Comentariu
Șelaru Constantin-Ștefan
42 aprobate		 Domnule profesor, în această seară (16.03.a.c. ora 19,20) am urmărit emisiunea de știri a postului ROMANIA TV iar Ciutacu a apelat la cunoștiințele juridice ale domnului Toni Greblă, fostul judecător al Curții Constituționale pe care l-a rugat ca să explice cât mai accesibil și neofiților starea de fapt creată după propunerea ministrului justiției de a fi revocată din funcție Koveși ca urmare a faptelor grave pe care le-a săvârșit. Raportul lui a fost analizat de CSM și ulterior de Iohannis care i-a eclipsat pe toți prin opacitatea lui bine cunoscută și aceasta deoarece, după ce ne-a informat public foarte clar că nu a înțeles nimic din raport motiv pentru care nici nu l-a mai citit însă totuși, trage concluzia fermă potrivit căreia, deși nu a citit raportul nici nu l-a înțeles neavând nici măcar un minim de cunoștiințe juridice și deci ”NU ESTE DE ACORD CU EL?!” având astfel certitudinea că nu există motive temeinice și pertinente pentru a-i da curs prin revocarea lui Koveși. Domnule profesor, trec peste numeroasele încălcări de către Iohannis a dispozițiilor constituționale care sunt de notorietate publică și implicit, sfidarea acestui document de referință al României și cu amabila Dumneavoastră îngăduință Vă rog să-mi permiteți ca, pentru sugerarea unei soluționări cât mai corecte a speței, datorită lipsei precedentului juridiciar, să ne folosim de un precedent mult mai puțin utilizat însă mult mai valoros și anume, modul de reglementare a unei situații asemănătoare prin ”CONSTITUȚIUNEA DIN ANUL 1897” redată de Constantin Hamangiu, procuror pe lângă Tribunalul Ilfov. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 92 alin. ultim, nici un act al regelui (președintelui) nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru care prin aceasta chiar devine respundetor de acel act. SUPERB! Domnule profesor, limpezimea și totodată, logica dispoziției constituționale citate devine și mai clară luând act de dispoziția art. 92 din aceeași Constituție potrivit căruia: ”Persoana Regelui este neviolabilă, miniștri Lui sunt respunzători.” Simpla lectură a respectivelor dispoziții constituționale oferă imaginea cât mai completă și mai logică a respectivelor reglementări prin care se va asigura corecta și eficienta funcționalitate a tuturor instituțiilor statului. In acest sens și totodată, în spiritul respectivei Constituții, devine necesar de precizat faptul că, deoarece persoana Regelui era neviolabilă (oarecum ca și a președintelui nostru?), el nu putea semna nici o lege dacă aceasta nu era contrasemnată de ministrul de resort și aceasta pentru simplul motiv că, pe de o parte, singurul specialist în domeniul respectiv reglementat prin legea în discuție era acel ministru care, prin semnătura lui îi confirma Regelui că legea este bună și astfel, o poate semna. Deci, dovedindu-se a fi bună, Regele primea laudele cuvenite pentru adoptarea ei. In caz contrar, dacă s-ar fi dovedit că legea nu era bună, atunci, deoarece Regele era neviolabil, răspunderea pentru consecințele legii proaste revenea în totalitate și în exclusivitate ministrului de resort care a semnat-o. In speța noastră este de reținut faptul incontestabil potrivit căruia, singurul ministru specializat în domeniul dreptului și implicit, al justiției este Tudor Tudorel iar propunerea făcută de el pentru revocarea lui Koveși este mai mult decât super documentată înlăturând orice fel dedubiu ori îndoială context suficient pentru care, nedumeririle, reținerile și îndoielile președintelui Iohannis asupra argumentelor expuse în raport conduc la singura concluzie și anume aceea de necesară revocare din funcție a lui Koveși. Pe acest fond, opoziția fermă și chiar vehmentă a lui Iohannis de a da curs solicitării Ministrului Justiției devine extrem de suspectă mai ales pe fondul unor bănuieli legitime devenite de notorietate publică și potrivit cărora, prin autoritatea și astfel, influența ei, Koveși a blocat orice anchetă ori finalitate a cercetărilor începute privitoare la numeroasele infracțiuni săvârșite de familia Iohannis context în care, pentru a o recompensa, există temeinice bănuieși că Iohannis o apără menținând-o cu orice preț în funcție. Domnule profesor, în cazul în care juriștii vor fi cei care vor analiza situația asemeni lui Toni Greblă, cred că precedentul de reglementare prin înțelegerea lui corectă ar putea furniza argumente suficiente în scopul eliminării oricărui dubiu. Cu întregul meu respect. C. Ș. Șelaru