CURIERUL DE PRETUTINDENI

Începând din 2011, la 15 ianuarie
sărbătorim aniversarea zilei de naștere
a lui Mihai Eminescu și Ziua Culturii
Naționale Române. În fiecare an, acest
eveniment are loc ca un omagiu adus
personalității emblematice a valorilor
României, printr-un proiect de lege
votat de către Camera Deputaților
(Legea 238 din 7 decembrie 2010).
Avem norocul să apărem cu o zi
înaintea acestui eveniment și nu vom
rata ocazia să îl sărbătorim și noi după
puterile noastre.
Considerăm că toți cei crescuți în
cultura română și, mai ales, cei care au
datoria să promoveze cultura română
ar trebui să facă acest lucru pentru că
astăzi cultura și limba română sunt,
din nefericire, în suferință. Este drept
că suferința limbii române nu este de
azi-de ieri, dar astăzi, mai mult ca
oricând este necesar „un medicament”
care să o repună pe locul care i se
cuvine.
S-a întâmplat, prin anii 80, ca o
evreică (!), scriitoarea și profesoara
Elena-Esther Tacciu, doctor în filologie pe vremea când pentru un doctorat
se muncea ani de zile, fiind numită
întro comisie de bacalaureat n-a vrut
cu niciun chip să dea notă de trecere
unor candidați care „confundau subiectul cu predicatul”. Atunci, profesorii ceilalți din comisie au început să
strige cu dispreț: „cum, tovarășa, tocmai la limba română?!”
Oare cine le-a dat dreptul acelora,
ca și celor de astăzi care minimalizează importanța limbii române, la o
limbă românească vorbită peltic, oblic
și opintit?
Cine le dă dreptul celor de astăzi să
îl numească pe Eminescu „scheletul
nostru din dulap”?
Câți elevi de liceu, sau urmași ai
originarilor din România, știu să recite
o poezie de Eminescu chiar și în altă
limbă.
Pentru cei de dincolo de granițele
României există traduceri excelente
ale poeziei eminesciene și credem că
ar trebui ca cei abilitați să facă propagandă în acest sens, evitând însă traducerile așa zis „moderne” ale unor
traducători care au aflat despre poezia
eminesciană „alaltăieri”, să promoveze
chiar și în alte limbi creația eminesciană și nu numai.
Există, aici, în Israel, trei traduceri
excepționale ale poemului „Luceafărul”, una din ele, a lui Tomy Sigler,
cred că este cea mai bună, am ascultat-o recitată magistral de un tânăr actor al
teatrului „Karov” întemeiat de regretatul Nicu Nitai.
Astăzi, când Institutul Cultural de
la Tel Aviv anunță o transmisie de
excepție cu recitalul eminescian al actorului, directorului de teatru și promotorului cultural Constantin Chiriac, ne
amintim de marii recitatori din Eminescu, Caramitru, Cozorici, Leopoldina Bălănuță și mulți alții care pot fi
găsiți pe Youtube, dar mă bucur că se
găsesc încă actori care să se aplece
spre poezia și biografia eminesciană.
Am ascultat anul trecut un reușit
recital bazat pe scrisorile dintre Eminescu și Veronica Micle („EminescuVeronica, dragoste eternă”) creat de
actrița româno-canadiană Claudia
Motea care mai are încă un recital
omagial intitulat „Din bătaia inimii lui
Eminescu”.
Este Ziua Culturii Naționale și,
dacă este omagiat Eminescu, credem
că este necesar să nu-i uităm și pe
ceilalți făuritori ai acestei culturi:
poeți, prozatori, dramaturgi, actori,
muzicieni care, prin strădania lor fac
ca identitatea românească să rămână
peste vremi împotriva intențiilor unora
de a o șterge.

Nota redacției – Remarcabil text, publicat pe prima pagină a revistei de cultură „Curierul de Pretutindeni”, din Israel, revistă de care răspunde directorul Edgard Bitel. Bucuroși de cunoștință!

ion coja