LUCIAN AVRAMESCU |      în paginile ziarului ULTIMA ORĂ Ultima ora

Oprescu, închis, dar mina de aur de la Mogoșoaia merge strună!

 

 

Scriam acum niște luni despre dezmățul manelist profitabil, producător de milioane și milioane săptămânal, de la Palatul Mogoșoaia. Bani mulți, bani negri, bani care încăpeau în buzunare fără fund. Monumentul istoric, trecut și prin faza de Casă de odihnă a Scriitorilor, a devenit, în adminstrația primăriei Bucureștilor, Palatul Manelelor care au demolat urechile bieților locatari din zonă. Am pe acolo niște buni prieteni care trăiesc, săptămânal și chiar zilnic, coșmarul nunților cu muzică asurzind șapte cartiere și cinci sate în preajmă. Dacă se enervează inginerii de sunet, dau muzica de se aude până-n Palatul Victoria. Cum e? – mi-am întrebat un amic din zonă. Primarul Capitalei e la mititica, bănuit că ar coordona profitabil această afacere, directorul de la Palatul Mogoșoaia, suspectat și el de ciordeli, e tot la camerele de odihnă cu uniforme lângă ivăr, gata! Gata, ce? Nu-ți mai zgâlțâie patul copiilor la trei noaptea Ghiță Salam și Zorzonel Vijelie sau cum naiba îi cheamă! Băiatule, zice amicul meu, e la fel. E mai rău! E fără oprire! Păi dacă cei suspectați că făceau dintr-un monument de arhitectură și istorie românească o prăvălie țigănească de produs bani sunt după gratii, zic eu, cine mai e afară să continue afacerea murdară? Or fi la bulău, dar afacerea nu e la bulău! Afacerea curge mai departe. Cine-i prost să închidă o mină de aur?! I-au închis pe Oprescu și pe Icsulescu de la primărie? Da, dar afacerea merge mai departe unsă!

Cine să fie, cine să fie cel sau cei care conduc și mulg din greu această vacă? Aflu că reclamația vecinilor monumentului la foruri și organe a fost într-un târziu răsplătită cu un răspuns aproape stereotip. Construcțiile de acolo sunt provizorii. Doar petrecerile sunt eterne. Nunțile cu decibeli să se audă până-n Bucovina și botezurile și tăierile de moț și sindrofiile făcute că ”așa vrea mușchii mei„, de dragul unei revederi și a unei miuțe cu dans, merg însă  înainte în spații care-s pe deasupra acoperite cu un cort, inducând ideea provizoratului. În fapt – că de-aia pe deasupra-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul – sub cort sunt stâlpi de oțel groși ca pe picior, o întreagă construcție care poate ține o mie de ani, cu pereți despărțitori din materiale moderne și alte acareturi. Palatul de sub cort, plantat lângă palatul istoric, pe malul lacului, face bani, bani care curg  gârlă. Păi citeam  că directorul e ăla care, că Oprescu ia șpaga, că încrengătura a fost descoperită! Cine ia șpaga doamnă DNA, că afacerea merge mai departe spre disperarea riveranilor care s-ar muta, dacă ar putea, mâine în Patagonia să scape de blestemul unui spectacol care n-are nimic comun cu spiritul istoric al locului? Pângărirea profitabilă continuă, iar anchetatorii caută, înțeleg, bani sub cotețul câinelui lui Oprescu. Poate că ăla-i nevinovat. Mai scormoniți că cine știe peste ce comori dați, iar până una alta – vă somează școlarii din zonă- opriți maneaua să apucăm să ne facem lecțiile că a început școala.

Lucian AVRAMESCU