Într-una din verile războiului (1942, 1943 sau 1944), am mers cu părinţii mei din satul Poieni în comuna Răchitova, în partea de apus a Ţării Haţegului. Ne însoţeau nişte săteni din Băuţar. Cum singurii copii ai grupului eram eu, în jur de zece ani, şi un băiat al băuţărenilor, cu vreun an mai mic, ne-am împrietenit pe loc şi am ţinut-o numai într-o hârjonelă tot drumul, vreo opt kilometri. Nu mai ştiu cum îl chema şi nici nu l-am mai văzut de atunci, dar mi s-a întipărit puternic în memorie, îl văd şi acum: blond, de o frumuseţe indescriptibilă, plăcându-i să se dea mai matur decât era – la fiecare afirmaţie a mea răspundea cu aerul omului experimentat: “Ce impoartă?!”, un neologism pe care nu-l mai auzisem şi care, iată, îl mai reţin după aproape un secol.
La scurtă vreme am auzit grozăvia.
Noapte de noapte auzeam avioanele trecând. Se spunea că se găsesc pe câmp stilouri, brichete, bricege aruncate din avion dar care explodează de cum le atingi.
Prietenului meu de o zi dar neuitat pentru o viaţă, copilulului blond, de o răpitoare frumuseţe, Micului Prinţ al copilăriei mele, i-au fost retezate mâinile de cum a găsit o asemenea jucărie infernală.
Nu puteam crede, nu puteam accepta cruzimea unei relităţi mai atroce decât închipuirea. Cum se va încălţa el? Cum va mânca? Cum va scrie, cum îşi va face temele?
Eu nu mai am legături pe acolo, dar un cercetător se poate adresa Primăriei Băuţar, jud. Caraş-Severin. Omul, dacă mai trăieşte, ar trebui să aibă acum în jur de 80 de ani, dar şi chiar dacă e decedat consătenii şi-l amintesc şi-l pot identifica.
Mă bucur că cineva îşi aduce aminte de acele nenorociri ale bieţilor oameni provocate de nişte minţi satanice.
Cu cine se războiau acei monştri? Ce serviciu aduceau ţării lor prin mutilarea unor copii? Dacă uciderea între ei a ostaşilor aflaţi pe două linii inamice mai are o noimă, ce raţiune are sfârtecarea unor copii care-şi păzesc vitele pe imaş?
Încerc şi eu să mai aflu ceva despre bietul meu prieten dintr-o zi a verilor de război, urmând să revin.
Miron Scorobete
Cine, fiind din partea locului – comuna BĂUȚAR, jud. Caraș Severin, poate lua legătura cu oamenii din sat? Dacă se dă de urma bietului copil, vă rog să fiu sunat la 0744 90 38 90, ca să ne sfătuim ce ar urma să facem.
În principiu, s-ar cuveni să fie întocmită o fișă, o foaie de hârtie pe care să fie trecute datele de identificare ale victimei și ale accidentului
1. Nume Prenume, data nașterii
2. Localitatea și data(aproximativă) când s-a produs accidentul
3. Despre ce obiect a fost vorba, cum a fost găsit?
4. Ce urmări a avut accidentul, ce mutilări a provocat?
5. Dacă persoana mai este în viață, cum poate fi contactată?
6. Numele persoanei – persoanelor care au relatat cele întâmplate, adresă, telefon etc, pentru un eventual contact ulterior.
Bine macar ca nu s-a mai scris „mine antipersonal”, asa cum cotcodacesc fatucile pe la TV fara sa le doara capul.
Iata ca se mai folosesc si azi:
Ucraina a acuzat joi forțele armate ruse că au amplasat mine antipersonal în Crimeea și împrejurimile peninsulei, în timpul unei reuniuni la Geneva asupra respectării tratatului de la Ottawa privind interzicerea acestui tip de mine, informează AFP, conform Mediafax.
Ucraina „este foarte preocupată de folosirea minelor antipersonal de către forțele armate ruse în diferite părți ale teritoriului ucrainean”, a declarat delegația ucraineană la această reuniune asupra aplicării convenției privind interzicerea minelor antipersonal.
Delegația Kievului a acuzat forțele ruse că au creat câmpuri de mine „la punctele de intrare între partea continentală a Ucrainei și peninsula Crimeea”.
Crimeea a fost realipită la Rusia în martie după un referendum considerat ilegal de Kiev și țările occidentale, iar autoritățile interimare de la Kiev consideră încă peninsula parte integrantă din teritoriul Ucrainei.
Potrivit delegației ucrainene, a cărei intervenție nu era prevăzută în programul lucrărilor de joi, minele au fost amplasate de forțele ruse în Crimeea și regiunea Herson, limitrofă peninsulei.
„Câmpurile de mine sunt înconjurate de sârmă ghimpată și au panouri de avertisment cu inscripția +mine+”, precizează un comunicat al delegației ucrainene la reuniune.
Romania libera, 11 aprili 2014
Cumplit!
O mină capcană sovietică, MS-2, din anii 40:
http://www.saper.etel.ru/mines-3/ms-2.html
Va rog, cereti administratorului site-ului sa activeze rss feed
o astfel de poveste adevarată cunosc si eu; omul ce a fost schilodit e mort acum, fapta s-a petrecut pe un santier din Arad prin deceniul 60-70; tot asa. respectivul a „gasit”, sapand un sant se pare, un aparat de ras „de aur” (?)… A dat să-l desurubeze si l-a schilodit.
Vă revine „sarcina” de a afla mai multe despre acea persoană, printr-o mică anchetă pe care s-o faceți dvs. Succes!
Poate cere despagubiri!
Il pot ajuta!
Vom cere despăgubiri cu titlu personal – dacă identuificăm pesoane, dar și impersonal, pentru necunoscuții pe care nu i-am mai putut identifica după 7o de ani, iar din acei bani să se facă un asezamînt spitalicesc.
DA, e lăudabilă marturia, iar la chestionar trebuie adăugate întrebări despre însemnele avioanelor care le-au aruncat, sau dacă le-au aruncat noapeam drecţia de unde veneau etc.
În primul aple făcut de d-l prof. Coja, acum vreo doi-trei ani, sugera că ar fi fost vorba de avioane sovietice. Sovieticii nu dispuneau de o asemenea ehnică de a construi miniaturi explozive mascata în jucării stilouri etc.
În mărturia citită de mine în Jurnalul naţional era vorba de avioane anglo-americane.
Greșiți, domnule coleg! N-am dat vina niciodată pe ruși, din motivele pe care le-ați expus foarte corect dumneavoastră. Poate găsiți și textul din Jurnalul Național, să facem un dosar pentru Ambasada SUA…