Contribuția dlui Călin Kasper
Trimis în 31 Aug 2014 la 11:24 am
Astazi este 31 august, ziua Limbii Romane. Ziua pe care fratii nostri moldoveni de dincolo de Prut ne-au daruit-o prin constiinta si solidaritatea lor. Ei stiu mai bine ca noi sa-si pretuiasca limba materna. Poate si pentru ca au fost multi ani amenintati s-o piarda. Abia cand pierzi limba, sau patria, iti dai seama cel mai bine de legaturile intime care te leaga de ambele. Daca te leaga! E momentul adevarului, in care poti sa treci pragul spre “internationalism” sau sa ramai nationalist. Legat cu mii de fire de tara si limba materna. Asta o pot intelege cel mai bine cei care traiesc in afara granitelor tarii.
Cu cateva zile mai devreme m-am gandit sa-mi aduc si eu o cat de mica contributie la aceasta zi de suflet, pe care trebuie s-o cinstim asa cum se cuvine. Fiindca limba si cu patria sunt cam tot una, in sensul ca sunt de nedepsartit.
In aprilie 2013 mi-au aparut doua romane la Editura Virtuala, in format e-book. In acelasi timp, editura le-a introdus si pe Amazon, unde se pot cumpara fie ca e-book, fie in format print, adica carte-carte. Undeva in prefata cartilor, mi-am dat si adresa de mail, fiindca si eu de multe ori ca cititor, mai ales in adolescenta, am simtit uneori nevoia sa-i scriu autorului o scrisoare, dar n-am avut niciodata aceasta posibilitate. Dar acum doua zile am primit un mail. Un mail care m-a impresionat. Un mail la care nu m-am asteptat. Mi-a scris un necunoscut. “Normal” ar fi fost ca mailul lui sa intre automat in sectorul de spam si sa fie “tocat” odata cu alte mailuri si sa ramana necitit, impreuna cu cele care vor sa-mi vanda pilule ca sa slabesc, sa-mi ofere Viagra sau sa-mi propuna sa-mi lungeasca membrul pe care autorii mailului presupun ca l-as avea mai mic decat trebuie.
Dar nu, mailul acela a trecut de acest filtru printr-o fericita decizie a laptopului meu. Iata-l, in original, asa cum l-am primit:
“Bună ziua,
numele meu este Philipp, am optsprezece ani, sunt elev și german. Am găsit-o pe adresa dumneavoastră în cartea “Pui de țigan”.
Învăț limba română sau încerc să învăț. Fac asta în timpul liber. Dar este cam dificil pentru mine. Astăzi am terminat să citesc “Pui de țigan”. N-am înțeles totul dar am înțeles mai mult decât așteptam. Trebuie să văd cuvinte românești în context. Îmi place cartea, un motiv este că are mult conținut despre Germania, Austria și limba germană. Cartea dumneavoastră mi-a ajutat foarte mult să învăț mai departe, pentru că nu-i ușor să se primește literatură română (și ieftină) în Germania. Datorită ție și Amazon(ului??) am primit posibilitatea asta. Mulțumesc.
M-am născut în Ludwigshafen am Rhein. Aveți cunoștință cu satul acesta, am citit.
Viele Grüße”
Am ramas tablou. De 21 de ani de cand traiesc in Germania n-am intalnit decat cazuri de oameni care cunosc limba romana, dar se straduiesc s-o uite. Si iata cum, din neant, apare un copil de 18 ani, neamt get-beget, care se straduieste de unul singur sa invete limba romana. Asa, din senin! Sau poate ca nu! I-am raspuns imediat, intrebandu-l cum se face ca s-a apucat sa invete tocmai limba romana. Azi, tocmai azi, am primit raspunsul:
“Prea stimate domnule Kasper,
Mulțumesc pentru răspunsul rapid. Nu am așteptat un răspuns tot atât de rapid. Mă bucur ați luat așa mult timp pentru mine. Cunosc Amtsstraße și mai presus de toate Bismarckstraße. Și știu biserica și fântâna în spatele bisericii. Noi am fost des acolo cu mama noastră după cumpărăturile ei în orașul.
Încerc să răspund la întrebările dumneavoastră. Sper că înțelegeți totul. Cauzele interesului meu pentru limba română sunt diferite. Învăț limba latină la școală. Este o limbă interesantă și (cred eu) un fundament util atât pentru niște aspecte în limba germană, cât și pentru învățarea limbi celorlalte. Dar nu se privește nici răspuns (dacă înțelegeți). Nu se poate vorbi limba. Vream să învăț o limbă vorbită și o limbă la care cunoștința mea a limbii latine îmi ajută mult. În plus, România este un membru al UE. Eu cred că asta este foarte bine. Dar multe state sau locuitori din vest desori vorbesc rău despre românii sau bulgarii. Dar eu vreau să dovedesc: Noi suntem o comunitate! Noi toți suntem cetățeani UE! Eu sunt un admirator al UE. Vreau să arăt interesul și respectul meu pentru țări și culturi celelalte. Un autor german a spus: Cel mai mare respect poți dovedi unei culturi, învățând limba ei. Motivul meu al treilea: limba română este limba cea mai “necunoscut” dintre limbile romanice. Asta este o atracție. Mă interesez de limbi “mai mici”. Din această cauză limba română.
Am două cărți din editura Buske (www.buske.de) și deseori citesc la pagina de internet ziarului “adevărul” sau ascult știrile la Radio România Actualități. În plus, am Langenscheidt Universal-Wörterbuch Rumänisch și Pui de țigan. Iau timp de o oră pe zi pentru limba română. Aproximativ. Dar nu când am școală. Foarte grele sunt, pentru mine, pronumele personale, pronumele reflexive și formele scurte.
Nu știu Kirchheim, dar desigur știu Weinstraße care este o regiune frumoasă, mai ales în toamnă. Locuiesc în Schifferstadt un orașul Emoji nici nu departe de Ludwigshafen.
Am niște întrebări care v-aș pune dacă sunteți de acord.
Mulțumesc foarte mult pentru cuvintele calde.”
Domnului Kasper pentru Philipp:
Lui Philipp:
Fara pasiunea neamtului Kunisch pentru basmul romanesc si fara romantismul german, Mihai Eminescu nu ar fi scris incomparabilul poem „Luceafarul”.
Aici e un manual ce poate fi consultat pe pe internet, ce spune cate ceva despre aceasta minune:
„Sub influenţa romantismului german, pe baza basmului popular, Eminescu a creat basmul cult . Germanii considerau basmul cult, o sinteză a poeziei cu filosofia.
„Făt-Frumos din lacrimă” este primul basm cult românesc, ce anticipează basmele culte ale lui I. Slavici, I. Creangă şi Odobescu. „Făt-Frumos din lacrimă” este un basm mistic, unde eroul este un orfeu autohton, pornind la drum cu două fluiere: doine şi hore „Făt-Frumos doinea şi horea”.
Eminescu a mai creat şi alte basme culte în proză: „Frumoasa lumii”, ” Borta vântului”, ” Finul lui Dumnezeu”, „Vasile finul lui Dumnezeu”, „Călin Nebunul” care au o încărcătură folclorică ce depăşeşte graniţele literaturii culte.
Unitatea de învăţare III
1. Basmul culte eminescian în versuri: „Luceafărul”
Poemul filosofic „Luceafărul” este încrustat în destinul spiritual al poporului român, aşa cum epocile homerice sunt încrustate în destinul grecilor. Motivaţia acestui loc privilegiat trebuie căutată în faptul că, în „Luceafărul” sunt reunite marile idei existenţiale ale unui întreg neam: dorul de eternitate, vremelnicia umană, soarta omului superior, iubirea ca eveniment cosmic, peisajul românesc.
Totodată, poemul reprezintă o sinteză a creaţiei poetice eminesciene, genialul lui autor reunind aici teme, motive, idei şi categorii lirice din toată opera sa anterioară.
In privinţa semnificaţiei poemului, Eminescu însuşi ne-a dat lămurirea necesară şi nu-i necesar să-i răstălmăcim cuvintele: „In descrierea unui voiaj în ţările române, germanul Kunisch povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte, aici pe pământ nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de-a fi fericit. El n-are moarte, dar nici noroc”. în stânga nota: „Mi s-a părut că soarta Luceafărului din poveste seamănă mult cu soarta geniului de pământ şi i-am dat acest înţeles alegoric.” Plecând de la această poveste, căreia îi aduce modificări, poetul a compus „Fata-n grădina de aur”, principala versiune poetică de tranziţie spre ceea ce avea să fie „Luceafărul”.
In ţesătura operei, dragostea unui nemuritor pentru o muritoare apare ca temă de primul ordin. Eminescu a putut-o cunoaşte chiar din basmul românesc relatat de Kunisch, dar şi cunoştinţele de literatură universală au făcut să-i dea atenţie şi s-o utilizeze.
Mitologia greco-romană oferă numeroase cazuri de iubire a vreunui zeu pentru o frumoasă a pământului. Apuleius, cu povestirea lui celebră „Amor şi Psyche”, a fost una din lecturile favorite ale lui Eminescu.
Intre lucrările citite de poet trebuie să socotim si „Eloa” de Vigny şi „Demonul” de Lermontov, dar este bine să amintim deosebirea esenţială între opera lui Eminescu şi celelalte. La Vigny şi Lermontov avem un demon în sens creştin, un duh al răului care, la Vigny perfid şi la Lermontov sincer, vrea să treacă drept fiinţă bună. Luceafărul, ca şi zmeul din „Fata-n grădina de aur”, este lipsit de spirit satanic.
Scrierea ce-a dat imbold inspiraţiei lui Eminescu este ” Heaven and Earth” („Cerul şi pământul”) de Byron, tradusă în româneşte de Eliade Rădulescu.
1. [DOC]
banta_curs_opt_a1_sem1.doc
cis01.central.ucv.ro/…/banta_curs_opt_a1_sem1.doc
o
o
o
Translate this page
cunoaşterea basmelor culte scrise de Eminescu şi reţinerea principalelor …. din Călin(File de poveste) – sunt luate din colecţia lui Miron Pompiliu, provenind, după …. de aur”, cules de Kunisch cu ocazia unui voiaj prin Orient şi Ţările Române.
Doamna Carolina,
Ma aplec cu sfintenie la cit de mult stiti!
Oare NU ati fi mai potrivita in Acaademia Romana? sau NU mai este romana si ma intreb – singur – ca un idiot?
Ma coplesiti , Domnule Dec:
va multumesc din suflet pentru incurajare,
dar sincer, sunt aici ca sa invat istoria si cultura patriei mele, alaturi de dumneavoastra si marturisesc ca profit si sunt recunoscatoare in fiecare clipa, in fata ajutorului dat de domnul profesor Coja precum si de cei ce contribuie la lamurirea lucrurilor adesea cu o rigoare uluitoare.
Poate ar trebui sa denumim acest site ‘Scoala peripatetica a profesorului Ion Coja’, caci veramente ne miscam in toate directiile punandu-ne o intrebare dupa alta, nu sub ghidarea lui Aristotel ci a profesorului nostru care e in dialog continuu cu romanii de pretutindeni.
Ce ziceti?
Daca e sa vrem si niste colonade, zic eu, colonadele cerului inalt ne sunt de ajuns.
Ale cerului sfant.
Sfintit de eroii neamului romanesc.
Ce ziceti?
Aici o pictura a modalitatii informale de dezbateri, din jurul lui Aristotel, cu care, zic eu, seamana si acest site, doar cu alt centru al dezbaterilor.
http://en.wikipedia.org/wiki/Peripatetic_school
….cu toata inima si placerea!
Ziceti foarte bine ceea ce ziceti!
Let’s MAKE it!
Limba noastra ……
de Alexei Mateevici
Limba noastra-i graiul painii
Cind de vint se misca vara ,
In rostirea ei batrinii
Cu sudori sfintit-au tara ,
Limba noastra-i frunza verde
Zbuciumul din codrii vesnici
Nistrul lin ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici .
In Romania si animalele vorbesc limba romana .Caprioara lui Nicolae Labis a murit vorbind limba romana ,necuvintatoarele lui Emil Girleanu i-si spuneau cantecul si durerea in limba romana ,zimbrii vorbeau limba romana ,iar soborul pasarilor lui Sadoveani sa tinut in graiul romanesc , asa ca nu credeti domnule profesor ca si animalele Romaniei sint cetateni romani ,inclusiv cainii maidanezi . Va rog sa ridicati ideea unei Zi Nationale a Animalelor in Romania !
Maidanezii ajunseseră la o inteligență fantastică! Era o încântare să-i vezi cum se comportă ca bucureșteni! Jigodiile i-au omorât, ca să fim în pas cu Europa!
Traiasca si sporeasca in veci dulcea limba romaneasca!
Si pentru ca tot e ziua celei mai mare printese a noastre – LIMBA ROMANA – va poftesc sa va destindeti putin:
1 – Priviti acest clip si observati ca acest tinar minunat le spune pe bune! Si Grigore Lese il cinta – si-l admir cu mare placere – insa NU spune: „…te-au calcat rusii’n picioare…”
https://www.youtube.com/watch?v=wCis3h1TdpQ
2 – Mai jos un REGAL cu maestrul Dorel Visan; un mare roman as adauga. Iata adresa:
http://www.realitatea.net/jocurideputere.html#emisiune20August2014-2200
Vizionare placuta!
Chapeau pentru afiseare!
Sa stiti ca ar trebui sa fie tema obligatorie la clasa de limba romana pentru interpretarea exacta a timpurilor pe care le traiesc si copilasii si tot romanul!
Cu putina insistenta, clipul cu maestrul Dorel Visan poate deveni un punct terminus transant in fata minciunilor si a disimularilor prin care limba romana este desfiintata – se pare ca nici profesori de limba romana nu mai sunt destui!
Atunci este de datoria celorlalti profesori sa prezinte clipul la clasa.
Ceva trebuie facut cu acest clip, si inca repede si insistent la modul maniacal!
Asa este! suna bine MANICAL pentru ca trebuie repetat pina ne intra la TOTI in cap!
Bine ca l-a adus Rares Bogdan pe acest roman adevarat; desi pe la miezul noptii ca, deh!:
„Mossadul e’n toate/ in cele ce sint/ si’n cele ce miine vor ride la soare / ….