Nicolae Cajal și George Alexianu – o prietenie care deranjează azi!…

Irina Cajal, urmașa ezitantă a celor doi Nicolae Cajal

Glumea prietenul meu când spunea că am salutări de la doamna Irina Cajal. Ideea era că i-am dat bătăi de cap bietei femei, care s-a împiedicat la viața sa, de câteva ori, de numele meu. Numele meu invocat la Comunitatea evreiască!… „N-ați văzut ce a scris Ion Coja?”, au zis unii evrei către alți evrei, clătinând din cap cu îngrijorare… Adică ce am scris despre Nicolae Cajal, cei doi, tată și fiu. Eminenții medici Nicolae Cajal. Bunic și tată ai doamnei Cajal…

Și ce scrisesem?

Mai întâi despre bătrânul Nicolae Cajal care ani de zile a fost medicul de casă al familiei George Alexianu, marele profesor de drept administrativ, vestit pentru corectitudine și profesionalism. Astfel că atunci când generalul Ion Antonescu a avut nevoie de o persoană ireproșabilă sub toate aspectele pentru a-l numi guvernator în Transnistria, deși nu se văzuse niciodată cu profesorul Alexianu, pe acesta l-a numit în înalta funcție! O funcție pe care George Alexianu a onorat-o fără cusur. Am avut și noi un teritoriu străin în stăpânire și ne-am îngrijit de el mai ceva ca de propria noastră țară!… Dar las pentru altă dată acest subiect… Să ne întoarcem la cei doi Nicolae Cajal.

Mai întâi două cuvinte despre prenumele celor doi purtători ai unui nume de familie atât de evreiesc. Nicolae? Nume de sfînt creștin, de origine grecească, adică ne-biblic. Știu de la Alexandru Graur, de la cursul de teoria limbii despre numele de persoană, că în România a existat o categorie de evrei care și-au zis „evrei pământeni”, voind astfel a semnifica că ei nu sunt evrei rătăcitori, ci s-au decis să se autohtonizeze, să ducă o viață integrată deplin în societatea românească, să nu se mai izoleze în ghettoul mai mult sau mai puțin vizibil în care trăiau majoritatea evreilor, frustrați și complexați de restricții medievale. Acești evrei s-au organizat într-un partid, al evreilor pământeni, și au trimis câțiva reprezentanți în Parlamentul României.

Unul din semnele „de recunoaștere” a acestor evrei a fost prenumele: le-au dat copiilor lor sau ei înșiși și-au luat un prenume românesc ne-biblic: Nicolae, Constantin, Tudor, Gheorghe, Alexandru, Aurel, Liviu, Victor etc. Cu alte cuvinte, doamna Irina Cajal, cu nume și acesta ne-biblic, se trage dintr-o onorabilă familie de evrei pământeni. Evrei care de multe ori, când a fost nevoie, s-au arătat a fi „buni români”. Cu contribuții importante la sporirea românescului din lume. Vezi opera lui Edgar Papu, a lui Nicolae Steinhardt, Tudor Vianu, Alexandru Graur…

Am impresia că sunt singurul care, în ultimii 30 de ani, scriu despre acești evrei pământeni, îngrijându-mă să nu li se piardă amintirea. Poate se va găsi un istoric autentic – ceea ce eu nu sunt!, să abordeze acest subiect! Un subiect pe care evreii ceilalți, sioniști sau comuniști, l-au pus la index și nu mai scot o vorbă despre ei. Chiar ar fi de căutat în publicațiile Comunității Evreiești să vedem de când nu se mai folosește sintagma „evrei pământeni”!… Veritabil oxymoron!

Așadar, cei doi Nicolae Cajal au fost niște „evrei pământeni”, specie se pare dispărută!…

Nota bene: un medic îngrijește un bolnav și nu-l întreabă dacă este orientat politic pe placul său. Chiar dușman dacă-i este, îi acordă ajutorul medical. Numai că relația dintre Nicolae Cajal și guvernatorul Transnistriei era de prietenie. Doctorul Cajal obișnuia să vină în vizita medicală însoțit de fiul său, ca să se joace acesta cu băieții lui Alexianu în curtea mare a locuinței din strada Moxa. Iar între băieții Alexianu și fiul lui Nicolae Cajal s-a legat o frumoasă prietenie care a durat toată viața!

Bunăoară când Papa Ioan Paul al II-lea a oferit la Cotroceni o recepție invitaților săi, Nicolae Cajal și Șerban Alexianu au mers împreună, în mașina Federației Comunităților Evreiești din România.

Ce căuta fiul lui George Alexianu la recepția oferită de papă? Mulți sau mirat, nu și Nicolae Cajal, la data aceea președintele comunității evreiești. Știa bine cât de îndreptățit era staful papal să nu-l uite pe fiul lui George Alexianu, cel care, în 1943, a fost decorat cu cea mai înaltă distincție pontificală de vestitul papă PIUS al XIII-lea. L-a decorat pe George Alexianu în semn de prețuire pentru modul creștinesc și civilizat în care a administrat Transnistria! Moment de excelență românească, pe care nu-l putem lăsa uitat!

Relația dintre Nicolae Cajal bătrânul și George Alexianu este o dovadă clară a relațiilor dintre evrei și autoritățile române în anii de guvernare a mareșalului! Căci una din două: sau Nicolae Cajal

i-a trădat pe evrei și a fost prieten cu călăul evreilor deportați în Transnistria sau George Alexianu a guvernat Transnistria fără niciun abuz față de evrei!… Ba dimpotrivă, i-a ocrotit pe evrei, așa cum avea să recunoască în 1995 marele rabin Alexandru Șafran, și el un evreu „pământean”, vezi prenumele ne-biblic al răposatului!…

…Se pare că eu, invocând numele celor doi medici Nicolae Cajal și povestind despre prietenia dintre aceștia și familia lui George Alexianu, guvernatorul Transnistriei, am deranjat niște calcule și aranjamente ale Irinei Cajal. I-am stricat reputația de victimă sau, mai exact spus, de urmașă a unui tată care a fost victimă a regimului antonescian etc., etc. O victimă cum ar fi vrut să fie zeci de mii de români, de vârsta lui Nicolae Cajal, care au murit pe front! Acolo unde lui Nicolae Cajal și celorlalți tineri evrei incorporabili li s-a interzis să meargă!… Teribilă persecuție! Inumană! I-a obligat Ion Antonescu să rămână la vatră, iar, dacă vor facultate, să-și facă ei evreii o facultate de medicină, cu profesori evrei și români, dar cu studenți numai evrei. Numerus clausus! Nu avea voie niciun român să fie student la acele facultăți evreiești!…

Ies tot mai clare la iveală dovezile regimului de protecție pentru evrei pe care l-a instituit în fapt Antonescu. Unii se grăbesc să considere că Ion Antonescu a trădat!… Concluzie pripită și prostănacă! Ion Antonescu a știut, a intuit, a bănuit că evreii vor avea un cuvînt greu de spus la încheierea războiului. Și a pregătit argumentele prin care România să-și dovedească omenia și corectitudinea! S-a bazat pe aceste documente și pe fireasca recunoștință din partea evreilor!

Rezultatul? Documentele adunate cu grijă de Antonescu privitoare la politica sa față de evrei au fost ridicate de sovietici în 1944 ca „pradă de război” și ținute ascunse, la obroc. După 1990, când Gheorghe Buzatu s-a dus la Moscova să le cerceteze, a aflat că evreii se mișcaseră mai repede și puseseră mâna, contra cost, pe lăzile cu documente, transferate în Israel, ajunse acolo sub șapte lacăte. Nici așa zișilor istorici evrei din România, din gașca lui Jean Ancel, nu li s-a permis accesul la acele documente!

Cât privește „fireasca recunoștință a evreilor” pe care va fi mizat Ion Antonescu, aceasta s-a rezumat la câteva declarații tardive și ocazionale, ale lui Filderman, Șafran, Moshe Carmilly și alte persoane „particulare” de bună credință! Oficialii evreimii au lansat și susținut mereu teza persecuțiilor anti-evreiești impinse până la genocid. Cu această teză fluturând-o deasupra capului nostru, evreii au cerut fel și fel de despăgubiri, ajungându-se ca pentru același „obiect” românii să plătească trei rânduri de despăgubiri! Despăgubirea ultimă s-a dat după 1990… Pentru pagube de cele mai multe ori inventate! Numai bune să prilejuiască procese penale de fals în acte! Nu-i timpul trecut pentru așa ceva!

…Se pregătește cumva și doamna Irina de un fals, privind persecuțiile de care a avut parte familia Cajal în anii de „dictatură fascistă”? Are toate șansele de reușită, iar eu unul promit să nu fac nicio contestație! Însă nu garantez că n-o va face amicul meu de la Federația Comunităților Evreiești din România! Eu n-am nicio vină că mai există și evrei cinstiți!

Ion Coja

Buriaș, mai 2010