CUM A FOST ASASINAT Corneliu Zelea Codreanu
(declaraţiile plutonierului Sârbu) “Buna Vestire”, 9-11-1940
“…în zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sărat. Ajunşi la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţii asupra modului cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în maşini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din faţă, în aşa fel ca să nu se poată mişca nici într-o parte, nici în alta. Aşa au fost legaţi 10 legionari într-o maşină şi 4 în alta. Eu am fost în prima maşină, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatele legionarului ce-i fusese încredinţat. în mâini aveam ştreangurile. Am pornit. în maşina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şi nici legionarii între ei. Ajunşi în dreptul pădurii Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o şi aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executaţi. Căpitanul şi-a întors puţin capul către mine şi mi-a şoptit:
– “Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei!”
Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi păşind înăuntru cu revolverul in mână a rostit printre dinţi: “Executarea!” La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost un muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinţei lor, apoi o linişte de mormânt. Cu perdelele trase, maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineaţa. Aici ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu şi alţii. Groapa era făcută. Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi cu faţa in jos şi împuşcaţi în spate, pentru a se simula astfel împuşcarea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. Apoi au fost aruncaţi în groapa comună…”
**************************8
Convorbire telefonică interceptată de Siguranţa Statului) 17/1.29 Septembrie 1940, ora 24.40. Bucureşti 2.62.64. Trandafilo Franco a chemat Roma „Mesagero“ (ziar), (convorbire începută în limba italiană).
Bucureşti. În timp ce se efectua o transferare de la Rîmnicu Sărat la Jilava, spre Bucureşti, la 5 dimineaţa, convoiul care traversa pădurea situată pe şoseaua naţională Ploieşti-Bucureşti, a fost atacat cu arme de foc, de necunoscuţi, care au dispărut. În acest moment, condamnaţii, profitînd că transportul se făcea cu un autobuz tip jandarmerie şi fiind noapte şi o ceaţă deasă, au intenţionat să fugă în pădure. Atunci jandarmii au deschis foc. Primul nume apărut pe lista ucişilor a fost acela al lui Corneliu Codreanu. Anunţul a fost dat prin radio între o muzică veselă şi o canţonetă ca un eveniment lipsit de importanţă şi de orice comentariu, apoi s-a lăsat liniştea asupra acestui fapt şi a morţii lui Codreanu şi a celor 13 tovarăşi. Timp îndelungat n-a vrut să se creadă în moartea lui Codreanu. Acum însă, odată cu venirea la conducerea Ţării a legionarilor, a ieşit la lumină adevărata versiune asupra morţii lui.
Colonelul Zeciu, acum cîteva zile a fost arestat. A declarat cum s-au desfăşurat evenimentele de la 30 noiembrie. La Tîncăbeşti, la 26 Km, de Bucureşti, în automobilul (camionul) poliţiei, Corneliu Codreanu ocupa primul loc. Aveau în spate cîte un jandarm. La un moment convenit, jandarmii ştrangulară pe cei 14 deţinuţi. Aveau ordin să nu-i facă să sosească vii la închisoarea Jilava. După ce au strangulat pe cei 14, automobilul poliţiei continuă drumul spre Capitală. Escorta este formată din jandarmi conduşi de maiorul Dinulescu Iosef. Corneliu Codreanu fu strangulat de Cojocaru.
Tristul convoi a ajuns la Jilava, unde maiorul dr. Popovici şi dr. evreu Karmitz fură însărcinaţi cu dresarea procesului-verbal de moarte survenită prin împuşcare a celor 14 deţinuţi. Maiorul medic Popovici a refuzat să semneze procesul-verbal redactat în sensul voit. Atunci, aceiaşi jandarmi strangulatori au scos cadavrele şi le-au împuşcat, dresîndu-le procesele-verbale de împuşcare. Cadavrele au fost aruncate într-o groapă în curtea închisorii.
După toate acestea, împuşcare, strangulare, ei n-au fost lăsaţi să-şi doarmă somnul de veci în linişte. Medicul evreu Karmitz, prevăzînd că într-o zi adevărul va ieşi la iveală şi ar fi putut fi motiv de agitaţii, avu ideea diabolică, cum numai evreii o au, ca după 15 zile să verse în groapă cîteva zeci de kg de acid sulfuric, spre a distruge şi a face să dispară orice urmă de cadavre.
Astfel a fost ucis Corneliu Codreanu, după cum se poate citi din declaraţia colonelului Zeciu /…/. Tipul care a făcut toate acestea a fost Armand Călinescu, care a dat 200.000 lei generalului Bengliu, comandantul Jandarmeriei, arestat acum cîteva zile, din care acesta a plătit 20.000 călăilor drept premiu, încasînd el diferenţa.
sursa: Ziarul Tricolorul
**********************************
“După moartea lui, ne-am simţit fiecare mai singur.
Cu excepţia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent între cei vii”
(Constantin Noica)
Eu, cand citesc asemenea randuri, mi se urca sangele la cap. Nu este clar ce cumplit aparat represiv a format nenorocitul de Carol al II-lea pentru a-i strivi pe legionari? Cum sa strangulezi 14 oameni condamnati deja, fara sentinta judecatoareasca? Apoi sa-i impusti, morti fiind, dupa care sa-i dezgropi si sa torni acid sulfuric peste ei? Poate cineva sa-si inchipuie o miselie mai mare?
Mai zilele trecute a aparut o postare pe acest blog cu un fragment din declaratia de independenta a SUA din 1776:
“Astfel incat, ori de cate ori, oricare forma de guvernamant devine distructiva acestor scopuri este Dreptul Poporului sa o schimbe sau s-o inlature si sa instituie un nou guvern, bazandu-si intemeierea sa pe astfel de principii si organizandu-si puterea astfel incat, sa asigure in modul cel mai eficient Siguranta si Fericirea sa.”
Forma mai destructiva de guvernamant decat cea instituita de Carol al II-lea nu cred ca poate cineva sa-si imagineze. De asta era dreptul natiunii de a lupta si a darma aceast cuib al ticalosiei, prin orice mijloace. Unul din actiuni a fost pedepsirea criminalului Armand Calinescu, cel care pus sa respecte primul legile tarii, le-a incalcat cu brutalitate. Tot asa pedepseau haiducii din evul mediu, tot asa au pedepsit Horia Closca si Crisan nobilimea impilatoare.
Călin Kasper
Nota redacției: Materiale postate de DACICUS la Comentarii. Îi mulțumim. Am adăugat și comentariul dlui Călin Kasper, apărut de site.
ROMANICUS
Nu un asasinat, ci un şir de asasinate între legionari
După introducerea pe întreg cuprinsul ţării a stării de urgenţă şi de asediu, la 29/30 noiembrie 1938, în satul ilfovean Tâncăbeşti, 14 legionari în frunte cu Codreanu, „Decemvirii” şi „Nicadorii” au fost asasinaţi prin strangulare de către jandarmi, în timp ce erau transportaţi de la Râmnicu-Sărat la Bucureşti. Împuşcaţi apoi pentru a se invoca pretextul fugii de sub escortă, au fost băgaţi într-o groapă comună la Jilava, peste trupurile lor aruncându-se câteva damigene de vitriol. Au fost împuşcaţi apoi avocatul Nicolae Făgădaru şi alţi doi legionari lângă Cluj. În subsolul de la Prefectura Poliţiei Capitalei a fost ucis locotenentul Nicolae Dumitrescu şi prof. Vlad Cristescu. S-a spus că s-a sinucis, dar în realitate a fost „ajutată” să se sinucidă, legionara Constanţa Grecu. Alţi şase legionari au fost omorâţi în timpul transportării în duba Poliţiei Capitalei. În ziua execuţiei asasinilor lui Armand Călinescu, în beciul Prefecturii Poliţiei Capitalei au fost omorâţi trei legionari. Ordinul a venit de la regele Carol al II-lea. Aceste asasinate regale vor constitui, de fapt, mobilul asasinatelor de la Jilava, din noiembrie 1940, cărora le va cădea victimă însuşi generalul Marinescu.
Mai târziu, la 21/22 septembrie 1939, au fost asasinaţi 13 legionari în închisoarea Râmnicu Sărat, 44 în închisoarea Miercurea Ciuc, 32 în lagărul de la Vaslui, câte doi-trei aleşi la întâmplare în fiecare judeţ, în total 252. Regele însuşi însemna: „E o măsură oribilă, de fapt în afară de lege”.
Atunci,in perioada interbelica ,la fel ca si acum Romania a fost supusa asaltului iudeo masonic.
Una din tintele acestui atac a fost filonul nationalist al poporului roman care s-a manifestat atunci prin Miscarea Legionara.
Represiunea a fost groaznica ,de nivelul evului mediu si a continuat dupa razboi prin asazisa lupta de clasa promovata de iudeo comunistii adusi in Romania de tancurile sovietice.
Lupta de clasa a facut prapad in societatea romaneasca eliminind fizic pe toti cei care erau considerati o piedica in calea comunismului.
Zeci de mii de romani au platit cu viata comunizarea Romaniei.
A existat totusi un moment,cam la 20 de ani dupa razboi ,cind in partidul comunistilor din Romania s-a manifestat o aripa nationalista care a incercat marginalizarea alogenilor si o politica economica de dezvoltare industriala care sa faca din Romania un stat puternic.
Aceasta politica nationalista cu dominanta economica a fost intrerupta de valul revolutiilor din Europa de est care au declarat comunismul in afara legii tocmai pentru ca si-au dat seama ca nationalismul se poate manifesta si in interiorul comunismului folosindu-i doctrina in interes national.
Nationalismul romanesc a fost activ in tot cursul istoriei noastre zbuciumate imbracind haina epocii in care s-a manifestat.
Privind inapoi in negurile istoriei ii vedem pe daci fericiti sa moara in lupta si sa mearga la Zalmoxis aparindu-si glia satrabuna.
Religia lor a fost atunci pilonul nationalismului.
In mileniul de tacere romaneasca in care pe teritoriul Daciei s-a auzit numai tropaitul hoardelor invadatoare romanii s-au retras in munti ,ferindu-se astfel de corceala biologica si culturala a migratorilor.
A fost asa cum spunea dl.profesor Coja intr-un studiu al domniei sale despre acea perioada ,o vreme in care poporul roman s-a pustnicit in munti ,s-a intarit spiritual,si-a pastrat credinta si si-a cladit traditia si a pastrat curata fiinta biologica.
A fost haina pe care a imbracat-o nationalismul romanesc in mileniul de liniste . Haina spiritualizarii si a puritatii.
Renuntarea la lupta cu sabia nu a fost un semn de lasitate pentru ca logica numerica a infruntarilor armate din acele vremi nu ne dadea nici o sansa in fata navalitorilor.
A urmat apoi perioada voevodala cind romanismul a fost dus mai departe de domnitori incinsi cu sabie si ctitori de multe biserici.
A fost o perioada de supravietuire de sute de ani in care sabia a fost pavaza de glie si biserica pavaza de suflet.
Crucea si palosul au fost hainele nationalismului romanesc in acea perioada .
Vlaguiti de sute de ani de lupte pentru supravietuire ,pe la anii 1700 romanii renunta la palos ,isi cumpara linistea cu aur si bucate ,dar nu renunta la credinta ,la cruce ,biserica si scriptura la limba si traditie .
Printr-un fel de coalitie pan ortodoxa nationalisnul romanesc ,in acesti ani s-a adapostit in biserica s-a inaltat prin cruce si a tins spre Dumnezeu .
A dat Cezarului ce era al Cezarului si lui Dumnezeu ce i se cuvenea lui Dumnezeu.
Asta a fost haina in care ni s-a infatisat nationalismul acelor vremuri.
Au venit apoi vremuri tulburi cind imperiile s-au clatinat temeliile cezarilor s-au subrezit si romanii si-au cistiget independenta cu arma in mina.
Cu toate ca a fost cistigata in lupta independenta a trebuit negociata cu lobiul masonic.
Unirea Principatelor s-a facut sub domn roman dar sub umbrela masonica iar lucrarea lui Cuza a putut fi dusa mai departe doar printr-un domn strain.
Romania Mare s-a facut cu arma dar a trebuit recunoscuta tot la un conclav masonic.
Se pare ca in acea perioada nationalismul romanesc a imbracat uneori haina masonica ,alteori si-a atins telurile negociind sau folosindu-se de masonerie care la acea vreme s-a folosit si ea de natoinalisti pentru destramarea imperiilor.
Asta a fost strategia nationalismului romanesc in acea perioada a caderii Cezarilor,cind romanii s-au adunat independenti in aceleasi granite,reusind sa cuprinda in patria mama cea mai mare parte din fiii ei.
A urmat apoi perioada dintre razboaie cind masonii au venit sa-si in tainul si Romania a fost supusa agrsiunii economice ,coruptiei,instabilitatii politice si asltului cultural strain care a avut raspuns in aparitia Miscarii Legionare.
O miscare spirituala intocmita pe religia ortodoxa ,morala crestina si credinta in jertfa suprema pentru apararea patriei si a neamului.
Legionarii au luptat voluntari in Spania ,au luptat voluntari pe frontul de est s-au predat,asumindu-si jertfa suprema, dupa ce i-au executat pe cei care au tradat pe romani,au luptat voluntar si imotriva comunistilor iudeo-masoni si dupa august 44.
Legionarilor nu le-a fost frica de moarte si prin asta se aseamana inrt-un fel cu dacii care mureau in lupta fericiti ca merg in ceruri.
Haina nationalismului romanesc dintre razboaie afost o haina de credinta si de jertfa.
Dupa razboi ,cei care au cazut in temnite si-au dedicat viata rezistentei spirituale iar cei din munti care au luptat cu arma s-au sprijinit pe speranta si credinta in Dumnezeu pina la jertfa suprema.
In perioada comunista nationalismul romanesc a gasit cu cale sa se manifeste in interiorul doctrinei comuniste si folosindu-se de ea.
S-a imbracat in hainele ei in asa fel ca sa-i vina bine si a lucrat in folosul patriei si poporului,notiuni des vehiculate in acele vremuri.
Ciudata intorsatura de lucruri in politica comunista sau socialista pe care eu am trait-o dar nu am perceput-o ca atare decit atunci cind am avut un termen de comparatie.
Acel termen de comparatie este situatia in care se gaseste astazi Romania.
Cu o economie destrusturata fizic si demantelata tehnologic ,cu finantele in mina straina cu comertul dirijat de marile companii ,dependenta de importuri de alimente si produse industriale ,cu serviciile publice in mina strainilor,cu rezervele de energie si materii prime concesionate pe nimic,cu o armata simbolica cu o jandarmerie supradimensionata cu invatamintul de la an la an mai precar cu un sistem de sanatate care nu face fata ,cu bugetul care se imprumuta de la luna la luna si de la an la an si cu o clasa politica putreda de corupta ,vinduta intereselor straine, instabila si mincinoasa.
Practic Romania este aproape de punctul de a fi rapita total din miinile romanilor,care mai sint doar cu numele stapinii tarii lor.
Tara noastra va trebui recladita din temelii ,renascuta din cenuse ca pasarea Phoenix.
Poate ca generatia care va face acest miracol s-a si nascut deja.
Ce haine va imbraca ea ,cum se va manifesta ramine de vazut. Cred ca aici e vorba de inspiratie divina .
Dumnezeu a avut grija sa ne arate drumul de cite ori a fost nevoie si sa ne tina in viata pina astazi ca popor.
Dar astazi cutitul a ajuns la os.El hirjiie pe os ca un fierastrau.
Va simti poporul roman durerea si pericolul sau va trebui sa vina Cineva si sa-i porunceasca:
-Popor roman ridica-te si umbla!!
Domanule Radu, jos palaria pentru aceste observatii.
Ati sesizat aspecte de fenomen de ansamblu la scara istorica. Nu spun mai mult, se intelege.
„tipii” care au ordonat asasinarea: Armand Călinescu, prim ministru, Carol II, rege şi uneltele de execuţie: jandarmi, magistraţi, medici etc. O clasă politică profund bolnavă, anticreştină şi coruptă. Asasinii, ca şi Iuda, au fost plătiţi de către cei ce au ordonat asasinatul. Preţ de sânge, adică!
De ce l-a omorât Carol al II-lea pe Corneliu Zelea Codreanu
În toamna anului 1938 Mişcarea Legionară aproape dispăruse din viaţa politică a României, spaţiul public era asaltat de propaganda pro-regele Carol al II-lea, Corneliu Zelea Codreanu era în închisoare, ca şi cea mai mare parte a şefilor legionari. Şi totuşi Corneliu Zelea Codreanu a fost ucis sub pretextul fugii de sub escortă în noaptea de 29 noiembrie 1938.
Faptele
Documentele păstrate ne spun foarte puţine despre împrejurările în care s-a produs acest eveniment. O reconstituire a faptelor din timpul guvernării legionare arată că uciderea lui Codreanu a fost pregătită în detaliu. Şeful Mişcării Legionare, împreună cu „Nicadorii” şi „Decemvirii” (două grupuri de legionari condamnaţi la închisoare pentru asasinarea premierului I.G. Duca şi a disidentului Mihail Stelescu) au fost suiţi în două maşini; deţinuţii erau legaţi de mâini şi de picioare şi în spatele fiecăruia se găsea câte un jandarm. Maşinile au fost oprite în dreptul satului Tâncăbeşti, unde prizonierii trebuiau executaţi prin ştrangulare, doar că jandarmii din maşina în care se găsea Codreanu nu au respectat consemnul. A fost nevoie de îndemnul unui maior care a ordonat cu pistolul în mână „Executarea!” Cadavrele au fost apoi scoase din maşini şi au fost trase în ele mai multe gloanţe pentru a simula împuşcarea în timpul unei presupuse evadări. De la Tâncăbeşti cadavrele au fost duse la închisoarea Jilava, unde au fost stropite cu acid sulfuric (cel mai probabil pentru a nu mai putea fi recunoscute), iar asupra gropii comune a fost turnată o placă de beton. Întreaga operaţiune ar fi fost pusă la cale de generalul Gavrilă Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei. Nimeni din România nu a crezut scenariul „fugii de sub escortă”, iar Constantin Argetoianu se întreba în memoriile sale de ce a fost nevoie de tot acest scenariu complicat. Îmi scapă sensul ştrangulării în maşină – nu îi puteau împuşca direct? Sau ca să nu umple maşinile cu sânge: îi scoteau în câmp şi îi împuşcau acolo. De ce ştrangularea?
Pregătirea
Singura menţiune documentară care face legătura dintre acest asasinat şi regele Carol al II-lea se găseşte în însemnările zilnice ale lui Armand Călinescu, pe atunci ministru de Interne şi om de încredere al regelui (ulterior, prim ministru care va fi asasinat de legionari în toamna anului 1939). La 13 noiembrie 1939 Călinescu scria în agenda sa: „Urdăreanu: Codreanu şi Maniu. Eu nu la Maniu”. Însemnarea merită câteva explicaţii: Ernest Urdăreanu era în acel moment mareşalul Casei Regale, mâna dreaptă a regelui Carol al II-lea care se ocupa de toate treburile murdare ale stăpânului. Codreanu şi Mişcarea Legionară se aflau de câţiva ani într-o tendinţă electorală ascendentă şi într-un conflict deschis cu regele Carol al II-lea. La un moment dat suveranul i-ar fi sugerat lui Codreanu ca aceasta să-i cedeze conducerea Mişcării Legionare, idee respinsă. Iuliu Maniu era şi el în conflict deschis cu regele din cauza amantei Elena Lupescu (şeful ţărăniştilor cerea insistent plecarea ei). Armand Călinescu provenea din rândurile Partidului Naţional Ţărănesc şi nu şi-a uitat originile politice – astfel că l-a protejat pe Maniu.
Situaţia internaţională a României
Tot 13 noiembrie este ziua în care regele Carol al II-lea a plecat însoţit de Ernest Urdăreanu într-un turneu european pe traseul Londra-Paris-Berlin. În toamna anului 1938 România se găsea într-o situaţie dezastruoasă: Franţa şi Marea Britanie fuseseră de acord cu dezmembrarea Cehoslovaciei în beneficiul Germaniei lui Hitler – ceea ce ridica în mod natural chestiunea graniţelor României, graniţe contestate de Ungaria, Bulgaria şi Rusia sovietică. În plus, armata română ducea lipsă de armament şi nu existau nici fabrici pentru producerea muniţiei. Carol al II-lea a mers în principalele capitale europene cu două întrebări: cine garantează frontierele României şi cine ne oferă armament?
La Londra şi la Paris Carol al II-lea a primit ridicări din umeri. Am găsit în arhivele britanice stenograma discuţiei dintre Carol al II-lea şi ministrul britanic de Externe Halifax. O discuţie dură, care nu lăsa nici o speranţă de ajutor pentru România – ba mai mult, Halifax îl îndemna pe Carol al II-lea să se înţeleagă cu Germania. Oricât am căutat, nu am reuşit să găsesc stenograma discuţiei lui Carol al II-lea cu oficialii francezi. Însă dintr-o discuţie a lui Carol al II-lea cu Constantin Argetoianu rezultă că şi francezii l-au trimis pe regele României să se înţeleagă cu Hitler.
Carol al II-lea s-a întâlnit cu Hitler pe 24 noiembrie 1938, iar dialogul nu a adus nici un fel de clarificări în sensul dorit de regele României. Hitler a preferat să poarte discuţia în termeni generali şi nu a oferit nici un fel de garanţii pentru graniţele româneşti. (După discuţia cu Carol al II-lea, Hitler i-a spus ministrului său de Externe von Ribbentrop că Ungaria şi România trebuie menţinute ca două fiare încinse pentru a fi modelate după interesul Germaniei – ceea ce s-a şi întâmplat). Pe 26 noiembrie 1938 Carol al II-lea s-a întâlnit cu Göring; această discuţie a fost orientată în principal spre aspectele economice. Regele României a fost de acord cu aplicarea unui plan economic comun româno-german pe 5 sau 10 ani – ceea ce avea să se întâmple şi să ducă la dominarea economiei româneşti de interesele germane. Pe 28 noiembrie Carol al II-lea ajungea în România, în noaptea 29-30 noiembrie era asasinat Corneliu Zelea Codreanu.
Explicaţia
În urma turnelui Londra-Paris-Berlin Carol al II-lea a înţeles un lucru: Germania urma să devină puterea dominantă în România (şi în întregul spaţiu sud-est european), iar Franţa şi Marea Britanie nu doreau şi nici nu puteau face mare lucru pentru a schimba această situaţie. Hitler şi cu Göring nu au oferit nimic României – nici garanţii teritoriale, nici armament – în schimb au cerut tot din punct de vedere economic şi Carol al II-lea a fost de acord. Orice s-ar putea spune despre Carol al II-lea, dar nu că îi lipsea inteligenţa: a înţeles că după ce România avea să intre în sfera de influenţă economică a Reich-ului lui Hitler, acesta nu avea să ezite în a-şi exercita influenţa politică. Şi chiar dacă Hitler şi diplomaţia nazistă (cu excepţia unor facţiuni mistice din SS şi SA) nu iubeau foarte tare Mişcarea Legionară, totuşi cel mai logic partener al Germaniei în România urma să fie Corneliu Zelea Codreanu – ceea ce ar fi însemnat în cel mai bun caz pentru Carol al II-lea să ajungă pe planul secundar al politicii româneşti (ceea ce nu a suportat niciodată) sau chiar să fie detronat şi exilat. Carol al II-lea a încercat să împiedice această evoluţie prin uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Doar că nu a reuşit să fugă de soarta sa, scenariul expus mai sus a fost doar amânat: s-a produs în 1940 cu generalul Ion Antonescu partener al Germaniei naziste (după pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ardealului de Nord şi a Cadrilaterului).
George Damian
http://www.george-damian.ro/de-ce-l-a-omorat-carol-al-ii-lea-pe-corneliu-zelea-codreanu-4789.html
…exemplu de democratie interbelica…nu sintem asa departe nici azi…
Fereasca Dumnezeu!
Istoria se repeta. Oameni buni, sa’nvatam lectiile istoriei, astfel incat sa stopam ferm, prompt, eficient si definitiv ca astfel de actiuni criminale sa se mai repete vreodata in istorie. Niciunde, niciodata!
Unul dintre principiile fiilor intunericului este tocmai acesta: poporul este ignorant. Nu invata din lectiile istoriei. Ci sa urmam indemnul Mantuitorului: (Matei 10, 16: “fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii”).
PARINTELE NICOLAE STEINHARDT: “Slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. PROSTIA E PACAT!”
Va multumesc cu recunostinta domnule Coja! Fie ca Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va intareasca! Asemenea pe fiecare Om Bun, Dumnezeu sa’l ocrotesca si sa’l intereasca!