„Oaia aia e a ei”
Eram student pe la începutul anilor 60 când am fost duși cu grupa de doamna profesoară Bogza la Institutul de fonetică, pe Calea Victoriei, să ni se arate sintetizorul de vocale care funcționa la acea adresă. Adică un aparat care producea voce artificială. Era capabil să producă din nimic vocalele limbii române și să le lege în cuvinte. Și tehnicianul de la Institutul condus de marele Alexandru Rosetti ne făcu demonstrația: a mutat cursorul jucăriei pe un anumit traseu și s-a auzit bine, distinct, propoziția Oaia aia e a ei... Mai aveau un aparat, un fel de casetofon, care permitea să citești invers un text înregistrat. Rosteai și înregistrai propoziția Iată-mă-s, iar dacă derulai banda invers auzeai să mă tai…
Ni s-a spus atunci că preocuparea pentru fonetică este dificilă, dar pasionantă. Sintetizarea vocii umane este un proiect la care se lucrează numai în câteva țări, printre care și România, cu rezultate care le va permite curând să constriască și un sintetizator de consoane.
Ce s-a întâmplat mai departe în materie nu știu… Bănuiesc că nu mai suntem, ca-n anii 60, în avangarda foneticii experimentale…
Tot atunci am aflat că o propoziție ca Oaia aia e a ei nu o poți imagina în multe limbi, în vreme ce în limba română poți forma zeci de propoziții alcătuite numai din vocale și, firește, semivocale. Așa că, ajuns acasă, am început să mă joc inventând propoziții noi pentru uzul sintetizorului de vocale… Foile de atunci, rămase rătăcite printre altele, le-am regăsit zilele trecute! Uitasem de ele, uitasem și de oaia aia a ei!…
Iată o parte din lista acelor propoziții:
*Ăia ai ei au o oaie * Oaia ei e aia * Aia e oaia ei? * Au oaia aia e a ei? * Aia e oaie? Oaie e! * Eu îi iau oaia * E oaia ei! * Ei îi iau oaia aia! * A oaie e oaia ei, o iau eu! * Ioi, oaia aia o iau ei! * Ia-o! * Ia-i! * Ia-i ei oaia aia * Eu îi iau ei oia aia * Oaia ei îi aia * Ia-i oaia aia, oaia aia e a ei! * O oaie e o oaie * Ea e o …aia * A oaie e oaia aia a ei * Ăia iau oaia aia a ei * Aia-i a ei, a oii ei! * Ia ia-i oaia aia a ei *
Oaia ouă? * Ea îi ouă ouă * Ăia iau ouă * Ăia iau ouă, eu iau oi, iau ii * Ioi, oaia aia ouă oi! * Ăia iau oi, ouă, ii, ai * Ăia e ai ei? *Eu îi iau iia aia * Au, au, au! Iia ei îi aia! * Iia aia e a ei * Ia-i oaia, eu îi iau iia, ei îi iau …aia * Ai ai? * Ia iia aia * Ia ia iia aia a ei! *
Vă las pe dumneavoastră să mai găsiți alte propoziții alcătuite numai din vocale. Eventual și-n alte limbi.
Mă gândesc acum: are vreo importanță, vreo semnificație faptul că româna ar fi una din puținele limbi în care sunt posibile asemenea enunțuri? Există o distincție pe care o fac unii lingviști, între limbi vocalice și limbi consonantice. Ar fi acesta un criteriu de departajare?
Oricât se vor mira unii cititori, dar trebuie să le spun că specialiștii români încă nu au căzut de acord asupra numărului de consoane și vocale din limba română. După unii, numărul de consoane ar fi mult mai mare. Nu intru în detalii. Observația că româna ar fi una dintre puținele limbi care permit enunțuri alcătuite numai din vocale (și semivocale) ar pleda pentru teoria Rosetti, versus Emil Petrovici, mult mai apropiată de simțămîntul comun al vorbitorilor.
Mai vorbim!
ION COJA
PS O întrebare: În DEX sunt acceptate două grafii: IE și IIE. Care credeți că ar trebui preferată și de ce?
domnule Coja,
am tot uitat de întrebarea dvs referitoare la cum preferăm: IE sau IIE. Cînd vine vorba de limbă și scrierea ei, preferințele nu au loc. Legile fonetice și ortografice trebuie să-și spună cuvîntul. Ce vrem noi e una și ce vor aceste legi, de le-nțelegi, e cu totul altceva.
cuvîntul IIE, indiferent cum se scrie se compune din două silabe, I-E sau I-IE, altfel ar fi doar dintr-o silabă IE, dar nu e cazul. IE s-ar pronunța într-o singură silabă așa cum ar trebui să pronunțăm corect verbul a fi la persoana a treia singular și să scriem: IE în loc de E sau Este, deoarece în vorbire se aude clar diftongul IE, ca și la pronumele personal la persoana întîia: IEU nu Eu. Cuvîntul EU are cu totul altă conotație în limba română. Forma arhaică a fost IO sau pronunțat răspicat în două silabe I-O, Mircea voievod. Și în cazul acesta lungirea I-ului se face simțită: II-O, că doar nu rage un măgar în I-O, I-O. Și chiar lungirea O-ului apare dacă ne gîndim mai bine: II-OO. Lungirea sunetelor în limba română se marcă prin dublarea grafemului. Nu se folosesc diacritice pentru sunete lungi, cum e cazul scrierilor în alte limbi.
dacă pronunțăm cuvîntul IE în două silabe avem I-E, care nu se leagă și nici nu sună românește. Pentru a se lega fonetic cele două vocale silabice au nevoie de o altă vocală: I-IE, pentru a forma un cuvînt din două silabe, așa cum urechea o cere fonetic. Așa că avem două silabe. Una monovocalică iar cealaltă care devine un diftong. Limba română mai are și alte cazuri bine cunoscute de genul acesta. Nu cred că mai e nevoie să le aduc în discuție.
deci corect fonetic pentru reprezentarea grafemică este IIE, pronunțat în două silabe: I-IE. Și aici apare în sudină lungirea primului I: II-IE.
dacă luăm propoziția: Iia aia e a iei, observăm că și la forma articulată se cere fonetic diftongul IA, I-IA în două silabe. Altfel ar fi simplu IA la imperativ, de la a lua ceva: Ia iia aia, pe tine. Chiar și forma cu I-ul lungit: II-IA e valabilă. Problema diftongilor românești a fost simplificată de Chiril prin digrafe, caractere speciale pentru a marca diftongii românești, în alfabetul lui combinat de 40 și ceva de grafeme pentru a satisface limbile ortodocșilor din Balcani în general: vlahii, slavii, bulgarii și grecii. Așa a ajuns el la acest alfabet mixt pentru mai multe limbi. Alfabetul lui mai conținea și grafeme inspirate din scrierea tracilor, cum ar fi cel pentru sunetul CÎ (cerv de la cerb), pronunțat fără I (ch în IPA), ca un scaun răsturnat cu capul în jos. E valabil și pentru DJ fără I sau DZ. A DJUCA în graiul moldovenesc fără sunetul I, sau DUMNHEDZĂU în forma arhaică. A PLIVHI în loc de a PLIVI, care e o altă reminiscență arhaică.
tot așa și propoziția: Oaia aia e a ei. Mult mai multă muzicalitate în vorbire are în forma: Oaia aia ie a iei. Altfel cuvintele e, a și ei se rup unele de altele și nu au fluiditate în limba română, pentru că sînt pronunțate sacadat, ceea ce nu e specific limbii române, ea avînd o bogăție de articulări vocalice de neegalat în lume.
așa că ce preferăm nu are importanță. Legile fonetice și grafia lor
trebuie să hotărască. Părelnicul nu-și are locul, doar în cazul în care
am ignora legile foneticii și cele ale ortografiei. Relația fonem-grafem e obligatorie în cazul unei scrieri fonetice, așa cum e cazul pentru scrierea corectă în limba română.
bîlbîiala ortografică în scrierea în limba engleză, unde grafemul A poate reprezenta 5 foneme diferite nu-și are locul în scrierea în limba română, pentru că limba română articulează vocalic silabele și chiar cuvintele pentru a mări fluiditatea și a stopa sacadarea. De fapt ei se bîlbîie în vocale și de la o regine la alta, din Anglia în Irlanda și Scoția. Fuck off, în Anglia se pronunță: fac of, în timp ce în Irlanda vocalele se inversează: foc af. Din asta se vede că e vorba de două populații diferite: anglosaxoni și celți. Amprente lingvistice. Și scoțienii, urmașii picților pronunță vocalele diferit de englezi sau irlandezi. Cine a dominat și a impus limba și cui a impus-o. Engleza e foarte cameleonică, de la o regiune la alta, de la o colonie la alta. De exemplu engleza vorbită de indieni. Fiecare neam și-a lăsat amprenta. Englezii numesc asta simplu ACCENT, dar problema e mult mai complicată, pentru că vorbirea e înscrisă în codul genetic. Pentru a modifica o genă e nevoie de cca 2300 de ani cel puțin, așa cum susținea marele nostru genetician Maximilian, de care nici nu se mai vorbește, ca și cînd n-ar fi existat.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Maximilian
toate cele bune!
domnule Coja,
vă mulțumesc de publicare, deși așa cum am spus nu simțeam nevoia deloc de așa ceva! Dar pentru că ați făcut-o am să vă dau și exemplul unde ”doctorul” lui pește, mare specialist în de-ale arheologiei și artei, greșește rău de tot în articolul lui cu tăblițele de la Tărătria.
dă exemplul din Siria de la Jerf el-Ahmar cu scriere mai veche decît la Tărtăria, veche de 8500 de ani, mai veche decît cea de la Tărătria. Însă dl ”doctor” de la Cluj cnfundă baba cu chiloții, sau vaca cu avionul, cum se mai spune, adică simboluri totemice de ritual religios cu scrierea. La Jerf el-Ahmar avem doar simboluri tetomice de ritual religios. Nu e vorba de scriere. Peste tot există astfel de urme. Scrierea e altă mîncare de pește, dar nu pentru mistificatori de doi lei ca el. Apar reprezentări de ciuperci și șerpi, adică simboluri pentru moartea provocată defuncților. Așa s-a ajuns la tot felul de zei. Omul mai murea și înecat, pentru care apar valuri înscrise pe obiectele totemice. Nu e vorba de scriere. Subiectul a fost studiat de oameni serioși și e clasat de mult timp. S-au scris deja cîteva cărți pe acest subiect.
https://books.google.com.au/books?id=HvvKCQAAQBAJ&pg=PT311&lpg=PT311&dq=jerf+el-Ahmar+tablets&source=bl&ots=7OOrXngj64&sig=B2GEQGpDLSymdMmhFJSHjJLSOnw&hl=en&sa=X&ved=0CB8Q6AEwAWoVChMI87jdi56DyQIVoTSmCh2p-w1C#v=onepage&q=jerf%20el-Ahmar%20tablets&f=false
Și atenție că nu s-au găsit spori de ciuperci reprezentate la Jerf el-Ahmar, deci se pune întrebarea: de unde a ajuns ritualul ăsta acolo? Șerpi se găsesc, dar ciuperci?! Se pare că e vorba de un grup nomadic care a ajuns acolo din altă parte.
La Tărtăria e vorba de scriere, de fapt cea care a stat la baza scrierii botezată Vinca-Turdaș, mai corect ar fi Turdaș-Vinca, dacă luăm ordinea descoperirilor. Iar și mai corect ar fi Turdaș-Vinca-Gradeșnița, în Bulgaria, pentru că și acolo s-au descoperit. Iar și mai recent cele de la Dispilio din Grecia de astăzi. Sofia Torma, a noastră, a descoperit prima la Turdaș astfel de tăblițe la jumătatea secolului XIX. Cele de la Vinca din Sîrbia abia secolul trecut. În plus se vede unitatea grafică și stilistică între ele din Carpați pînă în Grecia, ceea ce denotă o unitate culturală și desigur o arie geografică comercială, care folosea aceeași scriere. Asta e ce nu vede, sau se face că nu vede, dl ”doctor” de la Cluj, pentru că interesul lui e să dea în tot ce ne aparține, mai ales că dacă ne gîndim bine pe vrmea aceea nici slavii, nici bulgarii, nici grecii, nici romanii și nici evreii, nu trăiau în Balcani. Eu am identificat cîteva grafeme care s-au transmis mai tîrziu scrierilor alfabetice europene. Dar asta e altă poveste.
Toată lumea de specialitate, arheologi, istorici, lingviști, oameni care se ocupă cu descifrarea scrierilor paleografice, au ajuns la concluzia că cele mai vechi ar fi cele de la Tărtăria care prezintă scriere, nu simboluri totemice de ritual religios, mai veche decît cea sumeriană, considerată pînă acum cea mai veche scriere.
Însemne pe diverse materiale s-au găsit în multe zone geografice pe pămînt, antecedente scrierii, dar ele nu reprezintă scriere, adică legătura între fonem și grafem, idee și vorbire. Ele rămîn reprezentări figurative de animale, plante, om sau numere. Avem și noi descoperite în România, dar nu trebuie să uităm că scrierea e cu totul altceva, pentru că implică vorbirea și transmiterea unor idei cu ajutorul silabogramelor, logogramelor, hieroglifelor, cuneiformelor sau grafemelor. Numai atunci putem vorbi de scriere. Altfel batem cîmpii cu bazaconii de ”varză a la Cluj”, marca Boia.
Astfel de ”doctori” universitari fac un deserviciu culturii. Nu numai celei românești dar și pe plan internațional, și sînt un pericol pentru instruirea noilor cadre în arheologie și istoria artei, deoarece în afară de diversiune istorică și culturală ei nu fac nimic altceva. În plus ne fac și de rușine pe plan internațional, combătînd o opinie unanim recunoscută deja, cum e cazul scrierii de la Tărtăria. Dar așa cum spune proverbul: românul nu-i prost destul, dacă nu-i puțin și fudul. Asta e valabil dacă ”marii specialiști” de la Cluj ar fi români, dar după cum denigrează istoria și cultura noastră se pare că n-au gene românești în vene.
Ar fi multe de spus pe marginea bazaconiilor dlui ”doctor” de la Cluj, referitor la articolul lui, dar așa cum el confundă soldații cu gladiatorii, de ce n-ar confunda și simbolurile totemice cu scrierea. M-apucă groaza și mi se face milă de studenții lui cînd mă gîndesc la ce educație primesc ei din partea lui.
Aș mai aminti doar de un alt mare ”doct” ”doctor”, care bîntuie pe net cu articole de paleografie și scrieri, cît și de genetică, și care se semnează cu Alex Imreh. El susține că runele ungurești, mai exact secuiești, ar fi invenția lor, nu a europenilor, vlahilor sau nordicilor, și că de fapt europenii le-au copiat de la ei. Runele lor secuiești, susține el, ar apare chiar la Tărtăria. Unde erau ungurii pe vremea aceea? Ba el a găsit și gene de-ale ungurilor la egipteni. Probabil că și piramidele din Egipt au fost construite tot de unguri! Atunci ce să mai vorbim de scrierea de la Turdaș-Vinca-Gradenșnița?! Ei au luat runele vlahilor și ale nordicilor europeni și le-au adaptat la vorbirea lor, inventînd unele pentru semivocalele care lipsesc din vorbirea vlahilor, dar apar în limba maghiară. E vorba de amprente lingvistice. Dacă tăblițele de la Tărtăria au ceva în comun cu scrierea cu rune a vlahilor sau a nordicilor, nu e nimic surprinzător în asta, pentru că ele sînt derivate din scrierea de la Tărtăria, continuată prin cea de la Turdaș-Vinca-Gradenșnița-Dispilio într-o etapă ulterioară, dar istoricește vorbind nu au derivat din scrierea cu rune a secuilor, pentru că ele sînt cu mult mai bătrîne decît migrația cavalerilor stepelor în Europa, din care au făcut parte și ungro-fino-turcmenii. Iar despre încadrarea limbilor stepelor asiatice în contextul european, ce să mai vorbim?! Cale lungă să ne-ajungă. Și dacă mai punem la bătaie și genele asiatice ale ungurilor sadea, vom vedea că 60-70% din compoziția lor genetică e din stoc de vlahi, care la ora actuală au fost dresați să vorbească ungurește, de habar n-au nici ei săracii că de fapt, genetic vorbind, sînt urmașii vlahilor nu ai ungurilor, avînd doar nume maghiarizate.
https://vieilleeurope.wordpress.com/2011/01/14/the-genocide-of-the-old-scythian-writing-ordered-by-the-popes/
și
https://vieilleeurope.wordpress.com/2011/02/06/eupedia-maciamo-y-dna-haplogroups-of-ancient-civilizations/
adică varză a la Cluj.
Nu știu dacă acest Alex e de la Cluj, dar știu că și la Budapesta poți mînca varză a la Cluj. V-aș da și-un site de forum pe genetică, unde teoriile lui sînt combătute simplu de comentatori, dar nu cred că merită atîta atenție și pierdere de timp un măsluitor de ieftină calitate cum e el în de-ale geneticii și ale scrierilor vechi.
multă sănătate și numai bine!
domnule Coja,
am uitat să trimit lincul cu pricina, adică cu istoria ”varză a la Cluj”:
http://sareinochi.com/2012/02/19/tablitele-de-la-tartaria-si-boala-protocronismului-intr-un-apel-patetic-catre-romanii-care-tac/
domnule Coja,
văd că nici lingviști serioși nu se mai implică la dvs cu comentarii, așa cum nici istorici, romaniști serioși, nu se mai implică în discuții. Deși n-am vrut să vă mai spun nimic, mă simt nevoit să vă spun cîteva vorbe.
Nu sînt dacist sau dacoman cum îi apostrofați dvs pe cei care nu împart aceleași idei cu dvs de romanizare și latinizare. Caut doar adevărul istoric. Puteați să vă dați seama pînă acum, dar refuzați s-o faceți.
Cînd și unde a negat Stan Pățitu romanizarea? Vă rog să-mi arătați! Dacă eu mă străduiesc să pun lucrurile la punct dpdv al adevărului istoric, dvs aduceți acuze false la adresa lui Stan Pățitu, chiar jigniți cu apelative de nărod, năuc sau tembel, susținînd exagerările unor ”romaniști” ”docți și de bun simț”, cum i-ați caracterizat ceva timp în urmă, pe unii nespecialiști care exagerează în sens invers față de daciști. Eu mă situez între unii și ceilalți. Nu sînt de acord cu exagerările de nici-o parte. Fenomenele romanizării și latinizării poporului român sînt subiecte deosebit de importante pentru noi, iar exagerările nu-și găsesc locul, dacă vrem să facem lumină, iar dacă nu putem să rămînem în întunericul falsului. Fiecare dintre noi are dreptul să aleagă, dar nu uitați că adevărul e unul singur! Nu puteți sta în ambele tabere.
V-am spus de mult timp că nu vă mai dau numele istoricului și nici titlul lucrării lui de doctorat în istorie. Istoricul francez e unul din cei mai respectați romaniști care au existat vreodată. Nu e scritor de romane istorice așa cum l-ați persiflat și pe mine m-ați luat în zeflemea, că nu fac diferența între tratate de istorie și romane istorice. Nu vreau să vă mai fac trimiterea de cîțiva ani de zile de cînd ați tratat, cum ați tratat, cele spuse de mine, și nu uitați că v-am spus tot de mult că nu vă mai dau informația asta niciodată, așa că nu mai insistați, pentru că insistați degeaba.
Istoricul francez tratează perioada aureliană, deosebit de importantă pentru istoria noastră, cu dovezi materiale, inscripții, monezi, scrisori și texte istorice antice analizate comparativ, pentru a trage concluziile adevărate despre momentul aurelian în istoria romană, care desigur se leagă în mod obligatoriu și de istoria noastră. Istoricul francez e un romanist de renume și de referință în continuare pentru studiul istoriei imperiului roman. Nu a scris niciodată romane istorice. Dar așa cum v-am spus nu vă mai dau nimic în legătură cu subiectul acesta. Romane istorice scrieți dvs împreună cu Mihai Spăriosu și Mihai Scorobete. Păcat că n-ați fost botezat Mihai, ca să faceți un triumvirat al romanelor istorice!
De fapt după cum ați observat nu mai fac nici-un fel de trimiteri la nici-un fel surse, pentru că e în zadar, deoarece nu acceptați nimic din ce nu se potrivește cu ideile dvs în legătură cu romanizarea sau latinizarea, și pentru că în afară de dezavuare și bătaie de joc din partea dvs nu am primit nimic, cu excepția unor cărți gratis de-ale dvs, pe care trebuie să recunosc că mi le-ați dat. În rest doar negări și jigniri în public. De ce aș fi eu obligat să vă dau eu dvs pe tavă informații și surse în aceste condiții? Nu cred că și-ar avea sensul, sau aș fi pur și simplu un mare idiot dac-aș face-o.
Constat că mi-ați preluat unele idei, că de(!), dacă nu le public pot fi folosite de către cei cu care întrețin dialogul! Amprentă lingvistică de exemplu în arheolingvistică. Din păcate nu ați înțeles exact ce înseamnă și folosiți greșit expresia, tot în direcția raționamentelor dvs personale.
Cînd am atacat problema lui ”” din A-ul latin, deși am adus argumente că nu se justifică sub nici-o formă dtpdv, lingvistic, fonetic, etimologic și nici istoric, mi-ați adus argumente că din contră, ba chiar mai mult trebuia chiar nuanțat de la caz la caz. Bietul sunet ”Δ care se află fonetic între I și E, vocale anterioare, nu între A și O, vocale posterioare, suferă și mai tare iar limba română și mai rău prin scrierea electronică fără diacritice. O bătaie mai mare de joc la adresa scrierii în limba română nu am văzut niciodată pînă acum. În general înaintașii în această problemă, fie buni sau mai puțin buni, s-au străduit să simplifice lucrurile, și așa cum era și normal au hotărît grafia sunetului ”Δ din ”I”, deoarece el se află fonetic între I și E. El în sine e o amprentă lingvistică în cazul limbii române față de limba latină, care nici măcar nu-l conține, așa cum nu conține nici celelalte sunete marcate prin diacritice în scriere. S-au ales grafeme latine pentru a rămîne o scriere dominant latină. Nu s-au acceptat nici grafeme grecești pentru alte sunete, așa cum nu s-au acceptat nici grafeme slavice pentru grafeme diacritice.
Dpdv al procentului de cuvinte care teoretic provin din latină, în cazul sunetului A care virează teoretic în ”Δ, chiar dacă etimologic este așa, este o minoritate de 2-3% (Stan Pățitu le-a numărat cu dicționarul de trei ori), care n-are voie să creeze o regulă ortografică, mai ales pentru că sunetul ”Δ este specific limbii române față de limba latină, căreia îi lipsește cu desăvîrșire. Vorba lui conu Iancu: e admirabil, dar lipsește cu desăvîrșire. Așa că nu se justifică deloc nonfonetismul introdus artificial și forțat de Academia Română, pe care dvs o susțineți prin teoria dvs de revizuire cu amendamente, dar nu de anulare a unei hotărîri care a creat monștri în scriere. De ce n-a dat academia o hotărîre prin care să impună scrierea cu diacritice, deoarece era foarte important și obligatoriu, la fel ca și în cazul altor limbi care folosesc diacritice sau accente în scriere? Vă spun eu: pentru că cineva vrea haosul în scriere și în limba română, ca să nu mai vorbim și de implantul cu picătura, zi de zi, de englezisme. Ce face academia? Doarme? Iar dacă doarme cu ochii deschiși și se face că nu vede, nu cumva e complice la haos?
O propoziție care mi se pare că nu ați afișat-o la exercițiul cu propoziții numai din vocale ar fi și: Aia e o oaie. Cu două sensuri: de recunoaștere a unui animal la distanță sau figurativ cînd ne referim la o femeie lipsită de duh. Ar fi multe de spus pe marginea subiectului. Eu v-am vorbit și de cuvinte cu 4, 5 vocale consecutive, chiar cu 6. Și asta e inedit în lume. Nu vi se pare important. Chiar 4 consecutive cum e cuvîntul oaie, e deja ceva unic. De fapt diftongii, triftongii și silabele vocalice alăturate e ceva inedit și specific limbii române. Astea sînt amprente lingvistice. Lipsesc din latină. Combinațiile fonetice la orice limbă constitue amprente lingvistice, care denotă caracterul particular și unic, precum amprentele degetelor de la mîini. Mai mult ele cu timpul se înscriu în codul genetic. Vorbirea e înscrisă și ea în codul genetic. Vedeți povestea cu faraonul egiptean care a ținut doi copii găsiți fără apă și pîine ca să vadă în ce limbă vor cere apă și pîine. Au cerut în limba frigiană. Tot egiptenii spun că frigienii au inventat roata. Roata înseamnă mobilitate. Primii navigatori au fost oamenii mării, care nu au fost greci. Povești sau legende?! Noi avem menirea să stabilim adevărul.
Mitra e reprezentat cu căciulă frigiană ca a tracilor, a șciților și a dacilor, nu cu pălărie persană. Chiar și amazoanele purtau aceiași căciulă frigiană. De unde pînă unde Mitra era persan, adică iranian? Numai așa cș vor unii ”specialiști”? Ca să nu mai vorbesc de ițari strînși pe picior și cămașa purtată pe afară din ițari și strînsă cu centură. Ca să nu mai pomenesc și că francezii se cred și ei frigieni, așa cum o reprezintă pe luptătoarea pentru libertate cu căciulă frigiană la revoluția lor. Nu sînt departe de adevăr pentru că au fost vecini cu frigienii traci în antichitate fiind din ceea ce romanii au numit Galateea. Acești celți gali au migrat din Balcani în centrul Anatoliei, iar mai tîrziu înapoi în Balcani de unde au migrat spre Franța, Galia, nu mai înainte de a trece pe la noi, prin Șciția Minoră, unde avem Galați, Maramureșul de nord, Galiția, și pînă în Galiția spaniolă. Nu cred că degeaba romanii au numit Galia țara galilor. Mai avem și țara Galilor din Marea Britanie. Asta e altă amprentă lingvistică, GAL, la fel cu cele istorice sau genetice, mai ales cele gentice care-i încurcă rău de tot pe istorici cînd vine vorba de migrații în lumea antică.
S-au găsit coifuri frigiene și se găsesc mereu în Marea Britanie. Se vînd la licitație cu 350.000 de lire, pentru că nu au stăpîn acum care să le revenndice. S-au desoperit castre romane de soldați daci tot în Marea Britanie. O spun englezii. Unul dintre ele se numea DEVA, unde soldații daci o venerau pe Minerva (lucru care-i încurcă pe istorici acum). Alții îl venerau pe Cotidus al dacilor, corespondentul lui Silvanus la romani. Dar dacii ăștia erau din Dacia sud-dunăreană ocupată de romani dinainte, deoarece nu puteau fi din nordul Dunării, pentru că romanii au cucerit Dacia nord-dunăreană după ce au cucerit Bretania, iar dacia Felix după Bretania.
În Dacia Felix romanii au adus soldați mauretani, britani, gali, etc. Mauretanii au venit cu caii lor pur sînge arab, de unde ne-am procopsit și noi la nord de Dunăre. Morminte multe romane. Era și normal la o încăierare atît de crîncenă, nemaiîntîlnită în istroia romanilor, cum au fost războaiele dacice, și în urma hărțuielilor continue cu dacii, carpii, goții și iazigii, toți neamuri. Cucerirea Daciei nord-dunărene s-a făcut treptat cu mari sacrificii pe o arie restrînsă, nu așa cum susțin istoricii noștri că peste tot se găsesc vestigii romane, chiar și dincolo de Prut.
Din cauza luptei continue, romanii nu au avut timp să dezvolte și să civilizeze în stil roman Dacia nord-dunăreană, și au pierdut-o prima la începutul dezintegrării. Dacă ar fi existat o colonizare intensivă așa cum susțineți dvs, am fi avut și noi o puzderie de monumente romane, așa cum există peste tot în fostele provincii romane din imperiu, dar din păcate ele lipsesc. Scara dotărilor edilitare, a edificiilor, etc., sînt direct proporționale cu intensitatea colonizării. E treabă de bun simț, fără să fi doct
În altă ordine de idei mai vreau să vă spun că năpîrcile vi s-au strecurat în sîn, cu sau fără bună știință. Mai ales surena care propagă ideologie a la Cluj, antiromânească, care neagă tot ce e românesc. Din cînd în cînd strecoară lincuri, fără să ia atitudine și să comenteze, ba mai mult după ce-l face praf pe Hașdeu cu măsluirea la adresa limbii, dă un linc la un articol care e tot al unui măsluitor de istorie de la Cluj, doctor în arheologie și istoria artei, care-i face pe Năstase, Nadia și Hagi, soldații României în batjocură la adresa românilor.
Ei au fost gladiotorii României, nu soldații ei. Iar la adresa adevăraților soldați ai noștri se subînțelege contrariul, adică gladiotori, care probabil în speculația lui, distrau Europa, o întreținea cu lupte de gladiatori, cînd Europa asista ca la un spectacol cînd ai noștri se băteau cu toți migratorii la frontierele europei. Soldații României, nu gladiatorii ei, au fost unii precum: Mircea cel Bătrîn, Matei Basarab, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Al Ioan Cuza, etc. Lista e foarte mare la fel ca și urgiile cale s-au abătut pe capul românilor, în timp ce Europa asista probabil ca la o luptă de gladiatori.
Nu pot decît să le spun să le fie rușine atît profesurului de la Cluj, cît și surenei care promovează bătaia de joc a ”doctorului” clujean, și să nu uitați că subiectul atacat era scrisul la români, la dvs Plăcuțele de plumb de la Sinaia, iar la ”doctorul” de la Cluj tăblițele de la Tărtăria. Despre aiurelile care le debitează despre cele mai vechi scrieri nici măcar nu merită să le comentez, pentru că el nu face altceva decît să-și bată joc de importanța românilor în istorie. Probabil că dvs nu urmăriți cu atenție ce propagandă face pe la spate surena dvs. Ori nu le vedeți, ori sînteți de acord cu ele, ceea ce e foarte grav.
Nu e nevoie să răspundeți și nici să afișați scrisorica mea. Nu simt nevoia deloc. Am scris doar pentru dvs.
Rămîneți cu bine!
„Nu sînt dacist sau dacoman cum îi apostrofați dvs pe cei care nu împart aceleași idei cu dvs de romanizare și latinizare. Caut doar adevărul istoric. Puteați să vă dați seama pînă acum, dar refuzați s-o faceți.” cam asa ziceam si io la inceputul disputei, nu m’a deranjat nicidecum argumentele romanistilor (chiar le’am admirat stiinta) , ci faptul ca ignorau total elementul dac… l’am rugat , nu mai stiu pe Sorin cred sa vorbeasca de daci, iar raspunsul lui a tinut 5 linii . Domnul Stan, parerea mea e sa nu va suparati , nici o extrema nu’i buna, aici pe site nu primim nici premii si nici vreo recunoastere din partea cuiva , se petrec doar doua lucruri informare si dezinformare (acum depinde cine ce intrerese are iar eu cred ca Domnul Profesor este deasupra la asa ceva ) asa ca mai stati cu noi , mai invatam si noi cate ceva :)))
Adriane
mulțumesc! Așa e. I-am bătut șaua cu dacii sud-dunăreni. Atunci mi-am dat seama că nu înțelege deloc unde bat. Mi-a spus: ”ce-i cu asta? Ăia nu erau daci liberi”. Eu încercam doar să-i atrag atenția că Dacia de dinainte fusese mult mai mare, iar romanii au numit-o corect Dioceza Dacia, care fusese cucerită treptat, cam cu 100 de ani înainte de Dacia Felix, așa cum s-a întîmplat și cu Dacia nord-dunăreană care s-a extins treptat în timp.
toate cele bune!
Este ca si YES I CAN = THANK YOU SATAN a marionetei poponare islamice bombama.
Off-topic:
”Atentatele de la Paris” – Psihopatii sionisti marsaluiesc spre Guvernul Mondial…
Cum se face ca frantujii au stiut in secunda #2 cine-s teroristii si unde-i vor ataca, dar nu au putut sa previna astfel de ”atacuri”?!? A propos ISIS este cretia americano-occidentala… Si acum se razboiesc contra lor… Chiar isi bat joc de capul maselor!
Dl. Valls este sionist cu épouse cazara nesemita. A jurat credinta statului mult ales si mult criminal. La fel si marioneta Hollande.
Din pacate nici pe meleagurile mioritice nu mai exista fiinte cu gandire critica mai mare decat a unui colun mongol. Lumea e asa de incuiata la minte ca ti-e mai mare rusinea ca esti contemporan cu ea!!!
Evenimentele de la Paris au fost o inscenare pentru a teroriza si mai mult oamenii in drumul sionistilor catre guvernul mondial. Sa se ia la purecat fiecare locatie in parte si veti vedea ca in afara de zgomot, urlete si interventii de la departare, restul sunt doar texte propagandistice. A propos, la unul din evenimente se canta muzica HEAVY METAL…
Déjà vu! Déjà vu! Déjà vu!
11 septembrie = 13 noiembrie
Novembre 13 = 11 13 = 33 (gradul cel mai inalt in Masonerie)
CUI BONO! S- vazut deja…vor sa faca ménage à trois in Siria…O mare nebunie!!!