Pentru iubitorii de cafea. Elogiul cafelei, doamnelor si domnilor
Mesaje primite
x

stellplesaux@yahoo.com
Ataşamente
7 mai 2020, 23:35 (acum 12 ore)
către

Are, totusi, o lipsa, nu menaționeaza contribuția româneasca, celebra CAFEA MARGHILOMAN, dupa numele celebrului latifundiar si om politic român Alexandru Marghiloman (1854-1925), stigmatizat multa vreme pentru rolul aparent nefast, jucat in 1918, când a format guvernul român care a semnat armistitiul cu Germania si apoi Pacea de la Bucuresti.

Istoriografia moderna l-a reabilitat in totalitate, dezvaluind modul in care Marghiloman si-a asumat acest rol ingrat si a a actionat in total acord cu Regele FERDIBAND si Ionel Bratianu.

Si inca un fapt „șarmant” legat de acelasi personaj. Excentricul, super-cultivatul (educat in Anglia ) si extrem de bogatul Alexandru Marghiloman si-a spalat toata viata camasile la Londra! Omul nostru avea un curierat special pentru treaba asta.

Pentru CAFEAUA MARGHILOMAN, citez mai jos un articol din Revista „Historia”.

Incercati-o . Eu am facut-o, si cu rom si cu coniac.

Dan

PS1. In casa matusilor mele din Bucuresti, unde mi-am petrecut studentia, se respecta „ritualul cafelei”, care urma circuitul complet:

– prajirea cafelei verzi intr-un fel de tigaie acoperita, prevazuta cu un dispozitiv manual de amestecare continua inglobat in capac,

– stropirea cu rom in timpul prajitului,

– macinarea până la stadiul de pulbere fina cu râșnita manuala, neaparat numai cu putin timp inainte de servirea cafelei,

– fierberea in ibric special de arama si servirea in cescute mici de portelan japonez sau chinezesc, dupa ce, in prealabil, se pusese caimacul, câte putin in fiecare cescuta. „Pierderea” caimacului la fierbere era socotita un sacrilegiu si o dovada de nepricepere a celui care preparase cafeaua.

PS2. Un unchi al meu, român macedonean, mare cafegiu, avea o vorba:

„Preparatul cafelei, domnilor, zicea el, este un lucru mult prea serios pentru a fi lăsat pe seama femeilor.”.

PS3. Pâna si geniul geniilor, divinul Johann Sebastian Bach a scris o „Cantată a Cafelei”.

PS4. Eu sunt un cafegiu clasic, accept numai ocazional cafeaua filtru sau cea espresso, care, recunosc, imi place mult. Dar nu pot uita cafelele filtru de la Cofetaria Nestor (la etaj), servite, până la jumatatea anilor 1960, in argintaria originala a localurilor respective. Pe o tava ti se aducea filtrul cu o cafea in curs de filtrare, o canita cu apa clocotita (pentru a-ti prepara singur cea de a doua ceasca) si o zaharnita mica cu lingurita (toate din argint) si o ceasca joasa din portelan mai gros, pentru a pastra caldura mai mult timp. Imi aduc aminte si ca cestile faceau o nota discordanta cu argintaria, fiind grosolane, probabil cele originale disparusera. Chelnerul iti turna el prima ceasca din filtru.

„Marghilomana“, cafeaua cu rom sau coniac

Autor Alexandru Zaharia

Cu o istorie de sute de ani în spate, cafeaua este una dintre cele mai răspândite licori aromate, pe care o sorb cu nesaţ atât bogaţii, cât şi oamenii de rând de peste tot din lume.

Se prepară în nenumărate feluri, cu lapte, cu frişcă sau cu rom.

Fiecare ţară are specialitatea ei de cafea, România mândrindu-se cu renumita „marghilomană“, care a intrat în vocabularul uzual după Primul Război Mondial.

Se spune că Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre cei mai mari moşieri ai ţării, era un mare băutor de cafea. Într-o zi, când se afla la vânătoare, a cerut să i se facă una. Nefiind pregătit cu toate cele trebuincioase unei cafele, valetul a improvizat, punând, în loc de apă, coniac. Astfel s-a născut „marghilomana“. După Primul Război Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi cereau „un marghiloman“, „două marghilomanuri“ sau „o marghilomană“. Tot în acele vremuri, la Hanul lui Manuc, în „Sala Domnească“, unde aveau loc baluri mascate şi serate mondene, la care se serveau platouri cu peşte sau cu felii de friptură rece de mistreţ, însoţite de vin alb sec şi vin negru, cafeaua Marghiloman era la mare cinste.

„Marghilomana“ este, de fapt, o cafea turcească, fiartă cu rom sau coniac. Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de „filigeană“. Boierul Marghiloman folosea exclusiv Rom Jamaica vechi sau Cognac frantuzesc foarte fin.

Astăzi, există mai multe feluri de a prepara această cafea.

La foc mic, se pun la fiert într-un ibric 100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea. Se trage ibricul, se acoperă şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea rezultată se pune într-o ceaşcă.

Un alt mod de preparare constă într-o ceaşcă cu apă, care se pune la fiert, tot în ibric, cu o linguriţă de zahăr. Când apa dă în clocot, se adaugă romul şi cafeaua.

Se serveşte fierbinte, cu un… trabuc.

Sunt 50 de pagini, asa ca umpleti-va timpul acum cand stati in carantina!!!

*****

Nota redacției. De la verișoara mea Maria Coja, arheoloaga, am învățat să-mi placă cafeaua neagră ca noaptea, fierbinte ca iadul și amară ca gelozia…