Selectare comentariu Surena
1.633 aprobate
.
Slava Domnului ca lumea nu gandeste ca Rena, respectiv Saint Germain (o fi conte si fan PSG?) ca s-ar alege praful de ea. A veni azi, la 28 de ani de la Revoluie/Involutie/Lovitura de stat/Inceputul statului esuat (cum vreti sa-i spuneti), de la manipularile grosolane si „razboaiele sociale” (oamenii de bine vs golanii din Piata Universitatii si „elementele burghezo-mosieresti din exil) si a spune ca daca ies in strada, sa spunem 10000 de oameni, este o „usturatoare infrangere” pentru organizatori, este o dovada a lipsei realitatii. Cine sunt organizatorii ? Romani carora le pasa si care in strada nu au lideri, nu au doctrina politica (glumesc cine a vazut doctrina politica din 90 incoace?), care nu sunt platiti sa demonstreze, nu sunt adusi cu autobuzele, care dimineata se scoala si incep eterna lupta cu statul roman esuat si muribund. Ce nu intelege Dragnea si acum Rena este faptul ca numerele sunt uneori tare inselatoare. psd (asa merita scris) uita lectia istoriei. Tovarasii lor de mai ieri, comunistii, au subestimat atat numerele tradatorilor cat si ale romanilor care demonstrau pe bune in 89. Daca tot am ajuns la istorie sa dam o fuga in 559 ca tot ne place mersul racului si numerele. In acel an armata barbarilor bulgari a avut „obraznicia” sa ajunga aproape de Constantinopol. Orasul care trecea binisor de 1 milion de locuitori afla cu „stupoare” ca 40000 de bulgari salbatici le cere sa predea orasul . Vorba vine ca aflasera (ei stiau precum psd cum sta treaba de la pomana porcului) de iminenta invazie. Generalul Belizarie ii atentionase cu multe luni in urma de o mare invazie bulgara, asa si cum pe noi ne atentionasera alde Ratiu, Copos si sute de fosti detinuti de cat de periculosi sunt Ion Iliescu si gasca lui. Imparatul Iustinian cel Mare, cel Sfant (cum vreti sa-i spuneti) si staful politico-administrativ si militar s-au amuzat teribil pe seama batranului general si au procedat exact ca Ion Iliescu, manipulare,denigrare asa ca Belizarie a stat in banca lui. Aparitia barbarilor a creat panica, au avut loc intalniri si dezbateri inclusiv in CEX-ul lui Iustinian cel Mare si Sfant . Toata lumea in frunte cu Iustinian striga unde e armata ? Uitasera de „politica salariala unitara „, de reducerea investitiilor in armata si infrastructura, adica de masurile viitorului Basescu ( sa mai spuna intelighentia romaneasca ca Basescu nu l-a citit si inteles pe Procopius). In „orasul imparatilor” nu se aflau decat trupele de securitate, palatinii care trebuiau sa-l apere pe Iustinian si statul de drept. In realitate,dupa cum ne informeaza cronicarii dezgustati, erau impreuna cu Iustinian, guvernul „popular si democratic ales prin vot”, senatul, „noua nomenclatura” si „corporationistii” ( inclusiv stramosul lui Soros) pe picior de plecare, corabiile fiind pregatite spre Alexandria Egiptului (acolo unde peste 1500 de ani incerca sa se angajeze si Mazare). Ca sa nu se dumireasca „oamenii simpli”, adica pulimea, Iustinian si Patriarhul au facut un apel „national” si o chemare „la arme”, „la unitate” si la „apararea valorilor nationale”, adica in traducere pentru Rena un fel de miting care sa-i sperie pe barbari. Nu s-a ingramadit nimeni la miting, pardon la arme, nici macar cei 30000 de calugari nu s-au lasat convinsi de seful lor direct, nici de „unsul lui Dumnezeu” sa se urce pe ziduri ca sa-i sperie pe barbari cu numarul lor. Au preferat sa se refugieze in biserici unde rula filmul „Patimile lui Iisus”. In fapt, tot orasul s-a refugiat pe undeva, in biserici erau cei credinciosi, cei „carora le pasa” s-au refugiat in carciumi, la circ politicienii discutau „unde este armata”. Pentru ca trebuia sa fie cineva vinovat de situatia a fost gasit Belizarie care a primit ordinul ca imediat, nu maine,nu poimaine, ci in clipa aceea sa puna pe picioare o armata imperiala la standardele persane (adica NATO,Rusia,China) . Belisarie a primit sarcina sa pregateasca si sa mobilizeze armata ca sa apere „valorile democratiei ” amenintate de barbarii de la Rasarit. Cum armata, dupa ce ca era mica si vai de mama ei ca dotare, era si impartita in toate zarile. Belizarie a facut si el apel la populatia orasului. Omul fiind iubit pe bune (nu ca Ion Iliescu, nu ca Regele Mihai in sensul ca azi ii iubim si maine ii injuram) si fiind cea mai mai respectata persoana din Imperiu (e vorba de sondajul lui Procopius nu cel facut de Pieleanu) a considerat ca data fiind situatia critica in care se afla Imperiul si fiind si cel mai bun orator este necesar sa se adreseze tuturor locuitorilor. A tinut o serie impresionanta de discursuri: in Senat, la circ in fata partidelor politice (Albastrii si Verzii), pe strazi la populatie, in cazarmi la palatini (securisti), in biserici. Lumea la ascultat si ovationat de tremura si Sfantul Iustinian si securistii, dar cand a fost vorba de luat arma in mana si-au amintit de haosul din guvernarea lui Iustinian, bataia de joc cu taxele si impozitele, de bulibaseala legislativa ca nici judecatorii nu mai stiau care legi sunt bune si care nu, de haosul teologic ( uite ortodoxie,uite arianismul), intelectualii si-au amintit cum au plecat in pribegie filosofii la persani, militarii cum erau pusi sa plateasca caii morti in razboaie si soldele si pensiile restante, de orasele si provinciile lasate la discretia barbarilor, de moneda care avea aur din ce in ce mai putin, adica de binefacerile conducerii iustiniene,un fel de conducere postdecembrista la noi.. Ce sa o mai lungim,populatia a raspuns cu mare etuziasm, dar in fata lui Belizarie au venit 300 de veterani (atatia mai subravietuisera dupa razboaiele persane,vandale,gote si taierile de pensii) si 1000 de tarani refugiati in oras plus Antonina, sotia generalului. Cu aceasta „formidabila” armata Belizarie avea sa obtina cea mai frumoasa victorie din intreaga sa cariera. Hanul Zabergan al bulgarilor si-a trimis garda sa de elita, 2000 de osteni caliti in lupte, tot unul si unul, condusi de cel mai bun general si cel mai viteaz luptator, adica pe frate-su (la barbari era pe bune,nu era general ca Coldea). Cred ca si bulgarilor le-a jucat o festa numerele, Belizarie cu ai lui nu numai ca i-au infrant,masacrat dar au provocat retragerea in deruta a intregii armate bulgare,spaima Asiei si a Europei. A fost ceva cum numai in filmele lui Sergiu Nicolaescu mai vedeai. Victoria a provocat un entuziasm de nedescris in randul populatiei, Imparatul cel Mare si Sfant i-a atras atentia : „Belizarie si-a depasit autoritatea cand a stricat gardul gradinii publice imperiale ca sa-i inarmeze pe tarani fara acordul imparatului si ca trebuie sa refaca gardul la loc”. Ceva de genul tara in razboi si Dragnea merge la coafor. Lasand gluma la o parte sa ne intrebam : ” Ce ar fi insemnat ca Belizarie sa fi gandit ca alde Rena azi? Faptul ca in Bucuresti si in alte orase din tara au fost 10000 de demonstranti
inseamna ENORM. Acest numar trebuie raportat la o populatie saracita, stresata de grija zilei de maine, de grija copiilor lasati de parintii plecati peste mari si tari, umilita de politicieni timp de 3 decenii , atacata si manipulata de serviciile secrete romanesti (servicii al caror singur scop este banul si puterea), strivita de taxe, impozite si marele cancer care este coruptie si incompetenta cronica a guvernantilor. Faptul ca 10000 de oameni au demonstrat pe o vreme cainoasa si au strigat, nu pentru ei, ci pentru copii lor, este un lucru extraordinar si intr-o societate normala indiferent de culoarea politica (Verde sau Albastru ca tot am vorbit de Belizarie) ori neutralitatea politica (Alb si Rosu astia nu aveau loc de Verzi si Albastri) merita respectul nostru.
Azi ne fudulim in fata Europei cu partizanii nostri din vremea comunistilor, dar atunci tovarasii precum Rena al nostru azi, ii aratau cu degetul pe banditii care li se opuneau. Un numar de cateva zeci de banditi pun la indoiala democratia populara, asa strigau ziarele populare. Peste cativa ani se va scrie de Rena & Co cum 10000 de romani s-au luptat in piete cu coruptia din psd si printre ei erau si ei. Daca am trai decat cum vor si au invatat psdisti pe vremea cand demolau comunismul si cladeau capitalismul ( vorba lui Dem Radulescu) atunci chiar suntem pierduti (vorba Sf.Pavel) . Revenim la paralela dintre ianuarie 2018 si anul 559 sa vedem cateva lucruri interesante. Organizatorii nostri nu au fost, nu sunt si nici nu vor fi de talia lui Belizarie, marea majoritate sunt oameni necunoscuti la nivelul „cetatii” si au strans mai multi oameni decat aduna nationala de fotbal intr-un meci cu Argentina lui Messi. Cati oameni a scos psd la antidemonstratiile de anul trecut intr-o mobilizare in care au aruncat o gramada de bani ? Exact cat a strans Belizarie si nu este de ras si vorbesc serios, erau o mana de oameni care aveau dreptul sa demonstreze si sa-i transmita presedintelui mesajul lor. Ma refer la cei care au iesit pe bune (vreo 300) , nu la cei ajutati, platiti. Nu a fost un dezastru numarul lor, dezastru a fost infatuarea psd care nu intelege ca nu este un partid iubit. In Romania nu exista dragoste de partide, exista o sila si o nevoie pentru a putea beneficia de o crestere la amarata de pensie sau la amaratul de salariu minim, de a primi bruma de merinde pe care partidul o arunca cu sila in numele unui stat social. Ce nu intelege psd si toata clasa politica, precum si alde Rena este ca aceste demonstratii nu sunt numai antipsd ci si a modului in care se face si se intelege politica in Romania. Demonstrantii nu se coauguleaza in jurul unui lider (spre disperarea analistilor politici care vor o pepiniera de noi politicieni) , in jurul opozitiei (o gluma, o clona a psdului), sunt o adunare de oameni care isi dau seama ca Romania nu mai poate exista mult. Acesti oameni nu vor ei sa fie politicieni,ei au meseriile lor. Ei vad cum de 3 decenii in era globalizarii noi nu realizam NIMIC. Boicotam istoria, boicotam avantajele (atat cat sunt ele si care se vad la alte tari est europene) U.E, ridiculizam NATO (ignoram soarta Georgiei, Moldovei si a Ucrainiei) si vrem nu spre comunism, ci spre feudalism. Acesti oameni se incapataneaza sa creada vremurile Romaniei sunt numarate, refuza sa accepte „binefacerile ” psdului si ale partidelor post decembriste, refuza, precum Belizarie ideea de a fugi, de a preda „cetatea” fara lupta.
Cu ceva vreme in urma, dupa Crimeea, armata romana a vrut sa faca „un recensamant” al recrutilor si al „rezervistilor” sa vada cum stam in cazul unui viitor conflict neconventional. Rezultatul a fost…DEZASTRU. Aici este DEZASTRUL pentru ca tinerii au fugit „dincolo” ca sa nu se prezinte de frica incorporarilor, iar rezervistii au dat si ei cu flit in tara in care legea, notiunea de justitie si insasi notiunea de stat roman nu mai au nicio semnificatie. Armata nu a putut aplica legea pentru ca incepand de la president, la guvern,parlament,sefi de partide, procurori, judecatori toti au facut bascalie.
A respecta azi legea in Romania ori statul de drept (in viziunea Dragnea statul de drept se traduce stai drept in fata CEX) inseamna sa stai ca boul la bariera si sa platesti ca prostii de pe vremea lui Iustinian taxe si impozite, in timp ce smecherii fac averi. Armata romana a inteles ca va trebui sa se bazeze pe 10000 de soldati din cei 70000 de soldati (restul fiind generali, colonei etc.), nedotati, slab inzestrati, umiliti si considerati neproductivi si o povara fiscala. Acesta a fost motivul pentru care cei 10000 de militari participanti alaturi de „ingratii” din NATO (care ne vor apara pentru ca NATO inseamna ONOARE, adica ce avea Belizarie) au depus, la dotarea si inzestrarea lor, un efort supraomenesc la ultimile manevre militare. Armata romana cu si fara recruti si rezervisti este pregatita sa infrunte „omuletii verzi” exact ca si Belisarie. Ce nu poate face armata romana, si aici este un alt DEZASTRU, este ca nu are voie sa restabileasca ordinea si increderea. Din acest motiv cei 10000 de demonstranti sunt importanti pentru ca istoria a fost schimbata de 300 de veterani. Dragnea si Codrin nu l-au citit pe Xenofon si Anabasis ca sa stie ce inseamna 10000 de oameni hotarati care cred in casteva principii numite stat, democratie,libertate . Stand prost cu istoria Dragnea si Codrin inteleg democratia ca pe vremea bolsevicilor. Sa le spunem de demonstratiile din antichitate? Ar insemna sa-i jignim pe continuatorii lui Marx, Lenin, Stalin si Ion Iliescu. Revenim la numere si intrebam „cati demonstranti au ramas in acel sfarsit de decembrie din ’89 sa infrunte armata si securitate ?” Cateva sute. Gratie lor si celor 1100 de morti voi aveti azi libertatea sa-i luati la misto pentru cei care, azi se simt rusinati, se simt neputinciosi ca acei tineri au murit in zadar si au mers sa strige ca le este sila, ca nu vor sa plece din Romania. Singura persoana care a reusit sa scoata in strada peste 1 milion de romani a fost Regele Mihai, din acest motiv a fost umilit, ridiculizat si luat la bascalie inclusiv de prof.Ion Coja & corul ratutitilor.
Inainte de a vorbi de dezastru si numere ganditi-va cati oameni puteti scoate voi pentru a comemora o zi de centenar cum este 1 Decembrie 1918.
In Coreea de Sud, in fata ambasadei americane din Seoul a demonstrat zile la rand Kwon Chol Nam (refugiat nord corean) ca SUA sa-i perimita Coreei de Sud sa-l lase sa se intoarca in Coreea de Nord chiar daca regimul din nord l-ar executa (nu va face acest lucru). Nici un ziar din sud corean, nici un bloger sud coreean nu l-a facut nici nebun si nici nu a facut bascalie de el. Omul s-a saturat de coruptia din sud iar cei mai in varsta isi readuc aminte ca a fost nevoie de interventia armatei sa stopeze coruptia din partidele politice si bataile din parlament. La noi demonstreaza 10000-70000 de oameni si ii ridiculizam in timp ce evazionistii gen Negoita scapa de puscarie, „vampirii poporului”, transnationalele sunt scutite de la contributii, de la responsabilitatea sociala care sunt trecute la salariati, un premier (din topor saracul, primitiv si misogin) care intr-un exces de zel spanzura maghiari de steag este demis de tatuc la cererea lui Orban.
Cui foloseste aceasta lupta? Lui Belizarie si celor care cred.
Cred ca am revenit prea repede pe acest site, e vremea sa mai luam o pauza.
Nota redacției: Data viitoare să vă faceți împărțitea textului în paragrafe. Un text lung și fără paragrafe alungă din prima cititorii. Și e păcat. Puteți începe cu textul de față, să-l mai trimiteți o dată, după ce l-ați segmentat în parafrafe cât mai mici. Mat are timp și cititorul să respire!…
Stiu ca o sa-mi iau bobarnace, dar de 30 de ani imi pun mereu, in minte, aceleasi intrebari la care nu gasesc raspuns. S-a discutat atât de mult despre asa-zisa revolutie din 89,până la saturatie, dar punându-se în discutie aceleasi si aceleasi argumente care duc în aceeasi fundătură si care legitimează si sustin tezele deja prezentate. Orice alt contraargument este trecut cu vederea, voalat, si, poate, nici macar pus undeva la index. Eu nu am inteles nici azi, clar, dacă, întradevar, Ceausescu a chiar dat ordinul de liber la foc automat. L-o fi chiar dat, speriat, o fi dat un ordin neclar care a putut fi inteles de unii intr-un fel, de altii în alt fel, nu l-o fi dat, nu stiu. Ceva insă nu se leagă. Dând firul înapoi cu doi ani, în 87, la revolta de la Brasov, constat cu amaraciune acelasi lucru. De 30 de ani se dezbat aceleasi ”povesti” dureroase, represiunea care a urmat revoltei suferită de initiatorii de atunci si nimic altceva. Nu se spune, de exemplu, de ce atunci, in 87, Ceausescu, probabil la fel de speriat, n-a dat ordin de tragere în plin. De ce nu se sesizează nimeni si nu-si pune întrebări cum de au fost lasati să ajunga în centrul Brasovului, în fata judetenei de partid, cale de kilometri buni, care pe jos iti ia ceva timp sa-i parcurgi, nu i-a oprit nimeni? Dacă s-au organizat din timpul noptii, din schimbul trei, cum de n-a incuiat nimeni portile uzinei sa nu-i lase să iasă si până spre ora prânzului când au ajuns în centrul n-a intervenit nimeni? Se dusese deja buhul în oras de ajunsese stirea pînă în celelalte mari uzine brasovene, care-au tras zăvoarele pe porti si-au tinut muncitorii încuiati in fabrici până s-au împrăstiat cei din centru (cazul uzinei Tractorul, de exemplu), ba chiar ajunsese vestea, dacă nu mă înseală memoria, până în Ghimbav, la fabrica de avioane, care a aplicat aceeasi metodă. Ce au făcut, în tot acest timp, fortele de ordine? Păi, s-a dat alarma, s-a intrat in dispozitiv, s-au dislocat trupele, inclusiv elevii de la Academia militara din oras carora le tremurau chilotii pe ei, s-au deplasat in centru si au incercuit zona, perimetrul de desfasurare. Si aici intervine nelamurirea. Cum? Inarmati până-n dinti, nu stiu cu ce fel de cartuse pe teava, dar cu spatele la manifestanti si cu fata la trecatori. Să nu se amestece unii cu altii si să se-ncingă hora. O parte a cordonului era in coltul Hotelului Aro, la intersectia cu strada fosta 7 Noiembrie actuala Muresenilor-Casa Armatei-Parcul central. Din acel punct, trecand la plimbare, că era duminică si zi de vot, se putea usor vedea toata desfasurarea muncitorească din fata si din clădirea judetenei de partid, se auzeau destul de bine scandările, dar nu puteai intra acolo. I-au lăsat sa-si facă de cap si i-au filmat, i-au pozat, si-atat. Interesant ca au aparut imagini din vremea aceea de pe tot traseul parcus de demonstranti pana in centru, imagini din centru, dar nici o imagini spre centru! Cea mai elocventa imagine ar if fost aceea cu vedere dinspre Livada Postei spre judeteana de partid, o distanta destul de scurta, care ar if redat mai bine atmosfera de atunci din mica piateta din scuarul flancat de judeteana de partid (actuala Prefectura), Primarie, Parcul central, Hotel Capitol, cladirea Modarom (exact locul unde peste doi ani se punea in practica un alt scenariu, de data asta cu gloante adevarate infipte adanc in toate zidurile cladirilor mentionate, morti, raniti si tot tacamul, încât a-i putea trage concluzia că 87 a fost doar un alt scenariu în care s-a repetat ceea ce se punea la cale. Au fost lasati se se vada pana unde vor merge ca sa se stie, ulterior cum sa se actioneze sa iasa bine), ar fi iesit bine la poza militarii cu arma la piept, intorsi cu spatele de obiectiv!
Deci, muncitorii stegari au ajuns nederanjati de nimeni in centrul Brasouvului si-au intrat ca în brânză în ditamai judeteana de partid în care, în orice altă zi n-aveai curajul măcar să te apropii fără să fii zburătăcit de ciracii postati la usile imense, din stejar masiv, greu de spart la o adică si cărora, până ajungeau ei acolo, fapt previzibil de ore bune, nu trebuia decât să le sucesti cheia în broască si pa! Ba chiar, ore bune, si-au facut de cap acolo, au devastat toate birourile, au aruncat pe geamuri cu diverse si când s-au săturat si si-au vărsat tot oful justificat au plecat acasă. Eu nu stiu daca chiar au aruncat pe geam cu rude de salam, ananas si alte ”dulcegarii” interzise, nu neg, eram prea departe sa vad in amanunt, cert e ca nu prea cred varianta cu rudele de salam si rotile de cascaval, eventual daca au gasit niscai mese intinse acolo pentru cloaca comunista conducatoare de acolo, organizatoare a alegerilor, pentru ca, e altceva, ar if fost la bucata, feliate , , bunataturile astea la bax se puteau afla cel mai bine si mai plauzibil in spatele judetenei, intr-o alt cladire, cea a fostei contine a partidului unde serveau masa stabii vremii aduse de la gospodaria de partid de la marginea Brasovului si de unde se aprovizionau doar ciracii, cunoscatorii si pilosii. Toata suflarea judetului, de la mic la mare, stia toate astea is locatiile respective. N-a dat nimeni buzna pe acolo sa caute rudele si rotile alimentare in toti acei cei mai feroce ani de subalimentare de care a siferit Brasovul is inainte is dupa 87, mai ales după 87. Nici in 89 n-au fost atacate is devastate, s-au ”prabusit” programat is intr-o tacere absoluta, pe sest, imediat dupa 90.
Revenind la momentul Brasov-87, a doua zi,protestatarii, s-au dus chiar la muncă, desi cu frica în sân aferentă. Abia apoi au început să fie culesi, bucată cu bucată, de acasă, de secu. Timp de vreo lună a tot cules la ei, i-a trecut prin toate acele faze de anchete descrise de victimele de atunci, reale si dureroase, li s-a înscenat si un proces, în sala mare a clubului uzinei, cu toate înfierări de tip bolsevic specifice anilor 47-50, au fost condamnati si…deportati! Mai precis, folosind un termen la moda azi, relocati, la un alt loc de munca, un alt domiciliu etc asigurate de statul comunist, la comanda. Imprastiati in toata tara, sa nu mai aiba legatura unul cu altul si sa fie niste paria in comunitatile si la noul loc de munca unde ajungeau, disciplinar. Desi pedeapsa cu moartea in vremea aia era in vigoare, sanctiunile pentru tradarea regimului erau cat se poate de aspre, nu au fost pusi la zid, nu li s-a inscenat nici o sinucidere, etc. Poate ca in 87 Ceausescu nu credea inca in caderea iminenta a regimului, dar gânditi-vă ca aceste lucruri se petreceau în anul în care, în Polonia, Solidaritatea era deja victorioasa! Perestroika lui Gorbaciov era in plin avant, iar vizita acluiasi in mai 87 in Romania, cu apostrofarile de rigoare incasate de Ceausescu nu puteau sa nu-l puna in garda. Regimurile comuniste erau deja cu un picior in groapa!
Se poate pune intrebarea si de ce n-a plecat Ceausescu la Brasov sa se rezolve personal revendicarile muncitorilor brasoveni asa cum a facut-o cu 12 ani inainte in Valea Jiului. Daca dam filmu l inapoi am putea trage concluzia ca-i cam era frica de furia multimii. Oare? Ii ura pe brasoveni? Poate. Exista in vremea aia chiar un zvon ca pe masura ce un mahăr comunist din cercul apropiat il calca pe bătătură il exila la Brasov, asa incat Brasovul se alegea de cele mai multe ori cu tovarasi frustrati, dornici sa-is spele pacatele in fata conducatorului suprem printr-un zel tampit. Ii producea Brasovul amintiri neplacute? Poate si asta, inchisoarea in care fusese detinut in timpul ilegalitatii se afla la doar o straduta distanta de sediul judetenei de partid. Dar de ce sa-i fi produs frisoane cand se spune ca n-a dus-o chiar atat de rau, se zvoneste chiar c-ar if invatat franceza in detentie! Sa fi fost sfatuit, pentru a nu mai repeta ”filmul” din 77 in care a trebuit sa cedeze punct cu punct, pe loc, in fata tuturor protestatarilor, ca n-ar if bine sa se duca? De catre cine sau de ce? Sau ambele! Probabil ca regizorii nu-i puteau spune ca acum face parte din alt film care trebuia odata, dracului, terminat, si il imbrobodeau. Si totusi, de ce n-a dat ordin Ceausescu sa se traga in multime, se se restabileasca ordinea cu orice pret is cat mai repede, atunci in 87 la Brasov, In 77 in Valea Jiului? De ce ar fi dat acest ordin in 89? De ce ar trebui puse in oglinda aceste trei evenimente majore ale ultimilor 40 de ani? S-o luam pe rand:
– 1-3 august 1977: greva minerilor din Lupeni; 30-40.000 de grevisti, incercarea lor de intimidare de catre aparatul de partid si represiv judetean, medierea lui Verdet, aducerea lui Ceausescu de la Neptun in Vale si negocierea punct cu punct a revendicarilor; s-a încercat îmbrobodirea lui Ceausescu si ascunderea adevarului fata de opinia publica prin mascarea descinderii lui In Vale printr-o vizită de lucru, la care dupa doua ore de vorbarie goala insusi Ceausescu s-a ridicat si a dictat spontan ”Acum la Lupeni” (ceva de genul) si s-a dus direct in mijlocul grevistilor; dupa huiduieli, un gard rupt sub presiunea minerilor urcati pe el, Ceausescu, in fata poporului, a clasei muncitoare pe care o iubea si in care avea incredere (tot drumul spre Vale se spune ca se intreba cum a fost posibil asa ceva) cedeaza si confirma indeplinirea intocmai a tuturor revendicarilor, iar la plecare intareste pozitia sa de a nu se lua nici o masura represiva fata de grevisti; ca lucrurile nu au stat după chiar asa si ca politrucii si securistii din zona au trecut peste si au nesocotit ordinele sefului suprem, asta e altceva; cazul a fost transpirat prin Sopîrlica Liberă, dar in tara nu s-a prea auzit de el. Ceausescu avea 59 de ani. In plina putere.
– 15 noiembrie 1987: revolta muncitorilor de la Brasov; nu mai stiu cati participanti sunt creditati, n-au avut cand sa fie intimidati, in noaptea premergatoare iesirii in strada, la nivel de conducere a uzinei, daca s-a incercat n-a dat roade, restul aparatului de partid si represiv judetean probabil erau ocupati cu alegerile din ziua respectiva si n-au dat importanta, probabil ca s-a replicat, cu auto de rigoare, siguri pe ei, ”descurcati-va”; unde era Ceausescu, nu mai stiu, cert e ca abia se intorsese dintr-o vizita facuta in Iugoslavia, era mare zarva cu alegerile; probabil in Bucuresti; s-a musamalizat pe plan local si s-a trecut apoi la faza represiva, sub stricta organizare metodica a securitatii; spre deosebire de Valea Jiului oamenii au fost arestati, judecati si condamnati, relocati si ostracizati. Ceausescu n-a venit in mijlocul muncitorilor; cazul a transpirat la sopîrlica liberă si s-a auzit de el in toata tara, basca peste mari si tari; desi nimeni nu s-a putut solidariza, gratie tocmai acelor sentinte de relocare, toata tara stia ce s-a intamplat la Brasov. Ceausescu avea 69 de ani. Inca in plina putere. Sa mai retinem un aspect lasat sau lansat in ceata dupa 90: in 15 noiembrie n-au fost alegeri pentru realegerea ”mult iubitului”, cum se bate toba, ci, din cate mi-aduc eu bine aminte si sper ca memoria sa nu ma insele, pentru PACE. Ceausescu era adanc varat in lupta aia pentru pace pe care o trambita peste tot si care deranja enorm, la nivelulul razboiului rece, mai ales pe rusi si acolotii lor din pactul de la Varsovia pe care Ceausescu il voia desfiintat, la pachet cu Nato. Asa vedea el lucrurile si se vede ca nu judeca rau.
– decembrie 1989: ”revolutia”….Ceausescu? intre Iran si Bucuresti; după ce face o escală la Timisoara (devoalata cu surle si trambite la sopîrlica libera, mai ales cu detalii false si exagerări cat casa poporului!), revolutia, se localizeaza definitiv la Bucuresti; participanti; cata frunza, cata iarba! mitingul sugerat dictatorului esuaza, rămas masca in balcon, acceptă fuga cu elicopterul, scenariul si regia perfecte. Mai departe se cunosc o grămada de detalii, mai putin adevarul gol golut, pana la capat. Protoagonistii, bine, merci, Ceausescu, mort! Avea 71 de ani. O epava.
Unde a gresit Ceausescu? Dincolo de genialitatea in politica externa, care i-a adus enorme deservicii personale finalizate cu punerea la zid si executarea in doi timpi si trei miscari, a gresit in politica interna. S-a inconjurat si s-a bazat, in ultima faza, doar de si pe loaze, care l-au jucat pe degete ca intr-un film prost. In 77 la Lupeni, dupa plecarea lui Ceausescu din Vale, magazinele s-au umplut de alimente, pana in 87, la Brasov, se zvonea ca in Vale e mai bine ca la Brasov, salarii mari, haleala, aia, aia, incat multi se duceau sa munceasca acolo. Inainte de fiecare vizita a dictatorului, in orice loc sau parte a tarii, erau adevarate desfasurari de forte, atunci se gaseau sa dea cu var si sa burduseasca magazinele (mai ales ca se stia ca era imprevizibil in programul sau pe care-l tot schimba, asa incat nimeni nu era sigur de traseul final) ca nu cumva sa aiba cineva curajul sa iasa din front si sa-l ia de guler, iar el credea ca a creat raiul pe pamant. Repet, cine si de ce facea toate astea si mai ales cate stia, mai ales pe ultima suta de metri, Ceausescu din toate astea? Soarta lui Ceausescu, si ca victime colaterale a noastra a romanilor, a fost decisa in 78-79, dupa succesele internationale ale dictatorului de la mjlocul anilor 70, curmate de tradarea lui Pacepa, după care s-a marsat pe incriminarea asidua a lui Ceausescu in particular si a tarii in general pe politica, la moda azi, a discriminarii minoritatilor, cu bataie scurta la minoritatea maghiara care era bine-merci, in lipsa de alternative mai cu aplomb in pregatirea lumii globalizate de azi. Si sa mai subliniem un aspect: Romania a fost singura tara din blocul estic care, inca din 1963, renuntase la bruiajul posturilor de radio occidentale, in special Europa libera si Vocea Americii, creând astfel o imensa bresa in perdeaua electronica a Moscovei, menita sa impiedice patrunderea influentelor occidentale in Uniunea Soveitica si, prin extensie, in tot blocul estic. Atunci, de unde aceasta legendare a interdicitiei de a asculta posturile mentionate, cand tocmai ele erau cele care, astazi constatam, ne intoxicau la greu. O naivitate, specific romaneasca, de a fi mai catolic decat Papa sau de a sufla si in iaurt, dar mai degraba de nesupunere fatisa fata de ”fratele mai mare”! Iar politica de sfidare a Moscovei, cum o numea Ratiu, e o lunga lista care, incet dar sigur, a lucrat la daramarea, nu neaparat a lui Ceausescu, ci a Romaniei intregi. Vorba aia, taie capul si ocupate apoi, pe indelete de corp!
tehnica asta imi da de furca; va redau comentariul corectat, va rog sa-l stergeti pe primul, mulutmesc.
Stiu ca o sa-mi iau bobarnace, dar de 30 de ani îmi pun mereu, în minte, aceleasi întrebări la care nu găsesc răspuns. S-a discutat atât de mult despre asa-zisa revolutie din 89,până la saturatie, dar punându-se în discutie aceleasi si aceleasi argumente care duc în aceeasi fundătură si care legitimează si sustin tezele deja prezentate. Orice alt contraargument este trecut cu vederea, voalat, si, poate, nici măcar pus undeva la index. Eu nu am înteles nici azi, clar, dacă, întradevar, Ceausescu a chiar dat ordinul de liber la foc automat în 89. L-o fi chiar dat, speriat. O fi dat un ordin neclar care a putut fi înteles de unii într-un fel, de altii în alt fel. Nu l-o fi dat. Nu stiu. Ceva însă nu se leagă. Dând firul înapoi cu doi ani, în 87, la revolta de la Brasov, constat cu amărăciune acelasi lucru. De 30 de ani se dezbat aceleasi ”povesti” dureroase, represiunea care a urmat revoltei suferită de initiatorii de atunci si nimic altceva. Nu se spune, de exemplu, de ce atunci, în 87, Ceausescu, probabil speriat, n-a dat ordin de tragere în plin. De ce nu se sesizează nimeni si nu-si pune întrebări cum de au fost lasati să ajunga în centrul Brasovului, în fata judetenei de partid, cale de kilometri buni, care pe jos iti ia ceva timp sa-i parcurgi, si nu i-a oprit nimeni? Dacă s-au organizat din timpul noptii, din schimbul trei, cum de n-a incuiat nimeni portile uzinei sa nu-i lase să iasă si până spre ora prânzului când au ajuns în centrul n-a intervenit nimeni? Se dusese deja buhul în oras de ajunsese stirea pînă în celelalte mari uzine brasovene, care-au tras zăvoarele pe porti si-au tinut muncitorii încuiati in fabrici până s-au împrăstiat cei din centru (cazul uzinei Tractorul, de exemplu), ba chiar ajunsese vestea, dacă nu mă înseală memoria, până în Ghimbav, la fabrica de avioane, care a aplicat aceeasi metodă. Ce au făcut, în tot acest timp, fortele de ordine? Păi, s-a dat alarma, s-a intrat in dispozitiv, s-au dislocat trupele, inclusiv elevii de la Academia militara din oras carora le tremurau chilotii pe ei, s-au deplasat in centru si au incercuit zona, perimetrul de desfasurare. Si aici intervine nelamurirea. Cum? Inarmati până-n dinti, nu stiu cu ce fel de cartuse pe teava, dar cu spatele la manifestanti si cu fata la trecatori. Să nu se amestece unii cu altii si să se-ncingă hora. O parte a cordonului era in coltul Hotelului Aro, la intersectia cu strada fosta 7 Noiembrie actuala Muresenilor-Casa Armatei-Parcul central. Din acel punct, trecand la plimbare, că era duminică si zi de vot, se putea usor vedea toata desfasurarea muncitorească din fata si din clădirea judetenei de partid, se auzeau destul de bine scandările, dar nu puteai intra acolo. I-au lăsat sa-si facă de cap si i-au filmat, i-au pozat, si-atat. Interesant ca au aparut imagini din vremea aceea de pe tot traseul parcus de demonstranti pana in centru, imagini din centru, dar nici o imagine spre centru! Cea mai elocventa imagine ar fi fost aceea cu vedere dinspre Livada Postei spre judeteana de partid, o distanta destul de scurta, care ar if redat mai bine atmosfera de atunci din mica piateta din scuarul flancat de judeteana de partid (actuala Prefectura), Primarie, Parcul central, Hotel Capitol, cladirea Modarom (exact locul unde peste doi ani se punea in practica un alt scenariu, de data asta cu gloante adevarate infipte adanc in toate zidurile cladirilor mentionate, morti, raniti si tot tacamul, încât a-i putea trage concluzia că 87 a fost doar un alt scenariu în care s-a repetat ceea ce se punea la cale; au fost lasati se se vada pana unde vor merge ca sa se stie, ulterior cum sa se actioneze sa iasa bine), is astfel ar fi iesit bine la poza militarii cu arma la piept, intorsi cu spatele de obiectiv!
Deci, muncitorii stegari au ajuns nederanjati de nimeni in centrul Brasouvului si-au intrat ca în brânză în ditamai judeteana de partid în care, în orice altă zi n-aveai curajul măcar să te apropii fără să fii zburătăcit de ciracii postati la usile imense, din stejar masiv, greu de spart la o adică si cărora, până ajungeau ei acolo, fapt previzibil de ore bune, nu trebuia decât să le sucesti cheia în broască si pa! Ba chiar, ore bune, si-au facut de cap acolo, au devastat toate birourile, au aruncat pe geamuri cu diverse si când s-au săturat si si-au vărsat tot oful justificat au plecat acasă. Eu nu stiu daca chiar au aruncat pe geam cu rude de salam, ananas si alte ”dulcegarii” interzise, nu neg, eram prea departe sa vad in amanunt, cert e ca nu prea cred varianta cu rudele de salam si rotile de cascaval, eventual daca au gasit niscai mese intinse acolo pentru cloaca comunista conducatoare de acolo, organizatoare a alegerilor, e altceva, ar if fost la bucata, feliate , , bunataturile astea la bax se puteau afla cel mai bine si mai plauzibil in spatele judetenei, intr-o alta cladire, cea a fostei cantine a partidului unde serveau masa stabii vremii, aduse de la gospodaria de partid de la marginea Brasovului si de unde se aprovizionau doar ciracii, cunoscatorii si pilosii. Toata suflarea judetului, de la mic la mare, stia toate astea si locatiile respective. N-a dat nimeni buzna pe acolo sa caute rudele si rotile alimentare in toti acei cei mai feroce ani de subalimentare de care a suferit Brasovul si inainte si dupa 87, mai ales după 87. Nici in 89 n-au fost atacate sau devastate, s-au ”prabusit” programat, intr-o tacere absoluta, pe sest, imediat dupa 90.
Revenind la momentul Brasov 87, a doua zi,protestatarii, s-au dus chiar la muncă, desi cu frica în sân aferentă. Abia apoi au început să fie culesi, bucată cu bucată, de acasă, de secu. Timp de vreo lună a tot cules la ei, i-a trecut prin toate acele faze de anchete descrise de victimele de atunci, reale si dureroase, li s-a înscenat si un proces, în sala mare a clubului uzinei, cu toate înfierări de tip bolsevic specifice anilor 47-50, au fost condamnati si…deportati! Mai precis, folosind un termen la moda azi, relocati, la un alt loc de munca, un alt domiciliu etc asigurate de statul comunist, la comanda. Imprastiati in toata tara, sa nu mai aiba legatura unul cu altul si sa fie niste paria in comunitatile si la noul loc de munca unde ajungeau, disciplinar. Desi pedeapsa cu moartea in vremea aia era in vigoare, sanctiunile pentru tradarea regimului erau cat se poate de aspre, nu au fost pusi la zid, nu li s-a inscenat nici o sinucidere, etc. Poate ca in 87 Ceausescu nu credea inca in caderea iminenta a regimului, dar gânditi-vă ca aceste lucruri se petreceau în anul în care, în Polonia, Solidaritatea era deja victorioasa! Perestroika lui Gorbaciov era in plin avant, iar vizita aceluias,i in mai 87, in Romania, cu apostrofarile de rigoare incasate de Ceausescu, nu puteau sa nu-l puna in garda. Regimurile comuniste erau deja cu un picior in groapa!
Se poate pune intrebarea si de ce n-a plecat Ceausescu la Brasov sa rezolve personal revendicarile muncitorilor brasoveni asa cum a facut-o cu 12 ani inainte in Valea Jiului. Daca dam filmul inapoi, am putea trage concluzia ca-i cam era frica de furia multimii. Oare? Ii ura pe brasoveni? Poate. Exista in vremea aia chiar un zvon ca, pe masura ce un mahăr comunist din cercul apropiat il calca pe bătătură il exila la Brasov, asa incat Brasovul se alegea de cele mai multe ori cu tovarasi frustrati, dornici sa-si spele pacatele in fata conducatorului suprem printr-un zel tampit. Ii producea Brasovul amintiri neplacute? Poate si asta, inchisoarea in care fusese detinut in timpul ilegalitatii se afla la doar o straduta distanta de sediul judetenei de partid. Dar de ce sa-i fi produs frisoane cand se spune ca n-a dus-o chiar atat de rau, se zvoneste chiar c-ar fi invatat franceza in detentie! Sa fi fost sfatuit, pentru a nu mai repeta ”filmul” din 77 in care a trebuit sa cedeze punct cu punct, pe loc, in fata tuturor protestatarilor, ca n-ar if bine sa se duca? De catre cine sau de ce? Sau ambele! Probabil ca regizorii nu-i puteau spune ca acum face parte din alt film care trebuia odata, dracului, terminat, si il imbrobodeau. Si totusi, de ce n-a dat ordin Ceausescu sa se traga in multime, sa se restabileasca ordinea cu orice pret si cat mai repede, atunci in 87 la Brasov, In 77 in Valea Jiului? De ce ar fi dat acest ordin in 89? De ce ar trebui puse in oglinda aceste trei evenimente majore ale ultimilor 40 de ani? S-o luam pe rand:
– 1-3 august 1977: greva minerilor din Lupeni; 30-40.000 de grevisti, incercarea lor de intimidare de catre aparatul de partid si represiv judetean, medierea lui Verdet, aducerea lui Ceausescu de la Neptun in Vale si negocierea punct cu punct a revendicarilor; s-a încercat îmbrobodirea lui Ceausescu si ascunderea adevarului fata de opinia publica prin mascarea descinderii lui In Vale printr-o vizită de lucru, la care dupa doua ore de vorbarie goala insusi Ceausescu s-a ridicat si a dictat spontan ”Acum la Lupeni” (ceva de genul) si s-a dus direct in mijlocul grevistilor; dupa huiduieli, un gard rupt sub presiunea minerilor urcati pe el, Ceausescu, in fata poporului, a clasei muncitoare pe care o iubea si in care avea incredere (tot drumul spre Vale se spune ca se intreba cum a fost posibil asa ceva) cedeaza si confirma indeplinirea intocmai a tuturor revendicarilor, iar la plecare intareste pozitia sa de a nu se lua nici o masura represiva fata de grevisti; ca lucrurile nu au stat după chiar asa si ca politrucii si securistii din zona au trecut peste si au nesocotit ordinele sefului suprem, asta e altceva; cazul a fost transpirat prin Sopîrlica Liberă, dar in tara nu s-a prea auzit de el. Ceausescu avea 59 de ani. In plina putere.
– 15 noiembrie 1987: revolta muncitorilor de la Brasov; nu mai stiu cati participanti sunt creditati, n-au avut cand sa fie intimidati, in noaptea premergatoare iesirii in strada, la nivel de conducere a uzinei, daca s-a incercat n-a dat roade, restul aparatului de partid si represiv judetean probabil erau ocupati cu alegerile din ziua respectiva si n-au dat importanta, probabil ca s-a replicat, cu autosuficienta de rigoare, ”descurcati-va”; unde era Ceausescu, nu mai stiu, cert e ca abia se intorsese dintr-o vizita facuta in Iugoslavia, era mare zarva cu alegerile; probabil in Bucuresti; s-a musamalizat pe plan local si s-a trecut apoi la faza represiva, sub stricta organizare metodica a securitatii; spre deosebire de Valea Jiului oamenii au fost arestati, judecati si condamnati, relocati si ostracizati. Ceausescu n-a venit in mijlocul muncitorilor; cazul a transpirat la sopîrlica liberă si s-a auzit de el in toata tara, basca peste mari si tari; desi nimeni nu s-a putut solidariza, gratie tocmai acelor sentinte de relocare, toata tara stia ce s-a intamplat la Brasov. Ceausescu avea 69 de ani. Inca in plina putere. Sa mai retinem un aspect lasat sau lansat in ceata dupa 90: in 15 noiembrie n-au fost alegeri pentru realegerea ”mult iubitului”, cum se bate toba, ci, din cate mi-aduc eu bine aminte si sper ca memoria sa nu ma insele, pentru PACE. Ceausescu era adanc varat in lupta aia pentru pace pe care o trambita peste tot si care deranja enorm, la nivelulul razboiului rece, mai ales pe rusi si acolotii lor din pactul de la Varsovia pe care Ceausescu il voia desfiintat, la pachet cu Nato. Asa vedea el lucrurile si se vede ca nu judeca rau.
– decembrie 1989: ”revolutia”….Ceausescu? intre Iran si Bucuresti; după ce face o escală la Timisoara (devoalata cu surle si trambite la sopîrlica libera, mai ales cu detalii false si exagerări cat casa poporului!), revolutia, se localizeaza definitiv la Bucuresti; participanti; cata frunza, cata iarba! mitingul sugerat dictatorului esuaza, rămas masca in balcon, acceptă fuga cu elicopterul, scenariul si regia perfecte. Mai departe se cunosc o grămada de detalii, mai putin adevarul gol golut, pana la capat. Protoagonistii, bine, merci, Ceausescu, mort! Avea 71 de ani. O epava.
Unde a gresit Ceausescu? Dincolo de genialitatea in politica externa, care i-a adus enorme deservicii personale finalizate cu punerea la zid si executarea in doi timpi si trei miscari, a gresit in politica interna. S-a inconjurat si s-a bazat, in ultima faza, doar de si pe loaze, care l-au jucat pe degete ca intr-un film prost. In 77 la Lupeni, dupa plecarea lui Ceausescu din Vale, magazinele s-au umplut de alimente, pana in 87, la Brasov, se zvonea ca in Vale e mai bine ca la Brasov, salarii mari, haleala, aia, aia, incat multi se duceau sa munceasca acolo. Inainte de fiecare vizita a dictatorului, in orice loc sau parte a tarii, erau adevarate desfasurari de forte, atunci se gaseau sa dea cu var si sa burduseasca magazinele (mai ales ca se stia ca era imprevizibil in programul sau pe care-l tot schimba, asa incat nimeni nu era sigur de traseul final) ca nu cumva sa aiba cineva curajul sa iasa din front si sa-l ia de guler, iar el credea ca a creat raiul pe pamant. Repet, cine si de ce facea toate astea si mai ales cate stia, mai ales pe ultima suta de metri, Ceausescu din toate astea? Soarta lui Ceausescu, si ca victime colaterale a noastra a romanilor, a fost decisa in 78-79, dupa succesele internationale ale dictatorului de la mjlocul anilor 70, curmate de tradarea lui Pacepa, după care s-a marsat pe incriminarea asidua a lui Ceausescu in particular si a tarii in general pe politica, la moda azi, a discriminarii minoritatilor, cu bataie scurta la minoritatea maghiara care era bine-merci, in lipsa de alternative mai cu aplomb in pregatirea lumii globalizate de azi. Si sa mai subliniem un aspect: Romania a fost singura tara din blocul estic care, inca din 1963, renuntase la bruiajul posturilor de radio occidentale, in special Europa libera si Vocea Americii, creând astfel o imensa bresa in perdeaua electronica a Moscovei, menita sa impiedice patrunderea influentelor occidentale in Uniunea Soveitica si, prin extensie, in tot blocul estic. Atunci, de unde aceasta legendare a interdicitiei de a asculta posturile mentionate, cand tocmai ele erau cele care, astazi constatam, ne intoxicau la greu. O naivitate, specific romaneasca, de a fi mai catolic decat Papa sau de a sufla si in iaurt, dar mai degraba de nesupunere fatisa fata de ”fratele mai mare”! Iar politica de sfidare a Moscovei, cum o numea Ratiu, e o lunga lista care, incet dar sigur, a lucrat la daramarea, nu neaparat a lui Ceausescu, ci a Romaniei intregi. Vorba aia, taie capul si ocupa-te apoi, pe indelete de corp! Porcul se taie de Craciun si se mananca un an intreg!
Semirectific afirmatia ” Dincolo de genialitatea in politica externa, care i-a adus enorme deservicii personale finalizate cu punerea la zid si executarea in doi timpi si trei miscari, a gresit in politica interna.” …. Corect ar fi fost: a grasit in politica sociala interna. In proiectele economice interne, de mare nvergura, gen autostrazi, canale de irigatie etc, le-am fi avut pe toate. Vorba lui Nicu Ceausescu ”n-o sa puteti vor intretine ce a facut tata” as parafraza, n-au putut si nici n-au vrut macar sa le stearga de praf si sa le repuna in functiune. Dupa 90, nu trebuia decat sa duca la bun sfarsit toate proiectele lasate pe hartie, in faza finala, de Ceausescu, gen canalul Siret-Baragan sau planul de autostrazi si eram departe. Asa le tot molfaim de aproape 30 de ani si tot nu le avem.
http://evz.ro/copil-jefuit-cluj.html
un român a fost jefuit de suma de 5(cinci) lei de un talhar sub amenintarea cutitului….
https://extranews.ro/bravo-omv-dovada-incontestabila-ca-suntem-furati-la-pompa-nu-te-asteptai-la-asta/
un român a fost jefuit la pompa de suma de 5(cinci) lei de o corporatie occidentala sub amenintarea „valorilor” occidentale, economiei de piata, a privatizarilor si investitorilor….
in primul caz talharul este un infractor, si este retinut de justitia independenta sub acuzatia de talharie calificata…
in al doilea caz corporatia occidentala este „investitor strategic”, si practica tilharia calificata in continuare, aparata fiind de justitia independenta si statul de „drept”!
asadar, curat murdar! caracterul conteaza !
caracterul celor care apara „justitia independenta” patronata de ambasadele occidentale si aparata de agentii fideli, tefelistii „rezistenti”, ong-isti platiti, angajatii multinationalelor…este cu mult mai presus decat caracterul românilor asupriti si umiliti de straini…
restul….praf in ochi…nuca-n perete…iuteala de mână si nebagare de seama…
…. imparatul Iustinian…. Constantinopolul secolului 6 ?!?!….o comparatie neavenita…netam-nesam… ca sa nu fie de fapt una denigratoare la adresa unei epoci care nu are absolut nici o legatura cu prezentul…de ce? pai pentru a trece cu vederea comparatia justificata cu epoca sec. 19 de exemplu, cand tefelistii scoliti in lupanarele occidentului procedau exact, asemenea, la fel, aidoma si intocmai…cu cei de azi….ce ne-am fi facut daca nu-i aveam pe Caragiale si Eminescu? pai am fi ramas cu praful luat de diversionisti calificati, de pe strazile Constantinopolului de secol 6, si aruncat in ochii omului de secol 21, bulversat de „valori” occidentale impuse in secolul 19, ca si talharie calificata la drumul mare, prin iuteala de mana si nebagare de seama !
Victoriile nu se obțin mereu prin virtutea numărului, iar cei mai faimoși cuceritori ai antichității se confruntau cu forțe disproporțional mai mari, dar ”prevănceau”(biruiau) prin curaj, inteligență, știința armelor și tactică.
Belisarius avea acei ”bucellarii” (Βουκελλάριοι, mâncători de biscuiți, pesmeți sau pâinici), o trupă de cavalerie grea, foarte bine înzestrată, după ingeniozitatea tipică romanilor. Echipamentul și tacticile folosite de goți, huni și alani vor inspira transformarea acestui corp într-unul de elită. Pe vremea când Roma devenea o mare putere regională, tactica și armamentul au fost preluate pe bucăți de la greci, celți și iberieni. Adaptate și îmbunătățite, au făcut din Romani cei mai buni soldați ai antichității. Sunt lecții pe care ar trebui să ni le însușim complet azi.
https://en.wikipedia.org/wiki/Bucellarius
https://en.wiktionary.org/wiki/buccella#Latin
https://en.wikipedia.org/wiki/Belisarius
Ca etimologie, bucellarii aceștia poartă un nume traco-ilir. Tema sau cuvântul în sine, Lat. buccea, buccella, este luat din Balcani, conform alb.bukë, rom.bucătar, bucate, bocnă (pământ ars, SDLR sau Etimologii Rom.Controversate, pag.284), buceag (pământ negru din pădure), buciu (adj.negru tăciune).
https://en.wiktionary.org/wiki/bukë
Contribuția lexicală traco-iliră din latină și greacă este uneori atribuită unor influențe mediteraneene obscure ori celților.
Grecii numeau pe romani ”mămăligari” pultiphagonides (=mâncători de păsat), deci n-ar trebui să ne mire păstrarea peste milenii a unor apelative. http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=blog&fisier=2013-03-17
Spre diferență de materia primă americană, meiul sau hrișca (ven.melega, it. grano saraceno) erau mult mai sănătoase. Când au adus porumbul în Europa, trebuiau să copieze și modul de preparare amerindian. S-ar fi scutit sărăcimea noastră de pelagră.
Ca etimologie, nu numai cucuruzul este o denumire preromanică importantă, dar și mămăliga. Cred că pe plan lingvistic vine din morfemul *mel.
Vezi IE *malǝk- (-kh-)= firewood, bonfire (rom.míler, dial. mn’iler – loc unde se fac cărbuni, mangal; top.Miliare), Meilichios (epitet al lui Zeus), gr.antic Meilichia (ardere cu totul, sacrificiu adus unor zei), Ir. molc „foc, lucrători” (Za-molxe?), lat.mulceo (Mulciber, epitet al lui Vulcan; rom.a mulcela, mulceluș), rom.mălcom/molcom, a se mălci (der. mălcoz), slavicul smoală (=arh.pece), eng.smelt (*smeld- ”to soften, melt”) și paradoxal probabil, ung.meleg (cald, fierbinte).
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/(s)meld-
https://en.wiktionary.org/wiki/meleg
Un intro cam lung, dar nu mă pot abține. Referitor la adunările din ultimul timp, este bine că devenim mai implicați în viața cetății și punem presiune pe politic. Este de un ridicol absolut atitudinea neprincipială a unor politicieni, care înceară prin tot felul de mașinațiuni să deturneze justiția de la traiectoria ultimilor ani și să-și acopere iar colegii pușcăriabili. Mai ales Dragnea ăsta surprinde prin declarațiile lui stupide, cică ar primi și oameni certați cu legea la guvernare, de ce nu?
Nu-mi fac iluzii că ar fi adus o prea mare schimbare privind justiția, dar este un început.
Preciza aici cineva că anticorupția este folosită ca un ciomag pentru a distruge capitalul autohton. Poate că-n vest este mai puțin transparent actul justiției în cazul unor afaceri mari și murdare, dar la noi, hoția, minciuna, trădarea riscă însăși stabilitatea acestei țări. E cu atât mai importantă o asanare a mlaștinii dâmbovițene.
Pe de altă parte, nu cred, așa cum s-a insinuat aici pe blog, că Soros/Soroș este tartorul, finanțator și organizator prin trepădușii săi al acestor manifestații. Tipul ăsta își bagă coada de mai multe decenii în destabilizarea unor țări și economii, este un autentic varan. Nu poți decât să te întrebi ce vor tipii aceia școliți prin organizațiile sale ajunși mari scule în politică.
Am ajuns la un punct unde răbdarea românilor cu hoția și corupția a ajuns la un punct nevralgic. Doar asta adună minimul acela de 10.000 sau 15.000. Rușinos că trusturile de presă și mass-media nu informează corect și obiectiv. De mai mulți ani am încetat să mai sper că vom avea informare corectă. Ceri prea mult acestor actori de influență vânduți.
Cum am zis, manifestațiile sunt un început, dar trebuie să ne schimbăm și noi, majoritatea. Mă uit în jurul meu și la mine însumi, iar ce văd nu-mi place deloc. Toate păcatele politicienilor sunt și ale noastre, păstrând proporțiile. Dacă politicienii erau aduși pe tancuri din răsărit, ca pe vremea comunismului bolșevic, aveai motiv să arăți cu degetul și să reclami o nedreptate istorică, dar aceștia vin dintre noi. Un Iliescu, un Tăriceanu, un Roman-Neudlander, cu ADN-ul lor pestriț și nume machiate, tot aici în țară au crescut și au căpătat metehnele care-i domină. Să zicem că plătim încă pentru tarele comunismului, dar dinozaurii ăștia vor dispărea în douăzeci de ani. Ce rămâne în loc, ce vom face noi cu următoarea generație?
Disputa dintre Rena si Surena pe tema numarului demonstrantilor de la Bucuresti nu este inutila, dar nici esentiala. Avem probleme mari in alte domenii. Iata mirarile unui strain, in legatura cu felul in care ne administram tara. (Textul nu-mi apartine, l-am primit pe mail si tot asa il dau mai departe):
Am citit una dintre cele mai tranșante, dure replici din partea unui străin transmisă poporului nostru. Și acesta nu este orice străin, ci chiarambasadorul Norvegiei în România. Reacția lui în legătură cu România este una dură, și ceea ce spune el poate ne va ajuta pe toți să ne trezim la realitate, transmite ampress.ro.Omul acesta, diplomat venit dintr-o tară în care nu prea creste nici grâul, nici floarea soarelui, nici leusteanul, nu pricepe cum o tară cu un asemenea pământ, toată traversată de izvoare si izvorase, capabilă să hrănească fără probleme, cu îndestulare, 90 de milioane de oameni, nu-i în stare să hrănească o populatie de cinci ori mai mică. E un uriaș paradox, zice ambasadorul, exprimându-și astfel perplexitatea. E, citesc eu pe dedesuptul răgnetului dojenitor, o idioțenie. Cum să imporți tu, România, cireșe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia? Cum să cumperi struguri când ai podgorii care produc cele mai diverse soiuri de masă și de vin, încât să umpli toate mesele princiare ale lumii?Cum să cumperi, măi România, nu ți-e rușine, struguri de masă din soiul Italia, veniți chiar din Italia, când și nesăpată o vie de la Drăgășani sau Pietroasele sau Valea Călugărească sau Odobești îți pot da struguri de masă la fel de buni, dacă nu mai buni decât cei cumpărați din Cizmă și stropiți abundent cu pesticide?
Se miră ambasadorul Norvegiei (…), într-oconferință publică și o sută de politicieni și oameni de afaceri și de gură cască prezenți în sală îi dau tâmp dreptate și apoi pleacă acasă liniștiți. Alo, domnule Guvern, ai vreo soluție să nu mai cumpărăm praz din Egipt, fiindcă se ridică Nea Mărin din mormânt, fiindcă-i insulți nu doar Băileștii, ci și opera umoristică? Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum să nu mai cumpărăm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu căcat uman, fiindcă chinezii nu aruncă nimic și găsesc utilitate și produsului ieșit din găoază, și să folosim usturoiul nostru, îngrășat cu gunoi de grajd, fiindcă la noi crește un usturoi mai bun și mai usturoi ca usturoiul lor, cu condiția să-l pui în pământ? Ne spune, nu un neica nimeni, ci un diplomat care nu-și pierde cumpătul cu una cu două, uluit – din iubire pentru noi, fiindcă altă motivație n-ar avea – că suntem, ca să nu zică idioți, paradoxali. Da, nea norvegianule! Suntem un paradox european. Și dacă mai cauți nițel, mai găsești și alte paradoxuri. Îți mai zic eu unul. Acum un sfert de veac, exportam mobilă în toată lumea.Pădurile noastre erau vândute ca viori și paturi și scrinuri sculptate. Nemții cumpărau, era singura șmecherie îngăduită, în lădițe de lemn, musai în lădițe de lemn, legume și fructe românești. Îi interesau în primul rând lădițele. Azi vindem, în lumea arabă mai întâi, apoi în lumea europeană și-n toate lumile, exclusiv bușteni. Lemn brut. Cumpărăm de-ale gurii. Cumpărăm grâu pentru țara grânelor și cumpărăm cireșe. Când, mă întreb, vom cumpăra și dude? Din Guinea Bissau sau din Tanganica? Și zarzăre. Încă nu importăm zarzăre. Să cumpărăm și zarzăre. Da, domnule norvegian, ai slobozit un strigăt pe care-l recepționez ca pe o dovadă de dragoste. Transmite dragostea asta care să ne trezească, chiar dacă te ferești să ne numești idioți, ci doar paradoxali.
paradoxul asta se numeste ocupatie straina ca lupii la oi prin inselare cu „valorile” occidentului !!!
cand vom constientiza asta si ne vom trezi, incepand prin a pune capat minciunii si „valorilor” occidentale, vom avea din nou painea noastra si prazul nostru….
Ha, ha, ha! M-am amuzat copios, desi n-am inteles aceasta atentie speciala pe care mi-o acorzi vis-a-vis de un subiect despre care nu m-am exprimat. Singura remarca pe care am facut-o, nu aici, despre numarul gonflat al participantilor se referea la manipularea media, strict la manipularile media (care dadeau, unii un numar de 80.000 in piata, altii de 80.000 in toata tara) si nu la participantii in sine. Iar daca-ti trece prin minte, cu referire la insinuarile perfide si repetate din acest text ratat cu tenta, din nou, de mare psiholog si cititor in zaț, ca as denigra astfel de adunari publice indiferent de numarul participantilor, te inseli, e un drept democratic, din partea mea să puna acolo si o tribuna, ca in Hyde Park, si sa fie unul singur, e dreptul lui si nu i-l poate lua nimeni. Sau ca as tine partea vreunui decident, oricare ar fi el, la putere sau nu; te inseli din nou, din moment ce stim bine ca-s din aceeasi oala si toti au facut aceleasi magarii in acesti 27 de ani, nu putem scuza pe nici unul, de-aia suntem vraiste. Infierarile tale incep sa aiba tente bolsevice si-i pacat. Scrie, ce-ai scris manipulatorilor media, da-le in cap zi de zi, lor, ei manipuleaza. Si nu uita un lucru, diferenta dintre noi e ca in 89 tu si altii ca tine cu aere de mari analisti e ca abia vi se uscasera scutecele pe vremea aia. Haidi, pa!
aoleo muica…
stiti ce mi-a venit in cap prima data dupa ce am citit? dizidenta blandiana
sub fereastra lia lip
trece-un fluture in slip
cu antene lungi de soi
care prind progrmul 2
sint dus. recunosc. am cumprat cartea motanul arpagic al pupilei lui gogu radulescu, aveam sa aflu mai tirziu, si cautam sa-i inteleg profunzimea. n-am reusit sa trec de programul 2… si mi-am zis atunci: la dracu cu dizientii de 2 lei (99% dintre ei).
daca ne uitam in urma la aparatul propagandistic, cum au fost creati laolalta idoli si proscrisi, o sa intelegem ca am trait intr-un fel de realitate virtuala, straina de realittea in sine, si am deriat. de aceea textul de mai sus nu este decit un sofism pentru mine. decembrie 89 si #rezist de azi nu au niciun fel de radacini romanesti. pot adera la ele persoane cu convingeri care se potrivesc eveimentelor. insa asta nu inseamna ca ar fi utile si necesare. iar participantii devin in final masa de manevra deposedati de personalitate si propria lor viata.
nu. multumesc!
ne-am ratat traseul si ne indreptam vertiginos spre colaps datorita prostiei, rautatii, caliciei si lasitatii factorului decizional romanesc. asta e tiparul perfect cerut si implementat realitatea virtuala incepind cu 23 Decembrie 1989. tipul acesta de individ nu poarta in sine gena sacrificiului pentru ceilalti. si in consecinta, se scapa pe el si sacrifica natiunea. asta am votat noi, romanii… realitatea virtuala…
#surena