Text primit de la RADU

.

Referitor la un singur aspect din text: Tricolorul Românesc.
Întâmplarea cu tricolorul are legătură, dacă putem spune așa, cu un alt apropiat al celor doi „mari” formatori de opinie precum și al editurii Humanitas, individ căruia, deasemenea, nu-i place tricolorul. Cu alte cuvinte cine se aseamănă se adună foarte bine. Legătura este cu un anumit domn A.I. pe vremea când era doar asistent la un institut din București și membru sau ajutor de băgător de seamă pe la Colegiul Noua Europă al lui Pleșu (aia dinainte nu mai era bună…) La vremea respectivă (prin 1998-1999), am avut un dialog scurt cu A.I. despre culorile Tricolorului Românesc, în cadrul unei teme de seminar/proiect. Pe scurt, tema era crearea unui logo prin care România să fie reprezentată la târgul de carte de la Frankfurt din anul acela. Prin urmare, la nivel studențesc, primele idei care au apărut au fost că trebuie folosit tricolorul sau elementele formale create de Bâncuși sau ceva despre bisericile din lemn din țară sau alte elemente prin care noi românii, măcar teoretic, suntem (re)cunoscuți de străini, aspecte prin care ne putem identifica, legitima, mai ușor în fața altora. Zis și făcut. Unii colegi au ales elemente din creația lui Brâncuși, alții culorile tricolorului în diverse alcătuiri geometrice, alții alte elemente.
Nu pot uita reacția, incalificabilă, a respectivului domn A.I., în calitate de îndrumător, de „formator”, persoană către care, în general, învățăceii trebuie să privească și să se uite cu respect, precum spre cineva de la care au ceva de învățat. Citez din memorie, adică aproximativ, scurtul dialog: „Nu e potrivită alegerea culorilor tricolorului, pentru a încerca crearea unui logo-tip, pentru o manifestare europeană la un așa nivel înalt, [zice respectivul]. De fapt, să știți și voi [adică noi studenții] că atunci când ei [românii] au ales culorile astea ca să fie tricolorul românesc nu prea s-au priceput, n-au știut cum să combine pentru că nu aveau studii etc etc [așa cum avem noi astăzi…]”
„Dar de ce nu este bine să folosim culorile tricolorului ?” a urmat firesc întrebarea…
Și acum vine răspunsul din puțul gândirii europene a respectivului îndrumător: „Pentru că este o greșeală să pui împreună cele trei culori primare roșu, galben și albastru [îmi cer scuze față de cititorii familiarizați cu aceste aspecte, dar trebuie precizat că aceste culori sunt numite primare, deoarece nu se pot obține din combinația altor culori, ci dimpotrivă prin combinarea acestora se pot crea toate celelalte] culorile tricolorului românesc, chiar și pentru un steag, nicicum pentru o manifestare atât de importantă, nu-i așa, precum târgul de carte de la Frankfurt.”
Comentariu:
La vremea respectivă această prostie a rămas fără replică, stilul aproape agresiv al respectivului domn descurajând asistența. Apoi nivelul nostru de cunoștințe fiind mai redus în raport cu dânsul discuția s-a terminat. Însă bunul simț al unora dintre studenți le-a sugerat acestora că este bine să folosească tricolorul pentru tema dată chiar dacă aprecierea finală va fi mai redusă prin nerespectarea verdictului îndrumătorului, ceea ce s-a și întâmplat.
Acuma, respectivul domn ar fi trebuit să știe, la vremea respectivă, având în vedere profesia și activitatea (îndrumător de studenți) faptul că în istoria artei nume precum Mondrian și alții cu mult mai mari decât un biet asistent (acuma e profesor) au utilizat culorile primare în lucrări de artă, socotite capodopere, unde alăturarea, dispunerea acestor culori (ale tricolorului românesc) a fost efectuată cu mult rafinament.
Am expus exemplul de mai sus, deoarece, este posibil ca pentru unii corecți politic (cazul îndrumătorului respectiv) acesta să fie un element mai cunoscut.
De fapt atunci când „bătrânii” au ales culorile tricolorului au fost călăuziți de un bun simț extraordinar deoarece, inspirația pentru culori era și este la îndemâna oricui, unde credeți ? În pictura creștin-ortodoxă românească din biserică, unde oricine poate vedea, în orice lăcaș de cult ortodox, faptul că dominantele de culoare din pictura respectivă nu sunt altele decât cele trei culori primare, roșu galben și albastru, alăturate desigur altor culori utilizate într-o proporție mai redusă. Iată deci că înaintașii nu numai că au ales cum nu se putea mai bine, dar au reușit să lege tricolorul românesc (element oarecum nou, în raport cu neamul și biserica) de tradiția creștină românească.
Eu nu cred că respectivul îndrumător nu cunoștea acest fapt pentru că nu este un ignorant. Dar „nu dădea bine”, elementele corectitudinii politice idioate anunțându-se încă de pe atunci. Între timp respectivul nu numai că nu și-a revenit, ci continuă să meargă pe linia anti-românismului promovat de humanitas și mulți alții.
Prin urmare, cine se aseamănă se adună, dar pe măsură ce trece vremea parcă tot mai mulți răi fac corp comun, iar noi ceilalți nu avem (încă) tăria să spunem lucrurilor pe nume și mai cu seamă să avem un folos real.
Ceea ce am scris mai sus nu sunt bârfe și dacă aș avea ocazia aș repeta și în fața respectivului fost îndrumător, dar nu mi-ar folosi decât mie. E pur și simplu trist că asemenea oameni ajung să formeze tinere minți, iar elevii, studenții privind la dânșii cu bună credință, iau toate aceste tâmpenii drept lucruri de căpătâi…

.

Nu înțeleg de ce nu dacți numelel nefericitului impostor!…