Printre comentariile primite în urma textului intitulat „Să punem capăt minciunii!” – text la care țin foarte mult, am primit și comentariul unui fost student, prieten de-o viață, care sună astfel:

către eu

Domnule profesor, vă salut. Oare am înțeles bine? Sunteți pro-rus? Nu mă refer la cultura rusă pe care o iubesc și eu, ci la conducerea Rusiei. vorbiți de khazari, dar ar trebui să vă gândiți că nu sunt mulți cititorii care înțeleg despre cine vorbiți. E ciudat, dar Israel colaborează militar cu Rusia, nu cu Ucraina. Nu a dat nici un ajutor militar Ucrainei. Nu a vrut să dea nici sistemul antiaerian Iron Dome. Cu alte cuvinte, ajută Rusia, nu Ucraina. Mă rog, dv știți mai bine. Cu stimă, Ion…

La acest comentariu am răspuns deocamdată prin câteva rânduri. Iată-le, vor fi urmate de un răspuns mai amplu:

către Ion

Nu sunt pro-rus, dar ideea ca Rusia să dispară în folosul khazarilor nu poate fi acceptată. Rusia trebuie să dispară de moarte naturală, când va fi să fie, dar nu la comanda secretă a khazarilor. Khazarii este timpul să iasă la vedere, să nu mai facă istorie prin minciuni, prin interpuși inconștienți de adevăratul lor rol!
Cât privește politica Israelului, este vorba tot de viclenie khazară, sionistă: când se știe bine ce interese khazaro-sioniste sunt în războiul din Ucraina (vezi implicarea Ruthschilzilor și a altor nume grele din finanța evreiască), ar fi fost o mare greșeală ca Israelul să fie împotriva Rusiei. În felul acesta, oricine va câștiga, evreii vor fi de partea învingătorilor. Vechi obicei talmudic!…
„Moartea naturală a Rusiei”? Am în vedere apariția firească a unor tendințe secesioniste, separatiste. Am auzit că există deja în jumătatea siberiană a Rusiei voci care contestă autoritatea excesivă a Moscovei! Există și în Texas voci secesioniste!…
Sunt tendințe firești, sunt expresia unei deveniri organice interne, nu sunt de inspirație străină, conformă strategiei străvechi: divide et impera! Tendințele separatiste apar în mod firesc în orice stat, dar nu ajung toate să fie duse până la capăt!
Doamne, ajută!

Ion Coja