APARITIE CARTE: Procesul optanților unguri. Mărturii documentare din arhivele Republicii Franceze
Optanții unguri. Mai vor o dată ungurii banii? Sau pământul?
Editorial de Florian Bichir
https://evz.ro/ungurii-banii-sau-pamantul.html
miercuri, 7 noiembrie 2018
Săptămâna trecută au fost puse în circuitul istoriografic românesc peste 1 000 de documente excepționale privind relațiile româno-maghiare. La inițiativa unui grup de profesori conduși de dr. Codrin Munteanu, au fost identificate și fotocopiate câteva sute de documente din Arhivele diplomatice ale Ministerului de externe francez, referitoare la „Procesul optanților unguri”.
Titlul exact al opisului de documente, însoțite de un bun aparat critic și introductiv este „Procesul optanților unguri. Mărturii documentare din arhivele ministerului afacerilor externe al republicii franceze”.
Editori alături de dr. Codrin-Dumitru Munteanu, secretar general la MapN, doi renumiți profesori universitari – dr. Dorel Bușe, dr. Daniel Ghiba, cadre didactice emblematice ale Universității Naționale de Apărare Carol I (UNAp). Două volume de 780 de pagini, impecabil editate de editura Stefadina.
De ce sunt importante aceste două volume, dincolo de prețuirea pe care o port celor trei semnatari? Mai ales acum de An Centenar! Trebuie să recunosc că nu stăpâneam acest subiect. Abia când, în urma unei conferințe academice la Fundația Titulescu, profesorul Adrian Năstase – puteți spune orice despre el, dar este un om de cultură și iubitor de carte – mi-a oferit volumul reeditat anastatic al lui Constantin Cutcutache „Un mare conflict internațional: Optanții Unguri ai Transilvaniei și reforma agrară din România”. Carte publicată, prima dată, în 1931 cu prefața lui Titulescu.
O să încerc să explic în câteva rânduri, neacademice desigur pentru un colț de ziar, ce este cu Optanții aceștia. Termenul de „optanţi” i-a vizat pe acei locuitori de origine ungară sau declarați unguri din Transilvania, care după Tratatul de la Trianon nu au acceptat cetățenia română.
În Transilvania vorbim de 367 de „optanţi”, care dețineau aproape 80 la sută din suprafețele agricole și de pădure. A urmat Reforma Agrară din 1921. În Transilvania au fost împroprietărite 539.694 de persoane, din care 369.000 de români și 87.426 de unguri.
Marii proprietari de pământuri din Transilvania s-au adresat instanțelor internaționale. După ce au refuzat cetățenia română și au optat pentru cea maghiară, au pretins să fie exceptați de la expropriere, solicitând sprijinul Ungariei și al organizațiilor internaționale. Procesele au durat mult.
Iată, în 1923, la Tribunalul mixt româno-maghiar de la Paris existau 250 de procese agrare, pentru 130 de milioane franci aur; 2 procese ale arhiducilor Frederik și Joseph, pentru 160 de milioane franci aur; 185 de procese ale funcționarilor în valoare de 1.800.000 franci aur; 10 procese ale societăților de căi ferate, pentru 40 de milioane franci aur; 13 procese privind producția de război, pentru 15 milioane de franci aur; 6 procese pentru blocarea argintului, în valoare de 120.000 franci aur; 9 procese pentru rechiziții militare, în valoare de 433.000 franci aur; 9 procese diverse, pentru 388.000 franci aur; l proces pentru societatea de trafic al căilor ferate, pentru 700.000 lei și 2.006.205 coroane aur.
Cu ajutorul genialului Nicolae Titulescu, România a câștigat procesele, dar a și plătit despăgubiri. Tribunalul Arbitral de la Paris, a obligat Statul Român să plătească despăgubiri Ungariei și optanților unguri, în aur. Prin Fondul Agrar, deschis la o bancă din Elveția (la Basel), s-a plătit echivalentul a peste 100 de tone de aur pur, de 24 carate.
Ei bine, iată de ce este importantă această carte de documente. Prin grija profesorilor dr. Dorel Bușe și dr. Daniel Ghiba, care au dormit efectiv prin arhivele franceze, și coordonarea dr. Codrin Munteanu, putem explica lumii întregi că așa-zișii grofi, conți, baroni, husari nu au dreptate în cererile lor aberante de revendicare.
Statul Român (ca întotdeauna prost de bun) a plătit de mult ce avea de plătit. Așa că mai subțire de Centenar cu pământurile retrocedate. De câte ori se vrea retrocedarea? Să mai plătim o dată?
2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
In sfirsit un subiect descriptiv al unor litigii intre Corporatiile statale Ungaria si Romania , litigii deosebit de important de studiat .
Oare cine or fi fost Judecatorii ? Numai judecatorii Vaticanului aveau jurisdictie peste ambele Corporatii ….
Daca aveti ceva similar intre Uniunea Sovietica si Romania ar fi interesant …La scoala profesorul de istorie Asproiu mentiona ca Moldova de peste Prut a fost cedata Uniunii Sovietice in utma unui Tratat .
Aveti careva Tratatul asta ?
UMILE SLUGI DEGRABĂ PUPĂTOARE …
de Dan Tomozei –
Sunt destui care nu înțeleg că România este trecută prin focul și sabia uitării de sine, proces reconfirmat la Sibiu, unde un torționar de români vrednici are statuie. Între cei care se mândresc cu o astfel de întâmplare se regăsesc foști sau actuali universitari, cel mai mare în rang fiind rectorul Universității Lucian Blaga din Sibiu, domnul Sorin Radu, originar din Mărginimea Sibiului, loc greu încercat în istorie. Radu, profesor universitar de Istorie și toți îngrămădiții în degradanta „masonerie” românească își arată adevărata valoare!
Foto: https://i2.wp.com/dantomozei.ro/wp-content/uploads/2021/09/Umile-slugi-degraba-pupatoare-…jpg
Cu atât mai rușinoasă este poziționarea profesorului Sorin Radu cu cât în calitate de istoric decupează și fezandează realitatea, uitând până și faptul că în vremea baronului și până la începutul secolului XX, românii nu aveau acces în orașul rezervat minoritarilor sași și unguri. Iată ce declara rectorul Sorin Radu, la începutul lunii Martie a.c.:
„Cred că e un monument foarte important, nu e locul aici ca să mai vorbim despre importanța baronului Brukenthal, cumva e un gest de minimum recunoștință pe care Sibiul întoarce activității sociale, politice, culturale pe care baronul le-a desfășurat pentru Sibiu și comunitate‟. – (Sibiu Independent)
Rușinea cu care se îmbracă rectorul născut la Săliște, mânjește obrazul sibienilor, memoria celor trecuți sau încă în viață, care au trăit cu gândul la demnitate, onoare, măsură! Dar … de unde? Astăzi, nu doar la Sibiu, ci în toată România, sunt promovate slugi degrabă pupătoare de bombeuri pe care nu are cum să se usuce sângele martirilor noștri!
România este controlată de străini de țară, ramificațiile fiind deja vizibile, nimeni nu se mai ascunde. SUA, Germania, Franța, Ungaria etc. fac legea în România!
Guvernele străine pun președinți de țară, de partide, procente controlabile în dreptul hoitarilor din PNL, USRPLUS, PSD, AUR … totul cu sufocanta și criminala complicitate a celor care îmbracă uniforma statului, fie că este militară sau sutană.
Cine sunt ei? Sunt trădătorii care l-au vândut pe Decebal, l-au tăiat pe Viteazul și pe Brâncoveni, i-au aruncat în catacombele terorii pe Sfinții închisorilor, l-au trădat pe Ceaușescu, adică au vândut, trădat și omorât mereu și mereu românismul și România!
Cine sunt ei? Sunt masoni inconștienți care de dragul unei clipe, întinează memoria martirilor noștri, zâmbind cu satisfacție sinucigașă la picioarele unui torționar!
Cine sunt ei? Sunt politrucii de azi, mai murdari, mai proști și mai predispuși la crimă, niște uitați de țară, dar convinși că le urlă patriotismul în inimile pietrificate!
Imaginea companiei BOROMIR IND SRL Rm. Vâlcea a devenit similară cu blestemul poporului român.
Proprietarii companiei și-au mânjit pe vecie memoria și mâinile cu sângele martirilor Horia, Cloșca și Crișan, cu sângele a mii de ardeleni căsăpiți în perioada Baronului Brukenthal, doar pentru că au cerut să fie liberi la ei acasă!
În fiecare îmbucătură din produsele companiei vor fi mestecate bucăți din trupurile sfârtecate ale martirilor ardeleni, va fi înghițit blestemul sângelui neostoit de secole, iar în zilele noastre, încă odată, resuscitat de gesturile sfidătoare ale unora care nu pregetă să facă orice numai să fie pe plac unui bandit plantat stăpân peste România: Klaus Iohannis!
Absolut toate acțiunile caritabile derulate până acum de Boromir și Rotary Sibiu au fost anulate de gestul de umilință, slugărnicie și trădare produs în Piața Mare din Sibiu.
Închei prin a-l cita pe președintele Academiei Române, domnul Ioan Aurel Pop, un alt istoric expert în istoria Transilvaniei, care a făcut parte din juriul care a decis câștigătorul concursului pentru realizarea monumentului dedicat torționarului de ardeleni, Brukenthal:
„A așeza la Sibiu, în centrul istoric, o statuie a baronului Samuel von Brukenthal marchează împlinirea unei datorii a contemporanilor față de memoria colectivă, față de vechii făuritori de destine, de instituții și, mai ales, față de mecenați”.
Când președintele Academiei Române devine parte la un astfel de act mizerabil, cuvintele sunt de prisos, faptele fiind revendicate cu tărie și obligativitate!
Sursa: http://dantomozei.ro/2021/09/13/umile-slugi-degraba-pupatoare