Text propus pe site de dl Călin
Studiu Asupra Obiceiele Juridice Ale Poporului Romîn și Teoria Viitorului Cod Civil
Grig. I. Alexanndrescu, Președinte Tribunal Covurlui
Galați, Tipografia „Buciumului Român”, 1896
„(pg 25-26)
Cînd am cules din viul grai al țăranului și din viața lui de toate zilele obiceiul pămîntului, și cănd l-am comparat cu principiele și regulele codului nostru civil tradus dun franțuzește, am rămas uimit de superioritatea principielor, care domnește în obiceiele pămîntului.
Așa, să dau cîte-va pilde în treacăt, spre a se încredința ori-cine de acest tezaur juridic ascuns în această pătură a nației, care trăiește retrasă în codrii munților, în șasurile aurite de lanuri, în surzișul cătunilor și satelor, departe de falșa civilizație și ne cunoscută de tîrgovățul nepăsător:
La țară tatul și mama înzestrează de o potrivă pe fete și băieți la căsătoria lor, cînd moare bătrînul tată, mama rămasă în viață stăpînește pe drept și în plină proprietate casa cu livada și atîta pămînt la cîmp cît îi ar ajnge pentru bătrînețele ei, fără ca cine-va să se poată amesteca în proprietatea ei.
Dopă codul civil, cînd bărbatul moare și văduva sa nu are avere, dînsa ia o porțiune virilă în uzufruct, din succesiunea bărbatului, dacă acesta are descendenți.
Cînd bărbatul lasă un singur descendente porțiunea femeei în succesiune este numai de a treia parte. Acst drept începe de la epoca încetărei uzufructului legal.
Cînd bărbatul lasă rude de sus sau de alăture, atunci femeia succede la o pătrime în plină proprietate din averea mortului (art. 684 c. civ.)
Iată o femee bătrînă, care după două-zeci sau trei-zeci de ani de muncă la casa bărbatului său, rămîne la bătrînețe numai cu o pătrime din avere, dacă nu are copii, iar dacă are și cu mai puțin, cea-l’altă avere se întoarce la rudenile bărbatului, sau la copii.
Fără nici un comentariu mă întreb, care din aceste două principii, este mai superior din punctul de vedere, moral, echitabil, economic și chiar juridic. Juridic pentru că acea soție văduvă a muncit, a produs, a înavuțit e șoțul ei: în urma rudeniele bărbatului, cari adese ori , care adese sînt oameni cu totul străini, și chiar copii care au eșit de mult înzestrați din casa părinților, vinu la trei părți din succesiune îmbogățindu-se ast-fel în paguba soției văduve, care a incorporat in acea avere munca și produsul ei.
Ori-ce cap sănătos, ori-ce inimă onestă va declara obiceiul pămîntului atît de superior, pe căt va respinge cu dispreț disposițiunile și principiul codului civil.
…
Am menționat toate aceste pentru a se vedea cum chiar în civilizata Franță s-a recunoscut acum dreptul văduvei la succesiunea bărbatului [n.m. 1891], ca un drept superior, ceia ce demult, foarte de mult în vechile noastre obiceie juridice era consfințit de bunul simț al poporului.
(pg. 30-32)
Legiuitorul nostru, în loc să asculte obiceiul nostru pămîntesc, a alergat la legi străine tocmai cînd acei străini ei însuși recunosc inferioritatea legilor lor, față de vechiul nostru drept trăitor încă în masa poporului.
…
Nu voesc a susține însă prin aceasta că: tot ce este scris în codul civil este rău și dăunător, precum nici tot ce este în obiceiul pămîntului este superior. Ceea ce vroesc a dovedi este că: poporul posedă un drept ne scris superior, în generalitatea cazurilor, codului civil, de care drept ne scris poporul ascultă, pe cînd de cel străin scris, care i se impune, nu ascultă, și prin aplicarea forțată a codului scris să făptuește zilnic de instanțele judecătorești greșeli legale și să sapă ne încetat la lărgirea prăpastiei ce desparte pe țărani de tîrgovăț.
Și mă întreb dacă este cu putiță ca poporul de la țară să-și pearză tezaurul său de obiceie, să se desnaționalizeze păn întru atîta în cît geniul său național să nu mai aibă putere de conservare?
Este cu putință ca așezămintele străine, legile străinilor aduse fără chibzuire și fără nici un studiu, să fi înlocuit așezămintele, legile și obiceiele pe care părinți din părinți noștri le-au avut și care au ocrotit și însuflețit în vremuri de stăpîniri străine și de încercări de deznaționalizare?
Aceasta ar fi peste putinșă și ar fi singura pildă în viața popoarelor. Este cu ne putință ca un cod civil străin, plin de contraziceri și ne înțeles, să înrăurească un popor întreg și să înlocuiească un obiceiu, un morav care de sute de ani a mulțumit trebuințele noastre zilnice a vieți noastre civile.
Cînd legile sînt simple închipuiri și născociri, ele nu rĕmîn de cît pe hîrtie, obiceiele să ascund adînc în masa poporului, unde au rădăcinele încă sănătoase și verzi, și precum arborii în timpul ernei friguroase și a viscolilor geroase își retrag seva în rădăcinele ascunse din pămînt pentru a-și consrva viața, ast-fel și poparele cînd la suprafața lor să așează o pătură ne firească, o falșă civilizație, care este indiferentă poporului, atunci tot ce este mai sănătos, moravurile și obiceiele se ascund în masa poporului, unde trăesc departe de zvonul și parada falșei civilizații, așteptînd alte timpuri, cînd geniul național, redeșteptat ca din o lungă amorțire, să reînvie și să însuflețească adevărata propășire, adevărata viață națională, care să însemneze individualitatea acelui popor.”
Mișcarea Dacia are printre Obiective, de aproape 5 ani, reforma sistemului juridic pe baza Legii Pământului!!!… și alte chestii interesante, clasificare de autorul blogului ca… utopice!?!?… ba m-a și bănuit că aș fi țigan și că dacismul face jocul dușmanilor!? Norocul meu, că judecata o face Timpul!?
„Autorul blogului”, adică eu? Dacă la mine vă referiți înseamnă că sunteți neserios! Inventați „din burtă” idei și atitudini care nu-s ale mele! Sunt ani buni de când eu am făcut elogiul sistemului de norme numit „obiceiul pământului” sau „jus valachicum”, și l=am opus dreptului roman, ca fiind mult mai spiritualizat, mai creștin, cel roman fiind prea rațional! Vezi și Pravila lui Vasile Lupu, în care au intrat câteva norme din Obiceiul Pământului!
Dacă cineva este chiar interesat de acest subiect cu pasiune și seriozitate îl invit la o discuție!
O lege a pamntului era arendarea pamantului „in parte”. Adica un om avea pamantu si celalat il muncea si la sfarsit faceau jumate jumate.Nu ar fi rau si azi daca s-ar da o lege ca profitul unei companii sa se faca jumate jumate patron salariati.Ar fi o ideie de a inbogatii pe cei care muncesc.Acu patronu ia tot si iti da salariu cat vrea el.
Nu a scos nimeni o carte cu acest obicei al pămîntului? Sînt multe referințe la acel lex valachorum, dar nu a fost analizat deloc. Să fi dispărut așa pur și simplu după atîtea secole? N-am găsit nic acel faimos calendar popular.
Există Judecata domnească, a dumnealor V.Al.Georgescu și P.Strihan, Editura Academiei, un bun punct de plecare pentru a găsi și alte lucrări. La fel în lucrările despre Pravila lui Vasile Lupu puteți găsi referințe bibliografice prin care să ajungeți la JUS VALACHORUM. Este un subiect pasionant, regret că nu l-am putut adânci. Am tot amânat…
Mi se pare de mare importanţă următoarea precizare:…”Este cu putință ca așezămintele străine, legile străinilor aduse fără chibzuire și fără nici un studiu, să fi înlocuit așezămintele, legile și obiceiele pe care părinți din părinți noștri le-au avut și care au ocrotit și însuflețit în vremuri de stăpîniri străine și de încercări de deznaționalizare?.”
Este exact ceia ce s-a făcut în România după anul 1989 prin traducerea şi preluarea fără discernământ a legislaţiei din Uniunea Europeană, aşa zisele coduri pe domenii de activitate, standarde, unele în discordanţă cu reglementările corecte şi mai superioare, existente în România.
Pamantul are un singur obicei,acela de a da roade!Pe Pamant traim si tot in El ne ingropam!
obiceiul pamantului face parte din legile nescrise ale unui popor si trebuiesc respectate.gm
Din aceiași carte:
(pg. 19)
Din comparația acestor două paragrafe ar rezulta că: prin codul Calimah [n.m. 1832] nu s-a desfințat nici odată obiceiul pămîntului, ci din potrivă a rămas cu putere de lege, căci ori de cîte ori judecătorii aveau nevoie de a interpreta un paragraf puteau lua obiceiul pămîntului ca normă.
Aseastă interpretare reiasă și mai lămurit dacă știm că legiuirea Calimah a fost în cea mai mare parte alcătuită după codul civil austriac, și după cum foarte bine observă D-l avocat și profesor Dimitrie Alexandrescu în însemnata sa scriere despre „Dreptul Civil Romîn” că în legea austriacă se prevede formal: obiceiele nu pot fi luate în considerație de cît în cazurile în care legea se referă la ele. (Art. 10). – Codul Calimah însă nu reproduce acest articol pentru că la noi obiceiul pămîntului a avut în tot-deuna putere de lege.
(pg. 22)
Alexandru Hasdeu nobil moldovan, un distins învățat, membru al mai multor societăți, efor al școlilor din guvernămîntul Hotinului; cu prilejul cuvîntărei ținute la încheierea anului școlar 1837, arată că: „atuncia cînd părintele lui Petru-cel-Mare, a voit să deie țărei sale legi, a cerut copie de pe codul nostru și de pe dreptul nostru pămîntesc al Moldovei și legile pe care le-au împrumutat au primit numele de înțelepte și creștine.”
„atuncia cînd părintele lui Petru-cel-Mare, a voit să deie țărei sale legi, a cerut copie de pe codul nostru și de pe dreptul nostru pămîntesc al Moldovei și legile pe care le-au împrumutat au primit numele de înțelepte și creștine.”
Foarte importantă informație. Poate faceți un grupaj cu asemenea informații, că prea am uitat să ne prețuim înaintașii!
Ca sa accepti obiceiul pamantului e nevoie de bun-simt si mai mult de atat. Un citat din V. Gafencu, desi folosit in alt context, se potriveste teribil de bine si cu situatia actuala: „Daca viata unui om depinde de alt om, grea raspundere are acest om! Iar daca toti oamenii ar sti ca viata lor depinde de Dumnezeu, atunci fiecare ar pretui viata semenului sau!” Deci omul ruptt de Dumnezeu se afunda intr-un hatis de legi absurde. Cine sa asculte de obiceiul pamantului?
La Multi Ani!