.
Text primit de dl prof GEORGE VASILE
.
> Cititi si veti vedea cat adevar e in randurile de mai jos !!!!!
> > „Neologismele…
> > Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant.
> > Cizmarii sunt designeri.
> > Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.
> > Nici gând.
> > S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul
limbii române, şi cu gramatica ei.
> >
> > Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile
neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.
> > Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
> > Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
> > Nu mai realizăm, ci implementăm.
> > Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
> > Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
> > Nu mai consimţim, ci achiesăm.
> > Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
> > Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must !!!
> > Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
> > Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
> > Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feedback.
> > Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.
> > Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant.
> > Cizmarii sunt designeri.
> > Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici, dar vioaie.
> > Nici gând.
> > S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabularul
limbii române, şi cu gramatica ei.
> >
> > Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în bărcile
neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.
> > Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
> > Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
> > Nu mai realizăm, ci implementăm.
> > Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
> > Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
> > Nu mai consimţim, ci achiesăm.
> > Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
> > Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must !!!
> > Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
> > Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
> > Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feedback.
> > Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.
> > Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm in expectaţiunea unui
> > feed-back pozitiv.
> > feed-back pozitiv.
> > Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior „Hai să-mi bag …” sau cu concluzia absolut academica : „Un c … t !!!”
> > Motto :”Ca sa intelegi ca esti prost, trebuie totusi sa-ti mearga mintea!!!” (Georges Brassens)
Mă întreb uneori dacă putem răspunde acestor prea mulți „inovatori” fără discernământ ai limbii cu un recurs la timpuri mai vechi, la un lexic arhaic moștenit, dar uitat.
De exemplu cuminecare seminifica atât împărtășire, cât și comunicare. Aiept, a aiepta sau a reiepta, provenite din lat. rēiectus (eng. to reject) pot primi noi nuanțe pe lângă sensurile clasice. A feri avea o mulțime de sensuri în DER pe care nu le folosim deloc.
Eng.to submit, provenit din lat. Latin submittō, are un echivalent în româna arhaică: a sumite (a oferi).
Sunt doar câteva exemple. Putem valorifica o moștenire foarte veche pentru a da noi valențe exprimării și, paradoxal, înnoim și îmbogățim limba cu ceva vechi, dar în același timp punem în valoare identitatea noastră.
Adaugam ineptia extrem de frecventa, chiar si de la unii despre care nu-ti imaginai: ex. ‘ea nu „realizeaza” ca cutare lucru e imposibil de executat.’
In limba romana aceasta traducere nu a existat inaintea acestui val de englezisme barbare, care ne-au invadat.
In romana „a realiza” nu se folosea nicidecum cu nuanta lui de baza din engleza, (de „a intelege”) ci doar in acceptiunea de a desavarsi o anume activitate sau performanta. dar parvenitii o vor tine ranga cu fortarea limbii romane, ca sa demonstreze ce engleziti sunt ei!
Asta e occidentalizarea, vrem nu vrem.Se face „on the fly”, nu mai facem sedinta, facem meeting, nu mai avem intelegeri ci agreementuri si sunt tone de astfel de exemple.Desi astazi se intampla pe nesimtite si nici nu stiu cum va arata limba rom^na in 30-40 de ani (si inevitabil se va intampla, ne place sau nu sa recunoastem…), unii se mai „mira” cum au putut adopta dacii limba latina, in niste conditii net diferite (mult-mult mai favorabile acestui fenomen).
Marea problema nu e asta (ca limba se mai transforma, mai face imprumuturi, asta e), ci cu acei rom^ni care isi arunca voit limba la cos.Traiesc de 6 ani in Germania, am cautat sa cunosc rom^ni, am si cunoscut, cu unii m-am imprietenit, pe altii i-am evitat cu sila dupa primele contacte.Erau din aceia care erau si ei de un oarecare numar de ani in Germania si acum le era „t^rşa” sa mai vorbeasca rom^neste.Eu ii intrebam oarece in rom^na, ei raspundeau (cata nesimtire trebuie pentru asta?…) in germana (si nu pentru ca rom^na nu ar fi fost limba lor materna).Ba altii mai spuneau „dar la ce-mi trebuie sa mai vorbesc o limba moarta, cu care nu mai am ce face”.
Ce spuneti de cei care pleaca nu anii, ci cateva luni din tara si o dau cu mofturi si accente englezesti cand se intorc, cu „o yeee, si cum se spune, ăăăă…)?Cati din astia nu ati auzit?
In principiu, „achiesez” la punctul de vedere al domnului profesor, numai ca exista unele nuantari care mi se par necesare:
– „a implementa” nu are acelasi inteles cu „a realiza”, ultimul avand un caracter absolut, in timp ce „implementare” se refera la introducerea unui element nou intr-o structura deja existenta. Sper sa fi sintetizat cat mai corect…
– „A achiesa” este un verb des folosit in limbajul de specialitate juridic ori diplomatic, si se refera la aderarea la un punct de vedere. Parca, si aici, as vedea o anumita nuantare fata de „a consimti”, in sensul ca poti consimti asupra unei actiuni, in timp ce cu un punct de vedere as …fi de acord, pur si simplu. Cam…alambicata nuantarea, si riscanta in raport cu apropierea intre „a consimti” si „a fi de acord”, dar, parca, nu le-as folosi in situatii identice.
– „Expectatiune” ar veni de la englezescul „expectation” care inseamna „asteptare”, in sensul de eveniment probabil a se produce. Nu pare a avea mare legatura cu speranta (engl. hope; fr. esperance).
– feed-back este un englezism luat din Automatizari, care se refera la reactia inversa a unui sistem, adica la informatia care se intoarce la „creierul” sistemului dupa ce are loc o modificare a parametrilor acestuia. „Raspuns” are mult mai multe sensuri, care se refera mai degraba la actiuni mai putin tehnice.
– Cea cu „hair stylist” si „creatoarele de fashion” e buna rau si nu arata decat nivelul intelectual al breslei, incantata ca se internationalizeaza…
Iata si o reactie artistica la acest obicei prost: https://www.youtube.com/watch?v=pdXqcx6lJAA
ILEANA VULPESCU , despre „blestemul” romanilor
„Despre postul public de televiziune care ne recomandă să „trecem din modul
full în modul squeeze sau size” mi se pare o bătaie de joc ! Un procedeu tehnic optic, în care imaginile din filmele făcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca nişte picturi de El Greco. Pictor care, avea insa un defect de vedere. Asta nu-nseamnă că dacă unii, cu posibilităţi, au aparate performante cu tastă de nu-ştiu-care, trebuie să-l avem şi noi. HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, cu ecrane imense; dacă stai într-o casă mică, n-ai unde să le bagi. Ce să facă lumea care are aparate care nu-s, totuşi, de 100 de ani? Să le arunce pe geam, doar pentru că n-are bani de aparate performante, pe care ei ne obligă să le cumpărăm, deşi n-avem bani de ele? E incorect ! La noi în bloc n-are nimeni aşa ceva. Iarăşi, foarte enervant este că în timp ce rulează un film, apare o bandă care anunţă ce va urma. Probabil că cineva face o afacere pe banii noştri, din care-şi ia şi comision.
„Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă!” ! Acestea sînt încălcări flagrante ale drepturilor internaţionale ale audio-vizualului. Altă problemă: de ce nu mai prindem, din ţară, TVR Internaţional? E un post care emite de pe teritoriul meu şi am dreptul să mă uit la el.
Reprezintă alt tip de abuz la care sîntem supuşi de televiziunea publică!
Alt subiect. Despre cât de rău sîntem percepuţi noi românii, în afară. A cui e vina? „Vina este a noastră. Avem nişte trimişi diplomatici trimişi în afară care nu-şi fac datoria. Nu fac nici un fel de propagandă pentru poporul român, pentru
ca se şti că româna e o limbă de origine latină. Eu am întîlnit o profesoară de franceză, care absolvise la Sorbona şi care nu ştia că româna e o limbă romanică! M-am oferit să-i spun eu care sînt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase. S-a mirat: „Da, dar e atît de înrudită cu slava!” – „Ştiţi cît e de înrudită cu slava? Tot atît cît o să fie şi franceza cu chineza, cînd vă vor ocupa chinezii!”.
Alt caz: o fostă colegă, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, lucra la o bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaşte: printre altele, franceza, engleza, rusa. D-na care o examina a întrebat-o de ce a trecut şi rusa, doar limba ei maternă nu e slava? Ea a zis că nu, că româna e o limbă romanică. Motiv pentru care n-a mai fost avansată. Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o singură carte în română, care era trecută la sectorul de limbi slave. I-a explicat
directorului că româna e, o limbă romanică, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, a găsit cartea tot la sectia „Slave”. Deci, vina nu e numai a noastră, ci şi a încăpăţînării lor cretine, chiar dacă-s filologi.
O întâmplare văzută de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la
Bucureşti povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole gata făcute despre România, de obicei denigratoare la adresa poporului român. I le dădeau să le citească şi el le spunea: „Nu e adevărat ce spuneţi! Eu trăiesc aici şi ştiu că nu e aşa!”. Iar ei se duceau în Germania şi publicau articolele exact aşa cum le scriseseră.
Deducem că e o rea voinţă internaţională manifestă faţă de această ţară, cu sprijin şi din România. Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos, „Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior”. Or, la noi, complicitatea e mai mult decît binevoitoare faţă de tot ce se-ntîmplă din exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei şi nici alături de marile puteri, chiar dacă ne-am zbătut să intrăm în NATO, în Shengen. Probabil că nu sîntem decît o ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul Paul Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e limpede.
Cu ce să ne mai lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate, cu oameni care fac o carieră strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o aici, ar fi şanse f. puţine să se ştie despre ei. Avem foarte buni specialişti în toate domeniile, dar la televizor apar doar ştiri că românii au furat, au omorît, au escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntâmplă în toată lumea, făcute de oricine. Sînt scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii plecaţi din România, ca şi cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român. Cine le-a dat voie să treacă în ţările lor? Îmi spunea cineva avizat, că din satelit îţi vede şi culoarea şireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi să-i poată
expulza, spunînd: „Uite ce-au făcut ticăloşii de români!”. E o demagogie de mult pornită. Aşa cum demagogia internaţională se practică şi în alte domenii,
în funcţie de interes. Exită campanie anti-drog, dar nu există una similară anti-tutun, în nici o ţară. Pentru că de pe urma comerţului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e că pe pachetele de ţigări ţi se spune ca tutunul e dăunător sănătăţii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt absolut convinsă că şi comerţul ilicit
cu drogurile e dirijat de foarte sus. De ce nu se poate stopa comerţul cu drogurile? N-au nici un interes, pentru că aduce beneficii uriaşe. Doar China face excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te împuşcă şi familia mai plăteşte şi glonţul! Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini şi fără
leac. De cînd cu această notiune noua de „corectitudine politică”, s-au găsit unii în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi”, pentru că nu mai e „politic corect”.
Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale şi să intervii în textul lui?
Tîmpenia din America, cu „cioroii” lui Mark Twain, transportată în România, ar
deveni. „Romiada”, în loc de „Ţiganiada”? „Cînticele ţigăneşti” ale lui Miron Radu Paraschivescu sînt „Cîntice rome?” Ce-o zice şi săracu’ Garcia Lorca, cu ale sale „Cîntece ţigăneşti” ? Ce are insultător cuvîntul „ţigan”? E numele unei naţii. Care e deosebirea între rom şi ţigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan.”
Degradarea morală e direct proporţională cu cea lingvistică? Mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd „În liceu se aflau doisprezece fete”.
„Se învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că „doi” şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o avalanşă de incultură. Nimeni nu mai zice azi „loc”, zice „locaţie”, fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă. Am citit într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu cîta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat „perineul”
de la piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu! Dacă nu ştii, nu vorbeşti! Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară. Profesor, Iorgu Iordan, imi spunea :
„Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! „… Se merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate
prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv şi la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai nişte obligaţii.
În ceea ce spune cel pe care-l inviţi nu poţi să intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui „Gai de Mopezan”. El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras atenţia în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i pociţi numele? Răspuns: doamnă, dar e moda anglizantă!….”. E moda tîmpeniei şi a inculturii, aş spune. Situaţia limbii este deplorabilă! Chestia asta cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decît batjocorirea propriei limbi! În Franţa, posturile radio şi tv sînt sancţionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte străine,
în loc să folosească cuvinte franceze. In Franţa sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atît de performant şi de drastic, încît atunci cînd detecteaza ceva în neregulă, îi intrerupe pe loc”.
La noi care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
„La noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, cîştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul „brînză bunăcioasă”, „piersică gustăcioasă”, „marea ieşeală” etc. Nişte
analfabeţi care cred că inventează ceva. Cînd a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu cîtă lume.”. (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită „fără doar şi poate”, care e de fapt „fără dar şi poate”? Adică adversativ şi dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu „mai exact şi mai corect”. Le-am întîlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la „unşpe trecute fix”?”
– S-a gîndit, Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman?
„Nu ! Încă scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată îmi acord o pauză.
Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum vitae, ci un „sivi” (CV) şi pariez că majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă. Nimeni nu se mai duce să-şi ducă undeva o autobiografie, ca să fie angajat: aplică. Aplică pentru un job! Aplică era ceva ce se pune pe perete. Mă indispune profund cînd aud de „brandul de ţară”. Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este „brandul de ţară”. Măcar dacă era şi Eva pe-acolo.
Eu nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decît că, poate, la început a spus cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mîna pe o gramatică a limbii române şi să nu se sfiască să umble în dicţionare. Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi printre
persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cărţile care le-am cumpărat”, „m-am dus la servici”. Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au această formă. Nu zici „m-am dus la ofici”, nici „am fost la ospici”, nici „mi-am luat un servici de masă”.
Pe mine mă surprinde cîtă încredere au în ei aceşti oameni şi cîtă lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări „Gramatica greşelilor”, de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.
Văd un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul „lasă-i p-ăştia să vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie expirată. Poate aşa şi e. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce modele să mai aibă cei tineri? Cînd bordelul e o mînăstire faţă de politică. şi cînd la televizor şi prin gazete sînt aproape numai obscenităţi, cînd se cultivă doar incultura ?
“Pe fiecare piesa de metal ce compune turnul Eiffel scrie “Made in Resita – Romania”. Putini sunt cei care stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat dupa o tehnologie inventata in Romania de inginerul Gheorghe Panculescu, potrivit wikipedia.
Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zurich , inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri. In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal. In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in afara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul de livrare era de aproape cinci ani.
Panculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel
Impresionat de proiectul inginerului roman, Gustave Eiffel se deplaseaza special la Valenii de Munte pentru a-l intalni pe Panculescu, cel care avea sa devina inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut sa vada tehnologia folosita de acesta la montarea caii ferate.
In 1879, in casa unde se afla acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Panculescu si a fost impresionat de genialitatea inventiei romanesti.
Aici, Gustave Eiffel, care avea sa devina celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris, pentru Expozitia universala din 1889.
Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confectionate la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri avea sa se incheie, in acelasi an, 1922.”
“Structura a fost construită între anii 1887-1889 din oţel produs la Reşiţa, în România. Turnul Eiffel mai are în compoziţie oţel de la furnalul din Govăşdia, localitatea Ghelar din judeţul Hunedoara.
Ea urma să servească drept arc de intrare la Expoziţia Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarului Revoluţiei franceze. A fost inaugurat pe 31 martie 1889 şi deschis pe 6 mai. 300 de muncitori au unit 18.038 de piese de oţel, folosind două milioane jumătate de nituri. Luând în considerare standardele de siguranţă în acel moment, este remarcabil faptul că un singur muncitor a murit în construcţia turnului, în timpul instalării lifturilor. Lifturile originale
funcţionau cu ajutorul unui sistem hidraulic, lifturile actuale sunt electrice” conform wikipedia.org .
(foto wikipedia.org)
Dor de Romania
De la Nistru pân’ la Tissa
Tot românul plânsu-mi-s-a,
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân’ la mare
Vin muscalii de-a călare,
De la mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Şi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte.
Sus la munte, jos pe vale
Şi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân’ în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
Şi s-aşează pe la noi;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate cântecele pier,
Zboară păsările toate
De neagra străinătate;
Numai umbra spinului
La uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codrul – frate cu românul –
De secure se tot pleacă
Şi izvoarele îi seacă –
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!
Ştefane, Măria ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor
În sama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori,
Îţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară –
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorïle!
Scurt eseu despre „mentenanta” limbii romane…
Îmi plac cuvintele străine naturalizate.
Mai dezmorţesc limba.
În timp, unele rezistă, altele dispar.
A ieşit din uz cea mai mare parte a turcismelor şi grecismelor aclimatizate, de sus în jos, în Ţările Române.
Franţuzismele din limbajul administrativ al secolul al XIX-lea au rezistat fiindcă era nevoie de ele, ca şi cuvintele nemţeşti din limbajul tehnic.
Rusismele din anii ’50 ai veacului trecut au avut viaţă scurtă. Nici nu se potriveau cu româna şi aveau şi conotaţii nasoale…
După 1989, cine voia să pară pro-occidental începuse să anvizajeze şi să achieseze. Îl mai ţineţi minte pe Adrian Severin?
Au apărut apoi multinaţionalele, ai căror manageri nu ştiau româneşte, românul întors de la burse, care voia să-şi marcheze lingvistic întoarcerea din străinătate – şi reclamele în engleză. Adjuncţii autohtoni ai şefilor de multinaţionale au început să vorbească o română pigmentată cu feed-back-uri şi locaţii.
…
…Achiesez total la consideratiile pe care le implementati in speta pe care v-ati focusat…
Nu vreau sa-mi dau importanta, dar eu am spus toate astea de-o vreme. Ii si apostrofez de cate ori am ocazia. Toate ziarele sunt pline cu asemenea tampenii. Si-ar mai fi doua, care ma scot din sarite: „update” si „stiri fierbinti ” (ultima, traducerea expresiei „hot-news”)?? Pentru „update” exista „actualizare „iar pt. stiri fierbinti –> Stiri de ultima ora. Ce sa-i faci, asta este rezultatul produs de o presa invadata de jurnalisti facuti la strung ! (imi place deosebit de mult expresia asta…pt. ca e adevarat). Numai bine in rest,
Degenerare a gândirii prin metode lingvistice.
Iertaciune dar nu rezist sa nu va amintesc si despre masacrarea limbii germane inregistrata de un alt „furios”, Gerhard Menuhin, fiul marelui violonist format de George Enescu, Yehudi Menuhin .
Gerhard Menuhin a fost dat afara din Fondatia Yehudi Menuhin, mostenita de la tatal sau (adica jefuit de drepturile sale de urmas) el fiind un muzician si un om de cultura profund indignat fata de mutilarea limbii literare germane de catre quatrodoctii lui „politically correct” din Germania , care nu stiu decat limba de lemn, aici redata de el in spicuiri.
Gerhard Menuhin a inregistrat , dupa cum veti vedea, un vraf de perle pe care le recomanda taratoarelor si tuturor cetatenilor care vor sa nu fie acuzati de „asmutire la ura”, ci vor sa treaca prin mlastina sistemului de minciuni, fara sa deschida ochii prea tare, regurgitand aceste eufemisme obligatorii ca sa nu fie azvarliti in inchisori si ca sa supravietuiasca linistiti in joburile date de politrucii sistemului impus noua azi.
Nu le-am tradus, din pacate, unele fiind f greu de tradus.
Dar macar sa stiti ca ele exista si chinuie lumea si in alte tari supuse „sistemului” analfabetilor despotici, care au preluat mediile si politica.
Menuhin und wie er die
Welt sieht
info@gerard-menuhin.de
->>
STARTSEITE
Fragen
& Antworten
Kurzes Vademecum für deutsche
Bürger
Zum
Auswendiglernen. Mit diesem kleinen Wortschatz ausgerüstet kann jeder deutsche
Bürger fröhlich und furchtlos durch den Tag kriechen, ohne Gefahr, sich auf
einmal gesellschaftlich im Aus oder gar wegen „Volksverhetzung“ vor Gericht zu
finden – zumal er den Mund hält und die Augen nicht zu sehr öffnet.
A
Afghanistan (siehe
„Frieden“), Antifa (siehe „Fünfte Kolonne“, „Vollbeschäftigung“), Antisemitismus
(siehe „Ewigschuld“, „Vollbeschäftigung“), Arbeitslosigkeit (siehe
„Zuwanderung“), Aufschwung (siehe „Ausverkauf“), Auslandseinsätze (siehe
„Chaos“), Ausverkauf (siehe „Aufschwung“), Auswanderer (siehe „Aufschwung“),
B
Berater (siehe „Israel“), Bevölkerungsschwund (siehe
„Integration“), Bildung (siehe „Volksverdummer“, „Umerziehung“), Biogas (siehe
„Statistik“), Bundesregierung (siehe „Y-Achse“,
„Zirkus“)
C
Chamäleon (siehe „Merkel“), Chaos (siehe
„Auslandseinsätze“)
D
Demokratisches Bewusstsein (siehe
„Fehlanzeige“), Denkverbot (siehe „Meinungsfreiheit“), Deutsche Geschichte
(siehe „Ewigschuld“), Dokumentationszentrum (siehe „Bildung“), Doping (siehe
„Sport“, „Afghanistan“),
E
Emigration (siehe „Aufschwung“),
Erpressung (siehe „Y-Achse“), Ersatz (siehe „Jubel“), Ewigschuld (siehe
„Gehirnwäsche“), EU (siehe „Verfassung“, „Zirkus“), Euro (siehe „Mogelpackung“),
Existenzgründer (siehe „Israel“), Extremismus (siehe
„Widerstand“)
F
Fachkräfte (siehe „Immigration“), Fehlanzeige
(siehe „Volksherrschaft“), Frieden (siehe „Terrorismus“, „Auslandseinsätze“),
Fünfte Kolonne (siehe „Israel“), Fussball (siehe
„Sport“)
G
Geburtenrate (siehe „Wohlstand“), Gehirnwäsche
(siehe „Gutmenschen“), Gesichtzeiger (siehe „Gesinnungswächter“, „Wegschauen“),
Gesinnungsstrafrecht (siehe „Gutmenschen“), Gesinnungswächter (siehe
„Maulkorb-Republik“), Glauben (siehe „Verlust“), Globalisierung (siehe ‚EU“,
„Aufschwung“ usw), Gutmenschen (siehe „Zirkus“), Große Koalition (siehe
„Zirkus“), Grundgesetz (siehe „Verfassung“), Grüne (siehe „Roth,
Claudia“)
H
Hartz IV (siehe „Wohlstand“), Hetzen (siehe
„Springer-Presse“), Heuschrecken (siehe „Aufschwung“), Hingucken (siehe
„Wegschauen“), Holocaust (siehe „Religion“)
I
Ignoranz (siehe
„Jubel“), Immigration (siehe ‚Arbeitslosigkeit“), Integration (siehe „Chaos“),
Israel (siehe „Existenzgründer“)
J
Jubel (siehe alles), Juden
(siehe „Verfolgung“), Justiz (siehe „Meinungsfreiheit“)
K
Krieg
(siehe ‚Frieden“), Konsum (siehe „Wohlstand“), Kontingentflüchtling (siehe
„Fachkräfte“)
L
Linke (siehe „Opportunist“), Lohndumping (siehe
„Zuwanderung“)
M
Mahnmale (siehe
„Religion“), Massenarbeitslosigkeit (siehe „Aufschwung“), Maulkorb-Republik
(siehe „Springer-Presse“), Merkel (siehe „Verkäufer“), Meinungsfreiheit (siehe
„Gesinnungsstrafrecht“), Multikulti (siehe „Integration“), Mogelpackung (siehe
„Chamäleon“), Monopol (siehe „Medienimperium“), Medienimperium (siehe
„Volksverdummer“)
N
NATO (siehe „Berater“), Neocon (siehe
„westliche Wertegemeinschaft“), Neoliberale (siehe „Heuschrecken“), Neonazi
(siehe „Patrioten“)
O
Opportunist (siehe „Merkel“), Opposition
(siehe „Phantasie“)
P
Patrioten (siehe „Fussball“), Phantasie
(siehe „Statistik“), Politiker (siehe
„Umsonstfresser“)
Q
Quakende Politiker (siehe „Große
Koalition“)
R
Rassismus (siehe „Multikulti“, „Toleranz“),
Rechtsextreme (siehe „Widerstand“), Reisende Schausteller (siehe „Verkäufer“),
Religion (siehe „Ersatz“), Revisionismus (siehe „deutsche Geschichte“), Roth,
Claudia (siehe „Mogelpackung“)
S
Schadstoffe (siehe
„Politiker“), Scharlatan (siehe „Volksvertreter“), Sport (siehe „Doping“),
Springer-Presse (siehe „Phantasie“), Statistik (siehe „Phantasie“),
Stolpersteine (siehe „Bildung“)
T
Täuschung (siehe
„Vergangenheitsbewältigung“), Terrorismus (siehe „Frieden“), Teuerung (siehe
„Euro“), Toleranz (siehe „Unduldsamkeit“)
U
Umerziehung (siehe
„Bildung“), Umsonstfresser (siehe „Antifa“), Umweltverschmutzung (siehe
„Aufschwung“), Unduldsamkeit (siehe „Zionismus“)
V
Verfassung
(siehe „EU“, „Ausverkauf“), Verfassungsschutz (siehe „Antifa“), Verfolgung
(siehe „Monopol“), Vergangenheitsbewältigung (siehe „Bildung“), Verkäufer (siehe
„Bundesregierung“), Verlust (siehe „Wahrheit“), Volksherrschaft (siehe
„Demokratisches Bewusstsein“), Volksvertreter/Volksverdummer (siehe
„Täuschung“), Vollbeschäftigung (siehe „Statistik“, „Antifa“,
„Zentralrat“)
W
Wahrheit (siehe „Werte“), Wegschauen (siehe
„Wohlstand“), Werte (siehe „Konsum“, „Glauben“), Westliche Wertegemeinschaft
(siehe „Y-Achse“), Widerstand (siehe „Glauben“), Wohlstand (siehe
„Bevölkerungsschwund“, „Geburtenrate“, „Hartz IV“)
X
Xanthippe
(siehe „Grüne”)
Y
Y-Achse, illustriert graphisch die Verbindung
USA/Israel zu Deutschland (siehe „Berater“)
Z
Zentralrat (siehe
„Bundesregierung“), Zionismus (siehe „Toleranz“, „Zivilcourage“), Zirkus (siehe
„Reisende Schausteller“), Zivilcourage (siehe „Springer-Presse“,
„Antisemitismus“), Zuwanderung (siehe „Kontingentflüchling“,
„Auswanderer“)
Gerard
Menuhin
ce sa mai zicem de grotesqueria hiperutilizarii lui „ca si” ca sa se evite cacofoniile.
(Asta in loc de a folosi , de exemplu „precum” in locul lui „ca si”, etc.)
Vanati va rog frumos speakerii, moderatorii tv, politrucii si toti quatrodoctii care actualmente au uitat ca limba romana are si alte conjunctii sau locutiuni conjunctionale cu care se poate evita o astfel de formulare potrivita ca nuca in perete sau mai bine zis ca nuca-n gura lor bolanda.
Pentru cine vorbeste romaneste, nu zahaneste.
Cît ma bucur de acest articol si de comentarii! Credeam ca eu sunt prea demodata, pentruca la un moment dat mi se întîmpla sa nu înteleg bine ce se spune la televizor sau în presa, eu vorbind vreo patru limbi latine, dar foarte putina engleza. Si în definitiv, limba româna e foarte bogata si frumoasa, nu are nici un rost sa o complicam cu expresii adunate de peste tot.
Cu ani in urma, dimineata,cand mergeam la servici(u), ascultam la radio comentariul unui domn ( suta-n suta profesor de limba romana ), care se referea, intr-un limbaj elegant, dar accesibil tuturor ( casual ? ) la diferite greseli de limba. Pana odata. In dimineata ceea, domnul profesor ne-a sugerat cateva modalitati de a evita penibilul, ingrozitorul ” ca si „. Am ramas profund dezamagit ca domnia sa nu ne-a sfatuit, asa cum ma asteptam, sa vorbim corect romaneste, adica sa gandim mai intai si apoi sa redam in cuvinte cele gandite, deoarece atunci nu si-ar mai gasi locul nici un ” ca si „. Pentru ca, un contabil nu lucreaza ” ca si ” un contabil, ci este, pur si simplu, contabil. La fel, un muncitor, actor, director. Cum vine asta ” lucrez ca muncitor” ? Esti inginer, dar nu lucrezi cu instrumentele, ci cu tarnacopul, la fel ca un muncitor ? Partea proasta e ca acum nimeni nu mai spune ” lucrez ca muncitor „, ci ” lucrez ca si muncitor „, cu toate ca nu mai are de evitat nici o cacofonie. Partea si mai proasta e ca l-am auzit, acum doua-trei zile pe Presedintele Romaniei spunand ” ca si presedinte”. ( Mai stii- doamne fereste !- c-o fi si adevarat !)