Transformarea Transilvaniei în Principat Autonom
De aproape 30 de ani reclamăm incompetența și ticăloșia politicienilor români care, pe lângă faptul că au lăsat România la mâna prăduitorilor străini, nu au fost în stare să construiască măcar 1.000 de km de autostrăzi, pentru a ne face viața mai ușoară și pentru a stimula transporturile pe teritoriul țării, facilitând astfel dezvoltarea economiei. Printre marile nereușite este și cea a măcar unei autostrăzi peste Carpați care să unească Transilvania cu sudul țării. Proiecte au tot apărut dar, ca prin blestem, toate au sfârșit prost. Și, desigur, concluzia românilor a fost aceea că hoții și incompetenții care ne conduc nu sunt în stare să facă mai mult, că ei nu trăiesc decât pentru șpagă. Și dacă aceste nereușite fac parte, în realitate, dintr-un plan bine ținut în frâu de anumite puteri străine?
Istoria ultimelor două milenii ne-au arătat că aceste pământuri au fost la intersecția valurilor migratorii și a marilor puteri, că bogățiile acestor locuri au fost și blestemul nostru. Migratorii, mai apoi Imperiile Otoman, Țarist sau Austro-Ungar au făcut tot posibilul să exploateze la maxim aceste teritorii și pe locuitorii lor, să îi împiedice să se unească și să se dezvolte… Ce s-a schimbat de atunci? Mai nimic: România este și astăzi o țară tampon la intersecția marilor puteri, este în continuare jefuită de „partenerii strategici” și i se blochează dezvoltarea pe direcțiile care nu le convin acestora.
Revenind la subiectul acestui articol, am identificat două motive principale care nu ne vor permite să construim autostrăzi peste Carpați, oricât ne-am da cu fundul de pământ. Iar pentru a le înțelege trebuie să plecăm de la conștientizarea statutului de colonie economică occidentală pe care îl are România, o țară aservită în mod evident unor interese străine. Așadar, cele două motive care blochează construirea unei autostrăzi care să lege Bucureștiul și sudul țării de Transilvania sunt următoarele: 1) Arcul carpatic este o linie de demarcație geostrategică între civilizația occidentală și cea orientală și așa trebuie să rămână deocamdată; 2) Transilvania urmează să devină în viitor un principat autonom, mai apropiat de Vest decât de București. Și acum să și dezvoltăm:
DEMARCAȚIA GEOSTRATEGICĂ. Dacă analizăm puțin perioada comunistă, și în special perioada de mari prefaceri din epoca Ceaușescu, vom constata un lucru foarte interesant: Regiunea Moldova a beneficiat de mult mai puține investiții în fabrici și uzine decât restul țării, de unde și conservarea sărăciei acestei părți din România până astăzi. De ce a dezavantajat Ceaușescu Moldova? De teamă că rușii o vor ocupa și că vor pune mâna pe industria strategică a României. Așadar Moldova a fost sacrificată din rațiuni bine întemeiate – nu a avut nici prea multe fabrici și uzine, nici drumuri bune, ca să nu le primească cadou rușii, în cazul unei posibile ocupații.
Din nefericire, pentru americani și occidentul european România este astăzi un fel de provincia Moldova din epoca comunistă. Ea nu trebuie să se dezvolte prea mult, nu trebuie să aibă o rețea de autostrăzi bine pusă la punct, nu trebuie să bată palma cu prim ministrul Japoniei (adică o putere din Orient) pentru a beneficia de investiții majore făcute de a treia putere economică a lumii (vă amintiți scandalul diplomatic din urmă cu puține zile, al cărui unic scop a fost descurajarea Japoniei de a face investiții în România), etc. România trebuie să deservească interesele occidentale și atât, alții fiind cei care stabilesc lucrurile esențiale pentru noi. Așadar, vrei ca om politic important să inițiezi construirea unei autostrăzi peste Carpați? Nicio problemă, pușcăria îți va bate la ușă și o să te liniștești.
Ca să înțelegeți mai bine, în anul 1996, Samuel Phillips Huntington, profesor la Harvard și analist politic, a publicat lucrarea “Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale” în care susține teza unei noi ordini mondiale, instaurată la sfârșitul Războiului Rece, o ordine care plasează România în zona civilizației ortodoxe, adică într-o lume diferită de cea occidentală, catolică și protestantă, dificil de armonizat cu aceasta. De altfel, el nu face decât să confirme politica de secole a occidentului european în care Carpații delimitau lumea catolică condusă de Papa de la Roma și orientul ortodox.
Să nu îl uităm nici pe George Friedman, de la Stratfor, care vorbea nu demult despre necesitatea ca România și alte țări din estul Europei să fie transformate în țări tampon menite să înconjoare Federația Rusă, pentru a-i bloca expansiunea și a servi astfel interesele americane. A spus-o limpede, cu cinism, iar vocea lui este una dintre cele care dă direcție jocurilor geostrategice mondiale. Ori o țară tampon NU ARE VOIE să devină o Elveție, așa cum România ar avea potențial să devină dacă ar fi lăsată. Prin urmare, interesele geostrategice americane (vezi și mega țeapa Bechtel) nu coincid cu nevoia firească a unei țări ca România de a avea o rețea mare de autostrăzi.
La toate aceste interese geostrategice se adaugă încă unul major: transformarea Transilvaniei în Principat Autonom, un alt plan care trebuie să descurajeze construirea unei autostrăzi peste Carpați. Astfel, în timp de Ungaria se leagă de Transilvania prin autostrăzi, Bucureștiul nu o face!!! Să fie doar lipsă de viziune a politicienilor români? Nu, este o gândire strategică căreia i se subordonează și mulți penali din politica românească, cu putere de decizie.
Desigur, naivii vor reclama Teoria Conspirației, faptul că ungurii nu pot pleca cu pământul în spate sau că, oricum, românii sunt majoritari în Transilvania. Doar că în momentul în care chiar și românii din Transilvania vor fi convinși că le-ar fi mult mai bine fără MITICII de la București, treaba este mai mult de jumătate rezolvată. Iar la acest lucru se muncește din greu: în primul rând se fac investiții străine majore care ridică și mai mult nivelul de trai al celor din interiorul Arcului Carpatic, care oricum este peste cel al moldovenilor, oltenilor sau muntenilor. Simultan, în anumite mijloace importante de presă din Transilvania se marșează din greu pe stimularea unei revolte împotriva Bucureștiului, care ia banii din Ardealul mai bogat ca să îi prăduie în alte zone și în interes personal. În același timp, în afara țării, Transilvania este promovată turistic cel mai adesea independent. Ungaria investește major în Ardeal, cumpără terenuri, susține cu foarte mulți bani populația de etnie maghiară. Un sistem judecătoresc corupt și trădător „restituie” terenuri, imobile, chiar sate întregi urmașilor unor grofi unguri, fără ca aceștia să aibă drepturi reale asupra lor… Prințul Charles al Marii Britanii, care nu are drept de succesiune în Regatul Unit, a devenit un apostol al intereselor Transilvaniei de pe poziția revendicată de urmaș genetic al lui Vlad Țepeș, visând probabil la tronul regatului independent al Transilvaniei…
Marea greșeală a multor români care se cred foarte isteți (ăia care zic că nu pot lua ungurii pământul Transilvaniei ca să îl ducă în Ungaria), este aceea că nu înțeleg faptul că ruperea Transilvaniei de România NU trebuie să însemne alipirea acesteia la Ungaria. Nicidecum! Proiectul este cel al unei Transilvanii independente, expresie a voinței locuitorilor ei, un proces care nu trebuie realizat neapărat prin violență. Nu uitați că Europa Occidentală a avut grijă să rupă atât Cehoslovacia, cât și Iugoslavia, că în 1989 a vrut să rupă și România, dar asta nu le-a ieșit. De ce ar vrea să o facă? Pentru că toată istoria ne arată că marile puteri vor să aibă vasali mici și slabi, nu țări care să le facă concurență economică sau militară!
Ori, din perspectiva acestui proiect, nu este de dorit ca restul României să se lege prin autostrăzi de Transilvania, pentru că asta ar stimula major circulația între provinciile românești, ar duce la o dezvoltare economică sporită și la o omogenizare a prosperității.
Tocmai de aceea, din păcate, cu o clasă politică (și mă refer la toate partidele parlamentare) incompetentă, coruptă și aservită unor interese străine, nu avem șanse ca în viitorul apropiat să construim autostrăzi peste Carpați. Stăpânii coloniei România nu sunt de acord cu asta! Punct!
Eva Faur
Lsati comparatile astea tiganesti si acceptati realitatea : sinteti nepregatiti educational juridic sa descifrati realitatea si dinamica social juridica contractuala , corporatist romana .
Dacă a nu fi sărac înseamnă:
– a avea uneori două slujbe
– a sta cu chirie sau a avea ipotecă toată viața
– a trăi de la un salar la altul
– a avea mașina și unele bunuri pe datorie
– a avea și alte datorii (vacanțe, mobilă, haine)
– a avea o foncire/administrație funcțională
– autostrăzi (pentru a merge la servici, pentru comercianți să ducă marfă repede, pentru organele de ordine să ajungă săînăbușe-n fașă)
– mâncare rea
– vecini cu care nu-ți vorbești
– a te muta în medie la 3-4 ani,
atunci da Moldova nu este bogată, este săracă, cum nici România nu este încă avansată…
Deci impuscatul care era foarte viteaz din fire isi inchipuia ca ii sfarma bucati pe rusi daca acestia ii iau Moldova .Contemporanii alti viteji isi inchipuie ca daca nu este autostrada transcarpatica ,atunci rusii se vor opri la Cotnari si in Vrancea si chef nineaca ca in sec. XIX .
Domnule profesor, așa este. De ani de zile vreo câțiva români care cred că am mai rămas prin România printre care și Gheorghe Funar care anunța stivele de sentințe pronunțate de așa zisele ”instanțe judecătorești române!”, hotărâri prin care retrocedau cu toptanul locuințe, terenuri agricole, păduri etc, etc și chiar sate întregi, urmașilor grofilor care, la plecarea din România, și-au evaluat singuri averea pe care nu o puteau lua cu ei în Ungaria și astfel au declarat valoarea dorită de ei a acestei averi, declarație pe baza căreia, prin Decretul Regal emis de Carol I, grofii au fost despăgubiți în aur. In zilele noastre, pretinșii urmași ai respectivilor grofi, fiind în mod precis asigurați că li se va da dreptate, au avut nerușinarea ca să pretindă retrocedarea bunurilor strămoșilor lor făcând abstracție de faptul că ei nu mai aveau nici un drept succesoral deoarece, cei pe care pretindeau cî i-ar mopșteni fuseseră despăgubiți integral de Domnitorul Român. Strigător de suspect au pretins că ar fi judecat și magistrații români care, ”convinși” de argumente asemănătoare certe, au pronunțat la iuțeală sentințe prin care li s-au admis totalitatea cererilor iar toate criticile și atacurile împotriva respectivelor hotărâri esențial nelegale au rămas fără nici un ecou. Și în jungla asta de abuzuri inimaginabile se zbuciumă unii saltimbanci de așa zisele ”legi ale justiției?!” Care justiție?! Care legi?! Păi Jungla de pe Amazoane ne dă clasă! Acolo sunt legi nescrise care se respectă cu sfințenie iar nerespectarea lor se pedepsește într-un singur fel CU MOARTEA! Spre deosebire esențială de jungla românească unde fiecare face ce vrea … și cu asta, basta! De ce plătim un Guvern inexistent? De ce plătim niște ministere inexistente? De ce plătim o bandă de magistrați care nu fac altceva decât vând Țara? De ce plătim o armată care nu mai există? Cum naiba de continuăm să mai existăm? Mare minune!! Cu tot respectul, C. Ș. Șelaru
Mărturia unui român plecat în Franța: „Tribunalul european al uitării a decis că trecutul nu mai există!” Despre ștergerea memoriei ca ideal al UE
Posted on 22 februarie 2018 by Miron Manega in Cunoaște România, Dezvăluiri, Istorie // 1 Comment
Articol preluat din bilunarul CERTITUDINEA (disponibil în toată țara, în chioșcurile de ziare, sau în magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada Smârdan nr 28): Mă numesc Mihai Șerban, am 39 de ani, sunt stabilit în Franța și lucrez în marketing-comunicare. În urmă cu aproape 15 ani, împreună cu soția mea am plecat din România. Ajunși în străinătate împreună cu educația și bagajul nostru de cunoștințe, din păcate pentru ce avea să urmeze, am realizat destul de repede că nu eram neapărat bine veniți. Neînțelegând fenomenul, în primă fază am încercat să ignorăm acest sentiment crezând în mod naiv că este vorba de o perioadă de tranziție. Dar, înverșunarea occidentalului de rând avea să ne ajungă repede din urmă! Confruntarea care, din lipsa elementelor, nu putea fi definită cu precizie, avea să fie revelată în cadrul profesional, unde, pentru prima oară în viața mea, am realizat că un european de vatră milenară nu era conform pentru a integra o țară din Vestul Europei! Culmea ironiei, colegii mei de serviciu, fie ei africani, arabi, evrei, etc., nu aveau această problemă de integrare, înotând în societatea occidentală ca pestele în apă! Acest moment a reprezentat pentru mine punctul de ruptură, primul semn de întrebare se născuse și multe aveau să urmeze… Românul din mine fusese declanșat!
Am învățat destul de repede că în Occident poți spune absolut orice iți trece prin minte, atâta timp cât nu deranjezi grila oficială de gândire! Mirarea este mare, înțeleg… nu auzim despre asta la TV., de aceea, am să profit de această lovitură neașteptată pentru a intra pe fondul problemei! Realitatea ne arată că suntem reprezentanții unei generații mințite, manipulate, vândute, dezmoștenite și împinse spre buza prăpastiei legată la ochi. Interesant pentru noi, cei care am fost condiționați de televiziune să privim spre Occident cu admirații complexate, să aflăm că libertatea de gândire și a cuvântului sunt la fel de îngrădite astăzi în Vest, precum erau în România lui Hannah Rabinsohn Pauker, când ne aflam sub ocupația cominterniștilor de tristă amintire! Mă întreb cât am evoluat de atunci?
Așadar, dacă în Occident poți spune orice, exceptând ce deranjează, ce anume nu poți spune? Răspunsul la această întrebare este foarte simplu: orice poziție, idee sau revendicare ce ar reconsolida edificiul național și suveranitatea poporului, a fost interzisă! Tribunalul uitării a decis fără drept de apel că trecutul nu mai există! Procedura de radiere a fost inițiată: originea, tradiția, religia, familia, morala, omul liber și în cele din urmă națiunea, toate se află sub semnul lichidării! Pe acest drum al sfârșitului, printre înșiruiții veseli, din păcate, ne aflăm și noi!
Pentru cei care încă mai visează o țară ca în Vest, a venit timpul să se trezească din coșmar! În Occident toate măsurile impuse și adoptate în societate ne arată că un creștin ortodox cu valori nealterate – un om cu convingeri și principii fundamentale – nu-și mai are locul! Preferința nonvalorilor umaniste, a neo-marxismului social și al islamului cuceritor, sunt asumate pe față! În occident, nu mai ai voie să spui pe nume celor care se află în spatele puterii! În Occident, nu ai voie să spui că democrația reprezentativă este o formă ascunsă de dictatură financiară! Nu ai voie să vorbești despre Europa ca fiind sinteza gândirii elene, a religiei Creștine și a civilizației romane! Nu ai voie să te împotrivești dictatului conform căruia, musulmanii sunt viitorul Europei! Nu ai voie să te ferești de multiculturalism și arma acestuia, metisajul, codul folosit pentru a disimula genocidul albilor din Europa! Nu ai voie să spui că te simți agresat de omniprezenta propagandă L.G.B.T. și nici că nu te mai simți în siguranță în propria țară, simțind agresiunea constantă și crescândă, nu a teroriștilor deghizați, ci a guvernelor împotriva propriilor popoare! Și dacă totuși vrei să-ti riști locul de muncă, locul în societate, anturajul și chiar libertatea, vei afla foarte repede că de fapt ești doar un antisemit, un rasist, un xenofob, un nazist, un islamofob, un homofob; un produs periculos al trecutului întunecat; un monstru de care societatea s-ar dezice fără ca nici măcar să clipească!
Aceste interdicții care, astăzi, fac legea în Vest, exportându-se în România la pachet cu directivele europene și împrumuturile la F.M.I., încearcă să modifice radical modul în care gândim, percepem și ne exprimăm. Fiind conștient că mulți sunt cei care s-au aliniat, disciplinați, în spatele acestui embargou intelectual, am decis să preiau condeiul și, în pofida riscurilor anunțate, să mă arunc în luptă și să denunț o stare de fapt care ne scapă printre degete iar cei mai mulți nici măcar nu o văd.
Reforma, mai bine zis reformarea realității pe care am acceptat-o din neatenție, se auto-definește ca fiind „politic corectă”, adică: o pseudo-realitate internă, reformată de unealta politico-mediatică la ordinele externe. Nimic altceva decât noile forme de abuz lingvistic impuse pentru a disimula totalitarismul social și ideologic în care ne desfășurăm existențele. De notat, pe vremuri, dictatura preceda falsificării limbajului în timp ce astăzi, limbajul precedă viitoarei dictaturi! Acest spațiu intelectual a rezultat din tranziția de la comunismul autoritar, trecând prin capitalismul prădător și încheindu-și drumul către iad prin liberalism – ultimul mare „ism” înaintea sfârșitului National!
Înțelegând că minciuna are o traiectorie nebănuită, anumite întrebări au început să iasă la iveală: cum este posibil ca Marxismul ucigaș și zecile lui de milioane de morți să nu reprezinte o piedică morală pentru televiziunile din Vest, care nu ratează ocazie să-i aducă omagii și retrospective elogioase, în timp ce nemții anilor ’30 sunt descriși de cinci ori pe săptămână ca niște monștri însetați de sânge? Cum se face că aceleași televiziuni îi prezintă pe români ca fiind niște fiare țigănești amatoare de corupție, furt, viol și crimă, în timp ce americanii, care sunt cei mai mari exportatori de moarte de pe glob, sunt prezentați ca niște eroi internaționali? Tot mass-media internațională îi prezintă pe israelieni ca fiind un popor veșnic persecutat și prigonit, în timp ce palestinienii sunt doar un popor de teroriști? Ceaușescu dictator – Lenin revoluționar! Hitler criminal – Stalin revoluționar! Mihai Eminescu numai bun de ocolit – Bob Dylan, Nobel! Eliade, Cioran, Noica, Țuțea, Gyr, Gafencu interziși – Elie Wiesel, Nobel! Cum e posibil ca un om care a asemănat neamul românesc cu o adunătură de substanță târâtă, cu o inima „ca un cur”, pe Eminescu cu cadavrul din debara etc, deci cum se poate ca ideologul fecalei și al antiromânismului să fie propus Academiei Române tocmai de Uniunea Scriitorilor din Romania, pentru a primi o pensie viageră din banii noștri?!
În definitiv, cum putem ieși în stradă protestând pentru justiție și democrație la imboldul unor O.N.G-uri străine antinaționale, împreună chiar cu Președintele țării, atunci când acesta este supusul U.E., al cărui obiectiv principal este tocmai distrugerea suveranității populare și a națiunilor europene!
Cât de orbi am ajuns? Folosirea tot mai pregnantă a strategiilor de comunicare induce consensul generalizat în locul rațiunii, dovedind această stare de ocupație care bântuie prin societate. Și dacă nu, cum am putea să explicăm derivele morale, sociale și democratice la care asistăm, fără ca acestea să trezească forme de opoziție, stări de rebeliune?
Ținând cont de suferințele, amărăciunea, abuzurile și reeducarea constantă la care a fost supus poporul român de la revoluție încoace, având în vedere lipsa de acțiuni și starea de supunere generalizată la care am ajuns, suntem obligați să recunoaștem un lucru cutremurător: percepția nostră asupra realității, a fost reformată din temelie! Astăzi, mai mult ca oricând, traiectoria ideologică în care am fost induși este greșită, periculoasă, mortală… De partea cealaltă, Occidentul nu mai este de mult un model de urmat și poate că nu a fost niciodată altceva decât un complex născut din subtilitatea celor care creează tezele și antitezele, antagonismele necesare jocurilor strategice, pretextelor politice, mizeriei umane. Timpul rătăcirii ne-a îndepărtat de idealul național, de destinul nostru! Dacă continuăm să tindem prostește spre modele străine – care, oricum, supraviețuiesc sub perfuzia perfidă a finanțelor transnaționale – , atunci să încetăm să mai spunem ROMÂNIA, pentru că oricum vom rămâne fără patrie!
Fără nici o declarație de război, patruzeci la sută din pământul strămoșesc a ajuns în proprietatea unor firme străine… Bătrânii spun că pământul a strigat, poate, pentru ultima oară! Vremea a venit, trebuie doar să lăsăm deoparte himerele de care am fost agățați! Pentru a avansa în viață nu este destul să mergi, trebuie să mergi în direcția potrivită! Pentru a putea iniția acest proces de recucerire a suveranității și a edificiului NAȚIONAL, România trebuie să-și regăsească timpul pierdut și să-i studieze conținutul în profunzime! În urma unei călătorii extraordinare care s-a desfășurat pe întinsul a patru continente diferite, de-a lungul secolelor de istorie, minciună și manipulare, am găsit cutiile negre ale României! În urma unui studiu extrem de complex și năucitor, am reușit să alcătuiesc „Manifest Cartea Neagră a României”.
Mihai Șerban
http://www.cunoastelumea.ro/marturia-unui-roman-plecat-in-franta-tribunalul-european-al-uitarii-a-decis-ca-trecutul-nu-mai-exista-despre-stergerea-memoriei-ca-ideal-al-ue/