„Oaia aia e a ei!”

Publicat de |2015-11-15T11:41:02+00:0015 noiembrie 2015|Lingvistică|

„Oaia aia e a ei”

Eram student pe la începutul anilor 60 când am fost duși cu grupa  de doamna profesoară Bogza la Institutul de fonetică, pe Calea Victoriei, să ni se arate sintetizorul de  vocale care funcționa la acea adresă. Adică un aparat care producea voce artificială. Era capabil să producă din nimic vocalele limbii române și să le lege în cuvinte. Și tehnicianul de la Institutul condus de marele Alexandru Rosetti ne făcu demonstrația: a mutat cursorul jucăriei pe un anumit traseu și s-a auzit bine, distinct, propoziția Oaia aia e a ei... Mai aveau un aparat, un fel de casetofon, care permitea să citești invers un text înregistrat. Rosteai și înregistrai propoziția Iată-mă-s, iar dacă derulai banda invers auzeai să mă tai

Ni s-a spus atunci că preocuparea pentru fonetică este dificilă, dar pasionantă. Sintetizarea vocii umane este un proiect la care se lucrează numai în câteva țări, printre care și România, cu rezultate care le va permite curând să constriască și un sintetizator de consoane.

Ce s-a întâmplat mai departe în materie nu știu… Bănuiesc că nu mai suntem, ca-n anii 60, în avangarda foneticii experimentale…

Tot atunci am aflat că o  propoziție ca Oaia aia e a ei nu o poți imagina în multe limbi, în vreme ce în limba română poți forma zeci de propoziții alcătuite numai din vocale și, firește, semivocale. Așa că, ajuns acasă, am început să mă joc inventând propoziții noi pentru uzul sintetizorului de vocale… Foile de atunci, rămase rătăcite printre altele, le-am regăsit zilele trecute! Uitasem de ele, uitasem și de oaia aia a ei!…

Iată o parte din lista acelor propoziții:

*Ăia ai ei au o oaie * Oaia ei e aia * Aia e oaia ei? * Au oaia aia e a ei? * Aia e oaie? Oaie e! * Eu îi iau oaia * E oaia ei! * Ei îi iau oaia aia! * A oaie e oaia ei, o iau eu! * Ioi, oaia aia o iau ei! * Ia-o! * Ia-i! * Ia-i ei oaia aia * Eu îi iau ei oia aia * Oaia ei îi aia * Ia-i oaia aia, oaia aia e a ei! * O oaie e o oaie * Ea e o …aia * A oaie e oaia aia a ei * Ăia iau oaia aia a ei * Aia-i a ei, a oii ei! * Ia ia-i oaia aia a ei *

Oaia ouă? * Ea îi ouă ouă * Ăia iau ouă * Ăia iau ouă, eu iau oi, iau ii * Ioi, oaia aia ouă oi! * Ăia iau oi, ouă, ii, ai * Ăia e ai ei? *Eu îi iau iia aia * Au, au, au! Iia ei îi aia! * Iia aia e a ei * Ia-i oaia, eu îi iau iia, ei îi iau …aia * Ai ai? * Ia iia aia * Ia ia iia aia a ei! *

Vă las pe dumneavoastră să mai găsiți alte propoziții alcătuite numai din vocale. Eventual și-n alte limbi.

Mă gândesc acum: are vreo importanță, vreo semnificație faptul că româna ar fi una din puținele limbi în care sunt posibile asemenea enunțuri? Există o distincție pe care o fac unii lingviști, între limbi vocalice și limbi consonantice. Ar fi acesta un criteriu de departajare?

Oricât se vor mira unii cititori, dar trebuie să le spun că specialiștii români încă nu au căzut de acord asupra numărului de consoane și vocale din limba română. După unii, numărul de consoane ar fi mult mai mare. Nu intru în detalii. Observația că româna ar fi una dintre puținele limbi care permit enunțuri alcătuite numai din vocale (și semivocale) ar pleda pentru teoria Rosetti, versus Emil Petrovici, mult mai apropiată de simțămîntul comun al vorbitorilor.

Mai vorbim!

ION COJA

PS O întrebare: În DEX sunt acceptate două grafii: IE și IIE. Care credeți că ar trebui preferată și de ce?