„…ierarhii moldoveni (cei care sunt subordonati canonic Patriarhiei ruse nn!) să se desolidarizeze de acțiunile și declarațiile războinice ale Prefericirii Sale, mai ales că, urmînd logica patriarhală, un război în Transnistria (pamant stramosesc si aprtinand neamului nostru) poate deveni oricînd o faptă “blagoslovită”. Aceasta ar fi singura reacție capabilă să ne păstreze în limitele canoanelor bisericești. Altminteri, fiecare ceas în care rămînem sub flamura războiului ridicată deasupra întregii Biserici Ortodoxe Ruse de patriarhul Kiril ne duce tot mai departe de dragostea și înțelegerea poporului și ne îngreuiază răspunsul pe care-l avem a da în fața lui Dumnezeu!”
Sinodul de taină al Patriarhului Moscovei în lumina declarațiilor de război
De SAVATIE BAȘTOVOI /
Apologia războiului în care s-a lansat ieri Patriarhia Moscovei aruncă Biserica Ordodoxă Rusă în anii ‘30 ai Germaniei Hitleriste. Patriarhul Kiril și purtătorul său de cuvînt, preotulVsevolod Chaplin vorbesc de necesitatea salvării rușilor din afara graniților Rusiei în aceeași termeni în care vorbea Hitler în 1938 despre necesitatea salvării nemților. Atît doar că purtătorul de cuvînt al Patriarhiei și patriarhul vorbesc despre dreptul rușilor din afara graniților de a-și păstra ”autenticitatea”, iar Hitler vorbea de dreptul nemților de a-și păstra ”libertatea duhului”. Faptul că tancurile își ung țevile chiar în sîmbăta dinaintea Duminicii iertării care se face la intrarea în Postul Mare, este un indiciu grăitor despre cît de bisericească este intervenția patriarhului și a purtătorului său de cuvînt. Apologia războiului promovată de Patriarhia Moscovei se face în temeiurile așa-numitului Sobor Rusesc Popular Mondial (SRPM), o entitate stranie din punct de vedere bisericesc, dar pe care o prezidează Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kiril.
Iată cum este definită această entitate paracanonică pe site-ul Patriarhiei Moscovei: ”Soborul Rusesc Popular Mondial (SRPM) este cel mai însemnat for civic din Rusia. El există din 1993 și în decursul anilor este platforma civică și locul de întîlnire a oamenilor care, indiferent de vederile politice, sînt uniți de un singur țel – grija pentru prezentul și viitorul Rusiei, are un rol însemnat în formarea societății civile. La ședințele lui participă tradițional reprezentanții tuturor ramurilor puterii statale, liderii asociațiilor civice, liderii organizațiilor religioase tradiționale din Rusia, conducători de armată și ai altor structuri de forță a Federației Ruse, profesorii și studenții celor mai mari instituții de învățămînt din țară, savanți și oameni de cultură, delegați ai comunităților ruse din străinătatea apropiată și îndepărtată, mulți reprezentanți ai tineretului”.
Iată și cîteva țeluri și scopuri propuse de SRPM, potrivit propriului statut: ”Sborul urmărește linia unificării societății în numele renașterii Rusiei. Slujește întărirea statalității ruse, amplificarea rolului Bisericii Ortodoxe în viața societății. Contribuie la conlucrarea Bisericii Ortodoxe cu religiile tradiționale din Rusia în vederea însănătoșirii morale a societății și excluderea extremismului religios și a intoleranței. Contribuie la unificarea non-violentă a poporului rus”.
Unificare non-violentă a poporului rus trebuie înțeleasă ca asimilarea celorlalte popoare cucerite de Imperiul Rus, în special de cel sovietic, deoarece în continuare Soborul își propune să ”zidească o Rusie multinațională, să întărească relațiile prietenești dintre popoare și să depășească ura națională și separatismul, precum și terorismul internațional”.
Ura națională și separatismul sînt promovate, în ochii Soborului, de către celelalte popoare împotriva rușilor. De aceea următoarele prerogative ale Soborului sînt acelea de ”implementare a măsurilor de întărire a sănătății nației (zdorovia natsii), în colaborare cu organele cointeresate”. Asta nu fără ”susținerea și ajutorul practic în domeniul înființării unei școli naționale și apărarea limbii ruse”. Desigur școala națională și apărarea limbii ruse nu este necesară la Moscova sau Peterburg, ci în republicile populate de alte popoare, dar peste care Patriarhia Moscovei, în virtutea enerției, stăpînește canonic. Soborul își propune un șir de măsuri pentru susținerea rușilor din străinătate și promovarea rusismului peste tot în lume.
Nu îmi propun să traduc întregul statut al Soborului Rus. Intenția mea este aceea de a înțelege cum este posibil ca un patriarh care prezidează un sinod atît de numeros cum este cel al Bisericii Ortodoxe Ruse, numărînd peste 250 de ierarhi și întrunind zeci de state străine ca limbă și cultură, să ia parte la înființarea unei structuri care, prin folosirea termenului Sobor/Sinod, în propria titulatură induce în eroare comunitatea ortodoxă.
Care este legătura dintre cele două sinoade prezidate de patriarhul Moscovei și cîți din membrii Sinodului oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse fac parte și din sinodul paralel, cel al al panrusismului mondial? Participă mitropolitul Vladimir al Moldovei, în calitatea sa de membru permanent al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, la Soborul Rusesc Popular Mondial? Dacă da, este oare legitimă punerea unor ierarhi ce păstoresc peste mitropolii de altă naționalitate în slujba politică a nației ruse în cadrul unei structuri susținute și întrepătrunse de structurile de forță ale statului rus? Iar dacă nu, atunci de ce ședința Sinodului oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse este convocată la doar trei zile după ședința sinodului paralel și de ce ambele sinoade au pe agendă aceleași prerogative?
Politica standardelor duble dusă de patriarhul Moscovei, dublată de politica dublelor sinoade, va mări criza în care se află Patriarhia Moscovei. Acest sinod pararel, constituit pe criterii naționale și al cărui singur scop este unul geopolitic în slujba statului rus, dar pe care patriarhul Moscovei nu se sfiește să-l prezideze, contrar oricăror norme canonice și etice, este o instigare brutală la ură națională între popoarele ortodoxe aflate în subordinea canonică a Patriarhiei Moscovei și poporul rus.
Apologia războiului în care s-a lansat patriarhul Kiril și cabinetul său impune o reacție urgentă a sinodului Mitropoliei Moldovei prin care ierarhii moldoveni să se desolidarizeze de acțiunile și declarațiile războinice ale Prefericirii Sale, mai ales că, urmînd logica patriarhală, un război în Transnistria poate deveni oricînd o faptă “blagoslovită”. Aceasta ar fi singura reacție capabilă să ne păstreze în limitele canoanelor bisericești. Altminteri, fiecare ceas în care rămînem sub flamura războiului ridicată deasupra întregii Biserici Ortodoxe Ruse de patriarhul Kiril ne duce tot mai departe de dragostea și înțelegerea poporului și ne îngreuiază răspunsul pe care-l avem a da în fața lui Dumnezeu.
Citește și: Opriți-l pe Patriarh!
pr./padre Constantin CORNIS
Biserica Ortodoxa Romana/ Diocesi Ortosossa Rumena in Italia
Parohia „Sf Cuv Ioan de la Prislop” Strada delle Marche,36- PESARO (PU)
acasa: via Persiutti 9/D ; 61032 – Fano(PU) ITALIA
cell. 0039. 340 2659789; costacornis@libero.it
Uraa ,vin rusii !..http://romanian.ruvr.ru/2014_03_08/Romania-in-fata-unui-moment-crucial-care-apare-o-data-la-100-de-ani-7696/
Speranta noastra e intrarea Rusiei in forta pe scena politica europeana .Eu gandesc ca noi romanii am avea de castigat foarte mult de pe urma cooperarii cu Rusia . Traiasca Rusia ! Traiasca tsarul Putin , aparatorul ortodoxiei ! Uraaa !
Ganditi-va numai ce femei frumoase si sanatoase sint in Rusia si cit am avea de castigat .In Europa numai parasute drogate …….Cine are minte sa judece !
Rusoaicele cu care ești mata vecin, de peste gârla numită Pacific, nu sunt chiar așa frumoase! Ochi mici, oblici, picioare scurte…
Doamne, ce am mai râs la ce ai scris aici! Şi apoi vii şi cu un bonus. Poi fetele noastre? Cu ele cum rămâne? Crezi că citesc pe aici şi scriu doar bărbaţi? De-ai ca tine au cunoscut românii, cred eu, destui după 1947… Chestia asta ce o zici tu e ca aceea din tranşeele celui de-al doilea război mondial când povesteau nemţii ce au scăpat, (am văzut odată şi apoi am mai şi citit) în pauzele dintre bombardamente aveau program artistic. Ruşii le puneau cinema cu fete frumoase şi nemţi fericiţi în raiul sovietic aceştia chemându-i şi pe ei să vină la sânul „mamei Rusia”…că apoi dădeau de urs, ca să fiu finuţ…e altă poveste. Ce este sigur, toţi credulii nu cred că au apucat nici măcar să vadă un bulan de siberiancă.
Apropo, puterea pământeană şi Dumnezeu nu se împacă, ele sunt separate, dacă le amesteci … paşol na turbinca credibilitate!
Și totuși, cine finanțează Jobbik? În mai 2013, Gabor Vona s-a întâlnit la Moscova, nu numai cu Alexandr Dugin, un apropiat al lui Putin, dar și cu alți oficiali ruși printre care parlamentarii: Ivan Dimitrievici Grashow, președintele Comisiei de politică energetică a parlamentului rus, și vice-președintele acesteia, Vasili Tarasiuk, cu vice-președintele Comisiei pentru Afaceri Externe, Leonid Ivanovici Kalashnikov, cu doi reprezentanți pro-guvernamentali, Evgheni Fedorov și Anton Vasilievici Romanov, și cu Alexei Anatolievici Starikov, vice-președintele Asociației Industriei Gazului.
„Apreciez vizita mea la Moscova ca pe o largă deschidere fiindcă a devenit evident că politicienii ruși consideră Jobbik ca pe un partener. Mi-au spus că citiseră despre Jobbik în presă, dar știind cum este presa, nu s-au lăsat influențați de ea.”
Din această perspectivă, implicarea partidului Jobbik în mitingul de la Târgu Mureș – acțiune fără amploarea și efectele scontate de organizatori, dar excelentă ca pretext pentru intervenția lui László Tőkés în Parlamentul European – poartă amprenta brațului lung al Moscovei.
Comparând așa-zisul Ținut Secuiesc cu Crimeea, Tőkés a mizat pe un posibil efect psihologic asupra Uniunii Europene deja bulversată de situația incendiară din Ucraina.
Goana partidului Jobbik după voturile maghiarilor din Transilvania, la apropiatele alegeri din Ungaria, se conjugă perfect cu interesul Rusiei de a crea și întreține o zonă de conflict, deci de vulnerabilitate, într-o țară NATO și membră a Uniunii Europene. Este una dintre abilitățile istorice de care Rusia a dat dovadă în politica sa externă, exploatând și alimentând tensiuni etnice locale. O politică agresivă ce i-a asigurat un perpetuu control asupra fostelor republici sovietice, prin susținerea militară și economică a unor „republici autonome” pe teritoriul acestora: Abhazia și Osetia de Sud în Georgia, Crimeea în Ucraina, Transnistria în Republica Moldova sau Nagorno-Karabah în Azerbaidjan.
În același timp însă, prezența în Transilvania a unor grupări extremiste din exterior, care să congestioneze resentimentar relații interetnice, poate genera o zonă de instabilitate. Este o tentativă a Rusiei de a vulnerabiliza România, țară NATO, printr-un interpus pe care-l finanțează, Jobbik.
Am scris mai înainte un scenariu aici la domnul Coja pe site…bine că nu i-am dat drumul. Vă pot spicui din ceea ce am rumegat eu câte ceva în ce priveşte viitorul nostru. Dacă Putin câştigă, o să îl avem vecin. O să pierdem Transilvania iar Bulgaria va face sluj, în urma unor ample demonstraţii proslave, în faţa Rusiei. Ucraina va supravieţui iar UE se va retrage în arcul carpatic, reprezentată fiind de Ungaria, acesta fiind preţul unei noi înţelegeri peste capul nostru între cei mari. Aşa că eu încep să mă îndoiesc de planul domnului Dogaru chiar dacă anterior subscriam. E interesant ce date are el, de îndeamnă la linişte…chiar speră că o să aibă sorţi de izbândă la alegeri? Tocmai acest lucru mă pune pe gânduri şi mai mult, cunoscând cum au avut loc ultimele. Deja Ponta, fac pariu, face pregătirile pentru o frumoasă scenă „democratică”. Aşa că…nu şi iar nu unei aşteptări ce seamănă cu o speranţă deşartă.
Vă rog să mă contraziceţi, recunosc, am fost advocatul diavolului aici.
Care este „planul” dlui Dogaru?
Nu ştiu dar prea tace chitic şi dă şfară în ţară să fie cuminţi aieştia din Societatea Civilă…e destul de calculat încât ale lui cuvinte să fie aruncate aiurea pe claie.
Patriarhul rus si preotii din patriarhia rusa sunt preoti cu adevarat? Acolo in Rusia Putin controleaza cine are functii de conducere. Din cate stim noi, e posibil ca Patriarhul rus sa nu fie nici macar preot ci doar cineva din serviciile secrete rusesti caruia Putin i-a ordonat sa fie patriarh. Deasemenea dupa aproape 100 de ani de comunism, nici nu stim cat de ortodoxi mai sunt rusii.In afara, probabil ,de niste sate de acolo aflate departe de civilizatie care mai pastreaza traditiile, nu cred ca restul populatiei mai sunt foarte ortodoxi.
Principatul Românesc al Moldovei a reuşit până la sfârşitul secolului al XV-lea, sfârşitul domniei lui Stefan Cel Mare, să facă faţă imperiului, cedând în faţa forţei acestora, în anul 1511, pe vremea domniei lui Bogdan al III-lea, când otomanii au devenit suzeranii Moldovei.
Condiţiile impuse Moldovei erau acceptabile dacă avem în vedere faptul că; în schimbul tributului plătit, Imperiul Otoman garanta păstrarea identităţii culturale şi integritatea teritorială a Principatului Moldovei.
Dar Imperiul Otoman, ca oricare mare putere, a încălcat integritatea teritorială a Moldovei. Au rupt din trupul Moldovei dealungul anilor: Chilia şi Cetatea Albă în 1484, Bugeacul şi Tighina în 1538, Hotinul în 1713-1715. Iar în 1775 au dăruit Bucovina Austriei, fiind prima cedare teritorială mare.
Prima „binefacere” rusească este războiul Ruso-Turc, început în anul 1806 şi teminat în anul 1812, desfăşurat pe teritoriul Principatelor Române.
Ruşii au ajuns în zona Bucureştiului în doar căteva luni, minţind că: “ţarul nu are nicio intenţie de a face cuceriri pe seama turcilor; ocuparea militară a Moldovei şi Ţării Româneşti nu are alt scop decât acela de a readuce Poarta la restabilirea vechilor raporturi existente între ea şi Rusia, conform tratatelor.”
Într-o telegramă transmisă de ţarul Alexandru I, la 12 decembrie 1806, conducătorilor Principatelor Române, Moldova şi Ţara Românească, acesta asigura divanurile că le va păzi „de toate relele care ameninţă pământul lor” şi că le va apăra „sloboda lucrare a credinţei, desfăşurarea tuturor privilegiilor şi obiceiurilor lor.”
Adevărata intenţie a Rusiei de a proteja Principatele Române, reiese şi din următoarele: „M.S. Împăratul, considerând Moldova şi Valahia ca provincii ale imperiului său, şi care, prin urmare, vor fi administrate cu legile imperiului său, a hotărât să suprime în aceste teritorii executarea drepturilor ce sunt practicate numai în Turcia… orice individ născut în aceste provincii nu trebuie să fie considerat altfel decât un supus rus.”
Turcii au propus în 1810 pacea, cu condiţia ca Rusia să se retragă din Principatele Române, ruşii însă au refuzat, considerănd că: „Principatele Moldova, Valahia Mare şi Mică (Muntenia şi Oltenia) şi Basarabia se alipesc prin acest tratat de pace pe veci Imperiului rus cu oraşele, cetăţile şi satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe şi cu averea lor. Fluviul Dunărea va fi de acum înainte graniţa între cele două imperii.”
Turcii nu au fost de acord cu cererea Rusiei şi au amânat tratativele.
Pretenţiile Rusiei asupra Principatelor Române s-au diminuat odată cu apariţia împăratului francez Napoleon Bonaparte, care pregătea o campanie împotriva Rusiei. Rusia, în noile condiţii, a grăbit tratativele de pace cu Turcia, ţarul Alexandru I a acceptat pe 22 martie 1812, ca Principatul Moldova, să fie divizat, iar Prutul până la Dunăre, să devină graniţă a Imperiului Rus, despărţind astfel Principatul Moldovei în două părţi.
Politica Rusiei a fost şi rămâne acea de acaparare de teritorii. Politica bisericii ruse este de sprijinire a aministraţiei ruse în acţiunile de acapasrare de noi teritorii şi de deznaţionalizare a teritoriilor cucerite.
Se pare că autorităţile ucrainiene s-au molipsit de la autorităţile ruseşti, deoarece au practicat aceleaşi apucături imperiale, în teritoriile locuite de români, teritorii rupte din componenşa Statului Român în urma pactlui criminal Hitler-Stalin, respectiv Ribentrop-Molotov, dintre Germania şi Rusia Sovietică, din data de 23 august 1939.
Preotii rusi care au luat parte la capturarea unitatilor militare ucrainiene incalca Conventia de la Geneva si teoretic prezenta lor pe alte state ar putea fi interzisa pentru ca intra in categoria trupelor paramilitare. Pare o gluma la prima vedere dar rusii au facut de fapt o mare greseala.
E dreptul oricarei armate sa-si aiba preoti militari – si Romania a avut si are – dar de la asistenta religioasa asigurata de acesti preoti soldatilor ortodocsi pana la propaganda pro-rusa a sutanelor rusesti e cale lunga. Nu cred ca e vorba de Geneva aici, dar oricum nu-i koser ce fac preoteii rusi, care transforma religia in propaganda politica.
http://mihailandrei.wordpress.com/2014/03/11/avem-armata-moderna-si-invincibila/
Încă un fapt care demonstrează intenţiile acaparatoare ale imperialismului rusesc, şi primejdia permanentă pentru România!
„Acțiunile bisericii ruse sunt legitime.”
Actiunile bisericii ruse sunt de rusificare a popoarelor foste sovietice. Sunt legitime?
„referendumul absolut legal de independență a Crimeii”
Daca maine se face referendumul de independenta a tinutului secuiesc? E „absolut legal”?
Manevrele rusesti sunt legitime, numai cele occidentale sunt „diavolesti”?
Daca chiar doriti sa va rugati impreuna, spuneti-i „parintele Bastovoi”, asa cum ii spun cei care se roaga cu dansul. Puteti sa-i spuneti si „d-l Bastovoi”, asa cum o faceti, dar in acest caz nu mai mimati rugaciunea, lasati-i sa o practice cei care cred.
… Ce fericire pentru unii că ridicolul nu ucide !
Acțiunile bisericii ruse sunt legitime în contextul actual și am dat motivul unității naționale – specialiștii în răstălmăciri găsesc întotdeauna probleme acolo unde nu sunt… La întrebarea pusă n-ai răspuns evident…
Am oferit bazele juridice pentru a justifica legalitatea (cei orbiți de ură sunt incapabili să integreze aceste lucruri), baze inițiate și înfăptuite de occident… Da, datorită acestora, în prezent, chiar și Ținutul Secuiesc dacă dorește, are dreptul la un referendum pentru a obține independența. Vrei să-ți fac un desen, sau înțelegi acum ?
Ai ajuns acum să decretezi cine crede și cine nu ? Ai mare tupeu măi băiete ! Detestabilă aroganța celui ce se crede mai drept, mai meritoriu, decât ceilalți – poți să spui părinte cui dorești, eu nu te voi împiedica, lasă-mă, te rog, să discern și să înțeleg singur semnificația termenului (Maleahi 2-10).
Sincer, îmi pare rău pentru suferința care-ți roade sufletul în cotidian, nu eu sunt responsabil – dar ai putea s-o alini dacă te-ai preocupa mai mult de ce și cum gândești tu, și mai puțin de cum gândesc alții…
P.S. Tot așa cum este inutil a semăna pe un ogor sterp, este și a răspunde persoanelor cu sufletul sterp – scutește-mă deci te rog, de replicile tale grețoase…
Se pare ca si noi ne pregatim
http://www.presaonestilor.com/2014/03/ne-pregatim-si-noi-de-razboi-rezervistii-au-primit-ordine-de-chemare-la-mobilizare/
Dar…cu cine ? Ne baga la inaintare sa-i aparam pe ucraineni ? cu rezervisti de 63 de ani ?
Acum vre-o 8 luni, politologul Kremlinului, Aleksandr Dughin afirma că este posibilă unirea României cu Basarabia…în cadrul Uniunii Euro- Asiatice, la CEEA. În interviul de la Vocea Rusiei, el afirma ceva de genul „…Consider că integrarea României, în spațiul eurasiatic ar putea avea loc sub semnul identității ortodoxe și culturale…” Interesant, nu? Adăugăm ce zicea acum două săptămâni ex-preşeditele Georgiei, Mihail Saakașvili, referitor la ce se întâmplă exact acum în Crimea plus ce va urma (sper să se înşele)”…mai apoi, după mine, rușii vor face un „coridor” prin regiunile de sud ale Ucrainei – Nikolaev și Odesa, spre regiunea transnistreană a Republicii Moldova.”…Oare de ce s-a dus Pontică pe la ruşi şi de ce a scutit el recent ceva? Or fi avut loc negocieri interesante care ne aduc la lumină acum rezultatul? O să aibă dreptate Saakaşvili? Să vă mai zic ce aflarăm acum 4 zile la Europa Liberă? Că nenea Dmitri Rogozin, vicepremierul rus, responsabilul Kremlinului în dosarul transnistrean, a avertizat asupra încălcării drepturilor cetățenilor ruși din Transnistria, în contextul crizei din Ucraina, subliniind că Rusia își va proteja cetățenii împotriva abuzurilor…„Pe fondul crizei din Ucraina, orice tentativă de îngrădire a comunicării dintre regiunea transnistreană și restul lumii ar fi o amenințare directă la securitatea și libertățile constituționale ale celor 200.000 de cetățeni ruși cu domiciliul permanent în regiunea transnistreană. Rusia nu va uita niciodată că este garantul drepturilor constituționale ale cetățenilor săi”. Adăugăm la declaraţie ce vor să facă fraţii noştrii din Moldova, adică să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană şi situaţia este tot mai sumbră. Aşa că fără să vreau mă întreb, nu cumva o să avem o surpriză internă în curând? Oare pe 15 martie? Precedentul creat cu Crimea, dacă îi reuşeşte lui Putin, plus baza ideologică sau „şuba” nou pusă de Sfinţitul lor cel prea, o să transforme Rusia într-un magnet pentru tările vecine grăbite să obţină garanţii de la Putin, garanţii de securitate ca să nu devină următoarea Ucraina. Noi unde ne aflăm în acest joc?
Eu subscriu într-un asemenea context sumbru, la declaraţia de ieri a domnului Mircea Dogaru, care afirma:
„…In decembrie 1989, dupa o “pregatire de artilerie” de 10 ani, am fost prostiti sa iesim in strada gata sa murim pentru libertate si am primit, in schimb, “democratie”. Adica ne-au distrus toate capacitatile de productie si ne-au luat tot, pana la cenusa din vatra. Ca si polonezii, ungurii si alti estici, am ajuns o natiune de asistati social, body guarzi si “vedete”, adica practicante ale celei mai vechi meserii din lume.
Astazi este randul “ucrainienilor”, care ne-au “ajutat” in decembrie 1989, si la sol si in aer, in calitate de stiutori de limba romana, sa lupte pentru libertate si sa primeasca “democratie”.
Noi, ca “avansati”, ne aflam in fata etapei finale, pentru ca ne-a mai ramas ceva de pierdut – TARA! Orice iesire in strada, pe fondul hotiilor, minciunilor, jocurilor murdare, promisiunilor electorale nesustinute etc. ale clasei politice, nu ar face decat sa ne aduca, pentru a doua oara, in situatia de a ne sinucide.
In calitatea asumata de organizator al Societatii Civile (8 octombrie 2011), SCMD respinge orice indemn la dezlantuire oarba a nemultumirilor, fiind gata sa poarte un razboi inteligent pentru natiunea romana impotriva oricui si “pe limba” oricui. Noi chemam lumea la vot, adica la pedepsirea clasei politice prin vot, la 25 noiembrie 2014, respingand orice manifestare de isterie antinationala, clar provocata…”
Vă las să judecaţi, să treceţi prin forul vostru raţional şi să vă daţi cu părerea.
Cu respect,
SoimulArhanghel.
Este clară declaraţia istoricului patriot Mircea Dogaru;…”Astazi este randul “ucrainienilor”, care ne-au “ajutat” in decembrie 1989, si la sol si in aer, in calitate de stiutori de limba romana, sa lupte pentru libertate si sa primeasca “democratie”.
Noi, ca “avansati”, ne aflam in fata etapei finale, pentru ca ne-a mai ramas ceva de pierdut – TARA! Orice iesire in strada, pe fondul hotiilor, minciunilor, jocurilor murdare, promisiunilor electorale nesustinute etc. ale clasei politice, nu ar face decat sa ne aduca, pentru a doua oara, in situatia de a ne sinucide.”
Ca păstor al turmei tale cu putere dată de Dumnezeu să o duci mereu pe calea cea dreaptă sunt uimit de „calea” pe care a plecat biserica rusă şi baciul ei. Încerc să mă pun în locul lui şi descopăr cu umire că motivele pentru care face asta nu au legătură cu credinţa. Mesajul este naţionalist şi mă duce cu gândul la genialul de Einstein şi afirmaţia lui referitoare la secolul acesta…şi are şi iz de Internaţionla Pravoslavnică Rusă. Deci descoperim şablonul…Ce naiba, iar se pun bazele lui un fel de „homo sovieticus” ortodox, copil al sfintei mame Rusia, apărător al slavilor de pretutindeni? Deja avem un ţar cu veleităţi de basileus. Deci se pregăteşte şi o motivaţie ideologică ce să acopere interesul economic. Bazele sunt de mult puse, poteca e bine bătută…ce urmează? Sunt curios ce va pune contra UE. Democraţia? Este un cuvânt cam fad şi bine batjocorit în ultima decadă aşa că fac pariu şi UE iese în curând cu ceva gen apărarea democraţiei, salvgardarea civilizaţiei vestice, oricum ceva în opoziţie cu viitoarea ideologie rusească. Sper să nu facă aşa ceva…eu nu am chef de ciupercuţe atomice. Oricum ambele tabere nu fac altceva decât să continuie ce Hitler spunea la sfârşit că se va întâmpla, vestul contra est.
În curând are loc marele Sinod ortodox al tuturor bisericilor să sperăm că îi vor tempera pe ruşi. Altfel încep să îl cred pe Cristi…
Sustinerea cetatenilor din afara granitelor mi se pare normala, doar asta vrea si „basarabeanul” „latinist” pentru romanii din Serbia.
De ce nu se traduc efectiv in limba romana masurile pe care vrea sa le ia acest sinod si ni se da doar interpretarea lor, ca sa stim cat de impartial si corect a fost autorul articolului.
„Promovarea rusismului” pe plan mondial e o gluma buna. Unde ? In Europa ? In Africa ? In cele doua Americi ? Chiar vad o multime de interes peste tot.
Rusia e un stat multinational. Pe musulmani si pe chinezi nu i-a asimilat, dimpotriva.
E imoral să-i susțină pe rușii trimiși în alte țări – Basarabia, țările Baltice, în Caucaz, pentru a le rusifica! Acei ruși trebuie aduși acasă!
E adevarat ce spuneti, dar cum ar putea s-o faca practic ? Nu stiu despre cei din Latvia, dar in Basarabia sunt unii de sute de ani, nu doar din 1940. Granitele tarilor s-au tot schimbat in decursul timpului si oamenii s-au amestecat nefericit intre ei din dorinta politicienilor.
Pe de alta parte, daca ar disparea toti rusii din Basarabia, se stie ce ar face Nato acolo si ma indoiesc ca rusii ar permite asa ceva.
Deci e o situatie fara iesire.
… Este ciudat cum cuvântul război este mai des pronunțat de cei ce se « poziționează » de partea păcii, decât de cei acuzați de belicism . – Ai grijă ce-ți dorești căci Dumnezeu îți va da !!!
Acțiunile bisericii ruse sunt legitime – rusii sunt și se simt atacați, este normal ca apelurile să fie la unitate – prin instituția religioasă. ( Și noi suntem atacați, deși poate că încă nu simțim asta – apelurile la unitatea romanilor cine le face ? )
Fără a pierde evident din vedere că în astfel de momente apologia ființei naționale este cea mai eficace propagandă , deci situația este voit exacerbată – căci manipulare nu este…
Preotul Savatie poate să doarmă liniștit căci nu va fi niciun război…
Este doar o formă de a se afirma lumii, de a arata că nu pot fi așa ușor călcați în picioare…
Acum, după referendumul absolut legal de independență a Crimeii, lucrurile se vor liniști progresiv – exceptând cazul unui false-flag occidental.
Și tocmai pentru a împiedica astfel de manevre diavolicești(sic) îl invit pe d-l Baștovoi să ne rugam împreună.
Principiul existent în dreptul internațional, pus în practică începând cu conferința de la Paris din 1919 privind „ dreptul popoarelor a dispune de ele și dreptul la autodeterminare” a fost folosit ca bază juridică de către parlamentarii care au votat în favoare (78/81).
A mai fost invocată decizia Curții Internaționale de Justiție, din 22 Iulie 2010, care stipulează că „ Proclamarea unilaterală a independentei, a unei părți dintr-un stat, nu violează nicio normă a dreptului internațional” – decizie care a favorizat cândva Kosovo.
Rusii au folosit deci armele occidentului în această partidă de șah și au câștigat !
Excelent argument pentru opinia mea privind diseminarea credinţei de biserică sau religie.
Nu credinţa trebuie să fie controlată de structurile religioase, oricare ar fi acestea ci dimpotrivă, apărarea credinţei naţionale de către formele instituţionale ale statului respectiv.
Războiul înseamnă ucidere şi suferinţe, în numele unor interese străine de Dumnezeu.
În numele crucii(în umbra ei), prea multe cruci pe mormintele celor pieriţi în războaiele pentru dreptate.
A se vedea iar, şi iar, „Împărat şi proletar”