Domnule Breazdau, nu sunt in nici un fel un adept al lui Dughin. Nu cunosc limba rusa, din Dughin am citit doar interviurile care au aparut in limba engleza si “A patra teorie politica”, tot in engleza. In traducere romaneasca am citit articolul “Marele razboi al continentelor” pe care se bazeaza in mare parte viziunea lui Dughin a unei lupte planetare intre “atlantisti” si “continentalisti”. Nu stiu cat este adevar si cata poveste conspirationista din tot acest scenariu. Oricum ar fi, il gasesc foarte reductionist. Dughin discuta in termeni de geopolitica – este o abordare valabila dar insuficienta. Lupta se va da pana la urma tot pe teren economic iar pe Dughin economia nu-l intereseaza. Din tot eclectismul lui Dughin eu am retinut o singura idee valabila si importanta pentru noi: conceptul de MULTIPOLARITATE.
In aceasta lupta atat de complexa, nu poate exista si conduce doar imperiul american neoliberal. Americanii nu au vocatie imperiala si, in prezent, nici puterea economica sa gestioneze un asemenea imperiu. De fapt, ideea imperiala este bagata pe gat poporului american de catre unele dintre marile corporatii transnationale (cele mai toxice cum este Chevron), marile banci si o minoritate politica, neoconii din Partidul Republican si unii dintre democratii “internationalisti” (gen Clinton). Intelectualii americani, cei de buna credinta si care au habar de ce se intampla in lumea asta, au un PROFUND DISPRET fata de tarile din Estul Europei care sunt “animalele de companie” ale Imperiului american. Ar trebui sa ne dea de gandit faptul ca nationalistul american Pat Buchanan, o legenda vie a conservatorismului american, a ajuns sa scrie “Putin este unul de-al nostru”.
Nu sunt rusofil, nici rusofob, dar nici agnostic in relatiile cu Rusia. Ca tara ortodoxa avem misiunea hristica sa fim alaturi de fratii nostri ortodocsi. Iata de ce avem nevoie de o reconciliere istorica cu rusii din momentul in care ei ne vor demonstra ca s-au intors la ortodoxie si valorile traditionale. O Rusie nostalgic bolsevica, liberala, oligarhica, o Rusie a celor cu doua pasapoarte ne este si ne va fi ostila. Aceasta Rusie se va coaliza cu Imperiul anglo-american ca sa ne dea lovitura finala. Sa dea Dumnezeu sa nu se intample asa!
Exista insa si o Rusie profunda, conservatoare care isi aude vocea tot mai puternic. Aceasta Rusie trebuie si putem s-o sustinem, ea are nevoie de noi (mai ales pe plan intelectual) mai mult decat ne inchipuim. Nu uitati ca tot ce inseamna miscare conservatoare la rusi se inspira din autori romani. Din pacate, imbecilitatea romaneasca prezenta (imi iertati termenul, dar nu gasesc altul mai potrivit) va inabusi orice gandire vizionara. Nu ma folosesc de imaginea parintelui Iustin N-am ce sa vand sau sa manipulez sub aceasta imagine. Am spus doar ca i-am cerut binecuvantarea cand am inceput sa vorbesc despre distributism la conferintele mele din tara. Distributismul fiind adoptat si de traditionalistii catolici, se putea interpreta ca introduc o sminteala catolica printre ortodocsi. Nici o legatura cu Dan Puric. DP a sustinut A Treia Forta. Romania Profunda, asta-i alt proiect.
Nota Redacției: Părerea mea despre DAN PURIC – Are locul său în orice mișcare naționalistă, patriotică.
Hurduzeu ar trebui sa vorbeasca la emisiunea Noapte buna copii !
Ia cititi aici realitatea in quintesenta ei :
If the American people ever allow private banks to control the issue of their currency, first by inflation, then by deflation, the banks will deprive the people of all property until their children wake-up homeless on the continent their fathers conquered…. The issuing power should be taken from the banks and restored to the people, to whom it properly belongs. – Thomas Jefferson in the debate over the Re-charter of the Bank Bill (1809)
The bank has the benefit of interest on all moneys which it creates out of nothing.”
William Paterson, founder of the Bank of England in 1694, then a privately owned bank
Money plays the largest part in determining the course of history.”
Karl Marx writing in the Communist Manifesto (1848).
Let me issue and control a nation’s money and I care not who writes the laws.” Mayer Amschel Rothschild (1744-1812), founder of the House of Rothschild
“Banks lend by creating credit. They create the means of payment out of nothing. ” Ralph M Hawtry, former Secretary to the Treasury.
If the American people ever allow private banks to control the issue of their currency, first by inflation, then by deflation, the banks…will deprive the people of all property until their children wake-up homeless on the continent their fathers conquered…. The issuing power should be taken from the banks and restored to the people, to whom it properly belongs. – Thomas Jefferson in the debate over the Re-charter of the Bank Bill (1809)
“I believe that banking institutions are more dangerous to our liberties than standing armies.” – Thomas Jefferson
When a government is dependent upon bankers for money, they control the situation not the government , since the hand that gives is above the hand that takes.
Money has no motherland; financiers are without patriotism and without decency; their sole object is gain.” –
Napoleon Bonaparte, Emperor of France, 1815
problema rusiei este ca daca ar reveni sa ocupe europa,ar face aceleasi crime judeo-sovietice,ca in trecut!
da, RUSIA este nationalist ortodoxista acum,dar nu pentru multa vreme,deoarece regimul PUTIN este in incapacitate de plata.
La Timișoara a fost revoluție nu aranjamente? Nu știam. Multe mai învață omul.
sa ne ducem si in trecutul indepartat se vorbeste despre o bataalie finala dintre Behemoth si Leviatan,primul fiind o putere terestra iar leviatan o putere maritima comercial financiara.cine o sa biruiasca nu mai tin minte ce scria dar ere vorba si de o a treia dihanie ziz parca avea numele.unii traduc grifonul. ma duce gândul la dragonul ceresc adica la china sa o spunem pe a dreapta.
Stimate domnule Hurduzeu,
Sunt de acord cu o mare parte din ideile si afirmatiile dumneavoastra si costat cu placere ca interferam in multe din conceptiile pe care le avem despre lumea incojuratoare. Dar, sunt si lucruri despre care am pareri proprii.
Dumneavoastra spuneti ca lupta se va da pana la urma pe teren economic. Se poate sa aveti dreptate, dar afirmatia dumneavoastra nu are valabilitate absoluta. Exista niste determinari, care vor hotara pana la urma pe ce teren se va duce lupta. Vreau sa va spun doar ca in decembrie 1989, situatia aprovizionarii populatiei cu alimente era catastrofala in multe regiuni ale tarii. Dar revolutia (revolutia cea adevarata, a nu se confunda cu rivolutia) n-a pornit nici din Moldova, nici din Oltenia, ci din Timisoara, oras in care aprovizionarea era, comparativ cu restul tarii, excelenta. Timisorenii n-aveau probleme cu aprovizionarea, la ei nu existau cozi. Si totusi „lupta” de la Timisoara a inceput! Eu am vizitat acest oras in septembrie 1989, primisem de acasa de la mama o lista cu ce trebuia sa cumpar de acolo, fiindca la noi, la Sighisoara, era mai greu. Era o zi cu soare de septembrie, o zi placuta, cu cer senin, care mie mi-a mers la inima. Mergeam pe strazi zambind, voiam sa simt cu toti porii pulsul orasului. Ei, ce credeti ca am simtit? Am fost socat de atmosfera din oras, una apasatoare, sumbra, prevestitoare de furtuna. O sa spuneti ca e usor sa faci pe profetul si pe marele simtitor, dupa ce evenimentele s-au consumat. Dar, poate se vor gasi vizitatori de pe blog care sa-mi confirme impresiile. Deci nu economia, ci constiinta ridicata a timisorenilor (poate cea mai ridicata din tara, fiindca ei aveau contacte intense cu strainatatea, aveau acces la cel putin doua televiziuni straine, de unde primeau informatii suficiente ca sa stie pe ce lume traiesc). V-am dat acest exemplu nu ca sa ne ciondanim pe idei, ci doar ca sa restrang domeniul de valabilitatea al afirmatiei dvs., care mi se pare cam prea general.
Sunteti un adept al distributismului. Acum vreo saptamana, dand eu de cuvantul acesta de care inca nu auzisem, ca sa nu raman de caruta, m-am informat ce este si ce inseamna el. M-am trezit ca sunt un distributist convins, asa cum nu mai stiu care personaj al lui Moliere, a decoperit ca vorbea in … proza. Eu lucrez de multa vreme la un „plan de tara”, cu mult inainte ca sa ajunga un termen la moda, ca acum, cand multi vor sa transforme ideea „proiectului de tara” intr-un vehicol electoral. Proiectul meu de tara, a pornit de la „proiectul de tara legionar” care avea ca ideal cuvintele din testamentul lui Mota „Capitane, sa faci o tara ca soarele sfant de pe cer”. La ce ne trebuie proiecte noi de tara, mare parte elucubratii ale unor somnambuli electorali, cand avem un proiect de tara verificat, care a functionat uimitor de bine, in cele patru luni de guvernare legionara, dupa abdicarea regelui sperjur si dezmatat. Sunt foarte uimit si dezamagit totodata, ca aceasta perioada nu este studiata mai atent, mai ales din punct de vedere economic, de vreme ce multi cred ca batalia se va da pe acest teren. Imi permit, fiindca stiu ca nu multi sunt informati, sa dau cateva realizari ale guvernului legionar, care in patru luni de zile a facut, in conditii deosebit de grele, dovada extraordinarei sale energii si devotament pus in slujba natiunii. Ideile sunt luate din amintirile lui Horia Sima, alt nedreptatit al istoriei, dupa parerea mea.
„În trei luni şi jumătate de regim legionar s-au realizat mari îmbunătăţiri în administraţia publică, fapt cu atât mai vrednic de remarcat cu cât am guvernat în împrejurările catastrofale pe care le-am moştenit de la fostul regim. Cu graniţele prăbuşite, cu o treime din teritoriul naţional pierdut, cu sute de mii de refugiaţi, cu un an agricol sărac, guvernul nostru, într-un timp record, a reuşit nu numai să normalizeze situaţia economică a ţarii, dar să şi prezinte la sfârşitul anului un bilanţ excedentar, care întrecea toate aşteptările.
Pentru a verifica acest fapt, avem la dispoziţie chiar darea de seamă a Generalului Antonescu de la sfârşitul anului 1940, publicată sub numele de „Înfăptuirile guvernului de la 6 Septembrie la 31 Decembrie 1940”. Această declaraţie oficială nu mai lasă niciun dubiu asupra rolului fecund şi creator al legionarismului în viaţa de Stat. Vom extrage din acest document numai acele părti, vom selecţiona numai acele realizări sociale şi economice, numai acele „înfăptuiri” în care rolul mişcării a fost determinant în progresul realizat.
I. Refacerea agricolă a ţarii. Semănăturile de toamnă s-au realizat pe o suprafaţă de 2.389.555 hectare, faţă de numai 1.660.000 în anul 1939. Diferenţa este enormă, căci înseamnă un spor de 39 la sută. Pregătirea ogoarelor pentru însămânţările de primăvară însumează alte 1.300.000 hectare. Acest rezultat excepţional în agricultură se datorează prefecţilor legionari şi organizaţiilor noastre, care aveau ramificaţii până în ultimul cătun. Cuiburile de legionari i-au îndemnat şi încurajat pe ţărani să iasă la câmp cu plugurile şi să lucreze din toate puterile pentru a nu lăsa niciun petec de pământ necultivat. Fără acest uriaş efort de ultimă oră, ţara ar fi căzut pradă foametei în anul viitor.
II. Ridicarea nivelului de trai al muncitorimii. În darea de seamă a Generalului se recunoaşte că salariile muncitorilor s-au mărit sub regimul legionar, după regiuni, între 30 şi 70 la sută. Şi această „înfăptuire” este opera exclusivă a mişcării. Am arătat în capitolele anterioare cum am intervenit personal la marile întreprinderi pentru protecţia muncitorimii şi cum, paralel, Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii, a fixat o scară de salarizare minimă pentru toate categoriile de lucrători.
III. Ajutorarea populaţiei evacuate. Refugiaţii din Ardealul de Nord, din Bucovina de Nord şi din Basarabia au fost sprijiniţi de Stat în două feluri: prin ajutoare imediate, care li s-au acordat pentru a face faţă primelor nevoi, până vor putea sa-şi înjghebeze o nouă existenţă şi, în continuare, prin plasarea lor în funcţii şi munci corespunzătoare ocupaţiei lor anterioare, fie la Stat fie în întreprinderi particulare fie în agricultură. Pînă la 15 Noiembrie 1940, spune comunicatul, au fost repartizaţi în administraţia Statului cea mai mare parte a slujbaşilor din teritoriile pierdute: 32.231 de preoţi, învățători şi funcţionari; 427 avocaţi au putut să-şi reia activitatea în diferite barouri, primind prime de aşezare; medicii şi farmaciştii au fost repartizaţi în noi posturi; ţăranilor refugiaţi li s-au pus la dispoziţie pământuri arabile din disponibilităţile Statului; studenţii şi-au găsit locuri în cămine, iar elevii au fost reintegraţi în diverse licee din ţară.
Toate aceste operaţii de aşezare a sutelor de mii de refugiaţi au căzut în sarcina miniştrilor legionari; Corneliu Georgescu, Subsecretar de Stat pentru Colonizare şi Populaţia Evacuată; Vasile Iasinschi, Ministrul Muncii, Sănătății şi Ocrotirilor Sociale; Traian Brăileanu, Ministrul Educaţiei Naţionale şi al Cultelor; General Petrovicescu, Ministrul de Interne. Toţi s-au achitat în mod strălucit de misiunea lor, rezolvând repede şi eficace toate problemele refugiaţilor.
IV. Acţiunea „Ajutorului Legionar”. Comunicatul face cunoscut că, pentru a uşura viaţa refugiaţilor, „Ajutorul legionar” a înfiinţat cantine cu preţ redus pe lângă fiecare Prefectură. Dar în afară de mesele plătite, „Ajutorul Legionar” a distribuit 500.000 de mese gratuite populaţiei lipsită de mijloace. Graţie mişcării legionare nu mai existau oameni care să moară de foame în România.
V. Exproprierea proprietăţilor rurale ale evreilor. Generalul pune în contul „înfăptuirilor” guvernului şi exproprierea a 56.430 hectare, a morilor şi întreprinderilor forestiere aflate până atunci în stăpânirea evreilor. După cum am arătat mai sus, exproprierea bunurilor rurale evreieşti se datorează iniţiativei mişcării legionare. O parte a acestor bunuri a servit la reaşezarea populaţiei refugiate. Li s-au dat ţăranilor pământuri arabile, iar alţi refugiaţi au fost numiţi funcţionari la morile şi întreprinderile forestiere expropriate.
VI. Excedent bugetar de 5.774.000.000. Cum de s-a ajuns la aceste economii fabuloase într-un timp atât de scurt? Cum de s-a realizat acest miracol economic? Explicaţia ne-o dă tot comunicatul Generalului. Încasările Statului au crescut considerabil, exact imediat după instaurarea guvernului legionar. Iată cifrele comparative:
Septembrie 1940, s-au încasat 3.502.400.000 lei faţă de numai 2.768.800.000 lei în luna Septembrie a anului anterior, 1939.
Octombrie 1940, s-au încasat 3.874.260.000 lei faţă de numai 2.766.000.000 în Octombrie 1939. Şi aşa mai departe, plusul de încasări menţinându-se la aproximativ un miliard de lei în lunile următoare. Am explicat, într-un capitol anterior, de unde a venit acest supliment de încasări în arca Statului.
Excedentul de 5.700.000.000 se mai datorează şi severei administraţii a banului public sub regimul legionar. Economiile realizate sunt imaginea fidelă a unor miniştri conştienţi de răspunderea lor faţă de Stat.
Pentru toate aceste „înfăptuiri”, Generalul n-a avut niciun cuvânt de recunoştinţă şi mulţumire, nici când a publicat această dare de seamă şi cu atât mai puţin mai târziu, când s-a despărţit de noi în modul odios în care a făcut-o, atacându-ne pe la spate. Şi-a însuşit aceste realizări ca si cum ar fi fost opera lui exclusivă, ignorând munca şi sacrificiile mişcării. Orice om cu mintea sănătoasă trebuie să se întrebe cum se poate ca o ţară aflată „în convulsiunile anarhiei” sau pe „marginea prăpastiei”, după termenul predilect de mai târziu al generalului, să poată prezenta, într-un interval atât de scurt, un bilanţ economic atât de îmbucurător? Trebuie să presupunem că colaborarea mişcării la guvernare a reprezentat un coeficient de muncă intensivă, de sacrificiu zilnic şi de patriotism curat, pentru ca sa poată face acest salt impresionant în economie. Dacă acest ritm de guvernare ar fi continuat, s-ar fi creat din România o oază de prosperitate în Europa, cu toată calamitatea războiului.
În loc de a recunoaşte şi răsplăti munca noastră dezinteresată şi rodnică pentru neam, Generalul Antonescu, după ce a ajuns singurul stăpân al ţării, ne-a copleşit cu cele mai infame acuzaţii, care dovedesc josnicul său caracter. Noi am fost ca nişte soldaţi care am fost trimişi de Şeful Statului pentru a ocupa nişte poziţii economice înaintate, cu scopul de a feri patrimoniul naţional să nu cadă în mâna altor străini. Deşi înzestraţi cu mijloace precare, ne-am făcut datoria cum am putut, fiind convinşi că Generalul Antonescu împărtăşeşte aceleaşi îngrijorări pentru soarta economiei naţionale. Nu ne puteam imagina că mai târziu, renegându-şi propriile lui idei şi decizii, să ne dezavueze şi să ne acuze de săvârșirea unor fapte pe care el însuşi le ordonase. O asemenea mişelie era peste putinţa noastră să concepem. L-a întrecut chiar şi pe Regele Carol, care ne era cel puţin duşman declarat.
Generalul s-a ridicat pe mormintele noastre, ne-a invitat să participăm la laurii victoriei într-o guvernare comună, ne-a solicitat ca sub patronajul său să dăm bătălia de românizare a comerţului şi industriei, pentru ca apoi să facă stânga împrejur şi să apuce un alt drum, desolidarizându-se de noi şi de tot ce-am făcut împreună în domeniul românizării, sub propria lui conducere. Pentru a face pe placul evreilor şi pentru a capta bunăvoinţa Germanilor, ne-a azvârlit în rândurile celei mai josnice speţe de delicvenţi, acuzându-ne de furturi, violenţe şi însuşiri de bunuri străine, deşi ştia prea bine că n-au niciun fundament, cu circumstanţa agravantă că aceste presupuse „delicte” au fost acte care au emanat din tronul propriei lui autorităţi de Şef de Stat.
Această conduită dementă, această lipsă elementară de omenie faţă de nişte colaboratori loiali, nu putea duce decât la catastrofă. Au fost ofensate toate valorile morale şi politice ale naţiei noastre.”
Ce-a realizat guvernul legionar? Ati mai auzit asa ceva azi, in lume? Buget excedentar? Cand toata lumea, de la mic la mare (ma refer la tari) se indatoreaza intr-o frenezie, ei, legionarii, au avut grija ca bugetul tarii sa fie pozitiv! Va dati seama ce lucru mare e acesta? 5,7 miliarde de lei excedent, dupa cedarea nordului Ardealului, a Basrabiei si Bucovinei, a Cadrilaterului, dupa jaful camarilei lui Carol exercitat asupra tarii, vin legionarii si dau statului roman in cateva luni 5,7 miliarde de lei exxcedent, cand leul ajungea, la stransul recoltelor, la paritate cu dolarul american! Ati vazut si remarcat cuvintele „severa administrare a banului public” si „ministri constienti de raspunderea lor”? Va dati acum seama de ce legionarismul este acoperit de cele mai josnice minciuni, ca noi sa nu ajungem sa aflam adevarul? Deci, domnule Hurudzeu, daca eu am descoperit singur principiile de baza ale distributismului, orientandu-ma dupa programul de tara legionar, care fiind deja pus in aplicare cu succes, ne garanteaza viabilitatea lui, ca a oricarui lucru deja pus pe standul de incercare, mai am eu nevoie sa apelez la distributismul americanului x sau englezului y? Nu ca n-ar fi bine sa ne informam, Doamne fereste, dar preluand eu ideile altora, nu risc sa introduc si elemente care nu se potrivesc cu spiritul romanesc? Mai ales cand am distributismul legionar gata conceput si testat?
Dumneavoastra spuneti ca mergeti prin tara si vorbiti despre distributism. Faceti o munca necesara, dar eu, in locul dvs. as face altfel. As vorbi de doctrina legionara, pentru ca distributismul pe care-l propovaduiti nu poate lua fiinta, daca omul nostru nu-si ridica nivelul constiintei, asa cum o faceau legionarii, atat in cuib cat si individual. Si veti mai avea un mare avantaj: atunci n-o sa va mai suspecteze nimeni ca vreti sa introduceti o schisma catolica printre ortodocsi! Cel mult v-ar putea aresta!