Eminescu 2020…
singurii care si-au adus aminte…

Măcar astăzi, la 131 de ani de când Eminescu s-a metamorfozat în
Hyperion, să nu-l criticăm (Ioan-Aurel Pop)
Poetul naţional Mihai Eminescu a fost comemorat luni, 15.06.2020, la
mormântul său de la Cimitirul Bellu din Capitală, potrivit basilica.ro.
Slujba de pomenire a fost oficiată de un sobor de preoţi din cadrul Administraţiei Cimitirelor şi Crematoriilor Umane din Bucureşti, imediat după Sfânta
Liturghie oficiată în capela cimitirului.
La finalul slujbei, la mormântul poetului nepereche a cărui operă învinge
timpul, a fost depusă o coroană de flori din partea Bisericii Ortodoxe Române.
Părintele Ginel Aurelian Ivan, Consilier eparhial la Sectorul cimitire,
monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a mărturisit că a rămas surprins de „mulţimea mare de oameni întâlnită aici având în vedere şi vremea puţin prietenoasă”, potrivit Radio Trinitas.

Mihai Eminescu „a avut un har deosebit de creator pe care l-am
redescoperit cu această ocazie prin apariţia acestor oameni de suflet care nu au uitat acest creator de limbă românească. Cert este că a lăsat o amprentă destul de puternică în cultura poporului român”, a mai spus Părintele Ginel Aurelian Ivan.

La mormântul poetului național, de la a cărui trecere în veşnicie s-au
împlinit 131 de ani, s-au adunat zeci de bucureșteni care au recitat și cântat pe versurile eminesciene.

Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se stingea în Sanatoriul
de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, poetul Mihai Eminescu.
Moartea l-a găsit într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în ”celula” sa din spital. Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral. I-a şoptit medicului de gardă carei băga prin vizetă paharul cu lapte: ”Sunt năruit”. S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit.

Halatul ponosit avea să fie, de fapt, de-o valoare incomensurabilă. Întrunul din buzunare se afla un mic carneţel. Pe acesta erau scrise… poezii.
Ultima a fost scrisă chiar cu o oră înainte de moarte!

Stelele-n cer

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele
Tremură largile
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Veghind întinsele
Şi necuprinsele
Singurătăţi.

Orice noroc
Şi-întinde-aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până ce mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

****

Nota redacției – De ani de zile, la 15 ianuarie și la 15 iunie, la mormîntul Poetului se ține un parastas, după toate rânduielile ortodoxe și țărănești. Organizatorul acestor comemorări este preotul TEOFIL BRADEA și cinstita sa presbiteră, care pregătește coliva, colacii și plăcintele fără de pereche care au făcut-o celebră. De ani de zile, un public numeros, din care nu lipsesc nici academicienii, se adună și discută sau chiar cuvîntează la căpătâiul Poetului, ca la mormîntul unei rude apropiate.
De ani de zile, părintele Bradea face invitații la acest ritual, de fiecare dată pomenind printre organizatori și Biserica Ortodoxă Română, care ani de zile nu s-a implicat nici cum. Anul acesta un sobor de preoți din partea BOR au desantat în mijlocul praznicului și l-au luat în regie proprie, tulburând în fapt parastasul. Comunicatul Trinitas, din păcate, nu strică o vorbă pentru părintele TEOFIL BRADEA, un preot care predică cu fapta, mai haiducește, dar cu tot harul.

Mulțumim, părinte TEOFIL! Mulțumim, doamnă prioteasă.