Cum vedea maresalul iesirea din razboi?
Ne spune Pamfil Seicaru:
L-am vazut pe maresalul Antonescu la Olanesti in ziua de 7 august 44. Mi-a cerut sa plec urgent in Spania, la Madrid. Iata un adevar care se ocoleste in special in emigratie: Conferinta de la Stockholm, in vederea negocierilor unui armistitiu, care s-au dus cu d-na Kolontay. Initiativa negocierilor a venit de la Stalin. La Stockholm era, ca ministru al Romaniei, Nanu. Maresalul mi-a spus: „Am obtinut 3 puncte, mai sunt inca 2 puncte; le vom avea. Rusii nu vor sa-i apuce iarna. Carpatii anuleaza valoarea tancurilor. De aceea avem nevoie, dat fiind ca armistitiul se va incheia, de o baza de aparare in afara hotarelor tarii. Rusii vor semna armistitiul asa cum il cred eu favorabil, in conditiile actuale, tarii noastre. Dar nu-l vor respecta. Sigur vor fi incalcari si nu vom putea protesta in presa noastra. Asa cum am vorbit, avem nevoie in afara Romaniei de organe de presa prin care sa denuntam opiniei internationale orice incalcare a celor prevazute in acordul de armistitiu. Spania este tara in care noi putem desfasura denuntarile rusesti ale obligatiilor luate, Franco nu va relua cat va trai relatiile cu Rusia Sovietica. Deci nu vom fi impiedicati. Vei pleca imediat acolo, la Madrid vei cauta sa inchiriezi sau chiar sa cumperi o tipografie. Esti de meserie si gazetar si
tipograf. Vom face si depozit de hartie. Cauti colaboratori pt o publicatie in limba franceza si alta in limba engleza, amandoua saptamanale. Dupa ce ai aranjat totul, te intorci ca sa stabilim programul de actiune. Vei avea semnat
de Ica un ordin de a ti se pune la dispozitie suma necesara pt arvuna. Ma tii la curent cu ce ai facut prin ministrul Dumitrescu.” Deci plecarea mea era cu un scop precis, urmand sa ma intorc pt a primi ultimele instructiuni. Totul
trebuia sa fie tinut secret. Stia doar Mihai Antonescu. Din nefericire, acest diminutiv politic cauta sa-si asigure pt orice eventualitate prietenia regelui.
Legatura cu regele o facea prin Niculescu-Buzesti, seful cifrului. Imediat ce s-a aflat de misiunea mea, s-a comunicat legatiei germane ca eu nu plec la Madrid, ci la Lisabona pt a semna armistitiul. Uluiti, cei de la legatia germana nu stiau ce sa creada: cel care sustinea in articole razboiul contra Rusiei sovietice si denunta imperialismul
moscovit mergea sa semneze armistitiul. In consecinta, nu mi-a dat viza de tranzit, ci numai de intrare in Germania, la Viena urmand sa mi se dea viza de iesire. Am plecat totusi, desi imi dadeam seama ca ceva s-a produs, o indiscretie.

Afirmatia blocarii mele in Germania a confirmat-o ministrul roman la Berlin, generalul Ion Gheorghe, intr-o carte in care a relatat ca i s-a comunicat denuntul venit de la Externe, ca am misiunea de a semna armistitiul la Lisabona.”
Poate cineva sa-l contrazica pe maresal? Argumentele sale?
De ce in Spania, de ce rusii ar fi acceptat conditiile sale?
Ce s-ar fi intamplat in acele 6 luni cu care am scurtat razboiul in conditiile in care frontul nu mai inainta de cateva luni?
Simplu! Sovieticii ar fi stat pe aici in timp ce anglo-americanii ar fi intrat singuri in Berlin.
Care era interesul lui Stalin? Sa ocupe o cat mai mare parte din Europa. De ce? Pt a impune regimuri comuniste, asa cum a si facut.
Pt a nu pierde teren ar fi fost dispus sa faca o concesie, chiar daca temporara? Cu siguranta ca da!
Ce urmarea maresalul prin trimiterea lui Pamfil Seicaru la Madrid? Sprijin pt tara.
Ce urmarea regele? Sa scape de maresal.
Concluzia este evidenta…
„La 2 iunie 44… Semionov declara lui Nanu ca intr-adevar, armistitiul asa cum il concepea Ion Antonescu, adica incheierea unui acord de incetare bilaterala a focului si imobilizarea trupelor pe pozitiile atinse, devenea posibil. CONDITII IDENTICE fusesera comunicate Finlandei la 1 martie 44. Cu 3 luni mai tarziu ni le acorda si noua. Ele pareau a oferi o posibilitate de iesire din razboi fara ca armata romana sa intoarca armele impotriva aliatului ei german. De ce rusii ne faceau cu 3 luni intarziere concesiile deja facute Finlandei? Care era faptul nou care i-a
determinat sa o faca? Raspunsul la intrebare nu a intarziat. La 6 iunie trupele SUA si ale Angliei au debarcat in N Frantei. Moscova era fara indoiala la curent cu iminenta acestei operatii. Reusita ei era semnalul unei CURSE DE
VITEZA intre aliati pt CUCERIREA unui spatiu european cat mai mare.
In aceste circumstante, Ion Antonescu si-a adus aminte de primul mesaj care i-a fost transmis de la Washington prin Radulescu, directorul de cabinet al lui Mihai Antonescu. El intalnise la Stockholm, in vara lui 43, un emisar american care se dadea drept profesor universitar si raspundea la numele de Smith…Smith i-a cerut lui Radulescu sa transmita la Bucuresti urmatorul mesaj: Preocuparea principala a presedintelui Roosvelt este care va fi linia de jonctiune in Europa a trupelor americane si sovietice?” – Dan Botez „Ion Antonescu – Destinul unui maresal al Romaniei”