Nu cred că lat.dēbilis /ˈdeː.bi.lis/ s-a pierdut din română. Cred că a devenit un verb *debláre → *devláre → deula(re), dăulá(re). Nu știu cu ce alt termen se contaminează fonetic (probabil devóca/dehóca), de avem și var.dehula, dăhula, dar cred că dăulá nu poate fi decât acel verb din latina vulgară.
DĂULÁ, dăulez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăhulá, dehulá vb. I] – Et. nec.
Sorine, dă-i-nainte, tată! Ai potențial.