CD
534 aprobate
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

CE MINMUNI A MAI FACUT PAPA BERGOGLIO?
Stephen Karganovic

Există doar o explicație coerentă pentru graba Papei Bergoglio de a „Consacra”.
Credincioșii ortodocși vor rămâne neconvinși de acest lucru și se poate presupune, de asemenea, că mulți adepți ai bisericii romano-catolice vor fi la fel de neimpresionați, dar totuși un anunț recent al Vaticanului despre „consacrarea” Rusiei și Ucrainei pe 25 martie nu ar trebui să fie luat cu ușurință.

Mai exact, poate și ar trebui să fie luată cu ușurință doar în sens religios, dar ar trebui tratată cu toată seriozitatea și respectul cuvenit acolo unde contează pentru Vatican, din punct de vedere politic.
Venind în strânsă coordonare cu inițierea campaniei brutale de anihilare a Rusiei din punct de vedere politic, moral și economic, mișcarea lui Bergoglio, deși îmbrăcată în haine religioase, este un josnic joc de putere și geopolitică seculară, pură și simplă.

Consacrarea este indisolubil legată de o presupusă apariție a Fecioarei Maria la păstorii din Fatima, Portugalia, în 1917, reprodusă în esență, după un model similar, multe decenii mai târziu, în Medjugorje, Bosnia. Acesta nu este locul în care să analizăm în detaliu evenimentul de la Fatima. Este suficient să spunem că a fost extrem de controversat inca de la început.
FORȚA SI SENSUL „VIZIUNII” DE LA FATIMA A FOST CĂ SOARTA ULTERIOARĂ A LUMII DEPINDEA ÎN MOD MISTIC DE „CONSACRAREA RUSIEI” ÎN INIMA FECIOAREI MARIA, PENTRU CĂ ALTFEL „ERORILE RUSIEI” S-AR RĂSPÂNDI ÎN ÎNTREAGA LUME.

În momentul în care cererea de Consacrare a Rusiei ar fi fost făcută de sus, revoluția bolșevică se afla în stadiile sale inițiale, iar referirea la „erori” pe care victoria sa le-ar putea propaga la nivel global a avut un sens, nu doar pentru romano-catolici, ci și pentru oameni din alte medii.

Intervalul de timp de 105 ani și contextul în care cererea de consacrare a fost făcută inițial (1917) cu scopul de a împiedica răspândirea „erorilor Rusiei” este extrem de importantă pentru evaluarea adevăratei naturi și a motivelor probabile din spatele inițiativei actuale a lui Bergoglio de a o realiza în cele din urmă și în această situație geopolitică particulară.

Revoluția bolșevică a reușit să pună Rusia sub control comunist și ateu, iar formarea simultană a Internaționalei Comuniste, tocmai cu scopul de a răspândi erorile care o priveau pe Preasfânta Fecioară, ar fi trebuit, evident, să creeze o amenințare clară și prezentă care ar fi trebuit să declanșeze imediat consacrarea solicitată, presupunând că Vaticanul credea serios în autenticitatea narațiunii de la Fatima.

În schimb, Vaticanul a fost angajat în cea mai mare parte a anilor 1920 în urmărirea unei acomodări chiar cu regimul sovietic împotriva căruia mediatrixul ceresc avertiza. Ea oferea acceptul său implicit în schimbul unei mâini libere pentru a anexa rămășița bătută a Bisericii Ortodoxe Ruse persecutate și pentru a propaga liber dogma romano-catolică maselor rusești.

Acomodarea a căzut în cele din urmă, iar Vaticanul a preluat o poziție militantă anticomunistă și antisovietică. Mai mulți papi au făcut ulterior ceea ce par a fi fost încercări cu jumătate de inimă și defecte din punct de vedere procedural de a îndeplini mandatul de Consacrare de la Fatima, dar în cele din urmă consensul majorității autorităților romano-catolice a fost că acestea au fost executate în mod necorespunzător în mod deliberat sau nu și, prin urmare, au fost invalide și fără efect in conformitate cu standardele canonice romano-catolice.

În timp ce, pe de o parte, conservatorii bisericești au trebuit să fie ținuți la distanță cu unele zgomote care indicau deschiderea de a îndeplini mandatul Fecioarei, considerațiile politice practice, întotdeauna în primul rând în calculele Vaticanului, au favorizat construirea influenței în cadrul blocului estic pentru a il submina mai ușor în colaborare cu puterile occidentale – pactul Reagan – Ioan Paul.

Aceste considerații dictau ca gesturi extrem de provocatoare, cum ar fi cele care ar fi fost cerute la Fatima, să fie abandonate temporar.
Și așa au fost, cu excepția unor jocuri de PR inofensive care au fost jucate cu referire la conținutul „celui de-al treilea secret” și speculații cu privire la posibila înlocuire a surorii Lucia, unul dintre copiii originali de la Fatima, cu o altă călugăriță portugheză mai supusă liniei actuale de partid a Vaticanului în perioada post-conciliară.

În exterior, ar fi trebuit să fie o surpriză faptul că până de curând problema Fatima aliniată lateral a devenit brusc atât de urgentă și centrală în mintea sfântului părinte. De ce graba de a grabi un ritual care de peste o sută de ani a rămas in stocul de rezerva al Vaticanului, fără nicio prejudecată vizibilă pentru Rusia,
Nu este nevoie de un om de știință în domeniul rachetelor pentru a răspunde la această întrebare.
Nu există niciun fel de urgență religioasă. Majoritatea covârșitoare a creștinilor din Rusia și Ucraina sunt ortodocși răsăriteni, iar Vaticanul, mumbo-jumbo-ul romano-catolic nici măcar nu este pe radarul lor. Nu îi privește și nu îi afectează nici în cel mai mic caz. O întrebare legitimă, desigur, este ce dă Papei și Vaticanului dreptul de a „Consacra” milioane de suflete cu care nici măcar nu sunt afiliate cu ele?
Nu ar fi politicos să le ceara măcar acordul?

Probabil că în acest moment este déjà prea târziu să organizăm un referendum de Consacrare în țările candidate norocoase, deoarece 25 martie s-a produs déjà, cu aroganța pură de a desemna subiecți pentru ritualuri religioase fără consimțământul lor.
Există doar o explicație coerentă pentru graba lui Bergoglio de a „consacra”.

Este criza ucraineană în prezent furioasă și hotărârea Vaticanului de a demonstra urbi et orbi alinierea sa politică la asaltul general al Occidentului asupra Rusiei. Este un semnal al hotărârii Vaticanului în cele din urmă, cu peste un secol mai târziu, momentul în cele din urmă a devenit copt, să se alăture deschis Occidentului colectiv, politic, în extirparea „erorilor Rusiei”, și, dacă este posibil, anihilarea Rusiei în sine.

O dublă ironie este evidentă în această șaradă care a fost comisa de o forță politică globală în mare parte cheltuită, dar încă formidabilă, mascată ca instituție religioasă.
În primul rând, în 1917, „erorile Rusiei” ar fi putut fi o problemă reală (în realitate acestea au fost doctrinele false ale noilor conducători ai Rusiei, mai degrabă decât credințele poporului ortodox rus), iar aceste doctrine au fost într-adevăr execrabile nu doar din punctul de vedere al învățăturii romano-catolice tradiționale, ci al tuturor oamenilor decenți de pretutindeni.

Dar acestea sunt erori pe care Rusia contemporană le respinge complet, adoptând în schimb multe dintre valorile despre care Fecioara de la Fatima ar fi vorbit. Biserica romano-catolică a pierdut oportunitatea din punct de vedere tehnic încă de aunci neexerctandu-si autoritatea morala, dar nu spirituala.
Numai acest fapt si dă pe fata minciuna pretențiilor teatrale ale lui Bergoglio.

Cealaltă ironie flagrantă este că Occidentul colectiv, cu Vaticanul ca nucleu spiritual, este cel care datorează lumii o contabilizare a nenumăratelor erori care au devenit crezul său dominant.
Dacă este necesar un ritual de Consacrare pentru a dispersa erorile care amenință stabilitatea ordinii morale, Bergoglio ar face mai bine să reformeze evenimentul pe care l-a performat la 25 martie 2022. El ar trebui să uite de Rusia și Ucraina și, ar trebuie, să facă din Occidentul colectiv, inclusiv Uniunea Europeană și NATO, obiectul Consacrarii lui Fatima.

Spectacolul dat de Vatican pe 25 martie nu este un exercițiu religios în sensul propriu al acestui cuvânt. A fost pus în scenă de omul care în timpul pontificatului său relativ scurt a scos chiar și vestigiile învățăturii tradiționale ale bisericii sale pe care le-a găsit în momentul învestirii sale.
Dacă acest om chiar crede în Dumnezeu nu este o întrebare nerezonabilă

El speră la o parte din acțiunea din ordinea mondială ignominoasă, care este proiectată de coaliția nelegiuită din care instituția sa decăzută a devenit parte integrantă.

Traducerea CD