1. Numele Maria este evreiesc (Miriam). Datorită faptului că pe Mama lui Iisus a chemat-o Maria, după răspândirea creştinismului acesta a devenit numele femeiesc cel mai îndrăgit, preluându-l toate popoarele creştine. E cel mai răspândit şi la românce.
În Vechiul Testament se întâlneşte o singură dată, la sora lui Moise.
În schimb, pe timpul lui Iisus era foarte răspândit (pe atunci numai la evrei, dovadă că e chiar evreiesc). Astfel, pe lângă Mama lui Iisus, mai sunt: Maria, sora Martei şi a lui Lazăr, Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, rudă cu Maica Domnului, Maria, mama evanghelistului Marcu, o Marie creştină căreia Pavel îi trimite salutări şi o laudă în Epistola către Romani. E de observat că şi numele Iisus (Jehosua) era frecvent în epocă.

2. Cu părere de rău, nu avem documente care să-l descrie fizic pe Iisus. În Noul Testament, singurul izvor autentic, avem descris chipul sufletesc, moral, al lui Iisus, dar absolut deloc cel fizic. O scrisoare atribuită lui Pilat, în care e descris chipul lui Iisus, e un fals de dată recentă. Se încearcă o recuperare a portretului lui Iisus după giulgiul de la Torino, dar încă nu s-a spus ultimul cuvânt în privinţa autenticităţii misterioasei piese.
Dar, să fiţi sigur că evreii antici, ca şi grecii antici, erau nişte oameni cu un fizic impresionant, unii chiar frumoşi. Cum vi-i imaginaţi pe Ahile, pe Spartacus? Nu putem şti cât de mult semăna David cel adevărat cu statuia lui Michelangelo, dar cred că geniul acestuia l-a văzut destul de exact prin negura vremii. Şi astăzi, evreii sefarzi sunt frumoşi. Dacă vedeţi nişte tineri din Israel o să vă uitaţi la ei cu plăcere. Tudor Vianu avea un profil de efigie, care tăia orice vedetă de cinema. Şi Iisus trebuie să fi fost impunător şi atrăgător. În mulţimile care Îl urmau, erau, în mod sigur, unii care erau fermecaţi de cuvintele Lui, dar, cum erau oameni de toată mâna, de pe toate treptele culturale, şi unii mai grei de pricepere, sigur că printre aceştia se aflau destui pe care-i impresiona aspectul său fizic.

3. Este adevărat că Iisus nu şi-a cruţat deloc compatrioţii şi, atunci când trebuia, i-a mustrat fără nici o reţinere. Dar nu pe toţi. Pe o femeie care era pe punctul să fie lapidată (ucisă cu pietre), a salvat-o. Nu pentru că ea era nevinovată ci pentru că trăgătorii la ţintă care aveau pietrele cele mai colţuroase pregătite, care se erijau în pedepsitorii păcatului, erau şi ei păcătoşi, unii mult mai păcătoşi decât nefericita aceea, iar Iisus nu suferea ipocrizia. L-a acceptat pe un şef al vameşilor, şeful celei mai corupte şi, în consecinţă, celei mai urâte categorii de funcţionari (cei care colectau dările) când acesta, în ascunzătoarea sufletului lui, a reuşit să se ridice deasupra descompunerii morale. A apreciat gestul de tandreţe curată, limpezită într-un potop de lacrimi, a unei fiinţe pe care viaţa o aruncase prin nişte hăuri înfiorătoare, drept care pentru concitadini era o proscrisă, dar care, spre deosebire de concitadinii care s-au complăcut în mlaştina imoralităţii lor, a devenit cea mai înfocată ucenică a lui Iisus. Când un tânăr necunoscut, Natanael, a venit spre El, Iisus a zis: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este vicleşug”. (Ioan 1,47). E drept că cuvintele lui Iisus exprimă şi o nuanţă de reţinere, parcă ar spune că Natanael e o excepţie, un israelit fără vicleşugul comun celorlalţi, dar, ceea ce am vrut să arăt, Iisus ştie pe cine să mustre şi pe cine să laude, procedează cu dreptate, nu-i cataloghează pe evrei în masă, nediferenţiat.

4. Este adevărat că evreii au încercat să modifice textul biblic. Ca să poată susţine că Iisus a fost un om obişnuit, născut pe cale naturală, au înlocuit cuvântul „fecioară” (din contextul „Iată fecioara va naşte prunc”) cu „femeie tânără”. Ce e extraordinar în asta, că o femeie tânără naşte?, credeau ei că vor pulveriza divinitatea lui Iisus. Numai că Biserica deţinea textele originale şi a restabilit varianta corectă. Biblia, aşa cum o avem azi, e cea adevărată. Să nu-i credeţi pe cei care, ca să-şi promoveze fantasmagoriile, masacrează textul sfânt după nălucirile lor.

Vreau să mai adaug doar că Iisus S-a născut în Betleem, nu în Munţii Carpaţi, dar El iubeşte staulul din Carpaţi, nicăieri nu se simte atât de acasă ca într-o iesle din Carpaţi, ca într-o bisericuţă de lemn afumată din Carpaţi, ca lângă un izvor din Carpaţi, ca pe o brazdă de fân din Carpaţi. Dacă nu ar iubi atâta această palmă de loc, ea s-ar fi pustiit de mult. Un scut incomparabil mai puternic decât cel de la Deveselu o ocroteşte perpetuu.

 

Nota redacției. Text preluat de pe blog. Comentariu semnat de MS, în răspuns la câteva întrebări ce i-au fost adresate de dr. Ionel Jurjea.

Cu mulțumiri amândoura!

Întâmpinare:

Ce sens dă dl MS vorbelor lui Iisus, adresate evreilor: ”Voi suntețeții fiii minciunii și Tatăl vostru este minciuna!”(citat din memorie, aproximativ)