Ţuica de prune este un medicament de excepţie şi acest lucru îl spun nu numai americanii, ci şi nemţii. Consumată în cantităţi normale, ţuica de prune protejează inima şi combate bolile de stomac şi de bilă.
Biochimistii americani au dovedit că o enzimă prezentă în cactusul Karroll viridis enoae, este regăsită în ţuica de prună, în cantităţi de 8 ori mai mari. Aceasta enzimă reduce depunerile de colesterol de pe artere. Enzima mai este prezenta in alte 120 de medicamente naturiste diferite, cu rol in prevenirea aterosclerozei si, implicit, a infarctului miocardic, medicamente care sunt foarte scumpe in SUA, Canada si Marea Britanie (depasesc in medie 140 de dolari pentru o cura de 45 de zile).
Deasemenea, în cantităţi mici, poate fluidiza sângele, prevenind astfel formarea cheagurilor, are efect bun asupra neuronilori şi poate stimula memoria.
La persoanele trecute de 60 de ani, consumul moderat de alcool reduce riscul de demenţă şi Alzheimer.
Ţuica are în compoziţie o cantitate foarte mare de fier, aşa că se recomandă şi anemicilor. Cercetătorii germani au descoperit ca în extractele distilate de prună există 6 tipuri de substanţe cerute de celulele roşii sanguine, ce sunt rapid absorbite în stomac. Aceste substanţe, prezente din abundenţă în ţuica, pot creşte cu peste 120% viteza de producere a hemoglobinei si chiar a producerii de hematii (celule rosii ale sangelui, care transporta oxigen). În plus, ţuica de prune are un bogat conţinut în fier, nucleul metalic al hemoglobnei din globulele roşii.
Băutura de prune, chiar şi fiartă, nu-şi pierde constituenţii, are calitatea de a regla funcţiile hepatice datorită conţinutului bogat de vitamine A, B, C, D1 şi D2.
Cel mai recomandat este ca ţuica de prune să se bea ca aperitiv cu 10-15 minute înainte de masă, în acest fel având efect maxim.
Acum vreo 30 de ani, folclorul orasenesc retinuse faptul ca marele matematicilan Grigore Moisil cunostea preabine efectele miraculoase ale vinului (probabil si ale tuicii), ceea ce a fost observat si de catre studentii sai. Ajungand aceste stiri si pe la urechile rectorului, acesta l-a chemat la o discutie ca sa-l roage sa profite de binefacerile bauturilor respective, mai ales in timpul liber. Moisil l-a intrebat pe rector daca un om nu are voie sa bea un pahar de vin, oricand si la orice ora. Da, accepta rectorul, sigur ca da, orice om are dreptul sa bea un pahar de vin, dar… Aici Grigore Moisil isi intrerupe convorbitorul, facand o marturisire personala:
– Da, numai ca eu, dupa ce beau un pahar de vin, ma simt alt om!
Dumnezeu sa-l odihneasca, fiindca a fost un mare matematician. iar daca povestea asta nu e adevarata, nu sunt de vina eu, ci folclorul.