Obârșia Neamului nostru

Într-o tară tot mai deformată de concepte menite să ucidă ce a mai rămas viu în creierul colectiv, anihilarea ultimelor dizidențe a devenit o prioritate asumată pe față, fără ocolișuri, fără complexe – Legea nr. 217/215 (supralegiferată abuziv prin Lege Vexler, mârșăvie anticonstituțională, antiromânească, votată de Parlament fără dezbatere, în timp record și promulgată de  Iohannis) arătând orizonturile strâmte ale societății,  încorsetată tot mai mult de o cenzură inactuală, nenecesară, dar atât de utilă celor de la Putere… dovada faptului că, dincolo de diversiunile hertziene menite să promoveze false antagonisme, românii se află sub influența unui regim politic compact, coerent și eminamente represiv! Această stare de fapt, este specifică tuturor țărilor care se află sub ocupație pentru a fi  jecmănite de mafia transfrontalieră care, pentru a crea confuzie, se autodefinește prin mijlocul corporatist al așa zisei „prese  libere” (forțele de ocupație mentală), ca fiind democratică și liberală. Întru confiscarea radicală a conștiinței identității naționale, istorice, religioase, culturale, morale și fizice a națiunii, instanțele globaliste ne-au declarat războiul ultim! Dar   nu   orice   fel    de  război, ci unul în care armele ne-au fost interzise cu desăvârșire… și noi, prin tăcere, ca o vinovată complicitate, am acceptat provocarea! Înțelegem de ce trădătorii din conducerea coloniei române, fiind vânduți altor interese, au acceptat sinuciderea de grup organizată de șefii lor (nealeși democratic!) din vârful putrezit al Europei… pardon! Bruxelles, fiindcă, de fapt, ei nu fac parte din grupul nostru… Dar noi, cei din Obârșia Neamului nostru, de ce acceptăm impunerea acestui protocol al sfârșitului NAȚIONAL? Noua grilă de gândire impusă printr-un viciu matematic elementar… puțini dar puternici, reușind să reformeze realitatea celor mulți și slabi (mass-media din România manipulează prin știri diversioniste), ne aduce inevitabil în poziția de a căuta adevărul acolo unde îl mai putem găsi, adică foarte departe de televizor!

Astăzi, în mod regretabil, rânduiala obștească ce a caracterizat evoluția și continuitatea neamului nostru pe aceste meleaguri, a fost deturnată de la sursă. Acestă deviere (indusă!), cauzează oamenilor o stare de analiză din ce în ce mai abstractă în raport cu națiunea uitând că, de fapt, aceasta reprezintă arealul lor unic de supraviețuire – prelungirea propriei ființe. Motivat de aceste constatări belicoase, cel mai probabil dintr-un complex ideologic inversat, nefiind un reeducat „sănătos”, dar vrând totuși să mai rămân cu o bucată de pământ în țara mea, vrând să trăiesc alături de comunitatea sufletului meu, în Obârșia Neamului nostru, privesc spre mulțimea instrumentalizată de peste mări și țări cu mintea limpede, sprinceana ageră și nervul pregătit! Vrând să trăiesc doar cu ai mei (din nou!) pe glia strămoșească, ignorând cu înțelepciune „chemările” progresiștilor și  violentele trădări interne – anumite gânduri, au început să-mi străbată căile minții…

Mă întreb, dacă ești împotriva invaziilor musulmane pe teritoriul unei țări creștine din Europa, acestă atitudine firească de prezervare, face din tine un xenofob? Dacă ești împotriva prozelitismului anticreștin, promovat cu disperare în România prin directivele U.E., înseamnă  că ești intolerant? Dacă nu înțelegi să te supui modernității eliberatoare a căsătoriilor sodomiste și a paradelor urbane, unde oameni bolnavi defilează în chiloți „tanga“ și cizme de cowboy, uneori cu copii adoptați în cârcă, fluturând frenetici pe ritmuri electronice, baloane „hazlii“ în formă de penis multicolor, înseamnă că ești retrograd? Dacă nu vrei să-ți vezi țara, neamul, identitatea, civilizația și tradițiile străvechi, dispărând în imensitatea eterogenă a nimănui, înseamnă că ești rasist? Dar dacă ești împotriva pedo-criminalilor, a corupților de tot soiul și a trădătorilor de neam, și ți-ai dori ca aceștia să fie supuși oprobiului și judecății poporului, în piața publică, acest gând face, oare, din tine un dușman al rasei umane?

În aceeași ordine de idei, nici un criminal nu ar trebui să fie exonerate de pedeapsă, indiferent de origini, poziție, avere sau influența pe care o poate exercitata, mai cu seamă într-un stat care se pretinde a fi unul de drept, suveran și democratic, adică un stat unde poporul își poate manifesta dreptul suveran la apărare și justiție ori de câte ori este agresat… nu-i așa? Dar ce-i de făcut atunci când agresorul este, de fapt, un perfect anonim, nu este ales prin sufragiu, nu poate fi tras la răspundere, este străin de neamul și civilizația noastră și locuiește la Bruxelles?

Știm că multora mintea le-a fost înecată cu fel de fel de concepte, care, din păcate, le-au încurcat capacitatea de gândire și i-au făcut să vadă totul prin prisma așa-zisei „realități“ pe care o trăim sub dominația mass-media. Dar această realitate nu este decât una virtuală, drept care, contrar aparențelor înșelătoare, sufocantul văl de fum administrat popoarelor autohtone ar putea fi înlăturat cu multă ușurință! Prin urmare, dacă ne împotrivim alianței mafiote transnaționale (U.E.), care impune  regimul de teroare și distrugere prin șantajul financiar, atunci când nu se folosește de forța bombelor (vezi Iugoslavia), distrugând tot ce avem mai scump pe lumea asta, atunci este de la sine înțeles că noi, cei care urmăm calea și învățăturile lui Iisus Hristos, să fim acuzați, de către călăii noștri, de antisemitism, mai ales atunci când uzurpatorii sunt de descendență turco-mongolă (khazari)…

Pentru noi, asumarea acestei poziții a rămas singura cale de supraviețuire! Mai mult, atunci când călăii noștri erau otomanii, cine s-ar fi gândit să-i reproșeze lui Ștefan cel Mare sau lui Mihai Viteazul  înverșunarea și strategia arătată pe câmpul de luptă împotriva invaziilor barbare?… Oare Vlad Țepeș  a fost un islamofob incorect politic sau și-a onorat datoriile de conducător apărându-și neamul de invadatori, asigurând continuitate? Mergând mai departe în lumina acestei analize și dacă este în conformitate cu o anumită realitate, atunci singura întrebare care merită să fie pusă este dacă noi, cei din Obârșia Neamului nostru, mai vrem să dăinuim pe aceste pământuri sacre, sau ne predăm  dușmanilor fără luptă fiindcă așa au decretat: televizorul, noul limbaj impus, guvernul slugilor de casă și stăpânii noștri nealeși democratic de la Bruxelles?

Și până la urmă dacă eu, ca român, sunt învinovățit de ideologii străine de cultura, Crezul, tradiția și simțirea mea, ce-mi pasă mi-e dacă niște venetici sclavagiști – rasiști-antirasiști! – mă acuză că sunt retrograd, xenofob, intolerant, homofob, rasist, islamofob, antisemit, etc.? Chiar nu-mi pasă! Vorba bunicului (Bunul Dumnezeu să-l odihnească!): „Să fiți voi sănătoși, bă’!… dar atâta timp cât pot mânca o bucată de pâine uscată în țara mea, pe pământul strămoșesc, alături de românii mei și în rostul meu, nu-mi pasă nici de voi și nici de ce aveți voi de zis!” – în timp ce bunica, o leacă mai ironică, zicea: „Eh, lasă-i dragă în supărarea lor! Nu-i bai, de noi, i bai, de alții!” – Înțelegeți…?

Să ne aducem aminte de Petre Țuțea care, îndrăznind poziții cu mult mai îndrăznețe, declara pe la asfințitul vieții: „Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!”– Ce Român, ce Om!

Mihai ȘERBAN