ÎnCoronarea lui LuCovid al XIX-lea
Col. (r) Marin Neacsu 15 Martie 2020
Marin Neacşu
Orban, purtătorul de virus

Presa titrează ca guvernul P.N.L. a intrat în autoizolare. Asa e! Și la propriu și la figurat. Coincidenţă sau nu, odată cu retragerea nominalizării lui Cîțu, cea mai mare prostie politică românească a ultimilor 50 de ani, P.N.L. s-a autoizolat de alegători. Dacă va mai prinde 15 % la alegeri, e mare lucru. Nici P.S.D.-ul lui Ciolanu, care i-a făcut jocul încă de când a inițiat moțiunea de cenzură deși nu avea de gând să guverneze așa cum nu putea să guverneze nici P.N..L-ul după ce a căzut guvernul Dăncilă, nu va mai lua cine știe ce voturi, iar blatul dintre cele două „mari partide” jocul mizer, batjocora la adresa românilor, adormiți dar totuși nevinovați, va duce la un dezastru la alegerile locale pentru ambele partide amatoare de blat. Norocul lor este că au totuși la îndemână toate portițele legale și ilegale pentru a aranja votul, softuri, oameni, putere, și își vor reîmpărți voturile. Dacă liderii P.N.L. și P.S.D. vor bate palma și își vor respecta promisiunile, tot ei vor fi cei care vor forma majoritatea indiferent cu cine, se vor roti, își vor păstra oamenii pe funcțiile cheie, sinecurile și contractele aducătoare de bani negri. Celelalte partide vor mima și ele indignarea dar nu vor face și nu vor putea face nimic.

Credeam, după demisia lui Cîțu că P.N.L. și-a epuizat resursele dar nesimțirea s-a dovedit a fi fără margini. Atitudinea domnului senator de Constanța, mare „amiral” mare, care întors de la Bruxelles, deși s-a simțit rău, în plină criză endemică, a preferat să trateze virusul cu indiferență și să își contamineze – ca și comisarul șef de la Primăria București -, colegii și colegele, este doar o nouă formă de exprimare a atitudinii deja clasice a celor care s-au văzut călare pe cai mari și cred că nu pot fi atinși de nimeni și de nimic, pentru că ei au imunitate. Probabil domnul Vergil Chițac, într-o discuție tête-à-tête cu COVID-19, i-a spus: „ciocu mic, eu sunt la putere acuma!” Oare virusul se ia de la amiral la mandolină?

Învârtitul

Deci guvernul Orban s-a autoizolat în primul rând politic, la îndemnul, cu ajutorul sau mai bine zis din vrerea păstorului de pe dealul Cotrocenilor, singurul om cu adevărat apolitic, pentru că pe el nu îl interesează politica din care nu înțelege nimic, nici partidele pe care le folosește și le manevrează cu ajutorul magistraților după cum vrea el, nici oamenii de lângă el, pe care îi pune în situații penibile și îi schimbă cu un șut în partea dorsal care nu e niciodată un pas înainte, ci doar o gură închisă. Lumea ar putea spune că Iohannis a câștigat acuma, pentru că iată, are „Guvernul meu” și a reușit să îl reimpună pe Orban ca premier, chiar dacă C.C.R. a spus că nu poate. A demonstrat că a putut. Păi ia să socotim: în noiembrie avea guvernul Orban obținut prin votul Parlamentului, care putea conduce cu puteri depline până la alegerile parlamentare din toamnă. Ce l-a împiedicat? Propria ambiție de a avea și majoritate parlamentară ca să poată juca țara la păcănele, singur. Pe el nu îl interesa nici măcar scoaterea P.S.D. din viața politică, așa cum se lăuda peste tot. El voia doar să conducă singur, tot ! Iaca, nu se poate. Acuma cu chiu cu vai, cu sprijinul Coronavirusului, aducând țara pas cu pas, la un pas de situația din China (de acum două luni) și Italia de astăzi, a ajuns de unde a plecat, adică s-a învârtit în cerc.

Marin Sorescu are o perlă, numită „spânzuratul” pe care o recită magistral Tudor Gheorghe. Aflăm acolo de unul care când nu are ce face se face că se spânzură și tot satul, copii,bătrâni, femei, bărbați oameni serioși sau gură-cască vin după el „sperând” că poate poate va reuși odată, și sunt și ei martori la ceva „memorabil. Dar el, Mitrele, le dădea țeapă mereu și lumea se întorcea acasă dezamăgită, de fiecare dată, zicând: „Ete fă, venirăm degeaba!”. Ete cam așa și cu încercările Frânarului de a deveni lider maximo. Ne caftirăm ca proștii, unii prin parlament, unii prin justiție unii prin C.C.R. și cei mai mulți și proști pe facebook, ca să ajungem de unde am plecat în noiembrie. Lui Iohannis ar trebui să i se spună „Învârtitul” pentru că s-a tot învârtit ca un ou într-o căldare, obținând nimic, aducând țara în pragul războiului civil (pe facebook) dar și al dezastrului economic, financiar, legislativ și medical, pentru că uite, în plin război cu COVID19, guvernul a fost cu mâinile tăiate și cu pantalonii în vine, cu cravata bălăgănind între picioare, neputând da ordonanțe de urgență necesare achiziționării de materiale sanitare. Dacă adăugăm la asta și măsurile unele bune dar tardive, deci inutile, altele total neindicate, deci păguboase, cum ar fi aceea de blocare a unor P.T.F. din lipsă de echipamente și oameni, care a condus la aglomerarea, deci posibilitatea răspândirii în masă a virusului la punctele de trecere a frontierei rămase deschise, avem imaginea unei guvernări dezastruoase dirijate din ambiția Învârtitului, pe care nu îl interesează decât propria persoană și atât.

Pohta ce-a pohtit

Spuneam că Învârtitul nu a vrut altceva decât să conducă singur și că nu a reușit. Și totuși se poate să reușească, chiar dacă temporar, dar la cât este de egoist ăsta e în stare ca într-o săptămână să vândă țara cu totul fără să știe cineva. Nu m-ar mira să o scoată la licitație on-line că de plecat nu mai pleacă el din Cotroceni. Îi e frică. După cum evoluează situația epidemiologică, cu 30 de noi cazuri pe zi, se impune, dacă nu vrem să avem soarta Italiei, declararea – luni – a stării de urgență. Se vorbește despre suspendarea pentru cel puțin o săptămână a activității Parlamentului pentru că un senator inconștient, la fel ca alt inconștient, dar polițist, veniți din afară, deși nu se simțeau bine, au zis „lasă bă, că eu sunt Dracu’ din Balta Orlei, nu am nimic, mie nu mi se poate întâmpla nimic, că am făcut eu altele mai grave și nu am pățit nimic”. S-au plimbat cu virusul prin lume și uite că l-au dat și la alții. Culmea nesimțirii a fost că chiar și în momentul când a fost transportat la spital, senatorul a refuzat să poarte mască sau să fie dus cu izoleta, pentru că el era senator și ditamai amiralul, cum să se bage el la izoletă? Și uite că după numai 24 de ore se confirm trei contaminați de la el și mingea continuă să sară. Acest gen de oameni trebuiesc izolați pe viață în celule bine închise pentru că atitudinea și inconștiența lor sunt surori cu crima.

Spuneam că se vorbește despre suspendarea activității Parlamentului, care a fost deja penetrat de virus prin partidul de guvernământ, guvernul este deja izolat la domiciliu, deci Învârtitul va avea puteri depline. De luni se va institui starea de urgență care ar trebui validată de Parlament, dar cum Parlamentul este suspendat, va institui starea de urgență cum va vrea mușchii lui. Dacă măsurile vor fi stabilite de domnii miniștri sau secretarii de stat de la fiecare minister, cei (sau cele) numiți în funcție de afișele lipite la ultimele alegeri, vă dați seama ce ne așteaptă? Pe de altă parte dacă măsurile sunt stabilite de Învârtit, sau păpușarii lui, după ce se termină totul – așa cum va da Dumnezeu – ne vom trezi că nu mai avem nimic în țară, nici dealuri, nici munți, nici câmpie, nici Românie.

Ministerul Sănătății se va muta la sediul Polisano-Sibiu, Ministerul mediului la sediul Holzindustrie Schweighofer, Ministerul de finanțe, la Tel Aviv, cel al Apărării, la Washington, serviciile secrete împrăștiate peste tot, iar capitala va fi la Budapesta sau Berlin. Ferească dumnezeu ca măsurile să fie stabilite de politicieni sau „specialiștii” lor de încredere.

Ce înseamnă însă Starea de urgență? Nu o să dezvolt aici, există O.U.G. nr 1 din 1999 adică pe când cu mineriadele și intervenția de la Stoenești, aprobată prin L-453, 5 ani mai târziu, deci în 2004. Vă mai amintiți? A fost cea în care armata, a fost folosită împotriva minerilor. Prin acea ordonanță armata a primit sarcini de intervenție împotriva propriilor concetățeni, ceea ce este anticonstituțional și în afara oricăror norme de drept. Armata nu poate interveni împotriva propriilor cetățeni, ea are ca rol apărarea granițelor și a cetățenilor. Este inuman să pui un militar să intervină împotriva părinților și fraților săi[1]. Deci este interesant faptul că conform legii 453/2004, Parlamentul trebuie să își dea acordul în termen de 5 zile de la decretul de instituire a Stării de Urgență de către Președinte, în caz contrar, măsurile se opresc, sau se abrogă. De ce este interesant? Pentru că tot de luni, activitățile Parlamentului sunt suspendate timp de cel puțin o săptămână. Păi dacă sunt suspendate activitățile, cum să voteze decretul de instituire a Stării de Urgență? Și dacă nu îl vor vota, indiferent din ce motiv, mai rămâne valabil decretul? Iohannis o să spună că da, pentru că nu s-a votat împotrivă. Litera legii spune că nu, pentru că nu s-a votat pentru. Și iarăși se va ajunge la un conflict instituțional și iarăși ne vom învârti în jurul cozii. În timpul ăsta virusul își face de cap, pentru că nu vom avea tehnica necesară, nu avem fonduri dar în primul rând nu avem oameni responsabili și competenți care să ne conducă. Suntem conduși de papagali care demisionează pentru că se simt incompetenți să gestioneze o situație critică, dar care se lăudau că vor face o treabă mare pentru clasa muncitoare, și de președinți care consideră că lașitatea este un act de mare responsabilitate.

Legat de presupusa militarizare a țării pe timpul stării de necesitate, asta este o alarmă falsă, pentru că art 18 din lege spune la punctul 1 că „(1) În cazul instituirii stării de urgență în temeiul art. 3 lit. a), coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine Ministerului Administrației și Internelor.” Deci vom fi semi-militarizați, așa cum este și M.A.I.-ul un fel de struțo-cămilă, cu șefi de secții de genul criminalului care a îmbolnăvit încă nu se știe câți români pentru că a vrut să ascundă că a fost în Italia și Israel cu o colegă de serviciu. Nu pot afirma și nu afirm că toți polițiștii sunt ca milițianul respectiv dar cine îmi poate garanta că nu sunt toți așa sau cine îmi spune câți și care anume gândesc la fel, sunt educați la fel, au aceleași apucături? Iar acuma acest gen de oameni își vor impune … stilul de lucru. Mai mult, conform aceluiași articol 18, la punctul 3 se prevede că „(3) În cazul prevăzut la art. 3 lit. a), Ministerul Apărării Naționale sprijină forțele Ministerului Administrației și Internelor, la cererea acestuia, în baza aprobării Consiliului Suprem de Apărare a Țării, în limitele și condițiile stabilite de acesta”.

Aparent, s-ar părea că Internele pot cere ajutorul Armatei și vor conduce .. operațiunile. Dar, dacă ne uităm la ce scrie în art 3.(a) la care se referă art 18(3) lucrurile se cam lămuresc și nu e chiar așa pentru că acesta prevede că armata este folosită numai la ” a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale”. Deci Armata nu poate fi folosită în cazul prevăzut la art 3 punctul b, adică „iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre” situație în care ne găsim acuma. Aşadar, Armata (care Armată? – n.r.) nu poate fi scoasă din cazărmi şi nu poate fi folosită chiar dacă se constituie starea de necessitate, pentru că articolele susmenţionate specific foarte clar şi fără posibilitate de interpretare, când şi pentru ce poate fi scoasă armata din cazărmi sau folosită:. Mai mult, art 18 (4) clarifică faptul că „Forțele Ministerului Apărării Naționale pot acorda sprijin numai în misiuni pentru care au pregătirea și dotarea corespunzătoare”.

Din câte știu eu, în armată nu se face instrucție în vederea prinderii suspecților de coronavirus prin București, nici privind transportul izoletelor pe scări sau identificarea contaților turiștilor români întorși din Italia, nici privind dezinfectarea intrărilor la Mall. Ceea ce este însă greșit în această lege este că pune semn de egalitate în unele articole, între starea de asediu și cea de necesitate, ceea ce este o tâmpenie, și dă ocazia unor abuzuri, pentru că între cele două stări este o diferență ca între cer și pământ. Este cazul art. 19- 22. Această gogomănie trebuie îndreptată.

Nu știu ce va cuprinde decretul domnului Președinte, pentru că deși legea este una, decretele de instituire diferă de la caz la caz și ca atare și măsurile. Sunt însă deosebit de periculoase cele prevăzute de art. 20, pentru că se poate ajunge la îngrădirea nejustificată a unor drepturi fundamentale, deși art 32 interzice expres așa ceva. Bunăoară se spune în acel articol că este interzisă „limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război”. Ei bine cum se împacă această prevedere din lege cu declarația unor „specialiști” care au spus la tv că este posibil ca datorită lipsei aparatelor de ventilație din spitale să decidă cine poate să beneficieze sau nu de ele, deci, cine trebuie să trăiască sau să moară? Cine se face vinovat în astfel de cazuri de nerespectarea legii, doctorul care stabilește sau alege mortul sau guvernul care nu a fost în stare să asigure tehnica necesară? Poate are Învârtitul un răspuns.

Ce ar fi de făcut?

Este clar pentru oricine că la noi nu se poate pune problema luptei cu virusul. Nu avem nici echipamente (suficiente sau performante) nici personal (suficient sau performant) nici guvernanți competenți, nici datele necesare pentru a identifica sursa răului și nici posibilitatea înlăturării efectelor. Suntem efectiv în fundul gol în fața virusului care iată, mai deștept decât omul, se adaptează, capătă noi forme, se transformă, devine din ce în ce mai periculos, deci dă dovadă de ”inteligență” într-un ritm cu care omul nu poate ține pasul, ceea ce mă duce cu gândul la faptul că este creat în laborator și scăpat de sub control.

Ce au făcut chinezii totuși (dar nu și italienii, încă), de au reuțit să treacă pe „dobândă negativă”? Simplu, au impus măsuri drastice pentru limitarea hrănirii virusului. Au luat măsuri care unora li s-au părut inumane sau nepopulare, măsuri pe care autoritățile române trebuiau să le ia din momentul în care a apărut primul caz în Europa, respectiv control asupra intrării în țară. La noi nu se punea problema închiderii granițelor atunci, ci doar a unui control strict, verificări cu senzori termici la toate intrările în țară,în toate adunările sau locurile publice, ridicarea fără multe explicații a tuturor celor suspecți de contaminare, izolarea lor, verificarea și tratarea lor. Ce au făcut autoritățile române ? Au râs pe toate posturile de televiziune de virus, au spus ca e o simplă gripă, că nu avem de ce să ne panicăm, că nu e cazul să ne facem provizii, că sunt atacați” doar bătrânii” de care oricum trebuie să scape societatea, conform unor eminențe cenușii germane, că România nu este în pericol, că avem un plan infailibil, foarte frumos colorat. Au lăsat pe oricine a dorit să intre în țară, pe baza unei declarații ”de bună credință” pe propria răspundere că nu sunt virusați, dând voie virusului să intre și – mai ales – să se răspândească incontrolabil. Și toate astea s-au petrecut pentru că niște idioți au ridicat din umeri și au spus că „nu e bani”. Păi normal, banii se păstrau pentru anticipate, cum să îi arunce pe testere, dispozitive de verificare sau scanare termică, locuri de carantină, spitale sau paturi pentru contaminați? Ministrul Polisano s-a preocupat în ultima O.U.G. pe care a dat-o on -line, să își recompenseze șeful cu niște bani de la guvern, să își reînnoiască contractul cu firma concurentă statului, să își numească favorite la Casa de Sănătate și să facă pe plac Învârtitului care l-a numit ministru la intervenția finului. Asta au făcut cei îndreptățiți atunci când trebuiau să oprească intrarea virusului în țară.

Ce se mai poate face?

– constituirea un comandament format din specialiști, nu lingușitori de partid, specialiști care să stabilească fiecare pe domeniul său seturi de propuneri în domeniul medical, social, juridic, administrativ, cultural, comunicativ, strategic și tactic;
– suplimenta forțele M.I., Medicale, ale celor de la Sanepid sau cum s-or mai numi acuma, poliția locală, dar și instrui nu doar suplimenta cu alți analfabeți funcțional, și aș forma echipe mixte care să patruleze cu mașini echipate special, destinate special acestor misiuni și numai acestor misiuni, și care să fie de-contaminate după fiecare tură, forțe care să verifice respectarea măsurilor ce vor fi luate;
– împărțirea serviciul de ambulanță în două, ambulanțe numai pentru coronavirus și ambulanțe pentru alte urgențe;
– rechiziționarea cu personal cu tot a ambulanțelor private iar pentru folosirea acestora, recompensarea firmele respective cu anularea impozitului pe anul 2020;
– aceeași formă „de plată” ar putea fi aplicată tuturor firmelor private care ar asigura servicii sau materiale necesare luptei împotriva virusului și sprijinirii autorităților, dar nu celor care pun la dispoziție o mașină din 30. Este necesară urmărirea sau punerea în balanță și efortul real, nu doar oferta, reducerea impozitul procentual, în funcție de efort, până la eliminare;
– apel la multimilionarii în Euro ai României, pentru sprijin financiar, cu facilități fiscale drept recompensă, pentru donații în bani, servicii, materiale necesare;
– aplicarea de pedepse aspre pentru cei care nu se supun măsurilor impuse, indiferent că ar fi fost polițist, senator P.N.L. sau simplu cetățean;
– scoaterea din pușcărie a capetelor luminate care ar putea contribui efectiv la aflarea unor soluții efective, cam ca pe vremea războiului când li s-a promis liberarea celor care s-au înrolat în război. Bineînțeles, cei din zona Dincă nu ar face obiectul, dar pot fi folosiţi pușcăriașii care sunt în zona liberării condiționate cu propuneri încă neaprobate de liberare, la construirea unor locuri de carantină în ritm rapid;
– identificarea și rechiziționarea/închirierea de locuri mai izolate, dar cu posibilități de transport, electricitate, gaze și canalizare, pentru construirea/instalarea spațiilor de carantină;
– folosi medicilor rezidenți fără loc de muncă sau chiar cei cu examenul neluat, (dar nu pe funcții de decizie ci pe post de mână de lucru, în ture operative, pentru aducerea sau transportul și verificarea suspecților sau celor aflați în carantină sau izolare, căci nu e nevoie de multă școală sau experiență pentru a lua temperatura unui suspect, pacient, sau a fi șef de salvare), servicii pentru care servicii li se pot acorda puncte bonificație la examenul următor și bineînțeles plăta muncii;
– închiderea granițelor pentru toți cetățenii străini pe o perioadă de cel puțin 30 de zile;
– primirea în țară a tuturor românilor care doresc și se pot întoarce, pentru că ar fi inuman să îi ții departe de familie, cu punerea în vedere că două săptămâni nu și-ar vedea casa, până nu e cert că nu sunt purtători de virus (cine nu acceptă nu vine, cine nu respectă intră în pușcărie);
– identificarea şi reamenajarea spațiilor fostelor unități militare, care ar putea fi folosite ca locuri de carantină, (cu pușcăriași, căci sunt mulți meseriași printre ei) pentru a fi folosite ca locuri de carantină ; după eliminarea pericoluşlui, spaţiile reamenajate pot fi puse la dispoziția asociațiilor de rezerviști, închiriate, sau transformate în locație de gestiune, pentru a putea fi întreținute și folosite la o eventual altă situație identică, pentru că ăsta e numai începutul și un alt caz trebuie să ne găsească pregătiți, nu ca acuma;
– interzicerea completă deplasările, aș închide tot, absolute toate locurile de muncă, exceptând locurile unde se livrează, controlează electricitatea, gazul, apa, unde e nevoie de supraveghetor, timp de 3 zile, timp în care virusul prezent pe străzi, în magazine, locuri publice, instituții ar pieri. În acest timp fiecare ar consuma din proviziile realizate, iar în cazuri extreme, echipe de „catering” ar aduce la domiciliu, celor aflați în situații extreme, alimente. Pentru aceasta trebuie stabilită o linie telefonică (număr de telefon) de urgență pentru fiecare localitate;
– desinfecţia generală şi stabilirea locurilor de aprovizionare, pe cartiere cu program, camere termice la intrare, controale periodice, pauze de decontaminare periodice, personal care să controleze totul, iar orice abuz aspru pedepsit;
– stabilirea orelor de la care populația să nu mai iasă din casă seara, interzicerea oricăror întruniri publice, timp de 20 de zile, limita deplasările în afara județului la strictul necesar sau pentru cazuri de urgență, cu aprobare de la autoritățile împuternicite conform legii;
– formarea de grupuri/grupe/ echipe, formate din actuali și foști militari, polițiști capabili și corecți care pe bază de voluntariat să ajute la păstrarea ordinii în localități, cartiere, sau să contribuie prin expertiza lor la formarea grupurilor de lucru, comitetelor și structurilor de comandă și control;
– menținerea acest program timp de 30 de zile sau până când ar scădea numărul de îmbolnăviri sub cel al celor vindecați zilnic;
– împrumutarea de la chinezi a tuturor măsurilor luate de ei care s-au dovedit eficiente, chiar dacă ar fi nepopulare (de ce nu, apelarea la ajutorul Chinei, confruntată cu stoparea contaminării – n.r.);
– numi generalul Chelaru în fruntea acestui Comitet Național de criză sau cum s-o numi, care să stabilească măsurile și să urmărească aplicarea acestora.
Asta la modul general. Pe lângă asta, sunt măsuri specifice și de amănunt care privesc transporturile, asistența medicală, internele, învățământul, finanțele, administrația, justiția, etc, care trebuie să se completeze și să se sprijine pentru a se ajunge la stoparea răspândirii virusului. Nimic din toate acestea însă, nu se poate face fără asigurarea materialelor, echipamentelor, personalului necesare depistării, apoi izolării și tratării celor contaminați.

Dacă nu se vor lua urgent măsuri de asigurare cu toate cele necesare și limitării până la interzicerea deplasării, persoanelor (cel puțin 3 zile), a pedepsirii drastice a celor ce nu respectă regulile, Italia va fi floare la ureche pe lângă ce va fi în România. Mă întreb o fi ceva pregătit pentru instituirea de luni a stării de urgență? Dar cel mai important lucru în acest moment, după ce guvernul a ratat ocazia de a opri flagelul la graniță este conștientizarea și respectarea acestor măsuri de către populație. La acest stadiu, doar ei mai pot să oprească răspândirea, limitând deplasările. Guvernul a ratat șansa de a face acest lucru. Toate măsurile care se vor lua de acuma, fără înțelegerea și implicarea cetățenilor, vor fi inutile.

–––––––––––––
[1] https://lege5.ro/Gratuit/gu3dinbw/legea-nr-453-2004-pentru-aprobarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-1-1999-privind-regimul-starii-de-asediu-si-regimul-starii-de-urgenta