Este firesc ca spaţiul vital al unui astfel de popor în ascensiune să fie perceput la el acasă din ce în ce mai strâmt, obligându-l să identifice noi modele de convieţuire politică şi economică în Europa şi nu numai. Astfel motorul economic al continentului dictează vecinilor şi viteza dezvoltării politice. Succesul german este atât de peremtoriu încât redefineşte standardele mondiale de la fotbal la model economic, transformând Argentina lui Maradona într-o legendă şi puterea anglo-americană într-o păşune. Avântul tehnic motorizat devine sinonim pentru civilizaţie şi dezvoltare socială.
Eşecul post-decembrist din România care durează de mai bine de două decenii a redeschis din lipsă de speranţe şi viziune, pe un fond politic arhaic, latura mitului civilizatoriu german. Mit, este poate termenul nepotrivit pentru influenţa cultural-politică germană din România, pentru că are conotaţia unei îndoieli. Corect ar fi mai degrabă să vorbim despre relaţii reciproc benefice, între două popoare sau culturi, în care unii se mulţumesc cu mai mult iar alţii cu mai puţin. Această redistribuire inegală a avantajelor obiectiv cuantificabile nu trebuie să ne deranjeze dacă ne bucurăm şi noi de o dezvoltare relativă. În fazele critice din istorie prin care a trecut ţara noastră spre dobândirea suveranităţii la Berlin, a fost oricum de preferat de a-l da jos pe Cuza, un afemeiat şi antisemit cumplit, pentru a-l înlocui cu un neamţ harnic care a întărit boierimea şi nu a decimato precum ultimul domnitor român. Cel puţin am avut căi ferate chiar dacă poetului nostru naţional Eminescu nu i-a convenit şpaga plătită germanilor şi în loc să mai scrie câteva scrisori de nemulţumire care astăzi să chinuie elevii de liceu, a criticat prinţul german. Un Hohenzollern cu coroană este oricum mai respectat de la polul nord la polul sud decât oricare Escu cu studii la Harvard. Cu ce s-ar fi mândrit comuniştii dacă nu aveam şi noi o răscoală la 1907? Deci tot slavă unui prinţ german indulgent cu clientela boiereasco-brătiană am avut şi noi conflicte de clasă. Pentru o ţară al cărei teritoriu aproape că s-a triplat sub coroana germană a fost firesc sa-şi dea grânele şi petrolul pe bani fictivi la Berlin, că doar cine a priceput pe atunci că tot poporul plătea prin pauperizare pentru acel export. Cel puţin ţăranii au avut aparent de lucru şi elita ţării avea să se mândrească cu statul de „grânar al Europei”. Unde să mai conteze pentru un stat proaspăt trecut de la feudalism la semi-modernism dacă acest comerţ ne îmbogăţea sau sărăcea, atâta timp cât dezvoltarea relativă a ţării a fost percepută ca un mic Paris, mai ales de cei care nu văzuseră Parisul nici odată. A fi aliaţi ai Germaniei în luptă, chiar şi cu jumătate din Ardeal cedat la solicitarea Fuhrerului, este în ochii elitei bucureştene un statut mai nobil decât o cauză naţională. Şi iată cum pe urma mitului carolin, liberalii au înlocuit aşteptările salvatoare atribuite unei coroane nemţeşti cu nemţii la conducerea partidului şi mâine la cârma ţării.
Dar de ce ne dorim neapărat un neamț în fruntea țării? Cât de sinceri suntem noi cu Iohannis? Oare nici azi, după mai bine de o sută cincizeci de ani de dificultăţi la capitolul „forme fără fond”, nu suntem în stare să depăşim această situaţie de anihilare politică în care dorim să părem cu orice preţ ceva, ceea ce nu suntem? Este nevoie de relansarea unui mit al hărniciei germane ca să poată o elită coruptă și decredibilizată politic să continue promovarea intereselor clientelare în spatele unei aparențe? Oare câți din liberalii de astăzi care se visează mici brătieni sau vienezuci nu speră în schimbul promovării neamțului, clemență în drumul sigur spre penitenciar? Ce ne-ar îndreptăţi să credem că am putem căpăta credibilitate sau atrage investiții germane doar prin aparenţe având un neamț președinte? Iată cum totemismul politic românesc se înscrie în niște parametrii foarte limitați, dar previzibili.
Tocmai pe acest fond politic arhaic, pentru modernizarea României este nevoie și să ne debarasăm de niște mituri populare moștenite de la bunici. Cinci sau zece ani sub conducerea unui etnic german nu pot decât să confirme ori să ne vindece de toate miturile și osanalele ridicate Germaniei. Măcar dacă scopul va scuza mijloacele să ajungem la concluzia că nimeni nu ne poate scoate cu forța din șanț dacă noi nu dorim. Românii nu trebuie să-si piardă nădejdea nici dacă ar mai ceda odată cu sprijin german Ardealul ungurilor și țara s-ar transforma din nou în formă de semilună. Au mai fost popoare încercate de o soartă grea. Un popor străvechi a fost alungat acum doua mii de ani din țară sa și iată cum după reîntoarcerea lui pe meleagurile istorice din Orientul Mijlociu a ajuns și putere militară.
Dacă Vaticanul a avut un Papă neamț care s-a ridicat precipitat de pe Sfântul Scaun lăsând o droaie de probleme nerezolvate, n-ar putea încerca și România o experiență similară? Mai ales că cel mai recent cetățean român care a obținut Premiul Nobel (politic) pentru literatură este tot o nemtoaica.
Von meinem iPhone gesendet
|
Click to reply all
|
Candidatura lui Iohannis la preşedinţia statului din partea P.N.L. este la drept vorbind exploatarea unui mit, acela al neamţului harnic şi deştept.
Acest mit nu ştiu dacă va putea fi aplicat condiţiilor culturale şi mentale ale poporului român şi a unei ţări nu prea bogată în resurse naturale pe care scontează vestul.
Adică, acest aspect al problemei se potriveşte perfect cu ceea ce spunea Eminescu la vremea sa, a copia forme fără fond.
Deşi nu am votat niciodată cu vreun candidat al FSN, PDSR sau PSD, s-ar putea ca de data asta nici să nu merg la vot, pentru că nici Ponta şi nici Iohannis nu mă reprezintă.
Sictir, jidane, cu toate minciunile tale și judecățile de rahat! De ce i se tot publică dejecțiile scribului ăsta cripto-bolșevic, filogerman și (implicit) antiromân?
Ziceai ceva de aviație, dar unde sunt Vuia și Coandă, unde e pleiada de inventatori români care au crezut sincer în știință și au vrut să ajute omenirea, fără a se gândi o secundă la profit, războaie, frică și consum?
Ai spus cu perdea un adevăr esențial, că domnitorul Cuza, alesul românimii care striga în 1959 ”Jos cu grecii!”, a fost dat jos de clica greco-fanariotă pt. că el voia o Românie pt. români, un stat național în toată puterea cuvântului; grecii și-au adus un satrap, un dictator colonial care a girat epoca neo-fanariotă și a adus țara în dezastrul general în care a preluat-o Antonescu, în subdezvoltare, împilare materială, mizerie morală, dezmăț nerușinat al alogenilor. Cu Al. Ioan Cuza țara se așeza pe principii sănătoase, societatea noastră regenera după vătămarea fanariotă, iar Marea Unire se producea înainte de 1880, altfel decât o știm și peste frontierele de la 1918; cu Antonescu la conducere din 1927(anul asasinării lui Ion. I.C. Brătianu de către Comintern), tragedia din 1940 nu mai avea loc(sau avea loc doar parțial, nu cu atâta rușine și dezonoare).
Restul textului nu mai merită comentarii…
„dezastrul general în care a preluat-o Antonescu, în subdezvoltare, împilare materială, mizerie morală, dezmăț nerușinat al alogenilor. ”
dati o lege care sa nege cetatenia romana romanilor care sunt alogeni in strainatate si abia apoi vorbiti despre neajunsurile alogenilor in Romania. Aduceti toti romanii care primesc afara bani adevarati si contribuie la stabilizarea romaniei aducand valuta in tara si abia apoi vorbiti despre ermetism etnic. Altfel e ca si cum ati fuma zece tigari deodata in timp ce ati condamna la moarte un fumator. Trebuie sa mai si returnati investitiile vitale ale strainilor in romania apoi sa anulati vanzarea de terenuri daca nu va convine. Veti inchide romania, dar asta e alta problema. nu veti mai avea piete, nu veti mai plati pensii si salarii la profesori si medici dar veti infaptui idealul sfant al unei romanii pentru romani suta la suta. Dar va trebui sa-l scoateti pe musatini Stefan din istorie si pe Mihai Viteazul si multi altii dar si asta e alta problema.
Situatia la modul foarte serios se pune in termenii: Ma casatoresc sau raman burlac si mor de singuratate? Ambele variante au neajunsuri. Din nefericire pentru romania pe care o stiti viitorul unei tari curatate etnic e sumbru: Izolarea. Daca vedeti vreo solutie economica, prin care sa alungati strainii si sa faceti economie globala, singura forma de economie viabila astazi,va rog sa mi-o dati si mie. Va voi fi recunoscator. Dar inainte de a blama strainii ganditi-va la contributia lor la istoria si economia romaniei. E usor sa alungi evreii dupa ce si-au investit capitalul ca pe un sange proaspat in venele economiei. Astazi sunt tari care ar cadea in genunchi numai sa vina cineva cu bani la ei. Avantaje: Banul provoaca prin investitie productie sau distributie de bunuri deci taxe la stat deci securitate sociala. Nu poti emite exclusivisme patriotarde fara sa vii cu o solutie economica. Unde vinzi? Cui? Cu ce materii prime? Cu ce energie? Uitati-va pe strada fara ipocrizie. Veti vedea numai produse straine. Romanasii s-au dedulcit la importuri. Cand india lui Gandi a taiat-o cu imperialismul britanic gandi s-a imbracat in haine cusute in casa. Unde au ajuns? Tot la a se intepa intr-o piata comuna. Ironia sortii a facut ca in aceasta piata comuna sa fie foarte multi…..englezi
Sintetizez: Ce bine ar fi sa fie bine! Adica, ce bine ar fi ca fiecare tara sa-si tina cetatenii acasa! Lucrurile nu se petrec astfel in lume. Trebuie sa te adaptezi. Cand ii dai afara maine pe straini , ei te vor da afara, Cineva va pierde de ambele parti si vor exista frustrari teribile. Se va ajunge la izolare. Oferiti dumneavoastra un scenariu viabil economic si maine ma fac extremist,nationalist, ultra-nationalist,orice
Nu ți-e rușine să faci apologia imperialismului și colonialismului? Nu ți-e rușine de poporul ăsta furat, mințit, exploatat și ucis de către alogeni, spoliat și ținut în subdezvoltare de către toate buruienile care s-au aciuat aici: voi jidanii, grecii, turcii, ungurii, nemții, rușii, etc.? Nu, pt. că voi nu cunoașteți rușinea!
Dacă s-ar calcula ”investițiile vitale” ale alogenilor numai din 1989 încoace, ar ieși în minus cca. 5.000.000.000.000(cinci trilioane) de dolari, pierderi materiale, și minus cca. 5 milioane de vieți românești pierdute, care n-au preț. Lasă-ne cu gargara ta economistă, știm cum funcționează lucrurile, noi suntem împedicați de secole să avem activitate economică, să creem plusvaloare într-un sistem echitabil, să ne selecționăm valorile native spre performanță și conducere a țării. Nimeni nu vrea autarhie, vrem dreptatea neamului și dreptatea lumii, vrem pace și cooperare între statele naționale, vrem lichidarea mafiei transnaționale condusă de voi.
P.S.: Lasă-i pe Ștefan și Mihai, că ei n-au fost ”români” umblați cu cioara vopsită, fofilați prin țară și naturalizați ilegal. Bunicii lor n-au luptat în Gărzile Secuiești, n-au pus bombe la Senat și n-au organizat atacul terorist de la Tatarbunar, ca bunicii tovarășului Radu Goldman și bunicii tăi.
omulşicetatea
METODĂ ŞI PREVIZIUNE.
Eminescu, spre norocul nostru, nota multe din intenţiile sale. Iată o astfel de notă, numită, de editori, cred, Studiul economiei politice. E în volumul XV. Ediţia Perpessicius, p. 400:
pe Carey îl cumpăr în ediţie mare, îl leg cu hârtie intercalată, şterg toate pasajele netrebnice din el(s.m.- o.c.), traduc juxta linea tot ce e sănătos ca idee(s.m.- o.c.).
Tot aşa fac şi cu List şi cu alţi economişti ce-mi convin(s.m.- o.c).
Fac un mic dicţionar der Grundbegriff der N(ationalen) Oeconomie cu un sistem prevăzător de rezultate ale ideii generale Producţiune.
Laplace. Sporirea sferei trebuinţelor. Erorile socialismului.
Şi, deşi pare fără legătură cu nota de mai sus, un fragment dintr-un concept al scrisorii către Iacob Negruzzi, datat 4/16 septembrie 1870, ne va ajuta să înţelegem câte ceva din intenţiile poetului, subliniate dealtminteri de mine: şterg…, tot ce…, ce-….E vorba de opţiuni până la urmă teoretice sau, să zicem, filosofice, dacă nu chiar mai mult, de o altă întemeiere a ştiinţelor despre om. Nu tot ce e scris în concept e menţinut în scrisoare, ea a fost concepută în timpul războiului franco- prusac(19 iulie 1870- 10 mai 1871), după bătălia de la Sedan, în care Franţa fusese învinsă. În text este continuată o discuţie între cei doi, din vara acelui an, 1870, când Iacob Negruzii l-a cunoscut pe tânărul Eminescu, la Viena. Ea începe cu o afirmaţie: Numai Dumnezeu mai poate descurca ce este omul, mult mai tare decât cea din concept: Numai Dumnezeu mai ştie ce este omul. Diferenţa şi gradul de dificultate din scrisoare este, evident, mult mai mare. Plus că, această modificare aduce o altă perspectivă asupra omului şi a lui Dumnezeu, e o diferenţă între El ştie şi El descurcă. În textul trimis, Eminescu renunţă la partea introductivă şi la o afirmaţie dură, despre germani: Nemţii au devenit nesuferiţi. Vă-ncredinţez că nu sunt nemţii aciia cari-i vedem numai cu ochii spiritului, în cărţile lor pline de rigurozitate pedantică. Continuă cu constatarea cum că, un fapt obiectiv: războiul, în acest caz, a produs modificări subiective- cuprinde ca frigurii popoară întregi, spune în concept. În scrisoarea trimisă, adaugă: …dar popoare întregi să le vezi suferind de această metempsicosă, ori cum pustia i-aş mai zice? Ai crede că sufletele germanilor au trecut în animale, şi sufletele animalelor în germani. O, tăcuţii, gânditorii, umanitarii germani! Unde sunt ei?… Deplânge apoi faptul că ziarele germane sunt mai chauviniste şi mai poltrone decât toate- decât ale noatre, chiar implicând Columna. În scrisoarea trimisă nu mai e menţinută afirmaţia:Naţiunea franceză e acuzată de fapte de care nici copii n-ar crede-o- capabilă. Apoi dă exemple de titluri de cărţi, culese dintr-un ziar german, care-i susţin punctul de vedere.
Încheie tema în discuţie cu o pre-zicere, deschizătoare pentru secolul XX, pe care Eminescu nu l-a apucat:
Înainte(germanii-n.m.-o.c.) nu ţineau la naţionalitatea lor, pentru că nu prea aveau la ce ţinea. Toată lumea leagă de numele german epitetul aşa de puţin măgulitor de: Holzkopf. Azi se schimbă. Azi îi veţi vedea tot aşa de tenaci ş-aşa de greu de deznaţionalizat ca şi francezii. Iată efectul întâmplărilor istorice asupra sufletului omenesc. Una le lipseşte germanilor. O parte din soarta lumei e azi în mâinile lor- veţi vedea ce vor face, fiţi încredinţat însă că nu vor face pentru lume nimic şi pentru ei tot!
Conceptul şi scrisoarea ne arată un Eminescu, la douăzeci de ani, distant şi critic, faţă de mediul german în care s-a format. Cu aceeaşi distanţă critică va folosi şi opera economică lui List sau Carey- în cazul economistului german, vom vedea la ce renunţă: pasajele netrebnice, adoptând o altă perspectivă, ce nu provine din Occident, asupra omului şi a istoriei sale. Ioan Slavici, cel care l-a cunoscut atât de bine pe Eminescu, face o apreciere, printre multe altele, ce te pune pe gânduri: Dispreţul lui faţă cu unii era manifestarea iubirii lui către toţi. Teribilă constatare!
În plus, căci mai e un “plus”, pe care-l trăim acum, cele de mai sus m-au trimis cu gândul către modul în care a fost gestionată integrarea României în Uniunea Europeană, constituită deja înainte cu mult de *89 într-un soi de Zollverein(Uniune Vamală). Aceasta a fost propusă şi înfiinţată de Friedrich List, în 1834, cu menirea de-ai uni pe germani economic şi politic. Sub conducerea Prusiei, Uniunea se află la originea victoriei asupra Franţei, din 1870, şi a unificării statelor germane. Uniunea Europeană, condusă efectiv de statele occidentale, de Germania, în special, ar trebui să aibă aceleaşi obiective, economice şi politice, de data asta, pentru popoarele Europei. Numai că mijloacele ţin de timpul trecut, de pasajele netrebnice, din opera lui List. Nu mai vorbim de presa occidentală! Un mijloc de demobilizare şi dominaţie.
Vom vedea!
Nota bene! nu sunt eurosceptic, nici antioccidental, nu pot fi însă antiromân! Aici nu-i vorba de naţionalism, ci de drepturi şi datorii, egale pentru toţi. Eu nu scuz, în discuţia pe care o propun, această clasă politică criminală, fie direct, prin furturi şi distrugere, fie indirect, prin consimţire tacită, prin tăcere. Cred că românii au tăcut destul, atât în faţa clasei politice, cât şi în ce priveşte abordarea politică, economică, într-un cuvât, teoretică, şi au schimbat un idol: aşa-zisul comunism, cu altul: aşa-zisa democraţie, produse din resturile de aur, ce au rămas de la viţelul bine cunoscut. Cu speranţa că nu obosesc pe eventualii cititori, şi, mai ales, cu riscul de a mi se imputa că nu scriu ce gândesc eu- ca şi cum eu am inventat lumea- şi trimit ba la unul, ba la altul, mai citez un filosof creştin, francez: Michel Henry, Du communisme au capitalisme. Theorie d*une catastrophe.:
…negaţiei teoretice a individului viu, în marxism(n.m.- o.c.-într-o altă lucrare, Henry defineşte marxismul ca fiind totalitatea contrasensurilor la opera lui Marx, dar asta-i o altă discuţie) şi în regimurile care se reclamă de la el, corespunde cu eliminarea sa de fapt în sistemul tehno- capitalist, sistem în care capitalismul este el însuşi pe cale de dispariţie în folosul unei liberalizări complete a tehnicii şi a auto-dezvoltării sale. O asemenea situaţie nu este numai tendenţială: ea are loc în “economiile liberale” care se juxtapun regimurilor socialiste în agonie. Ambele- “economiile liberale” şi regimurile socialiste în agonie- duc cu ele jalea/doliul vieţii(portent le deuil de la vie), moartea are două feţe/expresii.
Cu acest citat, nu mut discuţia, ci pun tema în orizontul ei firesc. Eminescu merită, măcar pentru aprecierea făcută de Slavici!
Raspuns:
g987
ianuarie 17, 2014 la 4:09 pm Editare
Carey si List. Eminescu a inteles rapid importanta strategiei celor doi de dezvoltare in prezenta unei propagande si practici globaliste a Marii Britanii in secolul XIX.
Probabil ca lui Eminescu i-au displacut insinuarile lui List ca strategia nemteasca nu se aplica si pt cateii mai putini egali din Europa si cauta o formula identitar morala ca parte a strategiei aplicabila Romaniei. Intr-un fel era rezolvarea dilemei dintre “a fi sau a face” explicata de strategul nr 1 al Americii in secolul XX, John R. Boyd cand isi recruta acoliti:
http://dnipogo.org/john-r-boyd/to-be-or-to-do/
“Tiger, one day you will come to a fork in the road,” he said. “And you’re going to have to make a decision about which direction you want to go.” He raised his hand and pointed. “If you go that way you can be somebody. You will have to make compromises and you will have to turn your back on your friends. But you will be a member of the club and you will get promoted and you will get good assignments.” Then Boyd raised his other hand and pointed another direction. “Or you can go that way and you can do something – something for your country and for your Air Force and for yourself. If you decide you want to do something, you may not get promoted and you may not get the good assignments and you certainly will not be a favorite of your superiors. But you won’t have to compromise yourself. You will be true to your friends and to yourself. And your work might make a difference.” He paused and stared into the officer’s eyes and heart. “To be somebody or to do something. In life there is often a roll call. That’s when you will have to make a decision. To be or to do. Which way will you go?
Răspunde
Lasă un răspuns
Copyright Notice
© OmulsiCetatea si proprietarul blogului OmulsiCetatea, 2011. Unauthorized use and/or duplication of this material without express and written permission from this blog’s author and/or owner is strictly prohibited. Excerpts and links may be used, provided that full and clear credit is given to proprietarul blogului OmulsiCetatea si a blogului OmulsiCetatea with appropriate and specific direction to the original content.
omulşicetatea
„Nici un alt neam din lume nu a dat dovadă de atâtea îndeletniciri precum Germanii. Pionieri în ştiinţă, aviaţie, muzică, tehnologie şi sport marchează neconteniţi drumuri spre noi culmi ale omenirii”, zice autorul. Ditirambi evidenti (aviatia, cel putin, e clasica, adica fratii Wright si Traian Vuia ori Henri Coanda erau germani? iar muzica germana inseamna Beethoven si Wagner in principal, care n-au fost deloc – dar deloc! – pionieri in muzica, ci au desavarsit minunat cele inventate de altii), cui prodest? Sa continuam:
„Este firesc ca spaţiul vital al unui astfel de popor în ascensiune să fie perceput la el acasă din ce în ce mai strâmt, obligându-l să identifice noi modele de convieţuire politică şi economică în Europa şi nu numai. Astfel motorul economic al continentului dictează vecinilor şi viteza dezvoltării politice”, zice autorul, dl. Golban. Expresia asta, SPATIUL VITAL, apare cumva iar in peisajul politic? Pentru ca: 1. Spatiul vital german se intindea pe timpul celui de-al treilea Reich de la Atlantic la Urali; 2. Daca s-ar fi agatat germanii actuali de acest „spatiu vital”, nu ar fi incurajat emigrarea in masa in Germania a tot soiul de oameni, majoritar turci si alti musulmani, aducandu-si in tara muncitori ieftini si o gramada de probleme potential explozive. Spatiu vital care devine stramt pentru un popor in ascensiune? Va rog frumos, cineva sa-l traga de maneca pe dl. Golban cu aceasta admiratie excesiva, nu pentru ca as suspecta Germania de vise revansarde, dar nici Germania, nici un alt stat, nu poate prospera la infinit pe seama crizei in care toti ceilalti din jur sunt afundati. Germania nu-i nici ea suspendata in timp si spatiu, al treilea val de criza o va lovi si pe ea – si atunci sa ma tem de acest stralucitor „spatiu vital” admirat acum de dl. Golban?
Perfect d-le Gabi! Nici eu nu aş fi putut defini mai bine cele relatate de d-ta.
Totuşi v-a scăpat un aspect. Acela al denigrării valorilor naţionale, care îl lasă în umbră pe H.R. Patapievici, aşa cum a fost Cuza şi Eminescu şi ridicarea în slăvi a unei clase parazitare în cea mai mare parte a ei, boierimea, care, în afara cîtorva vîrfuri influenţate benefic pentru noi de francmasoneria timpului, au adus unele îmbunătăţiri în modernizarea României. Căci nu numai Carol de Hohenzollern a modernizat prin sacrificii imense ale marei mase de români, dar şi de Principele Al. I. Cuza, prin înfiinţarea de universităţi, instituţii de cultură şi organizare a administraţiei statului şi armatei, măsuri cu nimic mai prejos faţă de cele luate de Carol care au pus la mari cazne o întreagă populaţie şi aşa pauperă. Şi dacă ne gîndim că Principele Cuza a domnit doar 6 ani, pe lîngă cei 48 de ani ai lui Carol, rezultă cu prisosinţă că realizările domnitorului Cuza au fost imense.
Are oare Cuza vreo statuie în Bucureşti pentru marele său rol jucat în coagularea ideii de unitate naţională? Şi unde este acea statuie?, că aş vrea şi eu să merg la ea să mă închin marelui domnitor şi să depun un buchet de trandafiri la picioarele acestui mare om de stat.
Cuza are statuie la Iași, ridicată în anii de domnie ai lui Carol, dacă nu mă înșel! Desigur că ar merita o statuia și la București, a fost în plan, dar…
Cuza are statuie pe Dealul Mitropoliei, in Bucuresti, i-am facut si poza anul trecut.
Sunt cateva inexactitudini cum ar fii ca Romania a vandut Germaniei lui Hitler cereale si petrol pe bani fictivi. O parte a fost platita in aur (cateva vagoane care au fost furate de bolsevici in 45) si o parte, (10-11 miliarde de euro) pe care din cate imi amintesc chiar dl. Golban si’a cladit reputatia readucand acest subiect in atentia publicului romanesc, se tot amana plata pana cand va cadea in uitare.
Din ce am inteles eu din ce-am citit pe ici-pe colo, Romania a platit in cereale si petrol Germaniei lui Hitler pentru bunurile lasate in Romania de catre germanii repatriati in Vaterland in anii ’35-’38, pe nu stiu ce lege germana. In Dobrogea au fost multe familii germane care au lasat in urma mori, prese de ulei, masini, mici industrii, ateliere, case, etc, etc, si statul roman le-a preluat, platind Germaniei pentru ele. Aceste bunuri imobile si mobile au ramas in proprietatea statului roman – care si-a batut joc de ele dupa Revolutie, asa cum si-a batut joc si celelalte industrii odata nationalizate (in 1948) sau dezvoltate in perioada comunista.
De unde se vede ca orice articol cu idei mai sus de „genunchiul broastei” e de neinteles pentru comentatori! Pacat de efortul lui Radu Golban si de munca gazdei, Ion Coja!
A priceput cineva ceva?
Draga Radu Golban,ma bucur ca ati aparut din nou pe scena politica a tarii,Romania.
Va rog,recititi poezia lui M.Eminescu”Imparat si Proletar”si veti constata raspunsurile la articolul prezent in acea poezie.
La conducerea Tarii,spunea Ion Antonescu,mai intai romanii si dupa aceea celelalte semintii!
De Regi si Coroane suntem satui,acesti regi si acele coroane ne-au jefuit Tara,si acum tot aceasta urmaresc.
Nimeni nu ne vrea binele,decat inavutirea cat mai rapid.
Nici nu stiti domnule Radu Golban,ca eu v-am recomandat premierului Romaniei sa ocupati functia de ministru delegat pentru Finante,in locul d-lui Voinea.Dar numai criticand cred ca nu ati avut timp sa dati ochii cu premierul.Incercati si poate impreuna,ca un desavarsit economist,o sa redresati aceasta Tara pusa pe chituci de toate guvernele,mai putin de cel prezent!
Va doresc succes!
aiasta nu mai este articol obiectiv;el vizeaza influentarea electoratului.dar poate dl Golban viseaza si domnia sa la un minister poate la ministerul industriei si culturii.vrabia mihai viteazul.vasile.