PIF
8 aprobate
ioncoja.rox
paperclipss66@gmail.com
86.120.128.141
Mda, e un punct de vedere!
Dar, pe de altă parte, e limpede, că Ivan Timofeev, cât o fi el „urechea” lui Vladimir Putin, scapă din vedere cel puțin două aspecte care ar oferi cititorului și alte perspective (mult mai incisive, aș zice eu) referitoare la subiectul ucrainean. Ca să existe posibilitatea unor concluzii clare, fără dubii, e necesar să fie relatate și ipostazele mai puțin blânde ale conflictului, altfel întregul eșafodaj se clatină.
Ieri, mi-a atras atenția un articol apărut în Russia Today, de fapt, din cadrul expunerii, un paragraf este foarte sugestiv: https://www.rt.com/op-ed/548322-war-russia-us-nato/ – deoarece un război cu Rusia ar fi diferit de orice ar fi experimentat vreodată SUA și NATO. Fostul ofițer de informații al Corpului Marin al SUA transmite:
„Fiind cineva care s-a antrenat cândva să lupte cu armata sovietică, pot să atest că un război cu Rusia ar fi diferit de orice ar fi experimentat armata americană vreodată. Armata SUA nu este nici organizată, nici instruită, nici echipată pentru a lupta împotriva omologilor săi ruși. Nici nu posedă o doctrină capabilă să susțină un conflict armat combinat la scară largă. Dacă SUA ar fi atrase într-un război convențional la sol cu ​​Rusia, s-ar trezi în fața unei înfrângeri la o scară fără precedent în istoria militară americană.
Nu mă crede pe cuvânt! În 2016, general-locotenentul de atunci HR McMaster, când vorbea despre rezultatele unui studiu – Russia New Generation Warfare (Noua strategie de război a Rusiei) – pe care îl inițiase în 2015 pentru a examina principiile teoretice și practice studiate în urma luptelor din estul Ucrainei, a declarat, în cadrul unei audiențe desfășurate la Centrul pentru Strategie și Studii internaționale din Washington, că rușii au o artilerie superioară, au vehicule de luptă mult mai bune și mai ales au deprins utilizarea sofisticată a aeronavelor fără pilot (UAV) în vederea obținerii unui efect tactic. În cazul în care forțele americane se găsesc într-un război terestru, față-n față cu Rusia, a spus McMaster, ar putea să se trezească într-o realitate brutală și rece”.
Ritter concluzionează: „Așa ar arăta un război cu Rusia. Nu s-ar limita la Ucraina, ci câmpurile de luptă s-ar extinde la statele baltice, Polonia, România și în alte părți. Ar implica atacuri rusești împotriva aerodromurilor, depozitelor și porturilor NATO din toată Europa”.
O variantă de care Timofeev ar fi trebuit să țină cont! De ce? Pentru că NATO nu se poate apăra împotriva salvelor bine țintite, trase simultan din mai multe guri de foc, dintre care multe vor fi hipersonice, așa cum nici nu poate lupta în circumstanțele unei perturbări radicale a capacităților avansate de comandă, control, comunicații, intelligence, supraveghere, recunoaștere (și altele, câte or mai fi) prin scurtarea timpului dintre detecție și răspuns.
Cel de-al doilea aspect particular al problemei se referă la faptul că, în mod oficial, Washingtonului nu i-a păsat niciodată de stabilitatea Ucrainei și nici de bunăstarea poporului ucrainean. Ochii lui erau ațintiți asupra Rusiei, obiectivul fiind să creeze un motiv pentru a impune seturi întregi de sancțiuni economice paralizante care să distingă, să remarce, presupusele ambiții ale lui Putin în Europa – și nu numai. Într-o manieră ideală, acestea ar fi adus Moscova în poziția unui facsimil cerșetor al modelului flexibil Elțîn sau într-un satrap neoliberal inofensiv. TOT ceea ce Statele Unite au făcut raportat la Ucraina în ultimul an a fost dictat de acest obiectiv general. Au realizat un scenariu care să le servească exact acestui scop! Cheia ar fi fost o contraacțiune rusă la o provocare ucraineană, însă de amploare incertă, care ar fi putut servi drept casus-belli pentru sancțiunile draconice și pentru obținerea cooperării depline a aliaților săi.

Or, dacă ne gândim bine, Rusia este cea mai autarhică țară din lume!!! Produce aproape tot ce are nevoie și are bunuri materiale extrem de dorite, care sunt solicitate la nivel mondial și sunt necesare în special în Europa. Are, de asemenea, rezerve financiare uriașe. Prin urmare, o strategie de sancțiuni împotriva Rusiei NU poate funcționa. Americanii și-au dat seama până la urmă de greșeală și-au încercat să-i folosească pe ucraineni pentru a atrage Rusia într-o agresiune. Numai că NU există nimic în Ucraina care i-ar tenta pe ruși s-o invadeze. Tot ceea ce ar implica o intrare violentă pe un teritoriu străin poate fi executat de pe pământ rusesc prin intermediul rachetelor sau cu ajutorul forțele aeriene și marine. Nu-s strateg de profesie, dar asta-i logica simplă, firească a lucrurilor! În loc să despartă Rusia de China, SUA au făcut, din prostie pură, tot posibilul pentru a le împinge într-o alianță și mai profundă. A fost cea mai gravă eroare strategică pe care o puteau face americanii. Iar bigotismul și mintea îngustă a factorilor de decizie din Pentagon și din Departamentul de Stat, alimentați de credința în excepționalismul american, deși lipsit de orice concepție despre puterea reală, au condus la această înfrângere. E opinia mea și nu cred că greșesc exprimând-o!
Pe de altă parte, sunt ferm convinsă că Vladimir Putin n-are nevoie să aplice scenariile descrise mai sus (sau măcar unul dintre ele), fiindcă avantajul (nu numai strategic) l-a obținut atât în urma „extragerii” lui Viktor Ianukovici, cât și în urma revenirii acasă a Peninsulei Crimeea. NATO și SUA nu au capacitatea de-a înfrunta nici militar, nici economic și nici strategic Rusia! Restul… sunt povești de adormit copiii!