Posted on 23/07/2014 by Lupul Dacic i
„Vă rătăciţi neştiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” – Iisus (Evanghelia după Matei 22:9)
Evreii reprezintă probabil cel mai celebru popor din istoria omenirii. Dacă nu pentru fapte vitejeşti, măcar pentru răspândirea istoriei lor prin intermediul Bibliei. Conform acesteia, urmaşii lui Avraam s-au stabilit întâi în Canaan, apoi s-au mutat în Egipt, unde s-au înmulţit în mod considerabil.
Fiind transformaţi de egipteni în sclavi, au plecat spre Canaan, conduşi de Moise. După moartea acestuia, Iosua Navi a fost cel care a preluat conducerea grupului de israeliţi, cucerind Canaanul. Prin 1047 î.e.n. s-a format regatul unit al Israelului şi Iudeei, sub conducerea lui Saul. În timpul lui David, regatul a devenit o mare putere mondială.
Apogeul a fost atins în timpul lui Solomon, fiul lui David, care a transformat Ierusalimul într-o metropolă. Conform tradiţiei, el a construit primul templu al lui Yahweh, zeul evreilor. După moartea lui Solomon, regatul s-a divizat în două părţi, Israel şi Iuda.
În anul 586 î.e.n., babilonienii au cucerit Ierusalimul, distrugând templul şi deportându-i pe locuitori în Babilon. Poporul rămas în Iudeea s-a refugiat în Egipt. Perşii au cucerit Babilonul şi i-au eliberat pe evrei din robie prin 539 î.e.n. Întorşi în Ierusalim, aceştia au refăcut templul lui Solomon, care a fost distrus mult mai târziu de către romani. În 332 î.e.n., Alexandru Macedon a cucerit Iudeea împreună cu întreg imperiul persan. După moartea sa, provincia a ajuns sub stăpânire siriană.
În jurul anului 162 î.e.n., iudeii s-au răsculat, reuşind să creeze un stat independent, regatul hasmonean, care a dispărut în 63 î.e.n., când romanii i-au pus la conducere pe Irodieni, vasalii Romei. În anul 6 romanii au cucerit Iudeea, transformând-o în provincie romană. În anul 66 a izbucnit revolta iudeilor, care durat patru ani şi a dus la pustiirea Ierusalimului şi distrugerea templului lui Solomon de către romani. Din anul 135, romanii au schimbat numele Iudeei în Palestina.
Dar oare această istorie este în întregime adevărată? O parte din ea, mai ales începutul, a ajuns la noi prin intermediul Bibliei. O putem considera o certitudine doar pentru că este scrisă în „cartea sfântă”? Sau avem nevoie şi de alte dovezi, cum ar fi de exemplu descoperirile arheologice? Este oare Biblia într-adevăr cuvântul lui Dumnezeu?
Adevărata istorie a poporului evreu este diferită de ceea ce ştim astăzi. O mână de sumerieni, în frunte cu Avraam, şi-au părăsit patria la porunca zeului lor, devenind nomazi. După ce s-au plimbat prin Mesopotamia, Canaan şi Egipt, s-au hotărât să se stabilească în Canaan, unde au trăit alături de localnici.
După apariţia în regiune a hicsoşilor în jurul anului 1550 î.e.n., urmaşii lui Avraam s-au îndreptat către Egipt, acolo unde unul dintre ei (Iosif) devenise vizir. S-au stabilit la marginea Egiptului, în Delta Nilului, în Avaris, fosta capitală a hicsoşilor. Fiica lui Iosif (numit Yuya de către egipteni), Tiye, s-a căsătorit cu faraonul Amenhotep al III-lea prin 1337 î.e.n., devenind marea regină a Egiptului. Fiul lor, Akhenaton (numit Moise de către adepţii săi), a scos din Egipt israeliţii alături de adepţii săi egipteni. În deşertul Sinai s-au amestecat cu triburile de madianiţi, cu toţii pornind spre Canaan. Acolo au sosit pe cale paşnică, amestecându-se cu populaţia locală.
Nu au fost niciodată o mare putere, Canaanul acelor vremuri fiind un teritoriu sărac, compus din mici oraşe şi sate. În cazul în care au existat, „marii” regi evrei David şi Solomon nu au fost decât căpetenii ale câtorva sute de oameni. Nu aveau nici o religie stabilă, adoptând zeităţile locurilor prin care au rătăcit în perioada în care erau nomazi. După ocupaţia babiloniană evreii au fost deportaţi în Babilon, unul dintre cele mai dezvoltate oraşe din acea epocă. Mai mult ca sigur au fost impresionaţi atât de cultura babiloniană, cât şi de religia acestora foarte bine organizată. Întorşi în Ierusalim, o mână de preoţi, în frunte cu Ezdra, au hotărât să aplice ceea ce au văzut în Babilon, mai ales din punct de vedere religios. Adică să aibă o religie bine pusă la punct, întocmai ca babilonienii.
Preoţii lui Ezdra au adoptat calendarul lunar babilonian, lucru care se observă şi astăzi: lunile anului evreiesc au aceleaşi denumiri ca ale babilonienilor antici. Au organizat preoţimea după modelul babilonian. Probabil profund impresionaţi de templul lui Marduk din Babilon, au construit templul lui Yahweh după acelaşi model. Ba chiar l-au adoptat pe Marduk ca zeitate supremă, renunţând la vechea lor divinitate. Cum orice religie bine organizată avea, pe lângă temple şi preoţime, scrieri sfinte, preoţii lui Ezdra s-au pus pe treabă. Şi-au creat propria mitologie, copiind părţi din religia canaanită, babiloniană, dar şi persană, a lui Zoroastru. Cei întorşi din Egipt au completat cu părţi din religia egipteană. Odată stabilite în mare poveştile care să completeze noua religie, preoţii evrei le-au aşternut în scris. În final s-au ales cele mai reprezentative scrieri care s-au compilat şi completat, rezultând „sfintele” scripturi care formează astăzi Vechiul Testament.
Ce dovezi sunt care să sprijine ipoteza că Vechiul Testament e format din legende babiloniene şi egiptene? Haideţi să enumerăm câteva dintre ele:
– Cele şapte zile ale Genezei (şase în care Dumnezeu a creat lumea şi una în care s-a odihnit) corespund celor şapte tăbliţe de lut pe care a fost scris Enuma Eliş, mitul babilonian al Creaţiei. Varianta scrisă a Enumei Eliş datează din Epoca de Bronz. Evreii au avut acces la acest mit în timpul robiei din Babilon.
– Grădina Edenului se afla în Mesopotamia. Adică exact în locul în care trăiau zeii mesopotamieni, conform legendelor acestora. Numele eden provine din cuvântul sumerian edin („casa zeilor”), care a devenit edinu („stepă” sau „câmpie”) pentru babilonieni.
– Pomul cunoaşterii din Grădina Edenului, din care au mâncat Adam şi Eva, nu este un concept ebraic. Într-un mit sumerian, zeiţa Inanna i-a cerut fratelui său, Utu, să o ajute să coboare într-o zonă în care care creşteau pomi ai căror roade ar fi ajutat-o să obţină cunoaşterea sexualităţii. Zeul soare a ajutat-o, iar Inanna, după ce mâncat din fructul pomului cunoaşterii, a devenit zeiţa iubirii. De asemenea, şi pomul vieţii este „împrumutat” tot de la sumerieni. Pe o tăbliţă de lut se pot observa Enki şi primul om, Adapa, şezând la taclale în jurul copacului vieţii. Nu lipsesc nici şerpii din acel peisaj, care ar părea copiat din Cartea Genezei, dacă nu ar fi mai vechi cu câteva mii de ani decât scripturile evreieşti.
– Satan din Biblie provine din numele zeului egiptean Seth (care mai era numit şi Setan). Dacă iniţial era privit ca o entitate neutră, pe alocuri chiar pozitivă, după întoarcerea evreilor din Babilon lucrurile s-au schimbat. Influenţaţi de religia persană a lui Zoroastru, unde erau delimitate clar divinităţile benefice de cele malefice, evreii l-au transformat pe Satan în inamicul lui Yahweh şi al oamenilor.
– Povestea lui Cain şi Abel este o copie a legendei celor doi zei fraţi sumerieni, Enlil şi Enki. În Biblie, păstorul Abel a fost ucis de fratele său, agricultorul Cain. În Sumer, Enki i-a învăţat pe oameni păstoritul, iar Enlil agricultura. Deşi Enki a condus singur Pământul, fratele său l-a ucis şi i-a luat locul. Acelaşi mit se întâlneşte şi la egipteni, unde păstorul Osiris, primul conducător al Terrei, a fost ucis de fratele său, Seth, care i-a luat locul. Deşi nu s-a ajuns la o traducere exactă a numelor celor doi fii ai lui Adam şi ai Evei, răspunsul se găseşte în akkadiană. Abel înseamnă „domnul apelor” (a = „apă”, iar bel = „domnul”), iar Cain, „gura care acuză” (ca = „gura” iar in = „a acuza”). Sumerianul Enki, cel care a fost ucis de fratele său, era zeul apelor. Babilonienii îl numeau Ea, care înseamnă „casa apelor”. Enlil era cel care acuza de multe ori în faţa zeului suprem, An, atât pe oameni, cât şi pe fratele său. Satan din Biblie, care provine din numele zeului Seth (varianta egipteană a sumerianului Enlil), era de asemenea un acuzator, principala sa atribuţie fiind cea de a aduce acuze sufletelor ajunse la judecata din faţa lui Yahweh. Revenind la Cain şi Abel, povestea în care cei doi au adus jertfe în faţa lui Yahweh, iar acesta l-a ales pe Abel, este identică cu una sumeriană în care zeiţa Inanna, pentru a-şi alege un soţ, le-a cerut păstorului Dumuzi şi agricultorului Enkidu să-şi prezinte roadele muncii lor. Fiind încântată mai mult de friptură decât de terci, Inanna l-a ales pe păstor.
– Numele celui de-al treilea fiu al lui Adam şi al Evei, Seth, este fără îndoială numele zeului egiptean al deşertului şi al furtunii.
– Legenda turnului Babel este, de asemenea, copiată din Babilon. Acolo se credea că, în urmă cu foarte mult timp, Marduk le-a cerut supuşilor săi să ridice un turn până la cer. Enlil nu a fost de acord cu acest lucru şi a dărâmat turnul, încurcând totodată limbile supuşilor lui Marduk. Evreii nu doar au auzit legenda turnului în timpul robiei babiloniene, ci chiar au avut ocazia de a-l vedea. Regii Nabopalassar şi Nabucodonosor al II-lea îl reconstruiseră cu puţin timp în urmă, la porunca zeului Marduk. Locul turnului biblic este aceeaşi, ţinutul Shinear fiind Sumerul.
– Potopul din Biblie este o copie a mitului Potopului din Mesopotamia. În Epopeea lui Ghilgameş, o scriere akkadiană formată din mai multe legende şi poeme sumeriene, Utnapiştim este pământeanul care, sfătuit de Enki, şi-a construit o arcă în care a adus câte o pereche din fiecare animal. După Potop, el şi familia sa au repopulat pământul. Fără îndoială că, în timpul robiei babiloniene, evreii au avut acces şi la acest mit.
– Itinerariul lui Avraam din Ur până în Canaan este în realitate al hicsoşilor. Conform Bibliei, Avraam a plecat din Sumer în Canaan. De acolo, în Egipt. Apoi în peninsula Sinai şi înapoi în Canaan. Hicsoşii au venit din Sumer în Canaan, unde au stat o perioadă până când s-au îndreptat către Egipt. Au cucerit nordul Egiptului şi l-au condus timp de aproximativ o sută de ani. După ce au fost goniţi de alianţa prinţilor tebani, hicsoşii au plecat către Canaan, bineînţeles prin peninsula Sinai.
– Moise nu a fost evreu, aşa cum susţine Biblia, ci egiptean. În Biblie se spune că fiica faraonului, când a găsit copilul printre trestii, i-a pus numele Moise (Moşe în ebraică) deoarece, a spus ea „din apă l-am scos”. Însă el ar fi trebuit să fie numit Moşui („cel care a fost scos”), nu Moşe. În plus, dacă a fost adoptat de către o egipteancă şi a fost crescut ca un prinţ egiptean, era firesc să fi primit un nume egiptean, nicidecum unul ebraic. Mai ales deoarece sunt mici şansele ca o prinţesă egipteană să ştie ebraica. Aşa cum a observat şi Freud, numele Moşe nu provine din ebraică, ci din cuvântul egiptean mos, care înseamnă copil. Dovezile care atestă faptul că Moise a fost în realitate faraonul Akhenaton se găsesc în capitolul „Moise”. Evreii ascund însă originea egipteană a celui mai important reprezentant al religiei lor, lucru remarcat şi de părintele psihanalizei, Sigmund Freud.
– Este binecunoscută povestea biblică în care Moise este lăsat de mama sa într-un coşuleţ pe Nil, fiind salvat de fiica faraonului. În autobiografia regelui akkadian Sargon cel Mare (cca. 2270 – 2215 î.e.n.), acesta susţine că mama sa era mare preoteasă în oraşul Azupiranu, în timp ce tatăl lui rămâne necunoscut. După ce l-a născut pe Sargon în secret, l-a aşezat într-un coş de papură uns cu bitum şi i-a dat drumul pe fluviul Eufrat, pentru a evita uciderea lui. A fost găsit de Akki, grădinarul regelui, care l-a adoptat. Ulterior, Sargon va deveni amantul zeiţei Iştar, care îi va acorda tronul. Pentru că Sargon a trăit cu mult timp înainte de Moise, este evident faptul că povestea biblică este un plagiat al celei akkadiene, aşa cum sublinia şi Freud. Israeliţii au aflat povestea naşterii lui Sargon în timpul exilului în Babilon. Iar când s-au întors în Ierusalim şi au început să-şi scrie textele sacre, au inclus acea parte în legenda lui Moise. Până şi faptul că în Biblie ni se spune doar numele mamei lui Moise, în timp ce tatăl rămâne necunoscut, este identic cu faptul că doar mama lui Sargon era cunoscută, în timp ce tatăl lui nu. E posibil totuşi ca ambele variante, a lui Sargon şi a lui Moise, să fie copii ale unui mit egiptean mult mai vechi. După ce l-a născut pe Horus, adevăratul moştenitor al tronului, zeiţa Isis l-a ascuns între trestiile de pe malul Nilului, pentru a nu fi găsit de către faraonul uzurpator Seth. Seth, unchiul lui Horus şi fratele lui Isis, îl omorâse pe Osiris şi îi luase tronul. Auzind că Osiris are un moştenitor, fără îndoială că ar fi încercat să îl ucidă şi pe acela. Aşadar, zeiţa şi-a crescut fiul pe ascuns, până când acesta a ajuns destul de mare pentru a-şi cere drepturile. Mama lui Horus, Isis, a fost ajutată să crească copilul de către sora ei, Nephtys, soţia faraonului Seth, la fel cum soţia faraonului biblic a fost ajutată de mama copilului să-l crească pe Moise.
– Când Moise l-a întrebat pe Yahweh care este numele lui, zeul i-a răspuns: „Ehyeh asher ehyeh”, care s-a tradus prin „Eu sunt cel ce sunt”. O propoziţie fără sens, care probabil l-a băgat pe bietul Moise şi mai mult în ceaţă. Dar dacă propoziţia este tradusă corect, adică „Eu sunt cel numit Ea”, afirmaţia nu numai că are sens, ci şi indică identitatea dumnezeului biblic. Ea era numele babilonian al lui Enki, zeul-şarpe sumerian. Zeul nu i-ar fi spus lui Moise o propoziţie ambiguă, ţinând cont că misiunea acestuia era de a-i convinge pe israeliţi că a fost trimis de către zeul lor pentru a-i elibera. Ci, dimpotrivă, şi-a declinat identitatea pentru a putea fi recunoscut. Faptul că numele zeului era cel babilonian demonstrează că evreii au aflat acest nume în timpul petrecut în Babilon, iar povestea biblică a fost scrisă după întoarcerea lor în Ierusalim.
– Cele 10 porunci ale lui Moise sunt copiate din Cartea Egipteană a Morţilor. Fiind faraon, Moise / Akhenaton a avut acces la această carte fără îndoială, probabil în perioada în care a fost preot la Heliopolis.
– După 15 ani de cercetări, arheologul israelian Yohanan Aharoni a concluzionat că în timpul lui Iosua Navi nu a fost cucerit niciun oraş de către evrei, deoarece acele oraşe menţionate în Biblie nu mai existau de mult timp. De asemenea, istoricul Mandfred Claus consideră că preluarea Canaanului pe cale militară este o poveste inventată. Arheologul Israel Finkenstein a constatat că mai mult de 90% dintre cercetători au stabilit de comun acord că nu a existat niciun exod din Egipt al poporului lui Israel. Prin urmare, nici cucerirea Canaanului. Ierihonul nu a fost distrus de Iosua Navi, ci cu mult timp înainte, prin 1549 î.e.n. La fel şi cetatea Ai, al cărei nume înseamnă „grămada de ruine”. Cu toate astea, exodul a avut loc, dar nu în modul prezentat de Biblie. În realitate s-au folosit două surse, care au fost compilate într-o singură poveste. Una reprezintă cele câteva sute de israeliţi amestecaţi cu egipteni şi beduini madianiţi, conduşi de Akhenaton. A doua sursă o reprezintă exodul hicsoşilor din Egipt. După ce au fost goniţi de către prinţii tebani prin 1550 î.e.n., hicsoşii au plecat în Canaan. Cum se estimează că zidurile Ierihonului au căzut prin 1549 î.e.n., e posibil ca hicsoşii să fie cei care au cauzat acest lucru. De asemenea, există probabilitatea ca tot ei să fi cucerit şi celelalte oraşe canaanite. Conform lui Manethon, hicsoşii sunt cei care au construit Ierusalimul. Evreii au atribuit micului grup al lui Akhenaton faptele hicsoşilor, rezultând astfel marele exod din Biblie.
– Circumcizia, legământul sacru al evreilor cu Yahweh, nu a fost inventată de Avraam. În realitate, egiptenii practicau circumcizia de mii de ani, lucru demonstrat atât de desenele din temple cât şi de mumii. Aşa cum remarca şi Freud, cel mai probabil egipteanul Moise le-a adus evreilor acest obicei, nicidecum Avraam.
– Chivotul Legământului, în care Moise ar fi aşezat cele 10 porunci divine, este o copie a chivotului lui Sin (Enki), zeul babilonian al lunii. Se observă modelul babilonian al chivotului lui Moise prin faptul că era decorat cu heruvimi (sfincşi), care în Mesopotamia şi Egipt erau considerați paznici ai secretelor.
– Unul dintre epitetele dumnezeului biblic este El. Însă El era numele divinităţii supreme în Canaan. El este forma prescurtată a lui Ellil, numele dat de babilonieni sumerianului Enlil. Evreii l-au echivalat pe Yahweh al lor cu El al canaanienilor pentru ca, mai târziu, să-l înlocuiască. Soţia lui El era Aşera. Biblia spune că, în templul lui Solomon, regele Roboam a adus o statuie a Aşerei. Regele Esra a îndepărtat-o, dar Manase a readus-o în locul ei tradiţional. Regele Iosia a exilat statuia din templu, dar ea s-a întors după moartea regelui. Aşadar, pentru israeliţi, locul Aşerei era lângă Yahweh, aşa cum pentru canaanieni era lângă El. Inamicul lui El erau fratele său, Dagon, şi fiul acestuia, Baal. În Biblie, cel mai aprig duşman al lui Yahweh era Baal, lucru subliniat cel mai bine în competiţia dintre Ilie şi profeţii lui Baal. În capitolul cinci din Cartea întâi a Regilor, când filistenii au aşezat chivotul lui Yahweh lângă statuia lui Dagon, zeul evreilor a distrus statuia zeului inamic. Aşadar, evreii nu doar au copiat miturile zeilor altor popoare, ci chiar şi divinităţile respective.
– Se presupune că David şi Solomon au domnit în secolul al X-lea î.e.n. Arheologul Israel Finkelstein susţine că relatările biblice despre domniile celor doi sunt fictive. David nu putea să se lupte cu Goliath din Gat, deoarece respectiva localitate era distrusă de mai bine de un secol în acea vreme. Faptul că Goliath era îmbrăcat ca un mercenar grec, iar povestea prezintă elemente homerice, demonstrează că nu putea fi scrisă decât mult mai târziu. Până şi Vechiul Testament este confuz în ceea ce priveşte ucigaşul uriaşului. Dacă în Întâia carte a Regilor David este eroul, în cea de-a doua ucigaşul lui Goliath este Elhanan, un necunoscut. Când arheologii au descoperit printre ruinele unui fost oraş al filistenilor o oală pe care era inscripţionat numele Goliath, au presupus că aceea era o dovadă a acurateţii poveştii biblice. Însă acel nume inscripţionat pe oală nu demonstrează decât că a existat cel puţin o persoană cu numele Goliath în rândul filistenilor, nu şi că acea persoană era de statură înaltă sau că s-a luptat cu David. În realitate, povestea luptei dintre David şi Goliath este o preluare a autobiografiei egipteanului Sinuhet. Acesta era un curtean aflat în serviciul lui Nefru, fiica lui Amenemhat I din secolul al XX-lea î.e.n. Sinuhet povestea că a fugit subit din Egipt, s-a luptat cu campionul Retenu, „un mare bărbat din Canaan” şi a revenit în final pentru a fi îngropat în pământul natal.
– Acelaşi profesor Finkelstein a demonstrat că numele lui David şi Solomon nu figurează în niciun text contemporan extrabiblic şi nicio descoperire arheologică nu permite acreditarea existenţei lor. Nu există nici măcar o singură dovadă că în secolul al X-lea î.e.n. a existat un mare imperiu israelit, aşa cum susţine Vechiul Testament. Faptele de arme ale lui David sunt în realitate cele ale faraonului egiptean Tuthmosis al III-lea. În Biblie, David s-a luptat la Raba cu amoniţii şi sirienii, apoi l-a bătut pe regele din Toba, înainte să-şi întemeieze din nou domnia la Eufrat. Conform surselor egiptene, nu David ci Tuthmosis al III-lea este cel care, pe la sfârşitul anului 1469 î.e.n., a plecat cu armata în Canaan. S-a luptat cu sirienii şi canaanienii în afara oraşului Meggido. În timpul celor şapte luni, cât a durat asediul oraşului Meggido, faraonul a locuit în Ierusalim. Duşmanii au reuşit să scape şi s-au refugiat în Qadeş de pe râul Oronte, oraş cucerit de faraon în 1461 î.e.n. Peste trei ani a trecut Eufratul şi l-a învins pe regele din Mitanni. Thoth sau Tuth, prima parte a numelui faraonului, se scrie Dwd în ebraică, care e rădăcina numelui regelui David.
– Conform descoperirilor arheologice, în perioada domniilor lui David şi Solomon nu existau în Israel nici monumente, nici scrisul. Ceea ce înseamnă că e imposibil ca David să-şi fi scris celebrii psalmi. Aceştia au fost redactaţi mult mai târziu, după întoarcerea evreilor din Babilon. Nu ştim exact dacă autorul necunoscut al psalmilor i-a compus singur, dar ştim că cel puţin unul, Psalmul 104, este copia unui poem compus de faraonul egiptean Akhenaton.
– Dacă în vremea lui Solomon nu existau în Israel monumente, înseamnă că nu a existat nici templul lui Solomon. De fapt, nu există nicio dovadă că ar fi existat acel Prim Templu. În realitate, evreii din Babilon, impresionaţi de măreţia templului lui Marduk, aflat lângă zigguratul Etemenanki (turnul Babel), au construit templul lui Yahweh din Ierusalim după acelaşi model. Pentru a nu fi acuzaţi că ar copia templul lui Marduk, au susţinut că acel templu era o reeditare a unuia mult mai vechi, clădit de Solomon. Nici măcar legenda care spune că babilonienii au distrus templul lui Solomon nu este originară. Căzut sub dominaţie persană, Babilonul s-a răsculat în 482 î.e.n. Regele persan Xerxes a înăbuşit revolta şi, ca pedeapsă, a ordonat distrugerea zigguratului Etemenanki, turnul Babel din Biblie.
– Nu există nicio dovadă că ar fi existat regele Solomon. Dar dacă a existat într-adevăr, legendele din jurul lui sunt pure fabulaţii. Înţelepciunea cu care se presupune că era înzestrat era necunoscută popoarelor vecine contemporane. Scripturile au fost redactate în vremea lui Solon, unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei antice. E posibil ca înţeleptul Solon să fi fost folosit ca model pentru personajul Solomon, fiind remarcabilă asemănarea numelui celor doi. Dacă înţelepciunea lui Solomon a fost copiată de la Solon, faptele sale au fost „împrumutate” de la faraonul egiptean Amenhotep al III-lea, tatăl lui Akhenaton. În Biblie, tatăl lui Solomon a creat imperiul israelit, iar el a menţinut relaţiile diplomatice. În realitate, tatăl lui Amenhotep al III-lea a creat imperiul egiptean, iar el a menţinut relaţiile diplomatice. Se spune că Solomon s-a căsătorit cu multe prinţese. Amenhotep al III-lea a făcut acelaşi lucru, căsătorindu-se cu două prinţese din Siria, două din Mitanni, două din Babilon şi una din Arzawa. Solomon s-a închinat la Astarte şi Moloch la bătrâneţe. Amenhotep al III-lea a primit la bătrâneţe o statuie a lui Iştar (Astarte) de la regele Tuşratta din Mitanni, pentru a se vindeca de durerile de dinţi. Solomon a schimbat organizarea militară, introducând carele de luptă ca armă esenţială. Amenhotep al III-lea a organizat carele de luptă ca unitate separată de război. Solomon a unit Israelul cu alte părţi ale imperiului, având doisprezece ispravnici. Amenhotep al III-lea a organizat imperiul egiptean în douăsprezece secţiuni administrative. În timpul domniei lui Solomon, imperiul israelit a devenit tot mai fragil. Au apărut probleme în sudul Palestinei şi în Edom, Rezon a cucerit Damascul, iar influenţa lui Solomon s-a diminuat în Siria. În timpul domniei lui Amenhotep al III-lea, imperiul egiptean a devenit tot mai fragil. Au apărut rebeliuni în sudul Palestinei şi în Edom. Influenţa faraonului a scăzut în Siria, iar regele hitit Suppiluliuma a ameninţat nordul Siriei, inclusiv Damascul. Solomon i-a dat lui Hiram, regele din Tir, 20 de cetăţi din pământul Galileei. Amenhotep al III-lea i-a dat lui Abimilichi oraşele Tir, Huzu şi Zerbitu din Galileea. Solomon a construit oraşe pentru provizii şi garnizoane şi a reconstruit oraşele Haţor, Meggido, Ghezer, Milo, Bet-Horonul de Jos, Balat şi Tadmor. Amenhotep al III-lea a reconstruit Haţor, Meggido, Ghezer, Milo, Bet-Şean şi Lachiş. Solomon a construit zidul Ierusalimului, Primul Templu şi un palat. Amenhotep al III-lea şi-a construit un palat la Teba şi temple în aproape toate oraşele din Canaan unde avea garnizoane.
– Influenţa babiloniană a scripturilor se observă cel mai bine în Cartea Esterei. Departe de a fi un adevăr istoric, această carte îi are ca protagonişti pe Estera (Ester în ebraică), evreica care a devenit regina imperiului persan, şi Mardoheu (Mordechai în ebraică), tatăl ei adoptiv. Nu există nicio dovadă că împăratul Xerses ar fi avut o soţie numită Estera. În schimb, nu încape nicio îndoială că numele eroilor evrei din Babilon, Estera / Ester şi Mardoheu / Mordechai, sunt numele celor mai mari zei ai Babilonului, Iştar şi Marduk. Povestea a fost inventată ca explicaţie pentru sărbătoarea Purim, autorul necunoscut folosind numele zeilor babilonieni probabil tot în semn de omagiu.
– Deşi se susţine că Biblia a fost scrisă de diferiţi patriarhi, adevărul este cu totul altul. Toate scripturile Vechiului Testament au fost compuse şi redactate de preoţii lui Ezdra, după întoarcerea din robia babiloniană. Cei mai mulţi patriarhi nu cunoşteau scrierea, aşa că nu aveau cum să scrie respectivele texte. Cea mai aprinsă polemică se învârte în jurul Pentateuhului, sau primele cinci cărţi ale Bibliei. Deşi se consideră că Moise este autorul lor, cercetătorii au demonstrat că acest lucru este imposibil. Dacă Moise le-ar fi scris, în primul rând ar fi trebuit să le redacteze în limbajul hieroglific, ţinând cont că aceasta era singura scriere pe care o cunoştea. În al doilea, ar fi vorbit despre el la persoana întâi, nu la a treia. Iar în ultimul rând, nu putea să scrie despre evenimente care au avut loc după moartea sa. Pe 16 ianuarie 1948, Secretarul Comisiei Biblice de la Vatican a recunoscut că Pentateuhul lui Moise nu a fost scris de un singur autor, ci provine din mai multe surse diferite. Acele surse sunt preoţii lui Ezdra care au modificat povestea lui Akhenaton pentru a se potrivi scopului poporului evreu.
– Yahweh al evreilor era Marduk al babilonienilor. Marduk i-a ordonat lui Nabucodonosor al II-lea din Babilon să plece cu armata la vest, în Liban. Yahweh i-a poruncit să atace Egiptul şi Ierusalimul în 586 î.e.n. Sennacherib a subjugat Iudeea şi a prădat Babilonul în 689 î.e.n., la porunca lui Marduk. Biblia susţine că regele asirian a urmat poruncile lui Yahweh. În scrierile persane, Marduk i-a poruncit lui Cyrus să cucerească Babilonul, deoarece era supărat pe poporul său. Conform Bibliei, Yahweh i-a poruncit lui Cyrus acest lucru, pentru a-i elibera pe evrei. Marduk a hotărât ca pustiirea Babilonului să dureze 70 de ani. Acelaşi lucru a hotărât şi Yahweh pentru Ierusalim. E greu de crezut că toţi aceşti regi ar fi ascultat poruncile mai multor zei. Regii asirieni, babilonieni şi perşi nu ar fi avut de ce să urmeze ordinele unui zeu al israeliţilor. Persanul Cyrus nu ar fi dat socoteală în faţa babilonianului Marduk, când zeul său suprem era Ahura Mazda. La fel şi asirianul Sennacherib, al cărui zeu era Aşşur. Cu toate acestea, ei au ascultat ordinele unor zei străini. De ce? Pentru că toate aceste divinităţi reprezentau una singură. Marduk era Yahweh şi Ahura Mazda. Acesta era zeul pe care evreii l-au adoptat după întoarcerea din Babilon, în încercarea de a avea o religie clar definită, după modelul babilonian. Acest lucru reiese foarte clar din Biblie: toţi profeţii Vechiului Testament, alături de Iisus şi Ioan Botezătorul din Noul Testament, erau profund supăraţi că evreii şi-au uitat dumnezeul, alegând pe un altul. La fel au gândit şi esenienii, care au preferat să se izoleze de restul populaţiei din cauza acestui sacrilegiu. O dovadă în plus este folosirea de către esenieni a calendarului solar, deşi restul israeliţilor îl adoptaseră pe cel lunar. Zeul lui Moise, Aton, era o divinitate solară, pe când cel babilonian, Marduk, era lunară. În Noul Testament nu este folosit nici măcar o singură dată numele Yahweh. Iisus se considera fiul lui Dumnezeu, însă acel Dumnezeu era o zeitate solară, nicidecum Yahweh al evreilor. Trecerea de la un zeu la altul reiese şi din modificarea simbolului israeliţilor. De la steaua lui David, cu cinci colţuri, s-a trecut la cea a lui Solomon, cu şase. Steaua cu cinci colţuri reprezintă a cincea planetă din exterior către Soare, adică Jupiter. Steaua cu şase colţuri este a şasea planetă, adică Marte. Jupiter este echivalentul sumerianului Enlil, iar Marte al lui Martu, numit Marduk de către babilonieni.
– În Babilonul antic, Marduk era zeul suprem. Însă, alături de el, se aflau la loc de cinste tatăl său, Ea (Enki al sumerienilor) şi mama sa, Iştar (Ninhursag în Sumer). Deşi a luat locul lui Enlil, acaparându-i titlurile şi funcţiile, Marduk nu a făcut acelaşi lucru cu tatăl său, pe care l-a aşezat alături de el, ca egal. În Mesopotamia, numărul 40 era al lui Enki, echivalentul titlului de Mare Prinţ. În Biblie, numărul 40 este cel mai des folosit: Potopul a durat 40 de zile şi 40 de nopţi; spionii israeliţi au explorat Canaanul timp de 40 de zile; Eli, Saul, David şi Solomon au domnit câte 40 de ani; israeliţii au rătăcit în deşert timp de 40 de ani; la 40 de ani, Moise a fugit din Egipt, s-a întors după 40 de ani pentru a-şi lua poporul şi a murit după alţi 40; Moise a petrecut pe muntele Sinai trei perioade de câte 40 de zile şi 40 de nopţi; Otniel a fost judecător 40 de ani; sub Ghedeon au fost 40 de ani de pace; filistenii i-au asuprit pe israeliţi timp de 40 de ani; Ilie a mers 40 de zile prin pustiu până la muntele Horeb; Isac şi Esau s-au căsătorit la vârsta de 40 de ani; Iisus a petrecut 40 de zile în deşert; s-a înălţat la cer după 40 de zile de la învierea sa. Acesta este motivul pentru care 40 este cel mai des folosit număr din Biblie: ca omagiu pentru Enki, tatăl zeului suprem Marduk / Yahweh.
În concluzie, Biblia nu este cuvântul lui Dumnezeu, ci o carte scrisă de un grup de oameni care încercau să-şi formeze o religie după modelul babilonian şi egiptean. Aşa se explică atât numărul foarte mare de erori, cât şi lipsa dovezilor arheologice cu privire la acurateţea întâmplărilor prezentate în scripturi. Privind lucrurile în această lumină, câtă încredere mai putem avea în învăţăturile scripturilor? Şi cât de sfinte ar trebui să le considerăm?
*
Nota redacției: Cât de mare este păcatul de a crede numai în Noul Testament?
um poti distruge un pom care deranjează? Il tai! Nu poti fi însă sigur ca din colțul rămas nu crește din nou, lăsând la o parte ca un pom falnic si folositor, nu este chiar usor de tăiat. O altă metodă mai „subtilă”este să îi strici rădăcina. Pomul se v-a usca singur. Ce te faci însă cu semințele lui zburate cu vântul, de-a lungul a două milenii? Complicat!
Acum un pom il evaluezi nu după rădăcină ci după roade. Fara rodul acestui pom, lumea nu poate supraviețui! Nici chiar cei care au început să atace rădacina! Dar – ca tot vorbim de pomi- taiatul crengii pe care stai, e un obicei răspândit asa ca desigur se va continua cu intoxicarea.
Și pentru că am bătut destul câmpii, ăh pădurile, hai sa discutăm despre religie.
Dumnezeu nu se cercetează științific cu toate ca pe mine (si nu numai) genetica m-a convins de existența Lui! Nu se validează in nici-un caz istoric, arheologic, samd. La Dumnezeu ajungi, daca ajungi vreodată, doar când El dorește pe niște cărări unice fiecăruia. Și convins odată, este imposibil sa iti mai taie cineva rădăcina! Dumnezeu Iisus nu s-a dezis de rădăcină Lui, asa ca nu se vor dezice nici creștinii. Că e așa o demonstrează încercarea de distrugere directă a creștinismului, lipsind răbdarea sau încrederea? ca pomul se va usca de la sine cu timpul daca …..strici rădăcina. Mă opresc ca ajung din nou la silvicultura.:)
Sf. Scriptura;Sf. Evanghelie dupa Ioan
Capitolul 8
1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.
2. Dar dimineaţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.
3. Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,
4. Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;
5. Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici?
6. Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ.
7. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
8. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.
9. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.
10. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
11. Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.
12. Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
13. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată.
14. A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc.
15. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni.
16. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine.
17. Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.
18. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-a trimis.
19. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe Mine nici pe Tatăl Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu.
20. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, că încă nu venise ceasul Lui.
21. Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
22. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Îşi va ridica singur viaţa? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
23. Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
24. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.
25. Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început.
26. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume.
27. Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28. Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.
29. Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.
30. Spunând El acestea, mulţi au crezut în El.
31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
33. Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
34. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
35. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
36. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.
37. Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi.
38. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.
39. Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.
41. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.
42. Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
45. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi.
46. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
47. Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
48. Au răspuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?
49. A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine.
50. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să judece.
51. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.
52. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac.
53. Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi?
54. Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru.
55. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui.
56. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat.
57. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
58. Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
59. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.
un raspuns la intrebare s-ar putea gasi daca s-ar cerceta mai bine MARCION, cel care a facut Biserica sa se gindeasca la un CANON… VT a intrat prin usa din dos…
Biblia nu are nici un fel de valoare în tezaurul cultural al omenirii, este o mare poliloghie, o culegere de texte din autori diferiți, popoare diferite, în limbi și epoci diferite, tradusă dintr-o limbă într-alta până s-a pierdut sensul inițial, cenzurată și reeditată în mai multe rânduri, conține în mare parte fabulații și mistificări grosolane. Oricine ar trebui să știe că urmașii babilonianului Avraam au fost canaaniții exterminați total de secta atonistă expulzată din Egipt(de către restaurația politeistă la sfârșitul dinastiei XVIII), care a cucerit acele teritorii; povestea cu Iosif au inventat-o pt. a-și justifica pretențiile, așa cum astăzi al 13-lea trib venit din Caucaz îi extermină pe semiții autohtoni.
Mai greu de realizat este că toate cărțile vechi sunt scrise de fapt în primele secole ale epocii talmudice pt. a ridica moralul maselor dând iluzia unui trecut glorios; Saul, David și Solomon sunt doar închipuiri, celui din urmă luându-i-se numele de la marele înțelept Solon. N-a existat nici un „popor evreu”(stăpânirea greacă și romană a găsit un amestec eterogen de populații având în comun doar religia), n-a existat nici un stat „Israel”, acesta era un nume propriu ca numeroase altele sfârșite cu sufixul -el, însemnând „cel care l-a învins pe El(=Elohim)”, simbolizând comunitatea mozaică(„seminția lui Israel”); sionismul a preluat acest nume, asociindu-i hexagrama(inexistentă în trecut) pt. a desemna un viitor stat nu în Galiția și Moldova istorică, nu în Palestina, nu în tot Orientul Mijlociu, ci un stat întins pe toate meridianele, avându-i pe goyimi ca supuși.
Singurele cărți din Vechiul Testament care merită citite sunt „Înțelepciunea lui Solomon” – cap. II, unde se condamnă curentul cvasi-epicureu apărut în rândul iudeilor, și „Ecleziastul”, un eseu de aceeași natură unde luciditatea și înțelepciunea adevărată rareori se împiedică de dogmele iudaismului. Cât despre Noul Testament, este și el o colecție de texte alese cu grijă și forfecate pe alocuri de către primele Sinoade Ecumenice, excluzând evangheliile apocrife dar primind opera controversatului Saul din Tarsus.
Riga Crypto Biblia are o valoare istorică enormă și multe din datele ei au fost confirmate pe măsură ce s-a talmacit scrierea hieroglifa, cuneiforma iar arheologii au început să descopere cetăți de care se stia doar din Biblie. În Iluminism se considera cam ce spui tu azi, dar pe măsură ce știința avansa a început să confirme „poveștile” din „cartea cărților”
O carte pe care am citit-o pe nerăsuflate în copilărie care circula doar în cercul restrâns al evanghelistilor a fost „Și totuși Biblia are dreptate de Werner Keller. Este o carte deosebită care se bazează doar pe descoperirile arheologice și care nu ar trebui să-ți lipsească din biblioteca.
Cât efort intelectual depui tu și alții, așa cum au făcut înaintea voastră oameni mult mai bine pregătiți, să trimiteți în ridicol cea mai citită și publicată carte, Biblia. Demersul tău mi se pare, exact ca în poemul lui Barbu, „mai aburit ca vinul vechi” iar „cugetul tău (gândurile) precum un pahar cu otravă”.
Dacă Saul/Paul/Pavel nu ar fi avut viziune și ar fi rămas la povetele lui Iacob cel Drept, fratele Domnului, astăzi creștinismul ar fi fost o sectă, ca multe altele, ale mozaismului. Saul este cel care a intuit că mesajul Domnului nu este numai pentru evrei, ci pentru toți care vor să asculte, să primească și să împărtășească cuvântul Domnului,din acest motiv este întocmai ca apostolii.
Biblia merită citită din multe motive, am să mă refer doar la unul. Acolo a găsit Vlad Țepeș inspirația „atacului de noapte”.
P.S Israel înseamnă „cel care luptă cu Dumnezeu” iar Riga Crypto nu are înțelepciunea laponei Enigel.
P.S.S Atâta timp cât nu te poți detașa de ura față de evrei, cei de azi neavând nicio treabă cu cei din vremea Bibliei, nu poți face o analiză corectă a Bibliei.
Prietene, credință trebuie practicată îndelung, ca să înțelegi ceva din lucrarea Dumnezeiască. Indiferent cat de mult ai citii indiferent cate doctorate in teologie ai avea, pana nu practici nu poti intelege nimic. Sigur poti sa iti faci o parere, sau sa le însușești pe a altora, dar pana nu probezi nu ai certitudini ci doar teorii! Când practici când ajungi sa cunosti oameni care se misca in viitor la fel ca in prezent, cand trăiești minuni, toate teoriile iti smulg cel mult un zâmbet…
Textul de mai sus este o compilație de adevăruri și neadevăruri prezentate a.î să întărească demonstrația lupului dacic.
Dacă dacopatii (dakos+pathos) culți, precum părintele Bălașa, doreau o „redescoperire” a dacilor, dacopatii inculți atentează la tot ce este românesc : limba română și legatura ei cu latina, denumirea de român și păstrarea numelui de român, credința nostră creștină care a preluat, mai ales în obiceiurile populare, multe elemente ale credinței daco-romane.
Elementul care a permis evreilor să supraviețuiască și să-și păstreze identitatea nu a fost nici statul, nici limba ci credința.
Este demonstrat că religiile interacționează și se influențează și este normal pentru că asta este o trăsătură umană. Religia este strâns legata de natura umană iar un om nerelogios își va caută/ găsi răspunsurile în știință, în filisofie, va încerca să umple cu ceva golul din el pentru că natura umană nu ne permite „să funcționam” normal cu „goluri”.
Derapajul societății actuale îl pun, o părere personală, pe faptul că știința își arata, paradoxal, limitele (comparați câte lucruri prevedeam în anii 70 că se vor întâmplă azi), comunismul și ateismul au intrat în colaps, filosofia de azi nu mai era ce a fost iar creștinismul supus unei presiuni idioate din partea neoliberalismului și pe fondul unor clerici „lipsiți de har” și „menirea apostolică” (activitatea apostolică este una cu caracter permanent după cum declara Sf. Augustin) a intrat într-un declin. Acest declin noi îl vedem numai în cazul Occidentului decadent unde este vizibil (biserici închise, populație tot mai numeroasă care se declară necrestina sau atee), dar el este și la noi și îl vedem în lipsa compasiunii, a milei față de semenii noștri, o individualizare și un egoism fără precedent.
Pe acest fond de „gol” s-a răspândit islamul fundamentalist de tip wahabit, nu are nicio treabă cu islamul tolerant de tip sufit, și fanatismul religios. Islamul luminat dedat spre meditație, spre redescoperirea frumuseților, a civilizațiilor antice, din Siria omeiada, din Persia siita care au dus la redescoperirea culturii greco-romane în evul mediu, la integrarea islamului tolerant în valorile umane a dispărut de mult, fundamentalismul islamic se întinde ca o pată de petrol pe marea liniștită a lipsei de identitate, de credință care se întinde peste Europa. Cei mai mari dușmani, iarăși un paradox, nu sunt străinii, ci europenii din a doua, a treia generație de imigranți musulmani care, în lipsa motivației bunicilor, părinților lor și pe fondul unei prosperității nesperate, nu sunt integrați.
Cel mai mare coșmar, istoria fiind ciclica și repetandu-se în alte timpuri cu alți actori, este că vom ajunge în situația în care a fost pus Imperiul roman, de a decide în schimbarea religiei. Istoria a dovedit, așa cred, că decizia Imperiului roman a fost una corectă și înțeleaptă care avea să permită evoluția și dezvoltarea umanității, cu bune, cu rele, dar o dezvoltare. Acest lucru a fost posibil tocmai datorită creștinismului, particularităților pe care această religie le are (cu bune și cu rele) comparativ cu alte religii.
În concluzie toți cei care sapă cu intenție, fără intenție, din snobism ori datorita trendului la temelia creștinismului nu fac altceva decât să pregătească întunericul, lipsa de toleranță și regresul pe care le va instaura islamismului wahabit. Toate cunoștințele trecute, tot ce ne-a oferit cultura mai frumos va fi pierdut, jihadul va fi permanent, oamenii supuși (islam-supunere) iar Dimitrie Cantemir, dacă va mai supraviețui ceva din sistemul religiei mahomedane, va fi citit în samizdat de „păgâni”.
Mi-ar plăcea să reveniți pe acest subiect și să clarificați, să detaliați afirmațiile dumneavoastră.
Europa nu va ajunge sa fie islamica,niciodata.Este parerea mea,dar mi-a aduc aminte de vorbele unui invatat arab din sec. XII-XIII,care spunea ca:,,Doar timpul va demonstra care religie este adevarata”.
Cum să nu-și bage coada cei ce au puterea cînd e vorba de „păstoritul turmei”?
Alte păreri:
The Controversy of Zion de Douglas Reed, scrisă în 1956, publicată doar în 1978, după moartea lui Douglas.
Cartea este tradusă în română, din păcate…să zicem că-i lipsește adaptarea la limba română (1). Cei ce știu engleză mai bine să citească în original (2).
1. http://www.miscarea.net/controversa-sionului-douglas-reed.htm
2. https://archive.org/details/TheControversyOfZion
https://www.stiripesurse.ro/facebook-vine-cu-noi-modificari-dupa-scandalul-momentului-anuntul-ii-vizeaza-pe-utilizatorii-din-toata-lumea_1257329.html
„Facebook vine cu noi schimbări, după scandalul Cambridge Analytica, măsuri care îi vor viza pe utilizatorii săi din toată lumea. Compania a decis să-şi modifice din nou algoritmul pe baza căruia sunt ordonate postările din newsfeed, de data aceasta pentru a face loc mai multor ştiri cu caracter local, potrivit NEWS.RO”….În momentul anunţării schimbării, Mark Zuckerberg spunea că „ştirile locale ne ajută să înţelegem mai bine problemele comunităţii noastre şi deciziile care ne influenţează vieţile”.
ALTA MANIPULARE SI VICLENIE DIABOLICA DIN PARTEA NELEGIUITILOR, PENTRU A ASCUNDE DE FAPT FACTORII REALI DE DECIZIE ALFATI LA NIVEL MONDIAL, IN OCCIDENTUL „CIVILIZAT”, IN CONDITIILE IN CARE PRIN STATUL DE „DREPT” SI „JUSTITIA INDEPENDENTA” IMPUSA DE AMBASADELE OCCIDENTALE, PRIN CORPORATIILE SI MULTUNATIONALELE LOR, AU PUS MANA PE RESURSE, PE ECONOMIA POPOARELOR PENTRU A DICTA POLITICA SI A SCHIMBA GUVERNE DUPA BUNUL PLAC….
citat din Mark Zuckerberg:”Dezvolt Realitatea Virtuală pentru că realitatea reală nu mi se pare satisfăcătoare. Realitatea Virtuală este mai bună decât lumea reală, cea din urmă fiind limitată!”…
https://www.stiripesurse.ro/liviu-ple-oianu-conexiuni-incendiare-in-scandalul-legat-de-facebook-jocul-ascuns-al-google_1257463.html
DISTRUGAND RELATIILE NORMALE DINTRE OAMENI, PENTRU A TRANSFORMA POPOARELE IN POPULATII INDOBITOCITE SI SPALATE PE CREIER, MANIPULATE PRIN „PAINE SI CIRC”…. PENTRU A TRANSFORMA LUMEA INTR-O IMENSA INCHISOARE, CONTROLATA PRIN CARD SI CIP…PENTRU A ADUCE IADUL PE PAMANT PRIN MINCIUNA SI VICLENIE, PENTRU A PIERDE SUFLETUL OMULUI….
Cel mai mare păcat este să crezi numai în Vechiul Testament. Nu ai voie să mănânci ciorbă de burtă, ceafă de porc, mititei, caltaboși și alte asemenea păcate.
Aceste interdicții produc și boli serioase ca: hipersecreție a glandelor salivare și mustrări de …circumcizie !!
Domnule Coja, după aceste explicații sper să apreciați la justa lui valoare efortul pe care-l fac când mă-ntâlnesc cu dumnevoastră la București !!!
Apropo de cele publicate nu demult pe sait: credeți că ajung sau nu ajung în iad ?
Sunteți un om inteligent! Cum puteți pune asemenea întrebare?! Nu simțiți / nu vă dați seama că sunteți deja?! Măcar cu un picior!
Mulțumesc. M-ați liniștit. În sfârșit, pot să-mi explic ceea ce simt când mă întâlnesc cu dvs.
n-aveti decit sa hraniti energtic ceea ce impropriu este numit tara si poporul sfint. inca dinaintea a ceea ce se numeste crestinism si pina in prezent corpul, mintea si spiritul uman exista si se manifesta neavind absolut nicio legatura cu religia! Dumnezeu – ideea de absolut in echilibru si armonie, nu are nicio legaura cu niste scripte si interpretari primitive existind cu mult inainte si pina in prezent, legile naturii, vietii, universului fiind neschimbate. singurul lucru care se poate modifica este gradul de cunoastere inca insignifiant in raport cu ce ne inconjoara. tara sfinta si popor sfint? cine, aia care omoara din placere si plictiseala alti oameni, tipind ca din gura de sarpe ca sint victimele perfecte ale tuturor? e tragic pentru natura umana…
https://marturieathonita.ro/papa-de-la-roma-nu-exista-iad-toate-religiile-intr-una-singura-acceptam-orice/
https://www.aparatorul.md/papa-de-la-roma-nu-exista-iad-toate-religiile-intr-una-singura-acceptam-orice/
http://aflaadevarul.ro/nu-exista-focul-iadului-adam-si-eva-nu-sunt-reali-papa-francisc-spune-adevarul/
https://a1.ro/news/inedit/afirmatia-care-a-facut-ocolul-lumii-iadul-nu-exista-papa-francisc-a-explicat-ce-se-intampla-cu-sufletele-oamenilor-dupa-ce-mor-id748127.html
PACATUL ESTE MARE PE MASURA RATACIRILOR LA CARE A AJUNS OCCIDENTUL SUB INDRUMAREA NEFASTA A CATOLICISMULUI : FORMAREA UNUI IMPERIU BABILONIC ANTIHRISTIC IUDEOMASONIC !!!
O porcarie egipteano-judaica care nu are nimic cu Daci, Greci, Romani si Europeni si pentru restul lumi! Nu degeabã a spus cineva cã jidani au inventat douã minciuni de imbecilitate:Crestinismul si Comunismul, inventati de jidani!
azi au murit 17 palestinieni in fasia gaza oameni inocenti ucisi de israelieni(evrei iudei tziptzeri, askenazi, etiopieni, idish, iudei, kazari, mongoli, ingusi, sefardici si cate nume au ei acolo)
Se spune ,,ochi pentru ochi dinte pentru dinte,, Cu ce le-au gresit evreilor acesti palestinieni ca sa fie masacrati si ucisi cu miile?!?! copii macelariti pentru ce!?!?
Vechiul testament mi se pare o aberatie mare. Sincer vorbind, ce om normal la cap poate sa aplaude uciderea filistenilor cu pietre si a copiilor lor pentru ca ,,asa e vointa lui Dumnezeu lael adonai,, si ca are dreptate ,,poporul ales,,!?!!??!
Ce prost ar putea astazi încă folosi windows 3.1? sau dulapurile acelea cu cartele perforate numite calculatoare?Nimeni! De ce pentru că intre TIMP oricare celular e mai performant! VT a fost dat altor oameni cu o altă cultură în alte timpuri cand nu puteau intelege decat asa ceva. Dvastra, eu, noi toți am fost updatati de NT de 2000 de ani asa ca nu ne putem transpune în vremurile si mentalitatea de atunci.
moise ( moses) a fost un criminal de egipteni. M-am saturat de toate ,,binecuvantarile,, si vrajelile acelea biblice care- i victimizeaza mereu pe ,, cei mai persecutati si binecuvintati de Dumnezeu( sa ucida pe altii),,
E cea mai mare ipocrizie si minciuna. Nu a fost nici o persecutie cu statul in desertul Sinai, si cu robia din egipt.
Apoi nu poporul asta mic e buricul pamantului cum se auto-proclama si 1 miliard de fraieri au pus botul. Prost e cel care da, nu cel care cere! ,,cere si ti se va da,,
Poporul geto-dac este un popor milenar, in zeci de mii de ani, inainte de antichitate si preistorie.
Cele mai vechi civilizatii din lume au fost in Africa- Tanzania, civilizatia sumeriana, civilizatia libaneza si civilizatia indiana alaturi de fratii sai civilizatia geto-dacica.
Aztecii si incasii sunt popoare mai tinere care au venit prin Alaska provenind din Japonia si Mongolia. Alaska in acele timpuri nu era separata de Siberia de astazi ci era unita, geografia s-a modificat( si azi se modifica radical!).
Geologii precizeaza ca ,,in timp record,, Africa se va rupe in doua, vor fi cutremure de la incalzirea globala.
Se vor forma noi insule si noi continente. Asa cum Madagascar era reunit cu Africa si s-a rupt devenind insula, asa vor aparea altele langa Madagascar rupand Africa in doua bucati mari.
Geologii precizeaza ca cea mai expusa populatie din lume la genocid in massa din cauza incalzirii planetare sunt indienii. Indienii risca sa moara de sete in urmatorii ani cu milioanele, si sa fie masacru mai rau decat ciuma bubonica din evul mediu !
Distrugerea solului in India din cauza poluarii si din cauza exploatariilor miniere de carbune si resurse a lasat milioane de oameni fara pamant arabil si fara case. Insa vor avea loc foarte multe cutremure si soare acolo care va ucide foarte multi oameni.
Populatia Indiei a crescut cel mai mult din lume in ultimii 10 ani. 500 milioane de noi indieni au fost adaugati la populatia Indiei de 900 milioane cat avea acum 10 ani. Azi sunt 1 miliard 400 milioane, depasind populatia Chinei.
,,poporul evreu este cel mai celebru din lume,,
Serios? hai sa intrebam alti 6 miliarde de doameni din 7 care nu sunt crestini ce parere au sau daca macar au auzit vreodata de poporul ,,evreu, tzipter, askenazi, kazar, iudeu, idish, sefardic, israelian si cate alte denumiri de imprumut are, ca sa traiasca in conspirativitate.
Cel putin 1 miliard de oameni in India nu au auzit in viata lor de ,,poporul evreu,, In China oamenii nu dau 2 bani pe acest popor pe care il considera in general un stat criminal care incalca drepturile omului in fasia Gaza. Iar oamenii de rand au alte repere.