CD
141 aprobate
dnitsoc@gmail.com
66.71.243.134
FINANTAREA REVOLUTIEI BOLSEVICE
– si Ghinionul Romanesc
de CD

Ghinionul Romanesc – partea a III-a

Până în octombrie 1941 au fost restituite României arhivele statului şi ale instituţiilor particulare în 1443 lăzi, pe baza unui protocol de remitere semnat la Comisariatul Afacerilor Străine din Moscova, de directorul politic pentru chestiunile româneşti, Stein şi de către ministrul Ciuntu.

Pe lângă restituirea arhivelor au fost returnate cu unele lipsuri documente şi manuscrise ale Academiei Române.
Printre operele de artă restituite amintim:
• opere de artă din Pinacoteca statului;
• operele de artă din colecţiile Muzeului Kalinderu din Bucureşti;
• obiectele de artă din Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti;
• obiectele de artă din colecţia Nicolae Bălănescu din Bucureşti;
• operele de artă din mănăstirile: Slatina, Agapia, Neamţu, Secu, Cozia, Dintr-un singur lemn,Tismana, Arnota,Horezu, Bistriţa, Surpatele, Episcopia Râmnicului, Biserica Cuvioasa Paraschiva etc.

Decontul general în cifre:
Stat monede aur, argint 315 682 040 lei aur
Bănci monede aur, argint 2 979 384 lei aur
Particulari bijuterii 4 43 310 843 lei aur
Bănci şi particulari, efecte străine 85 872 194 lei aur
Bănci şi particulari, obiecte valori 104 276 282 lei aur
Opere de artă, obiecte de valoare ale statului 2 506 166 652 lei aur
Opere de artă , obiecte de valoare ale particularilor 1 185 658 216 lei aur
În decontul său general, colonelul Manolescu ajunge la cifra finală de 10.867.751.410 lei aur, credit şi 271. 132 .084 lei aur debit faţă de Rusia. — Protocolul din 31 mai 1935, nu a fost găsit în arh. M.A.E., conform Viorica Moisuc ,– ”Tezaurul României la Moscova”, Ed.Globus, Bucureşti, 1993, p.146.

In 1956, URSS restituie României 10 piese din Tezaurul de la Pietroasa – două piese au dispărut si o mică parte din tezaur – 39 kg de aur, dintr-un total de 93 de tone, lista completă a bunurilor restituite era alcătuită din 39 320 de piese şi cuprindea printer altele: Tezaurul de la Pietroasa, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1350 de picturi, gravuri şi desene), vase liturgice din aur şi argint, cărţi şi miniaturi vechi, bijuterii, icoane, tapiţerii, obiecte de cult religios.

Convorbirile diplomatice româno-ruse finalizate prin semnarea Tratatului de cooperare din 2003 au hotărât să transfere discuţiile legate de Tezaurul României unei comisii mixte de istorici români şi ruşi care să investigheze această problemă delicată. Rezultatele însă întârzie să apară.
Unde este insă raportul istoricilor romani?
Pe ei cine-i intarzie?

Tezaure româneti necunoscute:

PALATUL LUI DIMITRIE CANTEMIR DE LA SANKT-PETERSBURG
Dan Toma Dulciu

„D. Cantemir – un erudit de faimă eruopeană, voievod moldovean, academician berlinez, print moscovit, un fel de Lorenzo de Medici al nostru, cum îl caracteriza G. Călinescu, a fost în ultima perioadă cunoscut mai mult prin prisma operelor sale aduse din Rusia, decât prin ceea ce a lăsat el în urma sa în această tară.
Vizitând în ultima parte a lunii Aprilie 2017 orasul Sankt Petersbourg, venind de la Moscova, am avut ocazia să constat un adevăr, capitala imperială întemeiată de tarul Petru cel Mare îsi merită pe deplin titlul de cel mai important centru cultural al întregii Rusii. desi a fost o perioadă a anului destul de ploiasă, frumusetile oraului par neatinse, nici de vreme, nici de vremuri.

Am zăbovit ore întregi în sălile Ermitajului, impresionat fiind îndeosebi de două statui romane, înfătiând daci captivi [Statuile au fost descoperite la mijlocul secolului XIX, cu prilejul excavării fundațiilor limitrofe Forului lui Traian. Pentru scurt timp au făcut parte din” Colecția Campana” de la Roma, fiind apoi achiziționate de Rusia, la ordinul Tarului Alexandru al II-lea.], am admirat constructiile impresionante din centrul istoric al acestei aezări si mi-am dat seama că tarul, ce a dat atâta strălucire si culoare întocmirilor sale a câstigat neîndoios pariul propus, să ridice un oras port, nou-nout care să rivalizeze în splendoare si rafinament edilitar cu metropolele Europei, chiar pe alocuri să le depăeaseasca. Pentru aceasta, el a angajat arhitecti renumiti, peisagisti, sculptori si pictori, a cheltuit sume colosale, cu dorinta de a înălta aici palate si catedrale, clădiri si parcuri cum nu s-au mai văzut vreodată pe aceste locuri.

Păsind în interiorul acestor catedrale uriase, vizitând clădiri pline de o istorie frământată, asezate maiestos de o parte si de alta a lagunei pline de miracole, o veritabilă Venetie a Nordului am hotărât să văd orasul nu plimbându-mă pe canalele sale, sau trecând pe sub podurile celebre ale Nevei, ci asezat comod într-un „double decker” o trăsură modernă, în care peisajul admirat din înaltul faeton supraetajat este povestit în 7 limbi ale pământului. La un moment dat, aud în cască spusele ghidului – acum trecem pe lângă una dintre cele mai frumoase clădiri ale orasului, Palatul printului Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei. A fost construit de acelasi arhitect care a ridicat și capodopere de neegalat ale acestei capitale culturale a Rusiei, printre ele si Palatul de Iarnă al tarului.

Nu puteam să cred că palatul unui print român este recomandat turistilor străini, într-o selectie severă, de maxim 20 de obiective turistice.
Mi-am dat seama că, în fata călătorilor străini ce vizitează Sankt-Petersbourgul, rostirea cuvântului Cantemir, acest Print al Spiritului, al cărui nume figurează la Paris, la loc de cinste pe zidurile Bibliotecii SainteGeneviene, între cel al lui Leibnitz si acela al lui Newton, conferă si mai mare valoare acestui punct de atractie al orasului de pe Neva, decât dacă imobilul ar fi promovat cu numele proprietarilor rusi, care au detinut cândva acest palat.

Oare, câti români cunosc faptul că domnitorul Moldovei, ales membru al prestigioasei Academii de la Berlin, ajuns apoi sfetnicul erudit, expert în politica orientală, cooptat în anturajul de elită al Tarului Petru cel Mare, este
întemeietorul unui palat pe malul Nevei, o bijuterie arhitecturală, recomandată milioanelor de turisti străini ce vizitează în zilele noastre Sankt-Petersbourgul.
Din păcate, printul moldovean a înzestrat cu palate si clădiri însemnate alte tări (Turcia, Rusia), neavând posibilitate să devină un Petru cel Mare al românilor.

Atunci, mi-au venit în minte ideile citite undeva, conform cărora patrimoniul cultural al unui popor nu este alcătuit exclusiv din ceea ce există între hotarele proprii, ci este format si din creatiile aflate în cele mai îndepărtate locuri din lume. un popor trăieste în acord cu propriul trecut, fiind cunoscut pretutindeni, si recunoscut drept factor de dezvoltare a civilizaiei si prin urmele culturii sale, răspândite peste tot în lume.

Ce este de făcut pentru a revaloriza urmele trecutului nostru istoric, unele abandonate de statul român, vezi cazul proprietăilor fundatiei Godju de la Budapesta, neglijate ori trecute într-un con de umbră nemeritat?”

Alt tezaur
In sfarsit in 2012, la Editura Paideia a apărut în condiții grafice de excepție imensul volum Demetrius Cantemir – Istoria creșterilor și descreșterilor Curții Othman(n)ice. Historia incrementorum atque decrementorum aulae Othomanicae. Versiune românească în ediție princeps – Dan Slușanschi. Prefața traducerii românești de acad. Virgil Cândea.

Incheiere
S-a dovedit incă odată ca Marea Finantă Internatională stie să profite cu riscuri minime din situatiile tulburi create de război si revolutii. Kabala financiară internatională a perpetuat acest joc criminal al războiului pentru a-si asigura profituri pană in zilele noastre, cand revolutiile colorate si “războiul impotriva teroristilor” cutremură si dezechilibrează intreaga planetă.

*
Nota redacției – Nu cunoaștem primele două texte din „Ghinionul românesc”. Le așteptăm.