inclusiv ce gândesc, ce simt, ce… De fenomenul valah vorbesc! Cum de-l cunoașteți așa de bine?!

 

COP: Și minciuna?

 

B: E simplu! Puteți încerca și dumneavoastră: vă puneți în locul fenomenului valah și vedeți ce vi se întâmplă!
FEM: E nemaivăzut!

 

PESC: Mai întrebi de la cine este minciuna?! Bagaboanta!…

 

FEM: E cea mai bună metodă ca să aflați ce gândește sau simte un valah!

 

Voce: Faceți acest experiment!

 

Voce: Fără experiment nu merge…

 

COP: Experiment, nenea?

 

R.Tv: Mai spuneți o dată! …Unii tele-spectatori au intrat mai târziu în emisie! Deci care-i metoda? Metoda de a afla puțin mai devreme ce se va întâmpla peste câteva minute! Există asemenea metodă?!… Motor!

 

B: Te pui în locul voievodului valah! Nu-i vreo…

 

PESC: Sigur că este un experiment!… Aici au nimerit-o bine!

 

FEM: Te pui de mai multe ori, dacă se poate în fiecare zi și pe stomacul gol!

 

B: Eu m-am pus de paișpe-cinșpe ori!

 

FEM (corectându-l): Paișpe!

 

PESC: Ce se întâmplă azi…

 

F: Te pui în locul lui și vezi tot!

 

RTv: Ce vezi?

 

B: Vezi cum te simți, domnule, ca valah! La nevoie te pui chiar și în locul voievodului valah, pe care toți proștii îl cred martir și îl căinează! Când totul este o înscenare!… Un fals! Ca toată istoria lor!

 

RTV: Și ce ați simțit?… Vă atrag atenția în modul cel mai serios cu putință, mi se comunică la cască că ratingul dumneavoastră este maxim în clipa aceasta!… Felicitări! Motor! (BĂRBATUL ia aminte la ce i s-a spus și se pregătește să intervină, câteva mișcări de gimnastică, de relaxare, respiră adânc etc)

 

PES: …este primul experiment din… (îl invită să continue) din istoria…

 

COP: …din istoria României? (N-a nimerit-o…) A filosofiei?…

 

PES: Eh, așa da!…

 

RTv: Ce ați simțit, deci, când v-ați simțit valah? Ba încă voievod!… Voievod valah! Precum Vodă Brâncoveanu, marele finalist din seara aceasta!… (Bărbatul tușește, se pregătește să spună ceva important, decisiv, face câteva mișcări de încălzire, înainte de a intra pe teren…)

 

PES: Ferește-te să fii original! E mare păcat!

 

R.Tv: Stimați tele-tele-spectatori, urmează să aflăm cum e să fii valah? Atențiune, atențiune! Liniște, vă rog! S-ar putea să urmeze imagini șocante, mai ales pentru minori!

 

Voce: Feriți-vă copiii de valahi!

 

RTv: Mi se comunică la cască că ratingul dumneavoastră este și mai… mai maxim în clipa aceasta!…

 

Xxx: Alah, ber Alah!

 

RTv: Motor! Ce ați simțit deci, ca valah? Doare? Ce simți ceva?

 

Xxxxx: Ce?

 

B: Greață! Lehamite de viață! Silă de mine însumi!… Asta am simțit!

 

FEM(continuând relatarea soțului): Au început picioarele să… (se jenează să continuie)

 

RTv: …să-l doară?

 

F: …să-i pută, bre! Gura să…

 

R.Tv: …să-i miroasă?

 

F: …să mintă, să jure strâmb, să înjure de toți…

 

R.Tv:  …toți?…

 

B: …toți Dumnezeii și Cristoșii mamii mă-sii lor de valahi!… De moldoveni… Olteni… Bănăț… Toți o apă și-un pământ! Niște…

 

COP: Nenea, care este păcatul cel mai mare?!

 

FEM: …lași, fricoși, mincinoși, trădători, hoți, tâlhari, sperjuri, pârâcioși, scrupuloși, zgârciți, prefăcuți, falși, calpi, precari, prețioși, hazoși, făloși…(respiră din greu, eventual fiecare dintre membrii grupului a spus câte un cuvînt din replica de mai sus, la fel și în continuare, ca și mai înainte, la unele replici, care pot fi segmentate)

 

PESC: Nu ești prea mic, puiule?!… Ești încă crud…

 

B: ….ar vinde-o și pe mă-sa, l-ar vinde și pe ta-su, copiii, nepoții, prietenii, vecinii, totul e de vînzare la ei, iar când nu mai au ce să vîndă, fură…

 

FEM: Fură de sting!

 

VOCE: Nu-i nicio noutate!… Altceva!

 

B: …da, dar când nu mai au ce fura… Eh? Ce fac ’mnealor când…

 

Xa: …când nu mai au ce fura?!…

 

B: Ce fură când nu mai au ce fura?… Paradoxul valah! Vestitul!

 

Xb: …Ce fură?

 

FEM: …își fură singuri că-ci-u-la! Până acolo au ajuns!

 

B: Furatul căciulii e sportul lor național!

 

COP: Furatul căciulii?

 

PESC: …sau arta supraviețuirii la români!

 

B: Dar furatul miresei?!

 

FEM: Le-au fu… fu… furat și pe sabine!…

 

B: De cercei, brățări, inele, broșe…

 

FEM: Tot ce aveam pe noi! Ne-au furat până la… la pielea goală! Așa au intrat… prin efracție!

 

B (concluziv): Au intrat în istorie prin efracție de femei singure și…

 

FEM (zgâlțâită de plâns): …și lipsite de apărare…

 

B: Și-acum vor să intre iar în istorie?! Ca martiri?! … Haida-de!

 

FEM: Dar am fi ultimele proaste dacă le-am mai permite încă o dată să intre!…

 

B: Toți valahii ăștia nu sunt, în fond, decât niște… iertați-mi expresia!, niște… niște români, domnule! (vie emoție printre ceilalț, nu le vine să creadă: Români, români, bre?) Ce mai atâta tura-vura?! Români!… Alt cuvînt nu găsesc!

 

FEM: E poate un cuvînt prea tare, prea dur… Să nu se simtă nimeni șocat dacă folosim asemenea cuvinte…

 

B: Dar cuvîntul român e singurul potrivit cu gravitatea și complexitatea subiectului! Sorry!

 

FEM: Valahii ăștia sunt de fapt cei mai mari români din câți nu se există alții mai români!!

 

B: Desigur, figurat vorbind!

 

F: Numai figurat!( în timpul acestor replici ceilalți se miră, dau din cap, mai zic câte un ”Bre, bre, bre! Aman, Aman!”)

 

VOCI: Aha, figurat, aha…

 

B: Că mai sunt români și pe la alții, domnule!

 

Xa: Pădure fără uscătură nu există!…

 

B: Dar valahii ăștia toți, domnule, toți, parcă s-au vorbit între ei, așa sunt de români toți! Toți!

 

Xb: La noi, la bloc, sunt unii care-s români chiar și-n timpul liber!

 

FEM: Și mai ales când dorm! Cu cineva în pat… Couché avec!… Așa sunt de români!

 

B: Spune-le ce ți-au făcut!

 

FEM (sfiită): Sunt… ceva… Nu te-ar ierta un român nici… nici… nici mort! Nici mort el, nici moartă tu!…

 

Xxxx: Nț, nț, nț! Bre, bre, bre!

 

FEM: Nu te iartă românul, indiferent cine-i mort!

 

RTv: Interesant, interesant!… Verry!… Ia să vedem și alte opinii!

 

Xa: Eu, eu!

 

RTv: Aveți cuvînul! Sunteți în direct!

 

Xa: Eu, aș vrea, dacă se poate să mă puneți și pe mine în locul valahului! Cinci minute numai!

 

RTv: Să vedem dacă se poate! (Către B) Ce ziceți?

 

Xa: Trei minute!

 

B: Să se pună, domnule!… Vă rog!

 

RTv: V-ați pus?

 

Xa: Încerc!

 

B (eventual face ușoare pase magnetice): Gata? Ready?… (X dă din cap, emoționat) Sunteți valah!… Da? (X idem) Sunteți Vodă Constantin Brâncoveanu! Da?… (X e copleșit, dar se și ambiționează să facă față) Și vi se aduc în față cei cinci feciori!… (îi scoală pe câțiva și-i aduce în fața lui X ) Eh? Cum e?!… Unu, doi, trei patru, cinci!… Un ginere și patru feciori! Ai să-i lași tu, Constantin Vodă, să… (gealatul/gealații mimează retezarea capetelor)

 

Xa(scrutează atent în zare, eventual își pune și ochelarii. Se scuză): Mi-a slăbit vederea…

 

B: Vă rog să cercetați cu toată atenția datele problemei… Nu uitați detaliile…

 

Xa: Da, domnule!… (apoi) Nu! Nu, domnule, nu cred că am să pot… Nu cred că se poate!

 

FEM: Nu te grăbi!… Nu te grăbi!….

 

B: Să zicem că începi cu dînsul!

 

Xa: Cine-i dînsul?

 

B: Este… ginerele tău! Ți-e drag, dar, dacă îl credem pe marele Sigi Freud, în inconștientul dumitale îl urăști!

 

Xa: Îl urăsc?!

 

B. Îl urăști, sindromul soacra cu trei gineri, și nu te opui descăpățînării sale! (Joc adecvat al gealaților)

 

Xa: Fugi, bre, cu prostiile! Ce? Eu n-am gineri?!…

 

B: Adică nu poți să crezi că…

 

Xa: Nu, e imposibil!…

 

B: Și ce ai face în locul lui Vodă?!… Ce ai zice?

 

Xa: Ce să zic?!…

 

B: Poți să zici facă-se voia Domnului? Cum a zis Vodă ăla?

 

Xa: Pot să zic: Facă-se voia Domnului, dar nu se potrivește… E viața omului… Are nevastă… Copii… ( către „ginere”) Ai copii?

 

GINERELE: Am, Măria ta! Sunt nepoții tăi, slăvite Vodă!… Primii nepoți ai Măriei tale!

 

Xa: Ai Măriei mele?… (brusc înnegurat) Doamna mea ce-o mai fi făcând?… E ziua ei azi!… (se aud clopote)

 

GIN: I-auzi, Doamne!… E praznic mare azi… Doamne, mai gândește-te, parcă de mine nu mi-ar fi, dar nepoții Domniei tale, să rămână fără tată?!…

 

Xa (către B) Nu, nu ține!… Nu merge! N-are cum să nu accepte Vodă târgul!…  E prea priceput la afaceri ca să nu-și dea seama cât pierde!

 

B: Cât?

 

Xa: Păi, tot!… Asta nu mai e afacere!…

 

RTv: Deci v-ați pus în locul lui Vodă, valahul, și ați constatat că e imposibil ca Vodă să nu accepte mâna întinsă de padișah!…

 

Xd: Mai ales că Sultanul Ahmet, fie-i somnul liniștit, dragul de el, vrea să-l facă frate pe Vodă!… Vă dați seama ce chilipir pe Vodă și ai săi?!

 

B: Eh, am avut dreptate? Totul este un aliș-veriș al lui Vodă, pe care-l plângem noi că a rămas fără nicio para chioară!… Se umple acum la loc haznaua! Dolari, franci, mărci… Toată Europa a pariat!…

 

FEM: Ce ditamai cacealmaua!… Soțul meu a știut de la început!… Acum îi dați dreptate?!…

 

(Între timp, PESCARUL trage de năvod)

 

COP: A început, nenea?

 

FEM: Ce? Ce a început?…

 

PES(gemând): A început!

 

COP (privește în interiorul năvodului) L-ai prins!

 

FEM: Aoleu!

 

PESC: Ușurel, băiatul tatii!…

 

FEM: Nu cumva…

 

COP (se apleacă și scoate din năvod ceva, nu se vede ce): Văleu… Nenea…

 

PESC: E Ienache… Nu te speria!… E cel mai blând dintre toți… Ca toți urmașii mei Văcărești…  E… Era! …Ienăchiță, măi… Ce ți-a făcut păgânul?!…

 

FEM: Nu… Nu se poate!… (e panicată)

 

COP: Dar și el i-a zis-o sultanului!… Cum era să-l ierte otomanul?

 

Xxxx: Ce… Ce…  Ce i-a zis?

 

COP: Mare cinste-mi faci, Sultanule, că mă iei primul! Vrei să dau eu tonul la cântec?…

 

PESC: Să te văd, a zis preamăritul rob al Profetului! Ai voce?

 

COP: Mi-sol-fa-mi-re-do, mi-re-do, mi-re-do!

 

B: Tradu, ghiaurule!

 

COP (cântând): Infanteriști ai păcii ne numim, ne numim!…

 

FEM: Bine i-a zis-o!

 

COP: Pușca și automatul mânuim, mânuim! (cântă și alții) Înfruntând ploaia și gerul / Făurim un nume scump de militar!

 

VOCI: Un-doi, un-doi!… Înfruntând ploaia și gerul etc.

 

FEM: Și sultanul? Sultanul?!

 

B (către Pescar) Ce-a zis Sultanul AHMET, fala semilunei?

 

PESC: Cânți fals, a zis. N-ai ureche bună!…

 

B: Aha…Cum e urechea e și capul, a zis!…

 

Xa: Și…

 

RTv: Harșșt! Am fost de față!

 

Xa: Logic!

 

Xb: N-ai ce zice!

 

FEM: Și Vodă? Și Vodă? Doamne…

 

PESC: Facă-Se Voia Ta, Doamne!…

 

COP: …a zis Domnul valah…

 

Xd: Și Sultanul Ahmet al paișpele-lea?

 

(Femeia nu mai are putere să participe la jocul celolalți. Începe să se miște pe scenă detașată de rest, pare în bătaia vîntului, a gândurior, spaimelor, mimând o disperare și groază tot mai acută. Cadânele se fac atente una pe alta la ce se întâmplă)

 

B: Ești nebun?!, a zis padișahul… Nu vezi că-i voia mea?! Ce-are Doamne-Doamne cu…

 

Xd: Aha!(Le explică celorlalți) Sultanul Ahmet a zis așa!… „Ești nebun, Doamne-Doamne”?!

 

Xb: Așa a zis? Ești nebun…
Xa: Sultanul?

 

Xd: Așa cică!

 

PESC (trage de năvod ajutat ce Copil): Hai la tata, hai…

 

X: S-a prins?

 

X: Trage?

 

X: Trage-trage!…

 

COP (scâncit): Nene…

 

PESC: Începutul este greu!…

 

COP: Nene Petrache… (e îngrozit)

 

PESC (aspru): Ține-ți firea, copile!… Trage! Ține bine! Vezi că scapă!… Ține, mă!… (câțiva gură-cască pun și ei mâna să tragă, dar apoi lasă năvodul și se retrag speriați de ce văd. Cei mai din spate strigă:  Stați jos! Capul la cutie! Încetul, cu încetul se lasă toți turcește, ca la un spectacol. Rămân să se lupte cu năvodul PESCARUL și COPILUL. Reușesc să-l tragă din apă și mai-mai să cadă pe spate)

 

COP: Sunt doi, nene Petrache!…

 

FEM: Ești nebun, Doamne-doamne?!…

 

PESC: Aha… De-aia a fost așa de greu!… Ia? (privește în interiorul năvodului) Tu ești Radu tatii!… Cu cine mai ești, mă, băiete?…

 

FEM: Nu vezi, Doamne, ce se întâmplă?!

 

PESC: Nu văd bine!… Întoarce-te puțin…Văleu, Ștefane, Ștefăniță… Mă, băieți… Voi sunteți… voi ați fost mereu nedespărțiți! Ca frații de cruce ați fost… Mai ceva!… N-a reușit păgânul să vă despartă!… Bine i-ați făcut, nepricopsitul… Uite la ei cum se țin de mână!… Să nu se rătăcească, pe întunericul ăsta… Bine faceți!… E lucru mare să nu te rătăcești… Oricât ar fi de întunericul mă-sii, să ții calea cea dreaptă, cum ați ținut-o voi!… Din neam în neam!… Băieții tatii! Țineți calea…

 

COP: Nene Petrache…

 

PESC: Ce-i, Prâslea tatii?

 

COP: E rândul meu?

 

PESC: Nu te grăbi! (își acoperă fața cu mâinile)

 

FEM: Cum de permiți așa ceva, Doamne?!…

 

PESC: Mai uită-te în jur! Nu-i nicio grabă… Sus, privește sus ce de stele… Parcă nu-s așa de frumoase ca la Horezu, dar sunt aceleași stele… Ce minunată e lumea asta toată, și la Horezu, și aici…

 

FEM (cu privirile rătăcite): E minunată a zis?!…

 

PESC: Tot ce vezi… Uită-te bine, vedem pentru prima și ultima oară tot ce vedem!… Nu scăpa nimic! E nemaivăzut tot ce vezi…

 

COP: Ce văd, tată?

 

PESC: …E atâta lumina! Cască ochii și trage cât mai multă lumină!… Soarbe adânc! Cu toți creierii!… Puiul tatii!… Lumină, puiule, trage cât mai multă lumină, pe nas, pe gură… prin toți porii… Încearcă să… s-o respiri, să înghiți lumină, lumina toată, așa, nemestecată, înghite-o toată, numai lumină să fie… Cât mai multă…

 

FEM: Să nu i se aplece, e atât de sighinaș…

 

COP: Ce… ce să fac cu atâta lumină?

 

PESC: Ce… ce dor o să-i fie de tine!… Lumina ochilor mei… La ce o să-mi mai trebuiască ochii ăștia, Doamne?!

 

COP: Nu te grăbi, tată! Ar fi bine ca domnia ta să mai rămâi… Rămâi, tată!

 

PESC: Ce-ai zis, mă, puiule?!

 

COP: Mă gândesc la mama… O lași chiar singură-singură? Ce se face fără Măria ta?

 

PESC: Măria mea?!…

 

FEM: M-ai strigat?!…

 

PESC: E ziua ei și a Prea Sfintei… (se aud vag niște clopote) Auzi?

 

COP: Toată lumea merge azi la slujbă!…

 

FEM: Era o voce cunoscută…

 

COP: Tată, mi se pare mie sau astea-s clopotele de la Prislop?… Auzi-le și Măria ta!

 

PESC: De-acolo parcă… Hai! Nu-i vreme de răzgândeală… Timpul se grăbește! Îl auzi cum vine timpul din urma noastră? Nicio secundă nu trebuie lăsată de capul ei… (ascultă) Vine hoțește, năpraznicul!…

 

COP (ascultă): Parcă din față bate!… (ascultă amândoi) De sus parcă!… Ba din… din partea asta bate… ( se răsucesc căutând direcția din care bate timpul. La fel și Femeia, apoi și ceilalți de pe scenă) Ba.. ba…

 

PESC (se oprește, gâfâind): Bate din toate părțile, nemernicul…

 

FEM: N-ai cum să te ferești de domnia sa…

 

PESC: Hai, că se face târziu… (Aruncă iar năvodul, amândoi ținând de sfori; în timpul ăsta ceilalți,  așezați turcește, au devenit spectatori. Comentează în șoaptă: Aman, aman! Aman, aman! și bat mătănii. Cadânele par detașate de ce văd, dacă nu chiar amuzate, dar nu se aud ce-și șușotesc una alteia)

 

PESC: Am îmbătrânit!… Stai oleacă să-mi trag sufletul… Nu mai sunt ce-am fost odată! (voce din public: Mie-mi spui?! Ceilalți îl sâsâie să tacă) La treabă! Ne prinde noaptea pe aici!… (trage iar de năvod, îl scutură): Ăsta trebuie să fie bădița Costaș!… (Cu greu ridică năvodul, eventual cu ajutorul cuiva dintre spectatori, care apoi se întoarce grăbit la loc)

 

PESC: Da… (privind în interiorul năvodului, îi ia capul în mână) Vodă Constantin al meu… Al II-lea Constantin Vodă Brâncoveanu… Cel mai mare… Cel mai mare dintre feciorii Vodăi… Fala Valahiei… Și-a Moldovei fală… Și Ardealul… (face o cruce mare, rară) În numele…  și-al… și-al…. Amin, Doamne!…

 

COP: Amin, tată ceresc!

 

PESC: Facă-se vreodată și voia mea…

 

COP: Facă-se, Doamne!

 

PESC: …Ce-am vrut eu, nevrednicul de mine, și ce-a ieșit!

 

COP: N-a fost să fie, tată?!

 

PESC: A câta oară, Mateiașule?

 

COP: Unde a greșit Măria ta?

 

PES: Ehe, m-a mirosit păgânul bine…

 

COP: Sau mai degrabă a fost trădare?!…

 

PES (privindu-l lung, căci îi dă dreptate): Bătrânul tatii!… Ai prea multă minte la așa de puțini ani!…

 

COP: Nu-s puțini, tată!… Te-au vîndut toți!…

 

PES: Au vîndut Țara, sărmanii proști…

 

COP: Proști și răi!

 

PESC: Mai joacă-te puțin!…

 

COP: De-a ce să mă joc?!…

 

PESC: Păi, de-a…

 

COP: De-a Ștefan Vodă Viteazul și Soliman Magnificul… Ce bătută i-a tras la Vaslui… I-a căzut turbanul în Neajlov!… Numai cât s-a uitat la el o dată bădița Mihai Vodă!…

 

PESC: Nu ca nevrednicul de mine!…

 

COP: Măria Ta, nu vorbi așa!…

 

PESC: Am făcut umbră pământului degeaba!

 

COP: Tată!…

 

PESC: Hai, puiul tatii! Mai joacă-te puțin, uite, ăștia fac pauză acum! (Gealații s-au tras de-o parte și-și aprind o țigară) Hai!

 

COP: Cu cine să mă joc, Măria ta?!…

 

PESC: Ai și tu dreptate!… Frații… Frățiorii tăi… Vezi și tu!

 

COP: Văd, tată!

 

PESC: Vezi ce văd și eu?

 

COP (se uită în năvod): Răducu…  Ștefănuș… Bădia Costaș… Unchiul Enache… Pare că-mi face cu ochiul!… Cu ochiul stâng!…

 

PESC: Mai joacă-te…

 

COP: De paișpe ani mă tot joc! E timpul să trec și eu la lucruri mai serioase!

 

PESC: Nimic nu-i mai serios ca joaca!… Joacă…

 

COP: Dar nu vezi, ta-tă, că nu mai am cu ci-ne să mă joc?!…

 

PESC: Văd, n-aș mai vedea…

 

COP: Radu s-a dus cu Ștefăniță, Ioniță s-a… Costaș… Nu mai sunt!

 

PESC: S-or fi ascuns!… Era joaca voastră preferată!

 

COP: Eu mă ascundeam în odaia domnească, după hărți!… Nu m-au găsit niciodată!…

 

PESC: Ai fost Prâslea, mă! Isteț foc!

 

COP: Să mă duc să-i caut!… (se ridică în picioare)

 

PESC: (cade în genunchi, iar cu o mână îl apucă pe Matei) Mărite sultane!… Iubite gealat!…

 

(rumoare în spectatori: Gata! Aman! Cedează Vodă! Nu mai rezistă! Te cred și eu!) Atâta te rog!…

 

B (se ridică din mijlocul spectatorilor, îndemnat de aceștia): Ai ajuns la vorba mea, necredinciosule!… Mult ți-a mai trebuit! Zi!

 

PESC: Sultane, atâta te rog!

 

B: Eh?

 

PESC: Ia-mă pe mine la rând!…

 

B: Numai atâta-mi ceri, ghiaurule? Ce câștigi așa?!…

 

FEM („din public”): Poate-ți vine mintea la cap, cap de turc încăpățînat ce ești! Nu vezi că-i vorba de un copil?!… Nici de-un copil nu-ți pasă?!

 

B: Toți sunt copii înainte de-a se face valahi… Cu cât sunt mai mici când îi…

 

Xd: Harșșt?

 

B: Exact!… Cu atât e mai bine pentru întreg aliotmanul! (zgomot în „sală”, tropăieli, fluierături: stai jos, te-ai făcut de rîs, jos! Etc. B se întoarce la locul său, primind semne de la ceilalți, că a fost bine, că nu prea a fost la înălțime etc.)

 

COP: Nu, nu a fost așa!…

 

PESC: Am mai uitat și eu!… Atâția ani…

 

COP: A zis Vodă…

 

PESC: Și tu, fiule?

 

COP: Și eu, tată! Plec și eu, am zis!

 

PES: Mai stai cu tata!

 

COP: Mă așteaptă băieții!

 

PESC: Bine, mă, băieți, și pe mine mă lăsați singur?!…

 

COP: Hai și tu, tată!

 

PESC: Hai că vin… Numai să-i zic două vorbe sultanului!… (se ridică în picioare cu greu) Ah, cum mă mai dor curvele astea de picioare! Nici acum nu vă astâmpărați?!… Unde ești, sultane? Unde este padișahul padișahilor…

 

COP (privind la capetele din plasă): Lipsește! Lipsește Vodă! (emoție printre spectatori, pe rând se ridică și vin să privească capetele: unu, doi, trei, patru… cinci… Da! Lipsește! Vodă a fost iertat înseamnă! S-a turcit Vodă!… A cedat! Ce sultan milostiv!… etc.)

 

B: Dar unde-i Vodă? Chiar! Unde? Unde-i Vodă?

 

VOCI: Măria ta! Măria ta!…

 

AH (i se aude la început numai vocea, apoi intră în scenă cu cutia sub braț. AH vine cu Cancelarul în spate, temător de ce se întâmplă cu Sultanul): E cu mine! Venim acum!… Venim… Iavaș, iavaș, mă dor și pe mine picioarele, turcaleților! Ce credeați?… Îs om și eu!…

 

VOCI: Și Vodă?

 

AH: E cu mine Vodă!… E la mine, drăguțul!  La mine e! Vin cu el! Cu fratele meu Iusuf-bei Șeitanoglu-Pașá și mare vizir!(salve de tun, Ahmet intră ezitant până în mijlocul grupului și le arată conținutul cutiei. Reacție de oroare la unii, alții sunt curioși, arată cu degetul comentând în șoaptă etc. Făcându-le cunoștință): Fratele meu, Selami!… Fratello al meu… aici te puneam, Baiazid neînfricat ce ești… (pune cutia pe masă) Preafericitul unde stă?…

 

CAN: Taman acolo! Cum ne-a fost vorba!…

 

AH: Nu, nu! Alta a fost vorba!… Nu mă minți, bre… A fost vorba că… (plânge) Constantine, Constantine…

 

(din grupul curioșilor se va detașa încet-încet Femeia, care rămâne mai mult pe lângă sultan, apucă îndurerată de cutie ca de un sicriu, îl lasă, iar îl apucă, se clatină îndurerată ca o bocitoare și din când în când mai scapă câte o replică, dar nu e băgată în seamă, nu e văzută de ceilalți parcă)

 

AH(către Pescar): Omule, m-a rușinat ghiaurul!… De față cu toată posteritatea… (se uită în cutie) Ce-ai avut cu mine?! Cu ce ți-am greșit, bre, Costantine, Constantine?… Nu vrei să mă privești? (către Pescar) Uite la el ce încruntat…

 

PESC: (fără să arunce vreo privire spre Ahmet sau spre cutie): Cum se simte?

 

AH (își caută răspunsul): Mmm… Hmm… Bine!… Bine, bine… (găsind) Nu-l mai doare… picioarele! A scăpat de…

 

PESC: Aha! Păcătoasa de gută…

 

FEM (bocindu-l): Ce l-a mai durut, ce l-a mai durut!

 

AH: S-a vindecat!… L-am vindecat! Un tratament…

 

PESC: …foarte sigur, da! Bun tratament! Merită brevetat! Nu-l mai doare nimic!

 

FEM: Cum să nu-l doară, oameni buni!… Cumplit îl doare… Mai ales de ăla micul…

 

AH (vede turbanul și se pleznește peste frunte. Sună a gol): Cap de turc!… Am uitat, bre, Constantine, bre, creștine, am uitat să-ți spun de turban… Cine știe?! Dacă știai ce te-așteaptă… Turbanul cu care Mahomed a cucerit Stambulul… Am vrut să-ți fac o surpriză… Ție să-ți fac o surpriză! Eu! Nu tu mie!… Ce mi-ai făcut, ce mi-ai făcut?!…

 

RTv: Cum apreciați colaborarea Înaltei Porți cu Vodă?

 

AH: M-a pus Naiba să pariez pe valah!… Ce dandana a ieșit, bre, bre, Constantine!… Ce bucluc, ce belea, ce mascara!… Nu mă mai spală toată apa din Bosfor!… M-ai făcut să plâng în fața ghiaurilor!… (Pescarului) Dar și ei, ce tare s-au speriat!… (arată spre cadâne, speriate acum) I-ai văzut ce palizi erau? Al Engliterei mai puțin… Cică la ei… Să fie la ei! Eu altceva am vrut!…

 

FEM: Ai vrut pe dracul să te ia, de criminal nebun!…

 

AH (pare că a auzit ceva): Iusuf!

 

CAN: Prea milostive!…

 

AH: Bre, Kadâr!…

 

CAN: Da, Ahmet!

 

AH: Bre, acum știu unde am greșit!

 

CAN: N-ai greșit! Vodă e de vină!…

 

AH: Bre, Mahmud! Eu nu m-am făcut înțeles ca lumea!… Nimeni nu mă înțelege… Nici Vodă n-a înțeles, n-a priceput că eu…

 

FEM: Ce să priceapă de la un…

 

AH: I-am tot făcut cu ochiul… (în fața RTv, care filmează) A fost o problemă de comunicare… Cum se zice azi!

 

RTv: Ce mai poți spune în apărarea Luminăției Voastre?

 

CAN: Altă declarație nu mai dăm…

 

AH: Eu… Eu, oameni buni…

 

FEM: Ce oameni buni, animal ce ești?!

 

AH: …abia așteptam ca să mă țin de promisiuni!…

 

FEM: Ce promisiuni?

 

AH: La mine cuvîntu-i cuvînt!…

 

CAN: Pe cuvînt!…

 

AH: Dar ce mai pot să spun acum?!…

 

FEM: Numai prostii spui!… De ce nu taci măcar?! /  Măcar taci!

 

AH(privește în cutie, RTV se grăbește să filmeze cuprinsul cutiei): Ce minte fără de minte în capul ăsta atât de… (îi pune turbanul) Eh?! Nu-i ședea bine?!… Ce-o fi fost în capul lui?… Capul lui… Căpățâna lui… Țeasta! Devla asta! Craniul lui…  Scăfârlia lui Vodă…

 

RTv: Puțin mai la o parte, să filmăm mai de aproape!…

 

AH: Capul ăsta… Nu dau voie la nimeni să… (pune capacul la cutie și o strânge la piept) E cel mai bun…N-a mai fost alt pașă ca… vizir Brâncoveanu Constantin, Brâncovene Constantin…

 

PESC: Boier vechi și domn creștin…

 

COP: Lasă legea românească și te dă-n legea turcească! Dăruiește-mi tu Țara că și eu că ți-oi lăsa nesmintită viața ta!…

 

AH: Împărate dumneata, nu-ți dăruiesc eu țara, fă cu mine ce vei vrea, nu mă dau în legea ta!… (se clatină apoi, se sprijină de Petrache) Așa o zîs! M-o înfruntat, ghiaurul!…

 

PESC: Am auzit!…

 

AH: M-o rușinat pe vecii vecilor!

 

PESC: Amin…

 

FEM: Doamne! Doamne, dar tu unde ai fost?!

 

PESC (arată cutia): Îți mai trebuie?

 

AH (se socotește): Dar să nu-i scoți turbanul!… Uite ce bine-i ședea turc!… (îi dă cutia, pe care o înșfacă Femeia, ușor somnambulă. Strânge la piept cutia etc. Ahmet dă să plece, dar are dureri de picioare. Geme) Aah!

 

PESC: Picioarele?

 

AH: Guta! Curva de gută!…

 

PESC: Ai grijă cum o tratezi…

 

FEM: Ce te-aș mai trata eu?!…

 

AH (mirat, sieși): Ce-a vrut să spună și ghiaurul ăsta?… Să am grijă… (către Cancelar) Ce-a vrut, bre, Vodă,  să spună?… (ies cei doi)

 

(în timpul acesta Copilul a strâns năvodul, curioșii încă mai commentează în jur, se aud vocabule turcești, unul chiar încearcă cu piciorul năvodul, pe care copilul îl trage pe jos până lângă Petrache. Acesta privește lung năvodul, apoi numără capetele)

 

PESC: Sunt toate!… (dojenitor, către  Copil) Să nu vă mai prind ca data trecută… Ștrengari ce sunteți! Numai la joacă vă e gândul!

 

RTv: Stimați… Încheiem transmisia noastră de la… cu o ultimă declarație… (Petrache, ajutat și de Copil, poate și de un turc spectator, ia în spinare năvodul, care nu este altceva decât o plasă plină cu mingi de fotbal! Dar asta abia acum se vede) Un scurt comentariu semnat de… (Copilul se caută de-o carte de vizită și i-o întinde) celebrul antrenor al echipei naționale… (citește) …de români! Sunteți mulțumit de rezultat?!

 

PESC: Nu am niciun merit!…

 

RTv: După acest rezultat o să vă înaintați demisia?

 

PESC: N-am la cine! N-am încotro! N-am de ales!…

 

RTv: Șase la zero este un scor…

 

PESC: Putea să fie și mai… Dacă era nevoie!….

 

COP: Doamne, ferește!

 

PESC: Au jucat la sacrificiu, băieții! Altceva nu știu…

 

RTv: Pe cine din echipă remarcați în mod?… (Pescarul face semn Copilului)

 

COP (citește dintr-un ceaslov, cu voce preoțească): „Pe cei întocmai ca mucenicii cei vechi, pe Sfânt domnitorul Constantin Brâncoveanul, împreună cu fiii săi Constantin cel viteaz, Ștefan cel minunat, cu Radu cel vrednic de laudă, cu Matei cel mic, dar cu mintea ca un bărbat desăvârșit, pre Ianache Văcărescu, cel cu suflet râvnitor”…

 

PESC: Toată echipa!

 

RTv: Și pe cine în mod deosebit?

 

PESC: Și-a făcut fiecare datoria!… Ce altceva puteau să facă?! N-au niciun merit! Nu-i mai lăudați atâta!… Oricine în locul lor… Oricine din echipa mea, vreau să spun…

 

COP: Din lotul lărgit!…

 

RTv: Acum, după această finală epuizantă, care a pus cruce semilunei…

 

PESC: N-a fost nicio finală… Nu mai prostiți lumea!…

 

COP: Nenea, spuneai că…

 

PESC: Experiment, dacă vrei să-i zici așa!…

 

RTv: Experiment?

 

COP: Filosofic!… Filosofic!…

 

RTv: Experiment!…

 

B: Eu ce vă spuneam?!… O înscenare!

 

Xa: Ce fel de experiment?

 

Xb: Cum să faci dintr-un valah un turc!

 

Xc: Și vice-versa!

 

Xd: Unul sau mai mulți?

 

Xa: Oare?!

 

Xb: E voie?

 

PESC: Da, puiule!… Doamne-doamne, a fost curios să afle ce-i mai puternică la om, putința sau credința?…

 

B: La om, la cine-i om, dar nu la… un… valah?!

 

FEM: Unul?!… Șase! Șase valahi!… Nu ți-au fost de-ajuns?! Voiai mai mult sânge?! Sânge! Ce de sânge… (pare că se simte ea însăși mânjită de sânge, dă să se șteargă, nu are pe ce...)

 

B: Experimentele se fac pe eșantioane mai reprezentative!… Cu un număr mai mare de…

 

COP: Adică a vrut Doamne-doamne să vadă în ce poți să te încrezi mai mult, în putere sau în credință?

 

PESC: Aferim, bre…

 

COP: Am zis bine?

 

PESC: Bine, bine zis: în ce poți să te încrezi mai mult?!…

 

COP: În știință? În putință? Sau în credință?

 

PESC: Nu cumva ai prea multă minte, mă, băiete?…

 

FEM: E un copil… Unde-i mami a ta?!…

 

PESC (cu satisfacție): Ehe, copiii de azi!… Câți ani ai, puiul tatii?

 

COP: Paișpe, domnule învățător!

 

RTv (către spectatori) Acesta este meciul, pariul, experimentul… (Bărbatul îi face semn să se refere și la el, RTv acceptă) …înscenarea, părerile rămân împărțite, pe care le-ați urmărit în direct și în exclusivitate la Vox Vocis… Următoarea noastră transmisie… (Vocea îi este acoperită de discuțiile din piață)

 

B: Eh, ce vă spuneam eu încă de când v-am cunoscut?!

 

FEM: Spuneai povești! Minciuni! Aiureli!… Cine să te mai creadă acum?!

 

B (surprins): Adică tu crezi acum tot ce…

 

FEM: Nuuu! O să te cred pe tine! Și n-o să cred ce am văzut! Doamne, ce am văzut!… Ochișorii mei! Ochișorii mei!…

 

B: Lume, lume! Femeia asta crede ce-a văzut!

 

FEM (maimuțărindu-l pe Bărbat): „Istoria se repetă!… N-o să se-ntâmple nimic!…”

 

Xe: Minte de femeie!…

 

FEM (cade în genunchi): Doamne, Doamne al milelor, ai știut, Doamne, dinainte că așa se va întâmpla?!… Și nu ți-a fost milă?…. (Pescarul încearcă să o ridice, dar femeia e grea, nu se lasă ridicată) Domnule, dar e cumplit ce s-a întâmplat!… Poate că nu vă dați seama?!… (se repede la ceilalți, așa, pe târîte) Oameni buni, e adevărat ce am văzut?!… Cum ai lăsat, Doamne ceresc, să… Sau poate că n-a știut nici El?! N-a știut că este cu putință…

 

COP: Cum era să nu știe?!… Le știe pe toate Doamne-doamne!…

 

FEMEIA (Pescarului): Poate că Doamne-doamne n-o fi crezut!…

 

PESC: La asta nu m-am gândit!… E o… „Doamne-doamne nu a crezut ”…

 

FEM: De ce, de ce a mai permis… (către Pescar) De ce, domnule? Atâta durere! Atâta sânge!… Vreau să știu și eu, Doamne!… De ce ai îngăduit atâta durere pe biată Măria sa… Biata femeie… De ce, Doamne?… Fă-mă să…

 

Xa: Cică a fost un experiment și nimic mai mult!

 

Xb: Experimentele nu dor!

 

FEM: Eu la ea mă gândesc…

 

Xb: Face fiecare ce vrea!…

 

FEM: Vreau, Doamne, să știu și eu ce a fost în mintea Ta!… În inima Ta! Vreau să știu…

 

PESC(o ajută să se ridice): Altfel nu crezi?

 

B: Fără să știe?!… Fără să înțeleagă?! Nici eu nu accept…

 

FEM: Ce nu accepți?!… Nu accepți nimic din ce nu ești tu în stare să faci!… M-am lămurit cu istoria ta!…

 

Xa: Se repetă!…

 

Xb: Păi cică nu se mai repetă!…

 

Xc: Se repetă, domnule! Toată lumea…

 

Xd: Gura lumii…

 

B: Se repetă, domnilor! Stați liniștiți!…

 

FEM: Sigur că da! Se repetă, cu Brâncoveni câți vrei pe toate drumurile, nu?!… Și la orice oră din zi și noapte!… Oriunde și oricând!… Numai Brâncoveni la tot pasul visezi!… Ce mare ispravă să… O repetăm de…

 

PESC: Ușurel, ușurel!…

 

FEM: Doamne?… Doamne, domnule… O să se mai repete?!… De câte ori o să se mai repete?!… Atâta jale, atâta sânge!… Eu n-am să mai…

 

PESC: Nu se repetă!… Nu se repetă nimic! Stai liniștită! Nimic din ce s-a întâmplat n-o să se mai întâmple câtu-i lumea!… E unic… E fără pereche…

 

FEM: Să v-audă bunul Dumnezeu!… Eu, a doua oară, nu mai rezist!… Copilașii aceia… Biata de mine… Să-mi văd eu copilașii… luceferii mei…

 

B (sceptic și superior, către Pescar) Vă deranjează că se repetă?… (Pescarul nu-i răspunde, ocupat cu năvodul) Și de ce, mă rog, să nu se repete?!

 

PESC: Ca să nu se plictisească…

 

B: Cine?

 

PESC (excedat): Cine?!

 

COP (ezitant): Doamne-doamne?

 

PESC: Așa a făcut Doamne-doamne lumea asta!… Nu există doi, există numai unu!

 

FEM: Vai, ce bine… Slavă Ție, Doamne!

 

PESC: Și nici a doua oară nu există!…

 

COP: Există numai unu?!…

 

PESC: Totul e numai o singură dată!…

 

B: De când?

 

PESC: Încă din vechime! Dintotdeauna!… (Copilului, examinându-l) De ce?… Ai? De ce?

 

COP: Pentru că…

 

PESC: Pentru ca să… ca să nu…

 

COP: …ca să… să nu se plictisească nici Doamne-Doamne, nici lumea!

 

B (cu dispreț): Lumea?!

 

COP: E mare păcat, cică, să te plictisești! Așa-i?

 

PESC: E cel mai mare păcat!…

 

COP: Ăsta-i cel mai mare păcat?!

 

PESC: Ăsta-i, da!

 

FEM (cu un aer fericit): Doamne, să te plictisești e cel mai mare păcat?!… Am înțeles bine?!… (i se confirmă din priviri încântate) Și n-o să se mai repete niciodată?… (idem) Ce veste minunată!

 

COP: Nu există mai mare… (caută cuvîntul cu ajutorul Pescarului) …ofensă? Ofensă adusă Domnului!… (Către Pescar, cerându-i confirmarea) Nu? (Bărbatului) Dumnezeu ne-a dat lumea asta mare să ne jucăm cum vrem cu ea, iar dumneata te plictisești…

 

FEM: …Nenicule?!… Nu-ți place lumea asta?! Fă tu alta!… (celorlalți) Dumnealui nu știe cum să-și omoare timpul!… Altceva nu ți-ai găsit să mori?!

 

PESC: E omorul cel mai cumplit…

 

FEM: Mare ești, Doamne! Ce lume minunată…

 

COP: Nemaivăzută, zicea Vodă! Mereu ne mai văzută!…

 

FEM: Cum să te plictisești?!…

 

COP: I-a plăcut lui Vodă lumea asta…

 

B (mirat): Cum să nu te plictisești când totul se…

 

FEM (ușor amenințatoare): …se? Se ce?… (Bărbatul bate în retragere și se pierde printre ceilalți) Să te mai prind eu că…

 

PESC: Da, domnilor, este cel mai mare păcat!… Plictiseala! Să te plictisești și să, pe altul, plictisești! De câte ori să mai… repet?! (își dă seama că s-a dezis și se face mic, își dă peste gură) Doamne, iartă-mă! (își face o cruce) Ptiu, drace! (Copilului, cu aer vinovat) Ai văzut ce-am fost în stare să zic…

 

B (abia zărit din mulțime): Mai ziceați de alții!…

 

FEM: Tu să faci ce zice popa, nu ce face popa!… Și să nu mă mai plictisești că te ia mama dracului!.. Ai auzit?! E mare păcat!

 

B: De ce-i păcat?!

 

PESC (precizându-i): Cel mai mare păcat!… (Copilului) De ce?

 

COP: Pentru că Tatăl nostru Carele ești în ceruri, Sfințească-se numele Tău, Facă-se voia Ta…. (caută sprijin la Pescar)

 

FEM: Nu dă voie la nimeni să se repete! Vreodată! Niciodată nimic!…

 

B (din mijlocul mulțimii de gură-cască): Am mai auzit asta!
COP: …Tatăl nostru admite… și face… și aprobă… și acceptă… și dă drumul în lume numai… și numai… dacă sunt unicate! Eu… Nenea… Vodă!… Dumneata chiar! Unicate!… Unicate unice! (Pescarul îi face semn de reușită, cu degetul mare în sus și declanșează reacția celorlalți)

 

TOȚI (din asistență reacționează cu entuziam copilăresc) Unicate! Unicate! Unicate! (se felicită între ei, se îmbrățișează fericiți, dar cu demnitate, ca la sfârșitul unei liturghii)

 

PESC(își strânge lucrurile, fredonând și ușor în pași de dans): Nu există doi… Există numai și numai Unu!… Numai Unu-unu… Unu-unu… Unicel, unicuț, unel, unișor, unuț, unic…

 

COP (Vine mai în fața publicului): Ați auzit?!… (cercetându-i) Cumva, în seara asta, v-ați… v-ați… Să nu vă prind că… că v-ați plic… ti…

 

PESC (fredonând): E păcat, bre, mamelucilor! E păcatul cel mai mare… Cel mai mare…

 

B (cârcotaș mai depare, își face mâinile pâlnie la gură sau îl imită pe Pescar, fredonândși el aceeași melodie): Din parcare!… Cel mai mare din parcare!… Și mai tare… Și mai…

 

COP: Domnul profesor dixit!… Spusa de la Aiud… Celula paișpe!…

 

PESC: Mergem? Ia-ți rămas bun!

 

COP (vine mai în față, se pregătește să recite, parcă. Apoi) Iar dacă cineva s-a plictisit în seara asta, sau altdată și la mulți ani,  păcatul… păcatul știți de-acuma al cui este!

 

PESC: Îl iau asupra mea…

 

COP: Dar numai de data asta numai!

 

PESC (spăsit): N-o să se mai repete! Promit!…

 

COP: Mulțumescu-Ți, Doamne! (Cei doi pleacă, urcând o pantă care până acum nu a fost observată. O iau cu ei și pe Femeie, care ține mai departe sub braț cutia. Asistența se înghesuie în alai tăcut să-i însoțească câțiva pași, să-i atingă ca pe niște moaște sfinte, câțiva cad în genunchi…)

 

 

 

 

 

 

 

 

CORTINA