Nicolae Ceauşescu a vrut să-i ridice statuie Mareşalului Ion Antonescu
Dr. Vlad Hogea Sâmbătă, 19 Aprilie 2014
O imagine necenzurată a trecutului nostru istoric
La începutul anilor 80, Casa Poporului din Bucureşti (a doua clădire din lume după cea a Pentagonului din SUA – ca suprafaţă, dar prima ca volum) era în construcţie. Într-una din zile, Nicolae Ceauşescu se plimba pe explanada din faţa viitorului edificiu, împreună cu generalul Ion Coman (unul dintre oamenii de mare caracter ai regimului de atunci). Cunoscând importanţa afectivă a fiecărui detaliu arhitectonic pentru conducătorul statului român, Coman l-a întrebat pe Ceauşescu:
– Şi aici, în faţă, ce să punem?”.
Răspunsul secretarului general al P.C.R. a fost năucitor, prin simplitatea şi naturaleţea cu care a fost rostit, dar şi prin conţinutul său magic. Ceauşescu a spus:
– Aici să lăsaţi loc pentru statuia Mareşalului Antonescu!
Ion Antonescu a câştigat războiul moral
Perceput în mod greşit multă vreme, liderul României socialiste nu era atât de incult şi de primitiv pe cât au spus duşmanii despre el. Faptul că un comunist convins ca Nicolae Ceauşescu a ştiut să aprecieze importanţa Mareşalului Ion Antonescu pentru istoria contemporană este o dovadă a unui spirit deloc inferior, ba dimpotrivă! Destinele tragice ale celor doi conducători români (executaţi în urma unor simulacre judiciare) au fost, din păcate, similare. Dincolo de a fi o picanterie, o ştire de senzaţie pur şi simplu, întâmplarea relatată mai sus are un tâlc istoric. Înainte de a muri, Mareşalul a spus că, dacă ar fi câştigat războiul, ar fi avut statuie în fiecare oraş din România.
Antonescu a câştigat războiul moral pe care l-a dus cu restul lumii. Poate că gestul lui Nicolae Ceauşescu simboliza o încercare de reparaţie istorică pentru memoria unei personalităţi de geniu a secolului al XX-lea. Timpul nu este pierdut!
Notă: Consecinţă a emiterii abuzivei ŞI neconstituţionalei O.U.G. 31/2002 de către fostul prim- ministru Adrian Năstase, busturile Mareşalului au fost demontate şi/sau distruse, iar denumirile tuturor străzilor din România care-i purtau numele au fost rebotezate. În Ungaria, resturile pământeşti ale „Amiralului fără flotă”, Miclos Horthy au fost repatriate şi reînhumate cu onoruri de stat. Mai nou, i s-au instalat busturi pe teritoriul ţării sale. Rămăşiţele pământeşti ale regelui- aventurier şi hoţ, Carol al II-lea au fost aduse în ţară şi reînhumate cu onoruri militare. În România postdecembristă, Mareşalul Antonescu este ucis în fiecare zi, ultimul gest fiind al Comisarului Crin Antonescu, reprezentat de slugarnica iniţiativă legislativă a unui creier fără sinapse, prin care se măresc pedepsele pentru cei care nu-şi auto-cenzurează afirmaţiile despre holocaustul evreilor şi despre istoria recentă a românilor.
O veche zicală populară românească glăsuieşte: „Dumnezeu nu bate cu parul!” Astăzi, cel care – la comandăstrăină – a vrut să şteargă din memoria românilor numele Mareşalului Antonescu este chiriaş al Statului Românşi, chiar dacă nivelul IQ-ului celor doi este foarte diferit, Adrian Năstase îl aştepteaptă pe Comisarul Crin să-iţină companie… cât de curând. Măcar pentru lecţii de diplomaţie, dar, toate la timpul lor! (Ion Măldărescu)
Sursa: http://www.art-emis.ro/
Din păcate, asta e o legendă urbană. În anii 80, nici în liceu, nici la Politehnică, unde am fost studinte eminent și unde se făcea în anul I un curs de Istorie, nu am auzit nici măcar un cuvânt bun despre vreo personalitate politică sau militară din perioada burghezo-moșierească. Cum să-i facă regimul comunist statuie lui Antonescu? Ar fi însemnat să reconsidere un trecut care i-ar fi pus într-o lumină foarte proastă pe comuniști.
Dumneavoastră vorbiti despre scoala, educatia institutionalizata, iar textul despre o dorinta a cuiva! Realizati ca sunteti in plan paralel?!
scopul reabilitarii a fost acela de a-l folosi pe Antonescu impotriva regelui mihai care incepuse pe finalul regimului Ceausescu, la europa libera sa latre din toti bojocii, doar-doar ii cade si lui ceva bani de un kebab prin ,,exilul,, mult suferit printre palmieri si dansatoare exotice.
Antonescu a fost reabilitat de Ceausescu spre finalul regimului, prin anii 1988 prin publicarea masiva a cartilor istorice ale lui Buzatu, care il reabiliteaza pe Antonescu, aratand cu documente ca a colaborat cu aliatii, nu cu Hitler.
Mr. James, chiar așa? Antonescu nu a colaborat cu Hitler, nici măcar pe ici pe colo?
In perioada 2005 s-a lansat sondajul la nivel national privind „romanul cel mai important din istoria nationala”. Sondajul a fost sistat in prima etapa deoarece pe primul loc a fost considerat Ceausescu si pe urmatoarele doua Ion Antonescu si Mihai Eminescu, ceea ce nu a convenit banditilor de la puterea efectiva a destinelor tarii care contau ca le-a iesit cacialmaua „revolutiei”. Lucrurile nu puteau ramane asa, astfel ca au urmat eforturi de propaganda si masluiri de voturi pt ca rezultatul sa fie cat de cat acceptabil de catre banditi.
si cu greu a iesit Stefan cel Mare ca nu deranja regimul neomarxist, urmat de Wurmbrandt pe care l-au votat la greu toti neo protestantii
Organizatorul găinăriei cu Wurmbrandt a fost Liviu Petrina. I-am cerut socoteală pentru acest gest incalificabil și n-a fost în stare să zică nimic. Era mirat că aflasem, că-l dibuisem!…
o gramada de lupi in blanuri de oi apar cand se injgheaba o treaba de viitor, dovada ca au pus pnt-ul pe butuci destul de repede, era impotriva curentului