După 1990 tema „AUTONOMIEI” a fost re-reluată grosolan…ieri,
dupa imposibila „maghiarizare” de AZI , a românilor din Ardeal!
Părintele protopop de Covasna declara într-un interviu mai vechi , dar la fel de actual :“Aici, in maghiarime, dacă nu ştii ungureşte, ori înveţi, ori pleci! : Dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat!” Din pacate, după 1990 a fost reluată maghiarizarea românilor din Ardeal!
...S-a ajuns ca, în inima ţării, limba română să se mai vorbească in multe localitati doar în biserică.Vor să părăsim zona.?! Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care găsim câte două biserici româneşti. Şi mai sunt doar câte 10-15 suflete care se declară că sunt români. Ceilalţi sunt români de sânge, botezaţi ortodocşi, dar care zic ”dom’le,asta e ,acum suntem unguri!”. Ce să mai zici? Dar să vedeţi în partea Baraoltului încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biserică împreună cu preotul şi cu episcopul, şi când am mers la masa de după slujbă, am rămas trăsnit: românii de la masă vorbeau ungureşte între ei. Şi i-am întrebat: „Băi, fraţilor, voi ce sunteţi? Români! Păi de ce vorbiţi ungureşte? Păi în casă vorbim ungureşte, numai la biserică vorbim româneşte”… MI-AM FACUT CRUCE ,DA, CACI NU CREDEAM !! În Harghita şi Covasna s-a cam retrocedat tot mai puţin pământurile Bisericii Ortodoxe Române…/ E o problemă încă „nerezolvată”…
– Eu m-am preoţit mai târziu oleacă, aşa pe la 38 de ani, fiind iniţial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit să mă ocup de problema asta a pământurilor. Am găsit hărţi, schiţe cadastrale de la reforma agrară, procese-verbale de împroprietărire. I-am luat un pic pe nepregătite, iar când s-au „trezit” le-au făcut dispărute. Nu se mai găsesc acum… Nu sunt chiar aşa de nevinovaţi, acţionează în perfectă cunoştinţă de cauză./ Autoritatea statului în zonă e aproape de cota zero. Chiar şi acolo unde mai sunt români, statul nu şi-a manifestat în niciun moment interesul – culmea – să-şi apere proprietăţile lui! Practic ce se întâmplă? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nudă, au fost majoritatea date sub titlu de folosinţă. A rămas statul proprietar, Biserica având drept de folosinţă. Când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului… Am fost pe la Procuratură, pe la Preşedinţie, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviinţă să-i înştiinţez. Nici măcar nu s-au obosit să-mi răspundă, darămite să mai ia şi măsuri! Nu i-a interesat şi nu-i interesează nici acuma.
S-au succedat destule guverne, de diverse „coloraturi”, şi mai toate AU JUCAT CEARDASUL CU UDMR . Care să fie motivul?
Până anul acesta – şi vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele – s-au supus toţi unui şantaj ordinar, scuzaţi-mi expresia. Aveau nevoie de udemerişti pentru a se menţine la putere cu orice preţ. N-au ţinut seama de mamă, de tată… doar puterea! Pur şi simplu nu le-a păsat. Dar nici măcar existând această „circumstanţă atenuantă”, nu se întâmplă nimic. Ăştia care au vrut sa bata palma sa “coabiteze” cu UDMR , au nevoie de unguri la putere . Am crezut că se va „mişca” câte ceva, dar nimic, sub nicio formă. De-aia sunt EI aşa obraznici, pentru că se cred intangibili. Şi ştiţi de ce se cred stapani? Pentru că ei nu recunosc legile statului românesc… Ce-nseamnă să-ţi duci crucea de român în teritoriul pe care-l denumim generic… HarCov? Se foloseşte sintagma asta, …”românii la noi acasa , sunt tratati ca minoritari”.
Noi nu ne considerăm şi nu ne simţim minoritari pentru ca în ţara ta nu poţi să fii minoritar! Suntem zonal doar numeric, pentruca aici suntem mai puţini – desi suntem cam 24 la sută ! Dar suntem,totusi, la noi în ţară. Şi-aici e durerea mare, pentru că noi cu ungurii am trăit impreuna – aici , ca şi moşii şi strămoşii nostri şi vom mai trăi şi cei de după noi -, dar cei puşi de Dumnezeu să ne conducă nu fac acest lucru. Noi nu contăm pentru ei, contează doar interesele politice şi materiale. Ăştia cu bani mulţi nu se mai uită care e ungur şi care e român… N-au ruşine faţă de oameni şi nici în faţa lui Dumnezeu. Era o vreme când pe tricolor, scria „Nimic fără Dumnezeu”… Când vom mai vedea aşa ceva? Noi ştim cumvsă ne trăim viaţa aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie si de ajutor. Ce să vă mai zic, iată şi un domn ministru de-aici din zonă, chiar avansa ideea, ca şi când ar fi descoperit apa caldă: „Domnilor, românii şi ungurii de condiţie socială normală se înţeleg domnule, e armonie”.
Da’ cum să nu, leul şi mielul trăiesc împreună…in poveste! Dar vorba asta este valabilă doar pentru generaţiile mai vârstnice. Generaţiile de după 1990 nu mai sunt aşa. De ce? Pentru că ei au avut abilitatea să-şi urmărească consecvent strategia separatista pe care şi-au pus-o la punct. Le zic „bravo!”. După 1990 s-a realizat şi s-a reuşit o adevarata segregare. Şcoala e separată! Ruşine, în secolul 21 să vorbeşti de şcoala românească şi şcoala ungurească. Cultura… Avem teatru românesc şi unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc şi românesc, auziţi…! Prima lor grijă imediat,în ’90 a fost să arunce exponatele româneşti din muzeul judeţean să-l…boteze si sa-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au făcut întâmplător chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de douăzeci de ani au trăit în climatul ăsta al intoleranţei, educaţi în sensul ăsta, după manuale editate în Ungaria, care prezintă, culmea, istoria şi geografia falsificate ale României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea parlamentara şi îngăduinţa guvernanţilor… Până la urmă, fără a spune vorbe mari, consider că este un act de trădare E un cuvânt greu, dar trebuie să-l spun.
– Spuneaţi nu demult …cam exagerat, că în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupaţiei horthyste din ’40…
Da, am spus lucrul ăsta. Mi-a spus cineva …patriot local , că vorbesc prostii, că exagerez.! Îl înţeleg si pe un fost preşedinte de Consiliu Judeţean Harghita când a zis ca … „ poate va fi ca în Irlanda!”, el asta urmăreşte? Dacă statul şi-ar exercita autoritatea aşa cum trebuie – nu să facă exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. . Ce ziceau atunci liderii locali:Cum de a făcut guvernul chestia asta, să dea o clădire asa importanta din centru în folosinţa Bisericii Ortodoxe… Au făcut ce au făcut, Marko Bella a adus…premierul din vremea aceea! Era pe cai mari Marko Bella – Lenin al lor -, care avea vreo patru miniştri în guvern şi care a zis …incruntat că: „sub nici-un forme nu se pote da această clodire românilor, indiferent de consecinţe (!!) Trebuie neaporat să fie al comunităţii locale?”. De parcă noi, românii, si Biserica Ortodoxa am fi fost niste venetici din Patagonia….
– Deci care ar fi calea de ieşire, paşii ce trebuie urmaţi pentru a reveni la normalitate? In primul rand Statul Roman să revină în îndatoririle şi drepturile lui. Să-şi restaureze,AICI,in zona , macar la jumatate … autoritatea romaneasca asupra acestei zone. Este un act de voinţă şi de responsabilitate naţională! Dacă nu realizează guvernanţii că ei sunt cei care trebuie să-şi restabilească autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Aici Ei nu respectă legea, justiţia. Atunci ,tin minte a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul Tamaş Şandor: „Domnule Tamaş, dumneavoastră respectaţi o sentinţă definitivă şi irevocabilă?”, la care domnul Tamaş a răspuns senin: „Da, eu respect legea”. Or, in cazul acesta concret C.J.nu se conformează unei sentinţe definitive, irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Partea tragică este că acest lucru se întâmplă cu complicitatea RA- APPS-ului, o instituţie de stat, subordonată Guvernului României. Nu respectăm legile ţării pentru că nu …le cunostem !!. Trebuie puşi la punct. Cum? CU LEGEA ! Dar in scolile Lor tinerii sunt educaţi în spirit revanşard, intoleranţă şi dispreţ faţă de tot ce este românesc. Regionalizarea nu va rezolva problema din punct de vedere economic… Daca Banul nu va mai fi în mâna Consiliului Judeţean… Va fi în altă parte, într-o regiune autonoma care la rândul ei va încerca să se … autodetermine teritorial şi politic. Nu se vor schimba . Dimpotrivă, mi-e teamă să nu fie mai grav, pentru că atunci liderii din umbra vor fi şi mai ascunşi ,vor lucra şi mai obscur. Adică cum? Statul român sa finanţeze activităţile separatiste ale societăţilor lor pro-fasciste? Statul român le finanţează tabere şi şcoli de vară în care nu se ştie ce se întâmplă…
– Considerând că de mâine doresc sa mă mut în Covasna, să îmi iau o casă, AM VARIANTE SA TRAIESC ACOLO CA ROMAN ??
Auzi, să – mi spună că EU,roman originar din zona,… SUNT VENETIC !! Păi venetic era el, eu sunt de multe generatii , roman în ţara mea, cum să fiu venetic? Doar dacă veniţi în locuri cum e ÎNTORSURA BUZAULUI , unde suntem majoritar români, atunci da, SUNTEM încă români … Dar dincolo,la SF,Gheorghe , tot in jud.Covasna , stiti ca aveţi nevoie de o autorizaţie, ca să vă cumpăraţi pământul??. ŞTITI CA in jud.Covasna EXISTA …NEOFICIAL INTERDICTIE DE A SE VINDE PAMANT ROMANILOR? ? Deci ungurii care vor SA ISI VANDA CASA IN CONDITII NORMALE ROMANILOR, SUNT PUR SI SIMPLU PROSCRISI. DATI DEOPARTE ,STIGMATIZATI ! Ăsta este adevărul… Greu poate un român SA ISI CUMPERE si PAMANT IN ZONA !!, Stiu direct în zona asta , apropiată de Braşov , că putini şi-au mai cumpărat proprietati in jud.Covasna , după ’90. Iar acum să meargă cineva să cumpere …SA VADA DACA MAI POATE ! ne spunea Viktor P. Nu mai vinde nimeni !! SI UNGURILOR LE E FRICA PENTRU CA SUNT SCOSI DIN COMUNITATE drept…cozi de topor NU PREA MAI AI UNDE SA TE ANGAJEZI … AICI , ITI SPUNE CLAR , IN FATA trebuie,SA STII UNGURESTE !! NU STII UNGURESTE, SA FII SANATOS, ORI INVETI,ORI PLECI !! Şi să fie foarte clar: dacă în 1918 aveam conducătorii de azi, la această oră vorbeam toţi ungureşte. Marea Unire n-ar mai fi existat!
Deak Andrei si d.d.Rujan
Rolul evreilor în trecerea Rusiei de la regimul naționalist țarist la regimul internaționalist proletar
Prof. univ. dr. Corvin Lupu
06 Noiembrie 2022
Atentat senat 1920
Rusia țaristă a fost un stat naționalist condus de 3000 de mari familii ruse, în frunte cu țarul. Regimul țarist a fost în toate perioadele sale un regim naționalist rus pravoslavnic. Chiar și țarina Ekaterina a II-a, de origine germană fiind ea, a devenit o naționalistă rusă. Biserica Ortodoxă a fost tot timpul cupola care a ocrotit națiunea rusă. În fața altarelor ei s-au aplecat și cei mai temuți autocrați. Au fost și momente de conflict între puterea politică și prelați ai Bisericii Ortodoxe, dar aceste conflicte nu au avut un caracter distructiv. Niciuna dintre părți nu a dorit distrugerea sau măcar vătămarea instituțională gravă a celeilalte. Conflictele au fost doar episoade trecătoare din lupta pentru puterea politică de moment.
Cu acest regim naționalist, țarii Rusiei au întărit statul, au făcut cuceriri, au dezvoltat cultura, au conservat în favoarea Rusiei și a dinastiei lor marile bogății ale țării.
Evreii au pătruns de timpuriu în Rusia, fiind atrași de bogățiile țării și de faptul că poporul rus era înapoiat și în cea mai mare parte analfabet, ceea ce crea mari oportunități celor instruiți și dornici de înavuțire, cum erau evreii. Țarii ruși nu au permis evreilor să acceadă la putere politică, administrativă și economică, la nivel înalt. Din această cauză, regimul țarist rus a fost identificat în S.U.A. și în Occidentul Europei ca fiind antisemit și conducătorii organizațiilor internaționale evreiești au căutat îndelung soluții pentru a putea penetra și submina regimul țarist din Rusia.
Din cauza antisemitismului țarilor ruși, în anul 1914, când a început Primul Război Mondial, S.U.A. a refuzat invitația și rugămintea Marii Britanii de a se alia împotriva Germaniei, invocând acest antisemitism al Rusiei, aliata Marii Britanii. Conducerea S.U.A., aflată deja sub mare influență, chiar sub control evreiesc, nu dorea să-i vadă pe antisemiții ruși, aliați ai Marii Britanii și Franței, învingători în război.
Nu doresc să mă opresc asupra importantelor aspecte care au condus la preluarea puterii de către iudeo-bolșevici în Rusia. Evenimentele sunt foarte cunoscute. Reamintesc doar faptul că liderii kazaro-evreimii din S.U.A., marii bancheri de pe Wall Street, sunt la originea ascensiunii bolșevicilor la putere în Rusia. Pe de o parte, ei i-au finanțat și consiliat pe iudeo-bolșevicul Lev Troțky și pe social-democratul Aleksandr Fiodorovici Kerensky, tot evreu, iar pe de altă parte, tot liderii evreimii de pe Wall Street l-au influențat pe fratele magnatului bancher evreu Paul Warburg, pe nume Max Warburg, care deținea funcția de șef al serviciului de contrainformații al armatei Germaniei, să-l convingă pe Keiserul Wilhelm al II-lea să-l înarmeze și să-l finanțeze pe iudeo-bolșevicul Vladimir Ilici Ulianov (Lenin), în schimbul angajamentului acestuia că după preluarea puterii în Rusia bolșevicii vor ieși din războiul mondial, ceea ce permitea Germaniei și Austro-Ungariei să lichideze frontul de est și să-și mobilizeze toate forțele în Apus, împotriva Marii Britanii și Franței.
Cu forțe unite, iudeo-bolșevicii lui Lenin și Troțky și iudeo-social-democrații lui Alexandr Kerensky l-au înlăturat pe țarul Nicolae al II-lea, la 25 februarie 1917. După doar cinci zile, S.U.A. au rupt relațiile cu Germania, iar în martie Rusia a ieșit din război și a încheiat pacea cu Germania. Temeiul pentru care S.U.A. nu intraseră până atunci în război a dispărut. La 4 aprilie 1917 S.U.A. a intrat în război și a dezechilibrat raportul de forțe în favoarea Antantei.
În toamna lui 1917, bolșevicii au dat lovitura de palat decisivă, i-au înlăturat pe social-democrați și au preluat puterea, Rusia devenind Sovietică. Kazaro-evreii au ajuns la putere în Rusia, „pohta ce au pohtit”. Baza de masă a kazaro-evreimii era suficientă pentru a asigura un control asupra majorității rusești. Evreimea internațională îi asimilase deja pe kazari, deși aceștia nu erau în nici un fel înrudiți cu evreii, dar migraseră din Asia Centrală către Europa. S-au așezat în teritoriile din nordul Mării Negre și înconjurați de ortodocși, tătari musulmani și catolici, au preferat să adopte religia mozaică și s-au ținut de ea, ajungând să fie acceptați de evrei ca parte a comunității lor.
În duplicitatea lor, conducătorii S.U.A. și cei ai tuturor aliaților americanilor din Europa, au dezavuat noul regim politic bolșevic din Rusia, pe care ei l-au instaurat și au instituit un embargo, o blocadă, pe care tot ei au încălcat-o. Prin acest embargo, firmele europene au fost oprite de a face afaceri cu Rusia Sovietică, aceste afaceri rămânând rezervate doar evreimii americane. Guvernanții occidentali au pornit și un război împotriva Rusiei Sovietice. Dacă europenii ar fi vrut în mod sincer să schimbe regimul politic al Rusiei Sovietice, Casa Albă a mimat doar că ar vrea să schimbe regimul politic din Rusia.
În realitate, obiectivul iudeo-american în Rusia era altul, nu cel de a-i înlătura pe iudeo-bolșevici de la putere. Pe de o parte, evreimea americană dorea să facă mari afaceri în bogata Rusie, pe de altă parte, evreimea dorea să distrugă elitele naționale ale etniei ruse, pentru a o slăbi și a consolida stăpânirea kazaro-evreiască asupra Rusiei, pe termen lung. Etnicii ruși au umplut gulagul iudeo-bolșevic, creat de celebrul Felix Edmundovici Dzerjinski, temutul fondator și conducător al C.E.K.A., imediat după preluarea puterii de către bolșevici. Sovieticii nu au fost ruși și nu au pus interesele rușilor ca obiectiv politic al lor.
Opinia publică internațională, în mare parte neatentă, nu a înțeles că regimul sovietic nu este unul rusesc și nu este pentru ruși, ci împotriva etniei ruse. Minoritățile, în frunte cu kazaro-evreii, au condus Rusia Sovietică asuprindu-i pe ruși, folosindu-le munca și resursele pentru a-și consolida puterea. În istoriografia kazaro-evreiască se fac referiri la suferințele unor evrei în gulagul sovietic. Da, au fost și kazaro-evrei în gulagul sovietic. Au ajuns în gulag în principal două categorii de evrei: cei care erau înstăriți și s-au opus naționalizării și colectivizării și numeroșii informatori ai Ohranei țariste, care și-a creat o rețea puternică între evrei, pentru a proteja statul țarist de pericolul bolșevic.
Iudeo-americanii, cei care au impus embargo împotriva Rusiei Sovietice, au demarat tot ei o largă colaborare pe multiple planuri cu guvernul rus.
Timp îndelungat opinia publică internațională nu a cunoscut în profunzime relațiile dintre Rusia Sovietică/U.R.S.S. şi S.U.A. din deceniul care a urmat încheierii războiului civil şi a intervenţiei militare străine împotriva bolşevicilor. După detronarea ţarului Nicolae al II-lea, S.U.A. i-a sprijinit mult pe bolşevici, din toate punctele de vedere. În anul 1921, în S.U.A. a luat ființă Council on Foreign Relations (C.F.R.), care a devenit principalul propagator al „Noii Ordini Mondiale” şi sprijinitor necondiţionat al noului stat comunist iudeo-sovietic.
Sovieticii au ajuns să dispună în S.U.A. de importante „capete de pod” pentru a spiona tehnologic şi economic, într-o epocă în care, oficial, relaţiile dintre cele două ţări erau rupte. Astfel, în centrul New York-ului, în World Tower Building, funcționa Biroul Martens, agentură de spionaj sovietic. Acolo lucrau 23 de agenţi. Alături, în aceeaşi clădire, se afla American International Corporation, al cărui director, William Boyce Thomson, a vizitat Petrogradul în august 1917 şi a discutat cu Troţki şi cu Lenin cum să colaboreze după lovitura de stat pe care o preconizau bolşevicii. Societăţile americane au fost implicate discret dar masiv în economia sovietică, mai ales în electrificarea Uniunii Sovietice, dar şi în alte ramuri. O mulţime de firme americane evreiești îşi deschiseseră afaceri prospere în cadrul unor societăţi mixte. Activitatea lor nu era cunoscută de opinia publică din S.U.A.
Biroul Martens a creat baze solide pentru promovarea intereselor sovietice în S.U.A .şi a contribuit mult la consolidarea unei puternice reţele de spionaj, bazată mai ales pe agenţi evrei din elita societății din S.U.A.
Printre cei mai importanţi funcţionari sovietici ai Biroului Martens s-a numărat evreul Genrich Grigorevici Iagoda, pe numele său adevărat Enokh Gershevich Ieguda. Era o eminenţă cenuşie a N.K.V.D. Era sprijinit de Kenneth du Ran, secretarul personal al lui Edward Mandell House, consilierul preşedintelui W. Wilson. Prin Kenneth du Ran, Iagoda, Iagoda l-a recrutat ca agent pe Joseph Lash, viitor membru al Partidului Comunist din S.U.A. şi amantul soţiei preşedintelui S.U.A., Eleonor Roosevelt. Iagoda a organizat, cu ajutorul lui du Ran, un număr de 22 de reţele de spionaj sovietic în S.U.A. După 1945, când relaţiile dintre cele două ţări s-au răcit, au căzut doar 4 dintre aceste reţele. Unele s-au perpetuat, continuând să funcționeze.
Iagoda a obţinut informaţii de importanţă foarte mare. De la el, Stalin a fost informat din timp asupra conceperii crahului de pe Wall Street (octombrie 1929), ceea ce i-a permis să facă o serie de proiecte de acţiuni externe în scopul răspândirii şi consolidării mişcării comuniste internaţionale, căutând să profite la maximum de criza economică a cărei declanşare a putut-o anticipa.
În noiembrie 1932, Iagoda i-a trimis lui Stalin o notă informativă prin care îl sfătuia să îi finanţeze campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din S.U.A .guvernatorului de New York, Francis Delano Roosevelt. Acesta îi promisese lui Iagoda că, dacă va primi bani şi va câștiga alegerile, va recunoaşte de îndată oficial statul sovietic și va încheia relații diplomatice cu U.R.S.S., ceea ce însemna deschiderea accesului sovietic la tehnologii americane în mod legal. Stalin a reacţionat pozitiv şi a finanţat generos campania lui Roosevelt, care a câștigat alegerile. E va fi singurul președinte american care a deținut patru mandate. În primul său an de președinție, 1933, S.U.A. a recunoscut oficial U.R.S.S. În anul următor, 1934, Iagoda a fost recompensat și numit de Stalin în funcția de șef al N.K.V.D.
În această funcție de președinte al N.K.V.D., Iagoda a intensificat lichidarea elitelor de etnie rusă, inclusiv din interiorul Partidului Comunist, ceea ce l-a făcut pe Stalin să înțeleagă că în curând va fi izolat și înconjurat numai de evrei și îi va veni și lui rândul să fie eliminat din joc. Ca urmare, după un timp, Stalin a declanșat politica antisemită și a trecut la promovarea în partid, în N.K.V.D. și în armată a unui număr tot mai mare de etnici ruși și de georgieni de ai lui.
Iagoda a intrat în dizgrația lui Stalin și înlăturat de la putere. În anul 1938, Iagoda a fost executat împreună cu un grup de alți 21 de lideri bolșevici, kazaro-evrei, în baza unor acuzații halucinante, pe care învinuiții le-au recunoscut cu toții. De asemenea, împreună cu Iagoda, a fost executat și importantul bolșevic Nikolai Ivanovici Buharin.
Politica antisemită a lui Stalin a fost întreruptă brusc în momentul în care el și-a dat seama că va trebui să se războiască cu Germania lui Adolf Hitler și că va avea nevoie de alianța cu S.U.A., iar politica antisemită ar fi fost o piedică de nesurmontat pentru asigurarea alianței cu S.U.A. Politica antisemită a lui Stalin va fi reluată după încheierea păcii de după al doilea război mondial și continuată până la moartea sa, prin asasinare, în martie 1953.
Politica antisemită a lui Stalin a fost principala cauză a uriașei campanii a presei iudeo-occidentale de denigrare a sa. Marea Teroare stalinistă din deceniul al patrulea al secolului trecut, care a fost doar parțial „opera” lui Stalin, cea mai mare parte a crimelor fiind „opera” N.K.V.D.-ului iudeu împotriva etnicilor ruși, a fost pusă integral de presa și istoriografia oficială din lumea occidentală pe seama lui Stalin.
După ce Stalin a întrerupt politica antisemită, în timpul celui de al doilea război mondial, când kazaro-evreii din U.R.S.S. au primit puteri depline, presa din S.U.A. l-a elogiat la modul absolut pe Iosif Stalin, l-a declarat în mod repetat „erou între eroi” și i-a făcut imaginea de cea mai mare personalitate de pe Glob. Această imagine a fost proiectată după ce avuse loc Marea Teroare, care era cunoscută în S.U.A. După 1947, când Stalin a reluat politica antisemită, presa americană și cea vest-europeană, aflată sub control evreiesc, au reluat campania de denigrare a lui Stalin.
Politica antisemită a lui Stalin a avut urmări importante și în România. Ca urmare a acestei politici, naționaliștii români din Partidul Muncitoresc, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, au obținut aprobare de la Stalin să elimine cea mai puternică grupare evreiască de la conducerea țării, în frunte cu Ana Pauker (Hanna Rabinsohn), Teohari Georgescu (Baruh Tescovici) și Vasile Luca (Laszlo Luka, ungur) și să demareze un proces de românizare a societății și de promovare a unui regim socialist „adaptat nevoilor specifice ale României”, punându-se bazele politicii de independență și declanșând dictatura de dezvoltare, care a condus la o mare dezvoltare economico-socială, culturală și științifică a țării.
Revenind la subiectul articolului nostru, arăt că în vederea coordonării activităţii partidelor comuniste, a răspândirii şi a consolidării partidelor comuniste şi muncitoreşti din întreaga lume, în anul 1919, bolşevicii au creat Internaţionala a III-a. Răspândirea bolșevismului în întreaga lume, prin promovarea așa numitului internaționalism proletar, era dezideratul liderilor sovietici. Conducătorul Internaţionalei a III-a a fost numit evreul Ovsel Gershon Aronov Radomâsliski, cunoscut și ca Hirsch Apelbaum, zis Zinoviev. Alături de Lenin, Troțky, Zinoviev și alți evrei, roluri centrale l-au jucat și evreii Yakov Aaron Mikhailovici Sverdlov și Lev Borisovici Kamenev, pe numele său real Rozenfeld, care era căsătorit cu Olga Kameneva, sora lui Lev Troțki.
La înființarea Internaţionalei a III-a (numită și Komintern), Zinoviev a declarat că „Avem nevoie de un Partid Comunist cu o disciplină de fier. De o organizație internațională din același metal. Pentru războiul civil pe care îl vom întreprinde, nu există alte mijloace”. În iulie 1920, Zinoviev a prezentat un set de 21 de condiţii care se puneau în faţa partidelor comuniste pentru a fi acceptate în Internaţională. Disciplina de fier, de tip militar, epurarea celor care nu se poziţionau ferm pe poziţia bolşevicilor, denunţarea patriotismului şi a pacifismului şi combinarea acţiunilor legale cu cele ilegale, erau condiţii impuse ferm.
Zinoviev a condus Kominternul sub coordonarea lui Lenin şi Troţki. În Balcani, obiectivul Internaţionalei a III-a a fost acela de a crea Republica Sovietică Socialistă Balcanică, în urma unor repetate revolte comuniste în interiorul statelor naţionale. În România, Internaționla a III-a a inspirat conducerea alogenă a Partidului Comunist din România să introducă în Programul său de acțiune lupta pentru autonomie a tuturor provinciilor istorice românești, până la desprinderea de statul național unitar român. Cum liderii partidului erau evrei, proveniți din țări vecine, nemulțumirile societății românești față de acest proiect antinațional al bolșevicilor din România s-a convertit în antisemitism.
Internaționala a III-a a funcționat până în anul 1943, când a fost desființată, din rațiuni politice internaționale, în toiul negocierilor sovietice cu SUA și Marea Britanie, pentru împărțirea sferelor de influență. Pentru a le adormi vigilența aliaților săi occidentali și a da impresia că renunță la internaționalizarea comunismului, Stalin a decis desființarea Internaționalei comuniste. Atribuțiile ei au continuat să fie exercitate de către alte structuri ale Uniunii Sovietice, cu deosebire de către serviciile de informații și secțiile de resort din cadrul conducerii comuniste de partid și a celei guvernamentale.
Internaționala a II-a a catalizat mișcarea comunistă internațională. Imediat după război, în multe țări ale lumii, cu deosebire în Europa, au avut loc reformulări doctrinare în cadrul partidelor socialiste și în unele partide social-democrate, astfel încât multe dintre ele s-au transformat în partide comuniste și s-au afiliat Internaționalei a III-a. În majoritatea partidelor comuniste din Europa, conducerea a fost preluată de etnici evrei. De altfel, însuși Lenin a declarat, într-o scrisoare către Maxim Gorki, că: „Dacă un rus este inteligent, înseamnă că este evreu sau are sânge evreiesc…”.
În conştiinţa timpului, mişcarea comunistă a fost asociată cu activitatea centralelor evreieşti de influenţă internaţională. Ca urmare a susţinerii comunismului preponderent de către evrei , el era numit mai ales iudeo-bolşevism, iar din punct de vedere ideologic avea un caracter majoritar internaţionalist, interesele naţiunilor fiind plasate constant în urma celor ale comunismului internaţional. Abia târziu, în timpul Războiului rece, unele partide comuniste şi-au reformulat doctrinele, plasând interesele naţionale pe primul loc în cadrul programelor de partid. Contribuţia decisivă a evreilor la naşterea ideologiei comuniste, la fondarea mişcării comuniste internaţionale şi la conducerea partidelor comuniste, mai ales din Europa, a fost unul dintre motivele principale care au condus la dezvoltarea sentimentelor antievreiești într-o mulţime de ţări ale lumii, în rândul numeroşilor adversari ai comunismului, pe fondul antisemitismului mai vechi, datorat altor cauze. Acest fapt nu trebuie neglijat. După Primul Război Mondial, urmarea imediată a dezvoltării mişcării comuniste internaţionale a fost dezvoltarea mişcărilor de dreapta, cu un puternic caracter naţional, anticomunist şi antievreiesc, fenomen care va deveni preponderent în întreaga Europă Occidentală, Centrală şi de Est.
În România, iudeo-comuniştii au săvârşit acte teroriste încă înaintea înfiinţării partidului lor. Astfel, în 8 decembrie 1920, la ora 14.45, în momentul în care generalul Constantin Coandă se pregătea să deschidă şedinţa Senatului României, s-a produs o explozie puternică. În explozie au decedat Demetriu Radu, episcop de Oradea Mare, Dimitrie Grecianu, ministrul Lucrărilor publice şi ad-interim la Justiţie şi senatorul Spirea Gheorghiu, preşedintele Sfatului negustorilor. Agenţii Inspectoratului General de Siguranţă i-au depistat pe făptaşi. Aceştia erau trei evrei, agenţi ai C.E.K.A., membri ai unei reţele sovietice de spionaj, controlată de Moscova, via Odessa. Ei se numeau Max Goldstein, Saul Osias şi Leon Liechtblau.
Acest atentat, care a avut un ecou foarte mare în epocă a inflamat şi mai tare reacţiile antievreiești din societatea românească şi a identificat încă o dată pe comunişti cu evreii, întărind convingerea adversităţii evreilor faţă de statul naţional unitar român şi faţă de poporul român, convingând o mare parte a societăţii româneşti că iudeo-bolşevicii sunt marii duşmani care trebuie neapărat reprimaţi. Această idee a cuprins conştiinţa publică, a pătruns adânc şi va produce efecte şi în viitor.
Internaționalismul proletar promovat prin Comintern și, în perioada Războiului rece, prin intermediul rețelelor serviciilor secrete sovietice și ale statelor supuse URSS, a fost produsul evreimii de pe Wall Street, cea care, ulterior a declanșat procesul de globalizare în jurul lor, cu mâna guvernelor aservite lor din Commonwealth și din Europa de Vest. Internaționalismul proletar și globalizarea au fost frați de sânge evreiesc, nicidecum dușmani reali. Adversarul real al internaționalismului proletar și al globalizării, în trecut și în prezent, a fost și este naționalismul, susținătorul națiunilor, cu cultura, civilizația, tradițiile și tot ce au popoarele mai frumos, mai bun, mai trainic, care le identifică și care oferă fiecărui popor unicitate.
Aranjament grafic – I.M.
sursa:
Prof. univ. dr. Corvin Lupu – Rolul evreilor în trecerea Rusiei de la regimul naționalist țarist la regimul internaționalist proletar
https://www.art-emis.ro/analize/rolul-evreilor-in-trecerea-rusiei-de-la-regimul-nationalist-tarist-la-regimul-internationalist-proletar
NU V-OM FI UITATI
De CD
Se pare ca Kabalah Internationala nu ne-a uitat pentru lovitura care a primit-o de la romani prin rasturnarea regimului Comunist de la Budapesta.
http://www.unitischimbam.ro/razboiul-romano-ungar-din-1919
Promisiunile Declaratiei de la Alba Iulia
Pentru cei care tot pomenesc de promisiunile facute de romani maghiarilor prin declaratia de la Alba Iulia, situatia este urmatoarea: promisiunile, oricare ar fi fost ele, nu mai au valoare contractuala, obligatorii si nu mai pot sa fie respectate in prezent, deoarece una din parti, Ungaria, nu si-a respectat ea obigatiile contractuale si a facut ca aceste promisiuni sa fie nule in doua ocazii.
Respectiv Ungaria a atacat/cotropit teritoriul statului Roman in doua randuri:
– in primul rand in 24 martie 1919 si
– in al doilea rand in 1939 ca urmare a Dictatului de la Wiena.
Romania nu datoreaza nimic statului maghiar si nici maghiarilor din Romania in veci de veci!
Prima incalcare a Declaratiei de la Alba Iulia
La 11 decembrie 1918 s-a creat Comandamentul trupelor din Transilvania, comandant de corp fiind numit generalul Traian Moșoiu, iar ulterior generalul Gheorghe Mărdărescu.
„Oare oamenii ăştia nu-şi dau seama că au fost învinşi?” întreba generalul Berthelot în însemnările sale.
Tone de material de propagandă invada Conferinţa de Pace, nu se precupeţea nici un efort pentru a influenţa hotărârile acesteia, în timp ce în zonele ocupate se declanşa o teroare fără precedent, pentru a amuţi pentru totdeauna glasul acelora ce susţineau ideile de autodeterminare, de a-i lăsa pe fiecare să-şi decidă soarta, conform principiilor enunţate de preşedintele american Woodrow Wilson.
Preşedintele Conferinţei de Pace, Alexandre Millerand, a ripostat:
„Voinţa popoarelor s-a exprimat în zilele din octombrie şi noiembrie 1918, atunci când dubla monarhie s-a prăbuşit şi când populaţiile îndelung asuprite s-au unit cu fraţii lor italieni, români, iugoslavi şi cehoslovaci.”
Ungurii, sau mai bine zis Khazarii din guvernul paralel, nu se descurajează şi continuă propaganda, susţinând că singura garanţie pentru estul Europei ameninţat de spectrul bolşevic îl reprezintă o Ungarie mare şi puternică, între hotarele prevăzute de ei.
Dar decizia Conferinţei de Pace de a le cere retragerea pe o nouă linie stabilită şi comunicată la 20 martie 1919, respectiv linia Hust – Satu Mare – Carei – Oradea – Salonta, bulversează aşa de mult conducerea Ungariei încât guvernul Karoly demisionează şi cedează, spre razbunare, puterea bolşevicilor Khazari.
Bolşevicii preiau puterea în Ungaria la 21 martie 1919 şi instaurează teroarea bolşevică, regim de opresiune care va dura 133 de zile, până va fi desfiinţat de armata română.
Republica consiliilor Ungariei este proclamată la Budapesta, care desființează imediat orice discriminare legată de religie. Printre liderii săi se numără evrei maghiari precum Béla Kun, care speră să impună egalitatea între toți cetățenii. Dar acest regim, care credea că va reuși prin violență revoluționară, a durat doar 133 de zile, iar prezența lor în guvern va alimenta ulterior mitul naționalist și nazist al „ iudeo-bolșevismului ”.
La 24 martie 1919, trei zile după preluarea puterii si după decretarea mobilizării, Comisariatul de război al guvernului comunist ungar dă comandamentelor în subordine următoarele instrucţiuni referitoare la atitudinea trupelor:
„grupul colonelului Kratochwill va face gruparea forţelor în aşa fel în împrejurimile oraşului Sătmar, ca să poată ataca în direcţia Dejului. Valea Crişului Repede se va închide la Ciucea printr-un detaşament puternic.”
Deci, este clară atitudinea ofensivă a Ungariei bolşevice, care încheie o alianţă cu bolşevicii lui Lenin, menită să desfiinţeze statul român printr-un atac combinat, de către unguri dinspre vest, prin Transilvania, şi de către ruşi dinspre est, prin Basarabia.
Trupele ungureşti încep cu data de 24 martie 1919 puternice atacuri împotriva trupelor române pe linia de demarcaţie, executate de forţe de mărimea unui batalion, susţinute de artilerie şi trenuri blindate. Tot mai puternice devin aceste atacuri de la începutul lunii aprilie, mai ales în zonele Diviziei a 7-a (Seini – Hodod – Zalău) şi a 6-a, la Ciucea.
La 6 aprilie 1919 se execută şi o recunoaştere aeriană până la Cluj. Încep concentrările numeroase de trupe ungureşti, ca un preludiu al atacului, în timp ce trupele sovietice ruse intensifică atacurile pe linia Nistrului. La 2 decembrie 1917 Republica Democrata Moldoveneasca isi declarase independent fata de Rusia Sovietica, iar la 9 aprilie 1918 se unese cu Regatul Romaniei.
La 10 aprilie 1919, Marele Cartier General Roman transmite un ordin de operaţii Comandamentului Trupelor din Transilvania. Conform acestuia, întrucât decizia Consiliului de la Paris (26 februarie) stipulează că românii sunt în drept de a rezista, în caz de atac din partea ungurilor, şi de a ocupa zona fixată, se ordonă pregătirea trupelor pentru ofensiva peste Carpaţii Occidentali, cu scopul de a ocupa teritoriul românesc până la linia fixată de Conferinţa de Pace de la Paris.
Prin urmare ne-am recastigat Ardealul luptand cu arma in mana pana am pus opincile pe Parlamentul de la Budapesta si in acest moment nu a mai fost data vre-o declaratie/angajament de romani fata de situatia maghiarilor din Ardeal!
La 4 august 1919 armata română a intrat în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, alți generali ai armatei fiind Demetrescu, Holban, Traian Moșoiu și locotenent-colonelul Ion Antonescu.
A fost cucerită capitala, Budapesta, Béla Kun a demisionat și regimul comunist a fost înlăturat. La 14 noiembrie 1919, armata română a părăsit doar Budapesta, care a rămas sub conducerea armatei naționale ungare.
Armatele române au descoperit la Budapesta o parte din clopotele românești ale bisericilor Basarabilor și Brâncovenilor furate de ungurii din armata austroungară, care nu fuseseră încă topite.
La 25 februarie 1920, armata română a părăsit teritoriul Ungariei la cererea Antantei. Victoria armata asupra Ungariei a fost recunoscuta international si orice alta conventie prealabila a fost desfiintata de fapt si de drept.
A doua violare a Declaratiei de la Alba Iulia
Dictatul de la Wiena: încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.
Dictatul de la Viena nu numai că nu a clarificat situația, ci a dus la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria. Nu a reușit să rezolve problema naționalităților, separând toți etnicii maghiari de toți etnicii români. Aproximativ 1.200.000 de români, aproximativ 50% din populația teritoriului Transilvaniei de Nord, au rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar circa 500,000 maghiari au rămas în Transilvania Sudică.
Daca aruncam o privire mai atenta la pretentiile exagerate si insultatoare ale Ungariei putem distinge o nota de tupeu Talmudic si un modus operandi tipic Kosher, la fel ca si propaganda ce o desfasoara neincetat de un secol, ce vine din aceiasi scoala Kabalista. Guvernul paralel ungar pe parcursul acestui secol si-a schimbat blana in diverse forme si culori, dar a ramas persistent si consecvent acelorasi pretentii, indiferent de regimul politic pe care l-a incercat Ungaria.
In present Ungaria are o mare concentratie de everei declarati,
100 000 la o populatie de numai 10 milioane. Există multe sinagogi în serviciu în Ungaria, inclusiv Sinagoga de pe strada Dohány, cea mai mare sinagogă din Europa și a doua ca mărime din lume, după Sinagoga Emanu-El din New York.
Se pare ca aceasta comunitate evreiasca bine infiltrata in guvernul paralel agita spiritele maghiare in privinta problemei Transilvaniei pentru ca le-am stricat jocul communist din 1919. Daca privim cu atentie cine sunt cu adevrat persoanele care au primit despagubiri si retrocedari din Romaniadupa ‘89 aflam ca ele apartin Kabalei din Ungaria. Este important sa ne cunoastem adeversarii, dupa origini si nu dupa pasapoarte.