Cum a apărut mișcarea #rezist în România, Chris Worman – primul instructor american

    Instructor ReStart“ / „Resistance“ (#resist) la Bucureşti, din 2010

Era abia instalat ambasador al SUA lobby-stul evreu american Mark Gitenstien la Bucureşti, când l-a însăr­ci­nat, în 2009, pe conaţionalul său Chris Worman, profesionist de Ong-uri / „societate civilă“, pentru a recruta şi instrui o serie de tineri români în meto­de­le activismului de Internet şi în acţiunile „resistance“.

Instalat la ambasada SUA (deşi era în România din 2007), unde era în directa subordonare a lui Gitenstein, primul pas al lui Worman a fost să-şi înfiinţeze o asociaţie pe care înregistrat-o la o judecătorie bucu­reş­tea­­nă. TechSoup România s-a numit asociaţia, după numele celei mamă, ameri­cane, TechSoup Global, condusă de evreul Daniel Ben-Horin, adept al „revoluţiei globale web“, cu funcţia de „Chief Instigator“, care şi lăuda în Huffington Post, în 2011, „loviturile“ ini­ţi­a­te prin Worman în România de către Gitenstein, care vor ajuta „companiile şi investiţiile americane“.

Pentru a înregistra Ong-ul şi „platforma online“ a acesteia, site-ul „ReStart România“, Worman a avut nevoie de câţiva asociaţi cu cetă­ţe­nie română şi i-a găsit în vechi activişti ai „societăţii civile“ româneşti, susţinută din 1990 de miliardarul George Soros şi marile Ong-uri transnaţionale, ca şi în câţiva apropiaţi ai ambasadei. (ReStart România avea să fie rein­ven­tat la finele lui 2016 de Dante Stein şi Oana Pellea, activistă #rezist.)

Oana Pellea și activismul de tip ong

Oana Pellea cu doi soroșiști din generația degeneraților, Angi Shaorma și Bădiță Chiloțarul, la fel de antiromâni ca ea. Mare progresistă, susținătoare a parteneriatului LGBT și a adopției copiilor de către cuplurile homosexuale, Oana Pellea este o pată dizgrațioasă pe memoria tatălui său, acesta fiind asimilat de către români cu personaje legendare ca Decebal sau Mihai Viteazul. Se răsucește marele Amza Pellea în mormânt! (Foto și text „Justițiarul”)

Banii pentru operaţiune au fost asumaţi de ambasadă, oficial: „Plat­forma online este un proiect al organizaţiei non-guvernamentale TechSoup România, realizat cu ajutorul unui grant acordat de Amba­sa­da Statelor Unite la Bucureşti, care se bucură de sprijinul mediului diplo­ma­tic, al com­pa­ni­i­lor IT&C…“ (R.L.). Ambasada SUA la Bucureşti adăuga că pentru „sprijinul financiar“ destinat acestui proiect şi-a mai asociat câteva ambasade oc­ci­dentale, în frunte cu cele ale Marii Britanii şi Germaniei. Ulterior, gru­pu­rile „restart“ / „resistance“ din România, bine instruite, au învăţat cum să ac­ceseze şi alte fonduri, mai puţin vizibile, de la marile fundaţii străine. Să nu uităm că Ackerman, coordonatorul de la Harvard al mişcărilor de „Non Violent Resistance“, a fost şi preşedinte la Freedom House, un super Ong american cu acţiune transnaţională, cu veche activitate în România şi care vehiculează importante sume de bani, împreună cu fundaţia lui Soros.

Iar românii recruţi ai lui Worman au făcut parte, la început, din două vechi resurse ale ambasadei SUA: Fundaţia Româno-Americană (con­du­să de bătrânul evreu american John Klipper) şi reţeaua Fundaţiei Soros, prin Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe), condus de soroşista Oana Preda, la care s-au adăugat recruta Elena Calistru (Funky Citizens) şi alţii ca ea.

                                                                    * * *

Concomitent cu racolarea tinerilor români, Worman primea la rân­dul său un instructaj la Harvard University, sub numele „Strategic Mana­ge­ment for NonProfit Leaders” (după cum arăta chiar el pe contul său de so­cializare Linkedin), adică chiar acolo unde se află centrala „Resistance“ / Ong, Institutul Albert Einstein.

Peter Ackerman, executivul de la „Albert Einstein“ / Harvard privind instaurarea mişcărilor Resistance – Coflict în lume, relata într-un interviu că ar fi „lucrat cu producătorul american de arme de top, Lawrence Livermore Laboratories, pe dezvoltarea de noi tehnologii de comunicaţii ce ar putea fi folosite în diverse insurgenţe ale mişcării tineretului“. „Nu există nici o în­doială că aceste tehnologii sunt democratizante – sublinia el, referin­du-se la potenţialul lor în dărâmarea Chinei – ele permit o activitate des­cen­tra­li­za­tă. Se creează, dacă vreţi, un concept digital al dreptului la întrunire“.

Tocmai asta le servea şi Worman tinerilor români, cu începere din 2010-2011, în afară de o ide­ologie bazată pe mantra generală a miş­că­ri­lor neoprogresiste contestatoare: „Justiţie“. Îi învăţa activismul on-line, pe reţelele de socializare ale Internetului, cu toate tainele tehnice la zi, cum să creeze grupuri şi legături şi cum să monopolizeze/domine discursul public.

Ex-ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Henry Gitenstein (evreu, cu bunici emigranţi din Botoşani), este şi „cercetător principal“ la Brookings Institution, thinktank american finanţat de Rockefeller Foundation, inter­co­nectat, totodată, cu Hudson Institute, American Enterprise In­sti­­tute şi Rand Corporation, toate făcând parte din grupul „lobby-ului israelian“ în SUA[1].

Dacă urmărim aceste conexiuni ale Brookings Institution am putea să întrevedem de ce l-a mandat Gitenstein pe Worman la Bucureşti şi de ce l-a instruit la Harvard pentru misiunea cu nume de cod „ReStart România“.

Experienţa de Ong-ist a lui Worman era strâns legată de Rocke­fe­ller Foundation, finanţatoarea think-tank-ului lui Gitenstein, Brookings In­sti­tution, din care face parte şi Robert Kagan, teoreticianul evreu ame­ri­can „liberal interven­ţi­o­nist“, soţul subsecretarei de stat Victoria Nuland la acea vreme, adică şefa directă de la Casa Albă – Washington DC a amba­sa­do­ru­lui, implicată din partea administraţiei Obama, împreună cu George Soros, cu soţul ei, Kagan, şi cu directorii de la institutul Einstein de la Harvard în de­clanşarea în 2004 a sângeroasei „revoluţii portocalii“ din Ucraina. Robert Kagan fiind totodată şi un alumni al Şcolii de Guvernare Kennedy a Uni­ver­si­tăţii Harvard, unde a fost instruit şi Worman pentru misiunea Bucureşti.

 

Scopul ambasadorului Gitenstein şi al Americii soroşiste condusă de administraţia Obama era, pe faţă, unul generos: întărirea statului român şi lupta împotriva corup­ţiei, deşi Gitenstein este binecunoscut ca un per­so­naj machiavelic al sfo­ră­riilor politicii americane, dar drumul spre iad era de mult pavat cu bune intenţii, în întreaga lume.

Iar Gitenstein este lobby-ist, adică face trafic de influenţă, această practică fiind una legală în SUA, dar în România şi în Europa este in­frac­ţi­une, adică corupţie, pe care Gitenstein pretindea cu emfază să o com­ba­tă. În SUA şi în afara ei, Gitenstein practică lobby-ul, adică determină politicienii să ia decizii în favoarea unor companii, prin firma de avoca­tu­ră Mayer Brown, fondată în secolul 19 de Levi Mayer. Nici în România nu s-a abţinut să nu facă presiuni asupra conducerii statului ca aceasta să ia de­cizii în favoarea unor mari companii americane, inclusiv achiziţii de miliar­de de dolari, dar el nu era corupt, el combătea „corupţia românilor“.

  * * *

Abia peste aproape doi ani, în 4 iulie 2012, Gitenstein a relatat cum a pus în România bazele unei structuri de 140.000 de oameni care să facă ac­ti­vism şi revoluţie socială („restart“):

În mijlocul acestei noi furtuni politice din România, mulţi mă în­trea­bă care va fi viitorul acestei ţări – zicea Mark Gitenstein în iulie 2012 -. Dum­neavoastră [procurori, Ong-işti şi alţi invitaţi la ambasada SUA] creaţi acum tocmai acel tip de instituţii care le oferă românilor puterea de a-şi folosi talentul pentru a făuri această naţiune…

 

Străinii au investit în România câte 10.000 de lei pentru fiecare bărbat, femeie şi copil. Continuarea reformelor instituţionale este vitală… Orice regres va fi sever pedepsit de nemiloasele pieţe internaţionale şi toţi românii vor avea de suferit… Sunt conştient că forţele care doresc «în­toar­­cerea la situaţia de dinainte», care se opun acestor reforme, sunt puter­ni­ce şi neobosite.

Dar Gitenstein avea soluţia neoprogresistă, pe care demarase de un an şi jumătate, iar acum o anunţa ca pe un avertisment politicienilor:

„♠ Exista un grup de români care nu vor mai tolera starea de fapt.

Oriunde merg în România, mă întâlnesc cu tineri. Mulţi dintre ei fie au trăit în străinătate şi s-au întors pentru a-şi lansa propriile firme, fie lu­crează pentru companii occidentale sau sunt activi pe Internet.

Pe aceşti tineri i-au implicat ambasadele SUA, Marii Britanii, Ger­maniei, Spaniei şi Canadei într-un program pe care l-am numit ReStart Romania. Am creat un website şi le-am cerut tuturor românilor interesaţi să propună idei de utilizare a Internetului în lupta împotriva corupţiei.

100.000 de români [finanţişti, ONG-isti, IT-işti, specialişti în co­mu­­nicare sau studii politice“, conform ziarului România Liberă[2]] au răspuns ace­lei chemări, oferind idei inteligente, pe care le-am finanţat, de a lupta împotriva unei multitudini de probleme, de la furtul de lemn din pădurile dum­neavoastră, până la mita din spitale şi parcatul ilegal. Aceşti cetăţeni reformatori folosesc Internetul pentru a ataca ceea ce dumneavoastră nu­miţi mentalitatea corupţiei.

Atunci când Romanian American Fund a încercat aceeaşi idee pentru reformarea sistemului educaţional, peste 40.000 de români au răs­puns apelului.

Aceşti 140.000 de «restarteri», cum îi numim noi, sunt agenţi ai schimbării care vor susţine aceste reforme şi vor sprijini aceste instituţii.“[3]

Am arătat că resursele mişcării ReStart / Resistance a lui Gitenstein-Worman au fost mai vechii recruţi ai Romanian American Founda­tion şi ai reţelei Soros în România.

De fapt, Romanian-American Enter­pri­se Fund (RAEF) – un fond al statului american / SUA – s-a mişcat mai repede decât Worman, în 2009, şi a înfiinţat, împreună cu Synerg­Etica (fun­daţia soroşistei Sandra Pralong, pri­etena lui George Soros), Romanian-American Founda­tion„cea mai larg dotată fundaţie din România“, Raef, patronul acesteia, fiind condus de bă­trâ­nul evreu ameri­can John Klipper, secondat de afaceristul Horia Manda, prie­tenii şi parte­ne­rii afaceristului româno-american Matei Păun, dirijorul din umbră şi finanţistul partidului Uniu­­nea Salvaţi România (USR)[4].

Creat chiar în anul în care Gitenstien şi-a început mandatul de am­ba­sa­dor în România, Romanian-American Founda­tion (Fundaţia Româno-Ame­­ricană), racolase deja 40.000 de tineri, şi cu ajutorul Sandrei Pralong, care nu îşi mai găsea locul nici în „vechea societatea civilă“ şi nici un angajament la Palatul Cotroceni, pe lângă preşedintele Băsescu, cum îşi dorise.

Roxana Vitan, director executiv la Romanian-American Foundation, Mark Gitenstein, ambasador al SUA în România, Teodor Stolojan și Emil Boc, două marionete la cheremul străinilor.

 

Worman nu putuse porni efectiv proiectul ReStart din 2009, aşa cum demarase Romanian-American Founda­tion, căci era încă prins cu un proiect în maghiarimea din Harghita, unde a înfiinţat în decembrie 2007 şi apoi a tu­te­lat fundaţia „Odorheiu Secuiesc Community“, la comanda unui Ong unitarian din Statele Unite. Worman a adus sute de finanţări ex­ter­ne ma­ghia­rilor unitarieni (inclusiv din partea Fundaţiei Româno-Americane), care îşi doresc autonomie faţă de autorităţile române (şefa acestei funda­ţii, Csaki Rozalia, a fost mult timp director şi la Civitas – o fundaţie înfiinţată în 1992, care vrea să obţină guvernarea lo­cală în Transilvania, fiind sprijinită şi din Ungaria -, ca şi la Foundation of Hungarian NGOs from Transilvania).

Iar din ianuarie 2008, Chris Worman îşi înfiinţase în România împre­ună cu un prieten, o mică companie de „consiliere“, Worman & Ball Con­sul­ting, cu care făcea bani buni, tot pentru transfer de influenţă, se pare, căci, adu­când resurse financiare şi influenţă către unele Ong-uri, era apoi plătit de acestea. A fost plătit, astfel, de exemplu, de globalii de la Civicus (cei cu „cetă­ţe­nia corporativă“ şi „voluntariatul corporativ“, organizaţie din care fac parte Ong-urile norvegiene, care au un cuvânt de spus în acordarea imenselor fonduri norvegiene în România către „societatea civilă“, Eea Grants – a se vedea pagina 185), dar şi de către Aspen Institute Romania (puternicul think-tank american, condus în România de Mircea Geoană), de către gigantul german Transparency Inter­national, de Microsoft şi de Erste Foundation, fundaţia băncii austriece.

 

Alţi doi clienţi importanţi şi semnificativi ai firmei de „consultancy“ a lui Worman din România, firmă care şi-a încetat activitatea brusc după 2012, când a încetat şi mandatul de ambasador al lui Gitenstein (anga­ja­to­rul său), au fost Carpathian Foundation International şi Association for Community Relati­ons in Romania (Asociaţia pentru Relaţii Comunitare ARC), ambele cu legături ulteriore cu mişcările ocuppy / #rezist din România.

Astfel, Carpathian Foundation International este o „reţea“ (network) ce uneşte fundaţii „independente“ din regiunea „Carpathiană“ (sau Carpatică), un fel de alter-ţară cu „graniţe socio-econo­mi­ce“, construită cu bucăţi din România, Ucraina, Polonia şi Slovacia, al cărei membru „român“ al reţelei este Fundaţia Carpatica, asociată cu FDSC-ul lui Karen Fogg în admi­nis­tra­rea fondurilor norvegiene în România, împreună cu Fundaţia pentru Parte­ne­riat de la Mier­cu­rea Ciuc. Aceasta, Fundaţia pentru Parte­ne­riat, „parte­ne­ră“ veche cu Carpathian Foundation şi cu FDSC, fiind finanţată din stră­i­nă­tate de grei precum CEE Trust (Soros & friends) Romanian American Foundation sau Mott Foudation, şi girantă / finanţatoare, la rândul ei, în sis­tem suveică, a mişcării #rezist (prin poziţii publice – apeluri publice către preşedintele Iohannis alături de Ong-uri consacrate ca #rezist – sau prin Ong-uri sub-finanţate pre­­cum Terra Mileniul III – a se vedea pag. 183-184)[5].

În ceea ce priveşte Ong-ul ARC (Asociaţia pentru Relaţii Comunitare), alt client important al lui Worman când acesta iniţia în 2011-2012, în nu­mele ambasadei SUA şi al ambasadorului Gitenstein, operaţiunea ReStart România, de la finele lui 2015 îl vom găsi şi pe acesta, pe ARC (partener oficial al Camerei Americane de Comerţ în România / AmCham şi al Cor­porate Citizenship), aliniat lângă floarea Ong-urilor din România ce îi fă­ceau jocurile politice preşe­din­te­lui Iohannis, inclusiv privind protestele stradale, precum Iniţiativa România, Freedom House, Expert Forum, Institutul pen­tru Politici Publice, Fun­daţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), ActiveWatch, Miliţia Spi­ri­tu­ală, Funky Citizens, TERRA Mileniul III, CeRe ş.a.

Worman însuşi avea să relateze către un cotidian, în 2012, câteva aspecte despre cum a procedat să creeze gruparea de peste 100.000 de restartişti-resistance români (cum vom vedea imediat, mai jos), dar nu a re­latat absolut nimic despre cine l-a trimis în România sau despre şeful său pe linie de Ong transnaţional, Daniel Ben-Horin.

Americano-israelianul Daniel Ben-Horin, fondatorul CompuMentor (viitorul TechSoup, a cărui filială a condus-o Chris Worman la Bucureşti), a fost nominalizat de publicaţia americană The NonProfit Times în topul celor mai influenţi 50 de oameni din sectorul Ong / activism civic.

Daniel Ben-Horin

 

Fost jurnalist, Ben-Horin este un neomarxist (mama sa, emi­gran­tă dintr-un kibutz israelian fiind o absolventă din 1945 a Universităţii Columbia, cuibul american al Şcolii neomarxiste de la Frankfurt), care se descrie ca pe un „copil al anilor ’60“ (experimentul hipiot), care „crede în fenomenul unui zeitgeist social“, şi un „marxist foarte puţin reformat“ (a barely reformed Mar­xist). Privind orientările sale politice, în 1977, scriind articolul Televi­zi­u­nea fără lacrimi, o analiză socialistă a „rolului“ televiziunii în cultura şi ideo­lo­­­gia maselor, l-a publicat semnificativ în revista Socialist Revolution, jurnalul marxis­mu­lui internaţionalist, care din 2002 s-a numit Radical Society.

Această publicaţie s-a identificat cu mişcarea marxistă New Ame­rican Movement, o soră a New Communist Movement din SUA, având o organizare asemănătoare cu a lojilor masonice şi ridicându-se din orga­ni­­zaţiile de stânga studenţeşti din anii ’60, cu lider Richard Healey, fiul unei celebre comuniste evreice din SUA, Dorothy Ray Healey, pe numele ei real Dorothy Harriet Rosenblum, venind dintr-o familie de evrei unguri emigranţi. De fapt, toţi editorii de la Socialist Revolution, au fost marxişti evrei (James Weinstein, Eli Zaretsky, David Plotke, Jeffrey Escoffier, Leslie Kauffman sau David Trend), ca şi Daniel Ben-Horin, care în 2009 avea să fie anga­jat de ambasadorul Gitenstein să transforme („restart“) România.

Jurnalist marxist, din 1981-84, Ben-Horin a fost directorul executiv al Media Alliance, un fel de Ong-sindicat al lucrătorilor din mass-media din zona San Francisco Bay şi al activiştilor „justiţiei sociale“ (organizaţie con­dusă tot de evrei de stânga, precum Jeffrey Pearlstein şi Tracy Rosen­berg), dar, din 1985, Ben-Horin a fost implicat în „antreprenoriatul social“ de către magnatul evreu american Larry Brilliant, (nepotul unor emigranţi evrei din Europa de Est, al cărui nume evreiesc este Laibl Brilladentov, con­form The Times of Israel din 21 octombrie 2016).

Acest Larry Brilliant, care avea să fie primul director al Google.org (motorul de căutare pe Internet), tocmai crease atunci, în 1985, prima „co­munitate virtuală“ (pe Internet), Whole EarthLectronic Link (The Well, „Link-ul ’Lectronic al Întregului Pământ“), cea mai veche reţea web în continuă operare (Facebook avea să fie creat de Zuckerberg abia peste 19 ani, în 2004, la Harvard), şi l-a chemat pe Daniel Ben-Horin să dezvolte reţeaua precum ar face activism Ong-istic, în care avea experienţă.

Succesul de la Well l-a făcut pe Ben-Horin să-şi înfiinţeze peste numai un an, în 1986, propria companie, CompuMentor în San Francisco, cu obiectivul de „a ajuta organizaţiile nonprofit să utilizeze instrumentele tehnice existente spre a face o muncă mai eficientă şi pentru a activa un sector cu adevărat calificat al populaţiei – adepţii tehnologiei…“.

După ce numele CompuMentor a fost schimbat în TechSoup Global, definindu-se ca „reţea internaţională nonprofit“, în 2009 directoarea Rebecca Masisak a deschis birourile companiei din Europa la Varşovia, în Polonia, unde există şi birourile Cee Trust („puşculiţa“ marilor fundaţii americane).

În acelaşi an, 2009, devenind ambasador la Bucureşti, Gitenstein angajase TechSoup (CompuMentor) a lui Ben-Horin să facă şcoală de ac­tivism online în România, fapt realizat prin Worman, care a deschis firma Tech­Soup Romania srl pe numele său, în 2011 fiind cooptat şi în con­du­ce­­rea firmei mamă, din SUA, cu sedii la San Francisco şi la New York, firmă care, deşi vehiculează contracte de zeci de milioane de dolari anual, se declară „Nonprofit Finance Fund“.

Ţinta era „noua generaţie a reţelelor“ de pe Internet, cum anunţase Daniel Ben-Horin încă din 2006[6].

În articolul său din 2011, din Huffington Post (op.citat), Ben-Horin lăudând iniţiativa ambasadorului Gitenstein de a angaja firma sa pentru a face „technology-fueled activism“ în România, îl asocia pe ambasador cu #Occupy movement din SUA.

Tipul meu este Gitenstein – adăuga Ben-Horin -, pentru că nu este un «suspect obişnuit» al schimbărilor radicale. Ideile câştigă putere atunci când saltă sinapsele sociale şi politice. Ideea că oamenii [românii] merită un guvern cinstit este o asemenea idee (meme). La fel şi ideea că noi, co­lectiv, nu trebuie să aşteptăm ca guvernele noastre să conducă, ci să între­­prindem noi înşine acţiuni, folosind noile instrumente de care dispu­nem. Acestea sunt două meme al dracului de puternice. Iar când cineva ca Gitenstein le îmbrăţişează şi le dă putere la un nivel complet diferit, asta este un semn al timpurilor şi al viitorului…

 

Când a văzut [în România] o deschidere pentru a cataliza schim­ba­rea, Gitenstein a acţionat, aruncându-se deplin pentru a susţine din spate ReStart Romania, o operaţiune bazată pe web pentru a folosi inovaţiile sociale în combaterea corupţiei şi deschiderea guvernului (opening up go­vernment). El este peste tot pe YouTube chemând la acţiune, provo­cân­du-i pe românii sceptici.

Chris Worman [şeful operaţiunii demarate de Gitenstein] este un fost activist Peace Corps [agenţie a Statelor Unite cu care acţionează în ţările subdezvoltate, fiind asociată, cu sau fără temei, cu acţiunile spio­na­ju­lui american[7]] care îi dă lui Gitenstein toate datele şi temele rolului său…

Worman povesteşte: «Am avut o primă întâlnire cu ambasadorul prin intermediul direc­torului Peace Corps şi i-am dat lista de idei. Am început să vorbim des­pre angajarea tinerilor programatori, [România] fiind o ţară tehnologizată şi cre­ativă [zice Worman]. El, Gitenstein a văzut imediat provocarea şi că ar putea conec­ta temele, fiind hotărât să atace probleme cum ar fi corupţia şi guvernul deschis (open government)».“ [8]

 

Worman îşi exagerează importanţa, căci „Open Go­vernment Part­ner­ship“ a fost un program indus de Statele Unite altor state, împreună cu Fundaţia Soros şi alte mari fundaţii americane şi cu Banca Mondială.

Iar (re)folosirea Peace Corps de către Central Intelligence Agency (CIA) a fost propusă încă din 1996 de către preşedintele Council on Foreign Relations (CFR) Richard N. Haass[9], un diplomat evreu american, totodată vicepreşedinte şi director pentru Politica Externă a Brookings Institution (unde era membru şi Gitenstein), ca şi lector la „Şcoala de Guvernanţă“ de la Harvard University’s (Kennedy School of Government), unde l-au in­stru­­it pe Worman pentru misiunea din România.

Chiar şi directorul Peace Corps care ar fi iniţiat întâlnirea dintre Mark Gitenstein şi Worman, adică Aaron S. Williams, numit în funcţie de pre­şe­din­tele american Barack Obama, în 2009 (în timp ce Gitenstein era numit ambasador la Bucureşti), venea de la USAID, unde activase 22 de ani, in­clusiv ca secretar executiv, dar această U.S. Agency for International Deve­lopment operează curent împreună cu centrala spionajului american, CIA.

Când în ianuarie 2009, administraţia Obama avea să dea directiva Open Government Initiative, prin care agenţiile federale trebuiau să fie mai transparente şi mai colaboratoare cu cetăţenii (să ceară pe paginile web idei şi sugestii), Peace Corps a făcut imediat parte din acest program, dar ţinta era ca „iniţiativa“ să fie impusă altor state (unde şi acţionează Peace Corps, nu în SUA), în 20 septembrie 2011, în cadrul Adunării Gene­rale a ONU, sub numele „Open Government Partnership“ (a se vedea pag.75-78)[10].

                                        Cornel-Dan NICULAE- „Justitiarul”

[1] John J. Mearsheimer & Stephen M. Walt, op. citat la paginile 227 şi 291.

[2] M. Naftanaila, Restart România. O invitaţie la lupta împotriva corupţiei, în România Liberă din 5.07.2012.

[3] Discursul ambasadorului Mark Gitenstein de 4 iulie 2012, ziua Statelor Unite ale Americii, pe www.hotnews.ro şi în cotidianul România Liberă (op.citat).

[4] Detalii la cap. Epicentrul financiar de la Londra şi „Soroşul“ USRului, pag.279.

[5] alături de Terra Mileniul III, finanţator al grupului Declic, propagandistul ini­ţial nr.1 al mişcării #rezist, în ianuarie 2017, mai era şi Ong-ul străin The Open­­de­mo­­cracy Foundation for the Advancement of Global Education, la rândul lui fi­nanţat tot de bogata Mott Foundation (a General Motors).

[6] Daniel Ben-Horin, Founder/President, CompuMentor: Philanthropy and the Next-Generation Web, în Philanthropy News Digest din 2 mai 2006.

[7] Chiar dacă, formal, statutele agenţiei SUA Peace Corps interzic voluntarilor / activiştilor lor să fi fost angajaţi ai CIA (Central Intelligence Agency) sunt bine­cu­noscute cazuri în care agenţi sau ofiţeri CIA au activat în cadrul Peace Corps, pre­cum al ofiţerului CIA Edward Lee Howard, care a şi defectat în Uniunea Sovietică.

[8] Daniel Ben-Horin, Beyond The Easter Bunny: Ambassador Sparks Open Government Web Challenge, în Huffington Post din 1 decembrie 2011.

[9] Richard N. Haass, „Don’t Hobble Intelligence Gathering“, în The Washington Post din 15 februarie 1996; ca şi articolul Don’t spook the Peace Corps din The Washington Post din 2 martie 1996.

[10] capitolul Pactul „Coaliţiei Ong“ marca Soros cu guvernele României….

Nota redacției: Ilustrația articolului aparține redacției „Justițiarul”.

Citiți și: 

 

Agentul american Chris Worman, creatorul mişcării #rezist din România: Şcoala de revoluţii „Resistence” (#resist) se află la Harvard, lucrând cu CIA (I)

Cum a apărut #rezist în România? Şcoala de revoluţii „Resistence” (#resist) se află la Harvard, lucrând cu CIA (II)