Citeşte tot, te rog!!!   MAMA  de Vasile Militaru  A venit aseară mama, din sătucu-i de departe, Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!  A bătut sfios la ușă, grabnic i-am ieșit în prag; Ni s-a umezit privirea de iubire și de drag;  Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă, Si-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.  Inauntrul casei mele, -căta bruma-am adunat, Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat: Nu-ndrăzneste nici să intre, cu opincile-n picioare, Si cu multă grijă calcă doar pe-alaturi de  covoare.  Eu o-ndemn să nu ia seamă si să calce drept, în lege, Ca doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege, Si de-abia o fac să sadă pe-un divan cu  scoartă      nouă…  -”Mi-era dor  de tine, maică…Ti-am adus vreo zece ouă, Nitel unt, iar  
 colea-n traistă niste  nuci, vreo două sute…” Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:  -”Poate mor, că sunt bătrână si-a prins dorul să mă-ndrume Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume! Caierul mi-i pe sfârsite…maine poate-si curma firul Si-ntre patru blani de scanduri să mă cheme cimitirul… Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar si desteaptă, Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-asteaptă…  Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu frații-acasă Si să-mparți agoniseala de pe urma lui rămasă: Lui Codin sa-i dai pământul de la moară și  cu via; Vaca si-un pogon de luncă, maică, să le ia Maria; Lui Mitrus să-i dai zăvoiul de răchiti dintre pâraie; Carul, boii și cu plugul  să le dai   lui    Nicolae, Iară tu, că mai cu stare  decât frații ziși pe nume, Să iei casa-n care ție ți-a fost dat să vii pe lume… Când și când, în miezul verii sau de  
 Paști, să vadă satul  Cum îmi vine ca-n toții anii, la căsuța mea băiatul Si-avand tihnă și odihnă, la venire sau plecare, S-aprinzi și la groapa maichii câte-un pai de lumanare!…  A tăcut apoi bătrâna si-a plâns mult, cu lacrimi grele, Ce curgându-i lin în poală, se-ntalneau cu ale mele.  =>>> DISTRIBUIE te rog mai departe! Trebuie să citească toată România poezia asta!
MAMA
de VASILE MILITARU

A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!
A bătut sfios la ușă, grabnic i-am ieșit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire 
și de drag;
Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Si-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.
Inauntrul casei mele, -căta bruma-am adunat,
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:
Nu-ndrăzneste nici să intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multă grijă calcă doar pe-alaturi de covoare.
Eu o-ndemn să nu ia seamă si să calce drept, în lege,
Ca doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac să sadă pe-un divan cu scoartă nouă…
-”Mi-era dor de tine, maică…Ti-am adus vreo zece ouă,
Nitel unt, iar colea-n traistă niste nuci, vreo două sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:
-”Poate mor, că sunt bătrână si-a prins dorul să mă-ndrume
Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfârsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri să mă cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar si desteaptă,
Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-asteaptă…
Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu frații-acasă
Si să-mparți agoniseala de pe urma lui rămasă:
Lui Codin sa-i dai pământul de la moară 
și cu via;
Vaca si-un pogon de luncă, maică, să le ia Maria;
Lui Mitrus să-i dai zăvoiul de răchiti dintre pâraie;
Carul, boii 
și cu plugul să le dai lui Nicolae,
Iară tu, că mai cu stare decât fra
ții ziși pe nume,
Să iei casa-n care 
ție ți-a fost dat să vii pe lume…
Când 
și când, în miezul verii sau de Paști, să vadă satul
Cum îmi vine ca-n to
ții anii, la căsuța mea băiatul
Si-avand tihnă 
și odihnă, la venire sau plecare,
S-aprinzi 
și la groapa maichii câte-un pai de lumanare!…
A tăcut apoi bătrâna si-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poală, se-ntalneau cu ale mele.
NR: text trimis de dl LIVIU POENARU. Mulțumim.