Consiliul Demnității Umane (EMT) a propus la Budapesta înființarea unei comisii care să facă presiuni pentru retrocedarea imobilelor și proprietăților revendicate de bisericile maghiare din Transilvania. Președintele comisiei va fi Laszlo Tokes. Multe dintre cererile de retrocedare se bazează însă pe acte false, pentru că bisericile maghiare nu aveau drept de proprietate în Transilvania, ci drept de folosință.
Ungaria își face pur și simplu o comisie prin care să-și ”retrocedeze” Transilvania
Anunțul ”retrocedării” Transilvaniei către Ungaria a fost făcut vineri la Budapesta în cadrul unei conferințe de presă la care a participat și Laszlo Tokes, cel care urmează să fie președintele comisiei. Din aceasta vor face parte ierarhi ai bisericilor maghiare dar și juriști, scopul ei fiind acela de a face propuneri prin care atât România, cât si Slovacia să fie obligate să retrocedeze către bisericile maghiare tot ce pretind acestea că le-au aparținut. Cu ocazia lansării acestui demers care va înrăutăți relațiile Ungariei cu România și cu Slovacia mai mult decât sunt deja, liderul organizației numite ”Consiliul Demnității Umane” a lansat și acuzații împotriva Guvernului României că nu respectă libertatea religiei și dreptul la liberă conștiință, ca și cum credința are vreo legătură cu retrocedările și cu manevrele imobiliare ale Ungariei. Mai grav, liderul EMT, Zoltan Lomnici, a spus că ”adevăratul țel al Guvernului României este să facă imposibilă viața maghiarilor”. Stranie afirmație despre o țară în care UDMR este la guvernare non-stop, mai mult decât orice partid românesc!
Și Laszlo Tokes a atacat România în cadrul conferinței de presă, făcând apel la raportul Comisiei de combatere a rasismului și intoleranței din Consiliul Europei (ECRI), amenințând cu sesizarea problemei în cadrul Parlamentului European, dar și a altor organisme internaționale.
”Trebuie cerut organismelor internaționale sa monitorizeze această problemă și să exercite presiuni asupra României, care duce un joc de-a soarecele și pisica cu instituțiile internaționale, în timp ce ține sub oprimare minoritățile din țară.”
– a spus Tokes la Budapesta.
Iată așadar pe cine a decorat România cu cea mai înaltă distincție, pe un individ care ne acuză că îi oprimăm pe maghiari!
Altădată a spus că e genocid împotriva lor în Transilvania. Iar singura cale de a opri acest ”genocid” este ca Ungaria să-și retrocedeze Ardealul, bucată cu bucată, ni s-a dat și soluția. Bisericile maghiare din Transilvania sunt în fruntea luptei pentru autonomie, profitând de statutul lor special. Clericii lor sunt organizatori în alegeri și supraveghetori la mitingurile anti-românești, așa cum am dovedit-o cu fotografii de mai multe ori.
Așa încât grija Ungariei de a le da pe mână cât mai multă avere se justifică: bisericile maghiare din Transilvania fac jocurile Budapestei de distrugere a statului român, așa încât orice intră pe mâna lor este ca și aflat în posesia Ungariei și va fi folosit ca motiv de acaparare a teritoriului românesc.
Am adresat problema retrocedărilor false din Transilvania în două interpelări, una către Ministerul Justiției, și una către Ministerul Educației și Cercetării. Vă redau câteva capitole din interpelarea privitoare la ” Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români”, pentru că acest lucru se întâmplă după ce bisericile maghiare își însușesc fraudulos clădirile unde funcționează unități de învățământ: îi alungă pe elevii români.
Transformarea liceelor româneşti din Transilvania în licee maghiare şi epurarea elevilor români
INTERPELARE a deputatului Bogdan Diaconu
”O serie întreagă de clădiri care servesc drept instituții publice de învățământ sunt retrocedate sau în curs de retrocedare către bisericile comunității maghiare din Transilvania care, după ce le preia, le schimbă destinația în licee maghiare în care elevii români nu mai au loc. Aceste clădiri au fost construite în perioada habsburgică, la sfârșitul secolului 18, din bani publici, iar rolul or este să servească interesului public și educației tuturor elevilor, indiferent de etnie. Din păcate, până în prezent, în școlile care funcționează în clădirile retrocedate bisericilor maghiare, elevii români au fost alungați. Este important de menționat că bisericile maghiare au avut doar drept de administrare asupra acestor clădiri, iar nu de proprietate, așa cum li se acordă în prezent.Vă rog de asemenea să verificați traseul pe care aceste clădiri îl au după retrocederea de altfel frauduloasă: ele sunt transformate imediat în unități de învățământ cu predare exclusiv în limba maghiară. Copiii români care erau deja înscriși la unitatea respectivă pe vremea când clădirea nu aparținea bisericii maghiare, sunt astfel transferați forțat la alte școli cu predare în limba română, ceea ce reprezintă o formă ascunsă de purificare etnică, plus efectul de segregare și izolare etnică ce rezultă din această strategie.Tot din perspectiva funcțiunii Ministerului Educației, vă rog să verificați felul în care cultele maghiare (catolică, reformată și unitariană) se implică în diriguirea procesului de învățământ din aceste clădiri, profitând de faptul că sunt proprietare ale imobilelor, și în ce măsură acest lucru nu încalcă Constituție României, nefiind vorba de școli confesionale. Ci de învățământ public!Vă sesizez de asemenea că alungarea elevilor români din școlile publice aflate în general în centrele orașelor din Transilvania seamănă cu situația de asuprire a românilor din secolul 19, când erau alungați din zonele bune ale orașelor pentru a lăsa loc ”elitei” maghiare. Unirea de la 1918 i-a repus în drepturi pe români și pe copiii lor, dar ultimele mișcări de preluare de proprietăți și de instituire de școli maghiare refac situația ingrată a românilor dinainte de statul român unitar modern”.Nu mai puțin grave sunt însă retrocedările de păduri către urmașii foștilor miniștri ai lui Horthy care s-au împroprietărit fraudulos în perioada de tristă amintire a dominației fasciste maghiare din cel de-al doilea război mondial, pentru ca, după 1989, urmașii lor să revendice și să primească zeci de mii de hectare de pădure de la statul român! Iată și un extras in interpelarea adresată ministerului Justiției pe această temă:”Vă solicit în acest context să verificaţi cum a fost cu putinţă să existe două sentinţe definitive pentru aproape 10.000 ha de teren care au aparţinut lui Banffy Daniel, fost ministru în Guvernul Ungariei din perioada horthystă, suprafaţă care a fost „retrocedată” urmaşilor acestuia: Banffy Eva, Bethlen Ana, Szentkuti Eva, pe raza comunelor Lunca Bradului, Stânceni și Răscolița și 159 ha pădure pentru Zichy Melania Georgia pe raza comunei Voievodeni.Pe ce bază a îndeplinit criteriile de legalitate retrocedarea de către România a circa 10 000 de ha de teren forestier unui fost criminal de război, cu responsabilitate directă în crimele împotriva românilor din Nordul Ardealului? În cazul în care este necesar, vă rog să solicitaţi mai departe instituţiile autorizate ale statului pentru clarificarea acestor situaţii şi pentru reintrarea în normalitate.”
mai înainte d-l Dacicus ne-a prezentat un expozeu istoric al Ungariei care nu are nimic cu problema în cauză. Să fie sănătoşi cu istoricul unguresc cu tot!
Esenţa problemei este aceea că BISERICILE MAGHIARE NU AU FOST NICIODATĂ PROPRIETARE asupra lăcaşelol de cult şi moşiilor pe care le-au administrat, proprietar fiind de drept statul maghiar. Ele au avut numai un DREPT DE FOLOSINŢĂ,nu şi de proprietate. Proprietare le-au făcut din păcate, STATUL ROMÂN, după 1989, prin legile insuficient documentate impuse de UDMR.
Mai mult, descendenţii criminalului de război Banffy Daniel au obţinut de la statul român dreptul de proprietatew asupra a 10.000 de ha de teren, teren de care a fost expropriat în 1945 sub domnia regelui Mihai I înainte de venirea la putere a regimului comunist. Şi atunci, trebiue să ne întrebăm, cu ce drept urmaşii unui criminal de război deposedat de un regim legal statuat în România li s-a reconstituit dreptul de proprietate? Aici, în actul de confiscare a averilor criminalilor de război, nu e vorba de un abuz a unui regim totalitar ci de o justiţie unanim acceptată de un regimurile democratice postbelice.
Să nu uităm Vaticanul. (Vatican=cultul roman)
Ungaria ieste stat apostolic, precum Polonia, făcut de Vatican, papa Silvestru al II-lea, și Germania, Otto al III-lea parcă.
Regii Ungariei, ce nu prea au fost unguri, au fost oamenii/reprezentanții vaticanului.
„After the death of Emperor Otto III, Sylvester returned to Rome, though he gained no temporal power from the competing factions of the city. He established metropolitanates in Poland and Hungary and declared the ruler of Hungary to be a king and papal representative.”
Scurta lectie de istorie a Ungariei
Foarte mulţi vecini si nu numai, incearca sa “demitizeze” masiv istoria românilor, în timp ce ei isi promovează intens “originile mitologice”.
Să începem cu istoria Ungariei şi cu regii de la Budapesta.
http://www-personal.umich.edu/%7Eimladjov/HungarianRulers.htm
Primul rege al Ungariei a fost Ştefan. Cât de ungur a fost Stefan cel Sfint si cat de catolică a fost coroana lui şi dacă coroana a venit de la Papa de la Roma este o poveste separată (pe coroană scrie clar în greceşte că este un cadou de la un împărat bizantin, dar dacă ungurii o vor să fie de la Roma, asta este mitologia/cultura lor, ei să fie sănătoşi).
*
De la regele Ştefan din anul 1000 până la regele Andrei al III lea care şi-a încheiat domnia în anul 1301 a durat dinastia Arpadienilor: prima, ultima şi singura dinastie partial maghiară. După moartea ultimului arpadian Andrei al III lea, pe tronul Ungariei nu au mai urcat etnici unguri. Carol Robert de Anjou s-a născut la Neapole în Italia, Sigismund de Luxemburg s-a născut la Nurenberg, Iancu de Hunedoara era român (a fost doar regent al Ungariei) urmat de Matei Corvin şi tot aşa.
Sunt mari îndoieli că vreunul dintre aceştia vorbea limba maghiară sau s-ar fi simtit onorati sa fie considerati unguri.
După 1526 regatul Ungariei a încetat practic să existe: capitala sa Buda a devenit paşalâc turcesc.
Pretenţiile la coroana Sfântului Ştefan au fost preluate de dinastia germană de Habsburg care a şi reuşit să elibereze teritoriile fostului regat maghiar de sub stăpânirea turcească. Până în 1918 regii Ungariei au fost membri ai familiei de Habsburg.
Regatul medieval al Ungariei a avut regi unguri vreme de nici 300 de ani, următoarele două secole pe tronul de la Buda s-au suit nobili de alte naţionalităţi până în anul 1526, după care a urmat o lungă dominaţie austriacă.
Cam asta este istoria Ungariei şi a regilor ei.
Probabil ca istoria lor proprie, adevarata/demitizata nu-i prea incanta si se dau la istoriile celorlalti.
* Potrivit gestelor, adversarul lui “Geula cel Tânăr”, Ştefan “cel Sfânt” se trăgea, pe linie paternă, din româno-maghiarul Toxun (nume pecenego-cuman, pătruns deja în onomastica românească, sub forma Toxabă). Acesta era nepotul lui Arpad – şi avea un fizic singular printre maghiarii finici şi turcici care-i însoţeau, fizic moştenit de la mama sa, fiica lui “Menumorut” – ducele Bihorului (între Tisa şi Carpaţii Occidentali): “ochii frumoşi şi mari”, “părul negru şi moale” căzând în “plete de leu”. Era aşadar fiul fiicei lui “Menumorut” şi al metisului maghiaro-român Zulta (Zulta provenea din căsătoria lui Arpad cu fiica creştină a lui “DUCA” din Ţara Unguarului, cucerită de maghiari după fixarea lor în regiunea numită cu un cuvânt din limba locului – “muncă” – “Muncaci”). Toxun fusese căsătorit de mama sa româncă cu o “femeie din Ţara Cumanilor” (nume dat în epocă teritoriilor româneşti din Transilvania intracarpatică şi de la est şi sud de Carpaţi). Era, mai mult ca sigur, şi ea, o româncă sau româno-cumană ortodoxă, de vreme ce şi-a botezat unul dintre fii, în rit ortodox, “Mihail”, iar acesta, la rândul său, avea să-şi boteze copiii “Vasile” şi “Vladislav”. Toxun a lăsat moştenire “ducatul Ungariei primului născut” – “Geysa”.
Tot preferinţele mamei i-au adus probabil noului duce ca soţie pe una din fiicele lui “Geula” (Iuliu) cel Bătrân, tatăl (sau bunicul) lui “Geula cel Tânăr”, “Sarolt” în ungureşte (Saroltha). Lăsând la o parte faptul că numele “Geula” (Gyla, Gelou) al documentelor este des întâlnit în onomastica şi toponimia românească sub formele de Gelu, Giulea, Giuliţa, Giuleşti, Jula, Julea etc., ascunzându-l cu certitudine pe Iuliu, interesant este faptul că “Saroldu” – “Saroltha” şi cumană si, respectiv maghiară, s-ar putea traduce prin “Oltul alb” sau “pământul udat de apa Oltului” (“sar” – “noroi”, pământ îmbibat cu apă), într-un cuvânt “Tara Oltului”. Cum “Geisa” nu se putea căsători cu acel străvechi teritoriu de autonomie românească al viitoarei Transilvanii, este de presupus că a peţit-o pe fiica ducelui (voievodului) său, Iuliu cel Bătrân, cel care, iesit din Ţara Oltului avea să-şi stabilească reşedinţa la Bălgrad – Cetatea Albă, dându-i numele său Alba lui Iuliu – Alba Iulia. O fiică al cărui nume nu s-a păstrat, fiind înlocuit ca de atâtea ori în cronici cu cel al regiunii de bastină! Tradiţia ne informează în plus că “Sarolt” scria cu litere “morave”, deci cu literele chirilice ale alfabetului recent adoptat de români, odată cu limba slavonă ca limbă liturgică şi că a construit la Veszprem o catedrală care seamănă izbitor cu rotonda-baptisteriu ridicată în 947 de tatăl său la Alba Iulia. De asemenea, şi-a botezat fiul, născut în anul 969, în ritul şi în limba sa, “Waic” – Voicu, nume semnificativ, care apare până târziu în veacul XV în actele cancelariei ungare cu eticheta apartenenţei etnice (“Vaik Olachis”).
Botezatului Voicu i s-a mai spus în limba poporului pe care avea să-l conducă – cel ungar, aflat în plin proces de formare, din fragmente etnice distincte (cazari, pecenego-cumani şi bulgari, turcici, slavi, romanici şi români, germanici din Pannonia etc. în jurul componentei catalizatore finice, maghiare) şi “Bela” (derivat din germanicul Adalbertus).
Ulterior, prin trecerea la catolicism, Voicu avea să fie rebotezat Ştefan. De unde cele două braţe ale crucii sfântului Ştefan, simbolizând cele două botezuri. Braţe care sunt paralele cu solul când teritoriile revendicate de revizioniştii unguri sunt în cuprinsul Ungariei şi oblice când se află în stăpânirea băştinaşilor români sau slavi (slovaci, sloveni, croaţi, bosniaci, sârbi). Cazul actual! Este semnificativ, în acest context, faptul că Voicu, în semn de veneraţie, pentru Deodatus – cel care “împreună cu sfântul episcop Adalbert din Praga” l-a rebotezat “Ştefan” şi i-a adus ca dar din partea papei nu coroana (aceasta fusese dăruită de Bizant) ci titlul regal – îl va numi pe acesta, în româneşte, ca pe un părinte spiritual al său – “TATĂ” (Chronicon Pictum Vindobonense). De unde, spune Cronica Pictată de la Viena numele mănăstirii TATA şi al tuturor pământurile acordate lui Deodatus (ex. “Tátabanya”). Din moment ce în textul latin apare cuvântul românesc TATĂ, ca echivalent al lui părinte (pater) este de prisos să mai subliniem că “Szent Istvan” avea ca limbă maternă ROMÂNA pe care o vorbea în familie şi la curte.
Pretenţiile regelui Voicu-Ştefan asupra Transilvaniei nu puteau decurge, aşadar decât din calitatea sa de român şi invocarea drepturilor mamei sale, a însăşi originii sale voievodale româneşti. Venind însă în fruntea unei oştiri străine, Voicu-Ştefan avea să ��ntâlnească fără rezistenta stăpânilor de drept ai pământului intracarpatic, românii, conduşi de fratele ori nepotul româncei “Sarlot” – românul Iuliu (“Geula”) cel Tânăr, urmaşul legitim al unificatorului Transilvaniei, “Geula” (Iului) cel Bătrân (vezi Anonymus, p. 96, 121, 123 şi Chronicon Pictum, p. 146, ed. G. Popa Lisseanu; M. Bogdan, Românii în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1941, Anexa 3, p. 225-226).
Aşadar la 1002-1003 s-a consumat un conflict dinastic similar celui care avea să-i opună pe regii Franţei regilor britanici, în “Războiul celor o sută de ani”, mişcând interesul căpeteniilor militare din Pannonia pentru acapararea drumului sării de pe Mureş şi a principalelor bogăţii ale solului şi subsolului transilvan. Pretenţiile românului Voicu, metamorfozat în ungurul “Szent-Istvan” a stat la baza îndelungatei agresiuni a regilor de la Budapesta asupra TĂRII româneşti intracarpatice. Agresiune motivată prin revendicarea de către aceştia a moştenirii lor româneşti şi concretizată, după trei secole de confruntare, prin tratatul de la Seghedin, din 1310, când voievozii Transilvaniei, înapoind coroana lui Voicu – Stefan, pe care o câştigaseră prin luptă, recunosc, în urma falimentului dinastiei româno-maghiare a Arpadienilor, suveranitatea noului rege, întemeietor de dinastie, franco-italianul Charles I Robert d’Anjou (1308-1342), care nu putea înţelege relaţiile dintre state decât în manieră occidentală, ca relaţii între dinasti raportaţi ierarhiei dominate de împăratul romano-german şi papă.
Un român pe tronul Ungariei “Ştefan cel Sfânt” (997-1038)
Nota redacției.
Ungurii au mare nevoie de o istorie „sinceră”, care să le pună în față oglinda adevărului. Îi invit pe cei care cunosc mai bine această istorie să se pronunțe pe acest site. Nu pentru a denigra sau calomnia, nu pentru a exagera defectele și insuccesele sau pentru a le scădea meritele – cum au făcut ungurii cu istoria altor popoare, ci pentru a-i pune pe fiecare în banca sa, cea meritată.
Cu ani în urmă am aflat că pe la 1100 a existat un ungur student la Cambridge! Grozavă chestie, mi-am zis. Când am întrebat de numele personajului, am aflat că îl chema Cândea!… Acesta ar trebui să fie un capitol aparte: Câți sunt românii care au făcut istorie pentru Ungaria? Nu cumva si Balassa (Ballasy) – primul mare poet de limbă maghiară, era un Bălașa? Nume vechi, chiar străvechi românesc, din substratul geto-dacic.
Dar Bolyai, tată și fiul? Adică originari din satul Buia, sat în întregime românesc la vremea aceea.
Sunt două mari categorii de români care au făcut istorie pentru maghiari: românii din Transilvania și din Ungaria, autotoni, băștinași, care din diferite motive nu au considerat relevant să facă opoziția maghiar-român, și românii veniți în imperiul habsburgic din Nordul Greciei, în sec. 18 și 19, aromâni sau megleni, care s-au refugiat de răul turcilor și al grecilor. Români din soiul GOJDU. Pe primii i-am putea numi români de soiul MATEI CORVIN!
Dacă îi vom inventaria pe toți, nu știu ce mai rămâne din contribuția maghiară la istoria ungurilor…
Am pus textul pe pagina 1.
Totu pleaca de la lege.
Ungurii cand au navalit in Transilvania au purtat lupte cu romanii din diferite zone.
Pe unii i-au invins pe altii nu.Dar regele de atunci al ungurilor a dat acte de inproprietarire pe anumite teritorii cucerite cu dreptul invingatorului desi paminturile erau ale dacilor.Acum dupa primu razboi mondial si unirea Transilvaniei cu Romania armata romana si regele de atunci al romanilor cu acelasi drept al invingatorului care i-a invins pe maghiari poate deveni si a devenit proprietarul de drept legal al Transilvaniei.Adica Romania este proprietara Transilvaniei si poate emite acte de proprietate la cine vrea comform dreptului invingatorului.Daca se considera ca acest drept nu este bun ne intoarcem la dreptul dacilor si romanilor care stapaneau inaintea ungurilor.
Cum ai da-o ungurimea nu are nici-un drept fara voia Romaniei.
Ar fi normal ca si în Romania sa se creeze o comisie care sa contracareze toate afabulatiile ungurilor si sa demonstreze concret lumii „leurs mauvaise foi”! si care sa lucreze asiduu la punerea cu botul pe labe a tuturor pretentiosilor de acest gen.In orice caz trebuie un contra-atac de anvergura, trebuie sa fie auzita si vocea României! NEAPARAT !
Nu se poate ca nu avem aprobare de la Viorel si de la toasii’ de la GDS si de la mihai copilu’ minune regele rro…Pai se poate, oricum luam decoratiunea de la laszlo t. si i’o dam lui orban iac’asa :).