Am primit din America, de la un prieten, textul de mai jos, cu rugămintea de a-l comenta pe site-ul meu. O fac cu plăcere.
Neagu Djuvara :
Este un blocaj intelectual. Românul nu e în stare să accepte că întemeietorul lui nu e o corcitură între Traian şi Decebal. Este o tîmpenie!
-Eugen Istodor:
Cum sa fie o tîmpenie? Am trăit o viaţă cu o tîmpenie în cap?
-Neagu Djuvara:
Da! Vă rog să vă lecuiţi. Timp de o mie şi ceva de ani nu vă daţi seama ce amestec de populaţii au fost pe pămîntul acesta! Cine sînt românii ăştia? În afară de o mică parte dintre legionari şi dintre săracii din sudul Italiei, restul, majoritatea coloniştilor nu erau romani. Uitaţi-vă la tipul fizic, asta a descoperit-o un Lahovary. El a comparat grupele sangvine din cataloagele de recrutare a civililor. În 1930 se ştia. Dacă iei cele două-trei judeţe de secuime, sînt integral cu grupa B. Grupă răspîndită în Asia. Turanici. Sudul Transilvaniei, Oltenia, o bucăţică din Muntenia.
-Eugen Istodor:
Vă rog, nu-mi distrugeţi încă un mit! Vă puteţi face că aţi uitat. Cine îl mai citeşte pe Lahovary?
-Neagu Djuvara:
Dom’le, nu pot să nu spun adevărul! Deci, în acele zone [Sudul Transilvaniei, Oltenia, o bucăţică din Muntenia] avem grupa A, din zona mediteraneană. Cine au fost însă coloniştii? În afară de romani, minoritari, am avut mulţi arabi, Legiunea Syrica.
-Eugen Istodor:
Sîntem arabi!
-Neagu Djuvara:
Da. Eu îmi aduc aminte de ţăranii mei de la ţară. Bunicul meu adusese ţărani la muncă din zone curat româneşti. Dom’le, să vezi nişte oameni care seamănă cu arabii, [vorbind] curat româneşte!
-Eugen Istodor:
Scandalos!
-Neagu Djuvara:
Coboară din Syrica! Deci, din partea romanilor sîntem foarte amestecaţi. Acum şi dintre daci.
-Eugen Istodor:
Nu, vă rog!
-Neagu Djuvara:
Cu dacii e problemă cîţi au mai rămas! Nu prea ştim cum arătau, destul de deschişi la culoare, precum albanezii. Sluşanschi, cel mai bun indoeuropenist al nostru, e de părere că limba dacă nu are legatură cu cea tracă.
-Eugen Istodor:
Cum, domnule Djuvara, chiar vreţi să-mi doborîţi miturile?
-Neagu Djuvara:
Astea sînt manii, dragul meu, nişte improvizaţii istorice, nu te pot lăsa aşa! E dovedit că limba tracă e altceva decît cea dacă. Daca e legată, da, de albaneză, dar nu cum au crezut tot felul de minţi inventive că au fost dacii lîngă albanezi la un anumit moment. Nu e adevărat! Cuvintele româneşti şi cele albaneze sînt moştenite din dacomeziană, rădacina comună.
-Eugen Istodor:
Acum chiar ne înjuraţi de mamă şi de tată!
-Neagu Djuvara:
Hahaha, dacă o interpretaţi aşa! Să ştiţi de la mine ceva: sîntem un mare amestec de populaţii, ne-a unit o limbă şi e fantastic cum am putut să asimilăm atîtea. Asta e puterea românului, puterea de asimilare.
-Eugen Istodor:
Adaptarea.
-Neagu Djuvara:
Da, limba română e un fel de „melting pot”. Aici, un alt lucru pe care l-am tot ascuns… amestecul cu slavii. Giurescu, bătrînul, el a venit cu ideea că slavii aveau acelaşi rol, precum germanicii în Franţa.
-Eugen Istodor:
Nu începeţi cu asta!
-Neagu Djuvara:
Dom’le, regatul Franţei a fost făcut de germanici, iar cel al Spaniei, de vizigoţi!
-Eugen Istodor:
Al nostru, de daci şi romani.
-Neagu Djuvara:
Nu! Dintr-un amestec dintre slavi şi [proto]români. Slavii s-au instalat în colonii uriaşe, dovadă toponimele, Ialomiţa, Neajlov, Bistriţa, Dîmboviţa. Interesant însă, asta mi-a spus-o Poghirc, că aceste colonii erau înconjurate de fluvii cu nume străvechi dacice: Dunărea, Oltul, Mureş, Criş. Astea sînt dovezi de continuitate. Slavii au pătruns destul de mult. Satele noastre erau sub un jude, denumire latină; venirea slavilor a adus cneazul. Cele două denumiri funcţionau paralel în anumite zone. „Cneazul” era de origine slavă. Cnejii erau nişte seniori, se impuneau ca autoritate, iar juzii doar administrau. Juzii, deci, nu au avut vocaţie de a uni toata ţara! Şi acum, ca originalitate din partea mea, eu cred că nici slavii nu au avut puterea de a crea state. Şi care e dovada: nici un stat slav, nici unul!, nu s-a născut cu aristocraţie slavă. Slavii nu au venit cu întreaga armată, nu, ci ca ţărani, neorganizaţi, dovadă că numele lor privind şefii, „ban”, „jupan”, sînt de origine avară. Cneaz chiar e germanic. La sud de Dunăre, numai protobulgarii au făcut stat, or, ei erau de origine turcă. Ei au venit foarte bine organizaţi, foarte luptători, i-au bătut pe bizantini şi i-au obligat să le dea o bucată de pămînt. Ruşii au fost făcuţi de varegi, de nordici războinici. Numele de „rus” Oleg, Igor sînt nordice. Ţara noastră făcută de cumani se numea Cumania, dar faptul că ei au plecat/venit a făcut ca ei să fie romanizaţi.
-Eugen Istodor:
Cui ajută zăpăceala asta?
-Neagu Djuvara:
Să ştim cine sîntem. Să nu ne mai închipuim nişte basme! Şi basme care nu sînt crezute de străini. De ce nu sîntem cunoscuţi în lume? Fiindcă am minţit!
-Eugen Istodor:
Şi ne-am minţit pe noi!
-Neagu Djuvara:
Şi ne-am minţit şi, ce-i mai rău, am crezut minciuna. Eu consider că fac o revoluţie cu această carte!
-Eugen Istodor:
Dar cum e să te minţi şi să şi crezi?
-Neagu Djuvara:
E un blocaj psihologic. Oamenii inteligenţi îşi fac autocenzură. [Ei] nu merg mai departe, că nu place poporului. Ghinionul nostru a fost că am intrat în concertul european cu mare întîrziere din cauza ocupaţiei turceşti. Abia în veacul 19 intram in Europa. Atunci a fost un moment în care fiecare a vrut să se arate mai sus decît era.
(intregul interviu poate fi gasit pe site-ul ziarului Cotidianul)
Domnule ION COJA, îl cunoașteți pe Dl NEAGU DJUVARA?
Il cunosc din auzite și din citite. Am stat o singură dată de vorbă, pe stradă, pe Edgar Quinet, în fața facultății. Eu l-am oprit. Fusese cu o seară mai înainte la TV 1. L-am oprit și, dacă-mi aduc bine aminte, i-am spus cam așa: Stimate domnule Djuvara, eu lucrez în această clădire, sunt profesor la Facultatea de Litere. V-am văzut aseară la TV și vreau să vă spun că nu sunt de acord cu foarte multe lucruri pe care le-ați spus. …Mi se pare firesc să avem păreri diferite, a zis domnul Djuvara. La care eu am continuat: Este firesc să avem păreri diferite, dar nu este firesc că eu nu pot să-mi spun părerea, mult diferită de a domniei voastre! Și exact pentru asta mi-am permis să vă opresc așa, pe stradă, ca să vă spun că am alte păreri și să vă cer sprijinul ca să pot să vă contrazic, să vă combat, la același post de TV care v-a dat posibilitatea să vă expuneți ideile…
N-a înțeles domnul Djuvara ce vreau de la dînsul. Atunci i-am dat celebrul citat din Voltaire, care sună aproximativ așa: nu sunt de acord cu părerile tale, dar sunt gata să-mi dau viața pentru ca tu să ai posibilitatea de a-ți expune părerile, chiar dacă aceste păreri contrazic ideile mele… Deci, domnule Djuvara, am zis, puteți interveni la TV 1 să mi se ofere posibilitatea de a vă combate ideile. O veți face?
M-a dezamăgit răspunsul său că urmează să plece la Paris, așa că…
Faceți ce faceți și provocați producerea de momente memorabile… Întâlnirea cu Liiceanu, întâlnirea cu Djuvara… Care erau ideile dlui Djuvara pe care ați vrut să le combateți, să le contacarați!
Nu mai țin minte! Cred că erau mai degrabă pe subiecte de istorie recentă, contemporană.
Ce părere aveți despre ideile dlui Djuvara privitoare la istoria noastră mai veche, cele expuse în interviul din „Cotidianul”?
Din păcate, acolo unde aș zice că mă pricep, am alte păreri… Sper că ideile prezentate în interviu au în spate studii aprofundate, altminteri, cu argumentele invocate în interviu, totul pare neserios!… Nu poți spune că limba dacilor nu avea nimic comun cu limba tracă invocând părerea unui singur autor, când alte zeci de autori susțin contrariul. În plus, fără să știu tot ce a scris Dan Slușanschi, parcă nu aș crede că a făcut o asemenea „descoperire”, s-ar fi auzit, ar fi făcut valuri… Primul care l-ar fi contrazis pe Dan ar fi fost Cicerone Poghirc, pe care îl citează domnul Djuvara pe altă temă, tot așa, dintr-o discuție purtată la Paris… Poți să invoci păreri auzite la un pahar de vorbă, dar asta nu atunci când vii cu ipoteze care să șocheze toată lumea. În asemenea cazuri trebuie să fii meticulos și profund ancorat în subiect. Viziunea dlui Djuvara despre romanizarea Daciei este una tipică „de cafenea”. Sper că sunt altfel concepute cărțile domniei sale. E drept, nu am citit niciuna până la capăt.
Și atunci?
Desigur, nu avem dreptul să le comentăm, dacă nu le-am citit. Numai că ideile sale circulă deja, unele dinainte ca dl Djuvara să-și scrie cărțile, cum ar fi ideea că au fost aduși în Dacia coloniști „ex toto orbe romano”. Ar vrea mulți să fie așa! Numai că opera Romei de colonizare a Daciei, fără precedent în toată istoria Romei, a urmărit să rezolve o problemă a metropolei, nu a imperiului. Metropola, adică orașul Roma, avea o problemă stringentă cu sutele de mii de țărani italici care, în virtutea calității lor de „civis romanus”, trăiau la Roma pe cheltuiala statului. Pentru aceștia s-a făcut reclama Dacia Felix, îndemnându-i să meargă în Dacia. Nu pentru locuitorii din Siria sau altă provincie! Repet, are sens, este logică și în plus este atestată documentar numai colonizarea Daciei cu cives romani italici, din sudul Italiei îndeosebi. De la acești coloni ne-au rămas o sumedenie de pietre funerare. Mai multe ca din tot restul imperiului roman. Pe aceste pietre funerare din Dacia romană apare destul de des amintită obârșia, italică sau chiar din Latium, a celor mai mulți coloni. Nu făcea Traian războaiele acelea ca să strămute în Dacia coloni din tot imperiul… Iar ideea că nu au rămas în viață prea mulți daci este de-a dreptul jenantă la un istoric din zilele noastre. Este o idee vehiculată cândva în cafenelele de la Budapesta! Au abandonat-o chiar și prietenii noștri maghiari. …Da, există din păcate această categorie de semi-istorici care își caută faima atacând sau demontând miturile istoriei noastre. Mai exact spus, încercând să atace aceste mituri!… S-o facă, dacă au argumente serioase!
Cum este cu rolul cumanilor în istoria noastră?
Domnul Djuvara are o teză care privește mai multe țări și popoare, potrivit căreia putem prezice și data când se va constitui un stat planetar. Pe planeta noastră va fi un singur guvern pentru toate țările atunci când Pământul se va confrunta cu invazia extratereștrilor. Una din două: Dl Djuvara zice că extratereștrii ne vor ocupa, vor institui guvernul lor, care va fi un guvern mondial, pentru întreaga planetă, iar când extratereștrii vor pleca, în urma lor vor rămâne structurile statului planetar, mondial!… De care se vor folosi pământenii, uniți de-acum într-o singură entitate politică!… Așa zice dl Djuvara că s-au petrecut lucrurile cu cumanii, care au ocupat la un moment dat o bună parte din teritoriul locuit de românii noștri de atunci. După plecarea cumanilor, românii s-au trezit moștenitorii unui stat, ai unui organism politic pe care, altminteri, nu l-ar fi putut gândi singuri!
A doua variantă care este?
A doua deci: pământenii, aflând că extratereștrii chiar există și ne vor ataca curând, vor conștientiza din timp că nu au încotro și trebuie să se organizeze într-un singur corp socio-politic, care să cuprindă întreaga omenire, întreaga planetă, sub ascultarea unui unic guvern. Cu alte cuvinte, sub imperiul pericolului de care se simte amenințată, populația, prin liderii săi în primul rând, descoperă necesitatea unirii. Va fi jucat ocupația cumană acest rol? E posibil. Dar nu avem nicio dovadă că cumanii au organizat un stat pe teritoriul nostru. Au adăstat pentru o vreme și apoi au plecat așa cum au venit!
Care este totuși adevărul?
Adevărul este că statele edificate de români în evul mediu au avut o existență continuă, neîntreruptă, din momentul înființării și până azi, ceea ce nu s-a întâmplat în multe alte locuri! La fel, când aceste state s-au unit de au format Principatele Unite în 1959 sau România Mare în 1918, unirea s-a făcut nu prin sabie, ci prin act public conștient, prin voință politică unanimă, ceea ce iarăși nu întâlnim în multe alte cazuri! A fost o unire, nu o unificare! Sesizezi nuanța? Vorbim de unificarea Italiei, a Rusiei, a Chinei, dar vorbim de unirea românilor, a României…
Ați spus în mai multe rânduri că nu sunteți ceea ce se poate numi un istoric!
Nu sunt! Îmi lipsesc câteva calități imposibil de suplinit: memoria cifrelor, a anilor și a numelor, capacitatea de a scociorî în arhive și altele. M-am ocupat de câteva subiecte de istorie care aveau tangențe cu lingvistica sau erau subiecte de istorie recentă… Iar din istoria noastră m-au atras momentele de excelență românească, mai ales acelea pe care istoricii de meserie le trec prea ușor cu vederea. Sau le demitizează, ca dl Djuvara! E cam lăutărește ce face domnul Djuvara, cântă frumos, dar nu cunoaște notele muzicale! Altminteri, ideea că unele popoare se unifică politic sub influența unui pericol sau stimul extern, se verifică în multe cazuri: la germani, la ruși de exemplu. Nu este o idee nouă.
Dl Djuvara bate câmpii și când face generalizări la scară națională pornind de la analiza grupelor de sânge. Nu mă pricep propriu zis, dar faptul că nu există decât vreo patru-cinci grupe de sânge pentru câteva sute de popoare descurajează orice încercare de a pune vreo bază pe asemenea argumente. Între timp însă a apărut cercetarea genetică, cu rezultate extrem de sigure. Acolo ar trebui să meargă dl Djuvara ca să afle cât este de corcit neamul românesc. Îi recomand cercetările făcute de antropologii de la Iași, recente, potrivit cărora genomul european este foarte curat păstrat în spațiul românesc, iar acest spațiu se dovedește a fi un punct de plecare, o vatră străbună pentru multe populații europene care de aici au plecat, au roit în lume, atât spre Vest, cât și spre Est. Din păcate, orientarea anti-românească a autorităților post-decembriste a pus capăt acestor cercetări, alarmați fiind factorii de decizie din guvern de faptul că aceste cercetări antropologice, efectuate cu cele mai moderne și sigure metode, infirmă toate teoriile scornite din ignoranță sau rea credință cu privire la români. Infirmă și elucubrațiile dlui Djuvara, din fericire. Repet, este vorba de cercetări ale unor antropologi de la Iași, pe care un ministru secretar de stat, reprezentant al UDMR în guvernul României, le-a suspendat, ba chiar le-a interzis, sistând programul respectiv… Asta este România în care trăim, domnule Djuvara. Chiar nu vă dați seama?! Nu aveți nimic de spus în această problemă?
Ca lingvist, mă deranjează opiniile ușuratice ale dlui Djuvara. Nimeni nu a ascuns contribuția slavă la etnogeneza românească! Mai degrabă se poate spune că a fost exagerată. Da, limba română a împrumutat cuvinte de la multe alte limbi, dar asta nu denotă un amestec etnic. Cuvinte turcești sunt foarte multe în limba română, dar amestecul biologic între noi și turci este ca și inexistent. La fel, avem cuvinte țigănești. Cum au ajuns ele în limba română?
Probabil pentru că denumeau obiecte sau noțiuni noi, necunoscute românilor!
Asta se întâmplă des, într-adevăr, în toate limbile pământului. Româna însă a împrumutat foarte multe cuvinte care aveau echivalent românesc. De ce a făcut-o? Dintr-un motiv, aș zice foarte onorabil: nevoia de expresivitate! Nevoia de a nuanța cât mai fin gândurile noastre. Când am preluat neologismul amor, probabil sub influență franceză, a literaturii franceze, aveam în română cuvintele iubire și dragoste. La ce ne mai trebuia încă unul? Ne trebuia, căci iubire și amor nu sunt sinonime! Nu există sinonimie perfectă. Și cu cât o serie sinonimică este mai bogată, cu atât mai multe sunt nuanțele semantice pe care le putem exprima. Așa se face că limba română ne oferă acum posibilitatea de a deosebi între iubire și amor, care sunt cel mai des în opoziție. În Luceafărul cuvîntul iubire este rezervat lui Hyperion, iar amor lui Cătălin… Această opoziție semantică nu este cu putință a fi exprimată în franceză, adică în limba din care am împrumutat… Iar după amor l-am luat și pe eros… I-aș recomanda dlui Djuvara un citat celebru din Eminescu, dar îl las să-l găsească singur, căci va mai da și de altele, care îi vor fi la fel de utile.
Mai spuneți…
Am luat din franceză cuvintele operație, stație, atenție, cuvinte propriu zis internaționale, dar numai româna le-a inventat acestora perechea operațiune, stațiune, atențiune, stabilind astfel o posibilitate de nuanțare pe care franceza nici n-o visează! Ca și diferența între nivele-niveluri, vise-visuri, elemenți-elemente, creieri-creiere, care îl făcea pe Noica să se extazieze dinaintea ingeniozității cu care limba română a pus la lucru desinențele de plural… Dl Djuvara, ca orice român serios care a învățat de mic franțuzește, sunt convins că-și amintește mirarea pe care i-a stârnit-o substantivul franțuzesc problème, când a aflat că nu este feminin, ci masculin: le problème. De ce ni se pare nouă, românilor, că acest substantiv ar trebui să fie feminin, și nu masculin? Pentru că în limba română substantivele masculine sunt mai concrete decât cele feminine, iar neutrele sunt și mai abstracte… Am împrumutat cuvîntul problemă din franceză, este adevărat, dar i-am adus o corecție esențială: l-am trecut de la genul masculin la genul feminin, pentru că este un substantiv abstract, iar româna, spre deosebire de 99% din limbile pămîntului, face deosbirea între semnificații abstracte și semnificații concrete. Este o opoziție de mare subtilitate!… Numai o limbă extrem de unitară și de conservatoare, vorbită de oameni foarte isteți, își poate permite asemenea lux! Eh, domnul Djuvara, care este cu siguranță un poliglot, să-mi demonstreze că mă înșel și că mitologizez…
Un lingvist străin, V. Kiparsky, citat de alt mare lingvist străin, suedezul Alf Lombard, a spus că limba română este cea mai interesantă limbă dintre limbile ce se vorbesc azi în Europa… Vine domnul Djuvara și ne liniștește: limba română este un „melting pot”. Ce înseamnă asta? E o înjurătură?…
Glumiți…
Nu vreau să fac un comentariu pas cu pas, la fiecare idee din interviu. Cu plăcere recunosc însă că dl Djuvara își face totuși datoria față de limba română cu prisosință: adică se exprimă într-o limbă română foarte românească, dacă pot spune așa! Are farmec și expresivitate, se citește cu plăcere. Cu încântare deseori. Văd și la nevastă-mea!… Dar dl Djuvara nu l-a citit pe Pușcariu, pe Caracostea, pe Mircea Vulcănescu, Noica, pe Grigore Brâncuș…
Pe Ion Coja…
Da, se vede din tot ce spune că nu m-a citit! Că nu ne-a citit!… Îi recomand Unu în limba română și va pricepe cât de cât ce a vrut să spună V. Kiparsky când a afirmat că limba româna este cea mai interesantă limbă din Europa…
Ce-i mai reproșați bietului om?!
Am să-l citez: ”oamenii inteligenți își fac auto-cenzură”… I-aș reproșa deci dlui Djuvara tocmai excesul de inteligență în tot ce scrie!
Glumiți?!
Când faci exces de inteligență, ca dl Djuvara, în tot ce scrii apare foarte puțin din ceea ce ai putea scrie și spune! Și asta îi reproșez de fapt dlui Djuvara. Un om la vârsta dumisale și la statutul său public, la ce bun se mai abține să spună tot ce știe?!… Ne vine cu teorii noi despre Basarabi, despre Traian și Decebal… Bune și astea, dar când afli că dl Djuvara a fost martor, sau chiar implicat în cele petrecute la 23 august 1944, pretinzi de la dînsul o mărturie clară despre acele evenimente! A trăit sub Ion Antonescu… Azi Ion Antonescu este cunoscut în lume, printre străini, mai mult prin așa zisul holocaust din Transnistria, fiind declarat autorul unei crime abjecte: sute de mii de evrei au murit la ordinul lui Ion Antonescu. Nu știu, a spus ceva dl Djuvara despre acest atât de important moment de istorie românească?
În general, sunt foarte derutat de istoricii noștri, care se pronunță foarte rar în probleme de istorie recentă sau contemporană. Nu trebuie să fii mare specialist ca să ai o părere în privința problemelor de istorie recentă sau contemporană. Ești, mai înainte de orice, cetățean, adică participant și martor la istoria trăită de tine și de concitadinii tăi! Ca istoric profesionist, ești o posibilă și foarte prețioasă sursă de informații pentru istoricii din viitor! Specialistul în istorie, indiferent de epoca istorică în care și-a făcut doctoratul și întreaga operă academică, are obligația morală, dar și profesională, de a-și exersa și dovedi competența pronunțându-se în toate problemele grave cu care se confruntă contemporanii săi! Exemplul lui Nicolae Iorga sau Gheorghe Brătianu trebuie înțeles din această perspectivă. Desigur, Iorga a mers poate prea departe, încercând să facă istorie, nu doar s-o comenteze. Păcat că n-a reușit…
Deplâng ce este în mintea și sufletul acelor istorici care știu adevărul sau măcar au o părere despre Carol II, despre legionari, despre Antonescu, despre 23 august, despre instaurarea și desfășurarea regimului comunist, despre decembrie 1989 sau chiar despre 11 septembrie 2001. Știu multe și tac, nu se pronunță, pretextând că specialitatea lor este dinastia Mușatinilor ori primele cetăți de piatră din Dacia etc., etc. În realitate fiind vorba de oportunismul nostru de toate zilele și teama de a nu-și pricinui singuri neplăceri la facultate sau la institut ori la academie, de a nu deranja anumite persoane sau grupuri ori structuri… De a nu-și compromite șansele la cine știe ce burse ori stipendii sau onoruri! Așa că încheiem discuția noastră rugându-te, dacă ai norocul să te întâlnești cu dl Djuvara prin București, oprește-l și întreabă-l ce părere are despre felul cum au fost insultați toți domnitorii români, urmași, fie!, ai cumanilor întemeietori, insultați prin înhumarea la Curtea de Argeș a regelui poltron și sperjur Carol al II-lea? Ce părere are despre isprava de la 23 august a fiului acestuia? Nu crede oare că istoricii de mâine au nevoie de mărturia sa cu privire la ce s-a întâmplat cu evreii din România în perioada iunie 1940-august 1944? Despre ce se întâmplă azi cu românii din România?!… Pun mâna în foc că aceste subiecte le cunoaște mult mai bine decât întemeierea statelor medievale românești… Iar nevoia de adevăr asupra acestor subiecte este infinit mai mare! Întreabă-l așa pe bătrânul belfer: Oare nu-l atrage mitul referitor la un Ion Antonescu criminal de război? Nu-l tentează demolarea acestui mit? Și a altora asemănătoare, scornite pentru a-i scădea pe români din drepturile lor la recunoștință din partea altor popoare?
Mai am o întrebare totuși: Pe Internet circulă și alt inteviu, mai vechi, al domnului Djuvara, despre sinuciderea europenilor, despre dispariția rasei albe. Cunoașteți textul?
Este un text important, dar și acesta naște aceeași întrebare: de ce nu spune dl Djuvara tot ce știe? Previziunile sale sumbre asupra Europei, valabile și cu privire la Australia sau America, ar trebui însoțite de viziunea istoricului asupra cauzelor, a evenimentelor care ne-au adus în această situație nefericită. Am fost dezamăgit să văd că ocolește acest subiect. Iar demonstrația sa că nu la 1 decembrie, ci la 24 decembrie s-a făurit România Mare este de-a dreptul penibilă, jenantă. În această ordine de idei, afirm că ziua de 14 iulie ca zi națională a Franței este o rușine pentru Franța și pentru europeni. 14 iulie 1789 este ziua când a început sinuciderea Europei! Fac această legătură, între sinuciderea Europei, corect sesizată de Neagu Djuvara, și revoluția franceză – te rog să nu scrii cu majusculă sintagma „revoluția franceză”! Deci, dacă te întâlnești cu dl Djuvara, care a opinat că nu se potrivește să avem ca zi națională 1 Decembrie, întreabă-l ce crede despre 14 iulie 1789, zi națională la francezi… Rușii, după câteva decenii de păcăleală și-au revenit și au renunțat la 7 noiembrie! Franțujii se fac mai departe că nu știu cum a căzut de fapt Bastilia!… O rușine pentru întreaga omenire!
Afirmația pe care o faceți este teribil de șocantă. N-o puteți lăsa așa, în aer, fără nicio explicație. Va rog să adăugați un comentariu oricât de succint, până data viitoare când vă somez să abordați acest subiect. Sper că a vom face. Deci?
Într-un comentariu extrem de scurt, aș zice că până la revoluția franceză Europa, europenii, cultivau ideea de datorie, de obligații cu care te încarcă condiția de om. La 14 iulie 1789 își face apariția individul obsedat de drepturile care trebuie să-i fie recunoscute și satisfăcute, puse mai presus de orice. Simțul datoriei îl caracterizează pe omul puternic, omul de caracter și religios. Drepturile omului îl mobilizează pe nevolnic, pe individul egoist, incapabil de elanuri generoase. Cui au folosit declarațiile sforăitoare despre drepturile omului? În niciun caz Europei!
Aveți ceva împotrivă să publicăm pe site și interviul cu Sinuciderea Europei?
Nu, dimpotrivă. Este o idee bună. Textul trebuie să circule, măcar că defetismul dlui Djuvara ar putea să tulbure sufletul unor oameni mai tineri. Trebuie puși la încercare!
Deci nu sunteți pesimist în privința viitorului nostru într-o Europă a noastră, a albilor!
Nu! Cu condiția să identificăm urgent și corect cauzele. Odată aflată cauza, efectele încep să dispară! Este un principiu vechi. Sunt sigur că îl cunoasște și domnul Neagu Djuvara… Neagu Djuvara… Ce nume frumos!
A consemnat Petre Burlacu
Sunt îngrijorat de un număr de coinicidenţe de nume de celebrităţi româneşti cu cuvântul cuman. Treaba pare coordonată, din trecut. Otilia Valeria Coman, Nadia Comaneci şi mai recent nu ştiu ce fotbalist internaţional. Am citit pagina cumanilor de pe wikipedia şi mi-am pus mâinile în cap. Vă rog o părere. Nu ştiu dacă voi urmări postarea aceasta, vă rog să-mi răspundeţi în email şi poate vom mai vorbi.
Dicu-Sava Cristian
un argument se face si el cu ceva
acolo/
ce se vede din cele spuse de dumnraovstra?
pai
sa fie orare marlania ceva in care poate xecleti
ca ce altceva?
Herodot a pomenit de Daci precizand ca sunt cei mai viteji dintre traci si nu dintre albanezi. Pe cine credem? pe Herodot sau pe dl. Giuvara? Mai este credibil „starul” istoric si autorul de multe „bestsellers” care ne surprinde in stereotipurile noastre de sarmani oameni buimaciti de istorie si de criza? Eu unul am descoperit si alte fisuri (ca sa nu zic de-a dreptul gropi) in originalul sau punct de vedere. Conteaza si din cine ne tragem dar mai ales conteaza cine suntem noi acum!
@ adrian romanu
Aveti multa dreptate. Vorbiti de onoare, demnitate, etc.
Din pacate, realitatea bate filmul: azi, 12 sept. a inceput anul scolar. Pe platoul scolii, in careu, parinti cu copii. La sistemul audio instalat, se difuzeaza Imnul national. Nici o atentie, nici o atitudine, nici pic de respect, macar putina liniste. NIMIC!
Mai apoi, un preot, la un microfon, a rostit Tatal Nostru. Aceeasi reactie. NIMIC!
Parintii, rudele, cunoscutii, povesteau, barfeau, isi etalau toalele, bijuteriile, fitele…
M-am gandit ca daca peste tot se intampla asa, suntem iremediabil pierduti si ne meritam – cu deplina seninatate – soarta. Astia suntem!
A aparut, gratie unor participanti la dezbateri pe acest minunat site, ma refer doar la acei participanti avansati uman si care aduc o contributie reala, subiectul PROVERBELOR OTRAVITE (sau OTRAVITOARE dupa efect) care sunt strecurate printre proverbe adevarate, respectiv acelea care contin intelepciune milenara concentrata in cateva cuvinte. Romanii, dar nu numai, exceleaza in proverbe minunate ce constituie in fapt intelepciune esentializata. Fara ca multi ditre noi sa bage de seama, dusmanii nostri strecoara intre proverbele adevarate si asa-zis proverbe “otravitoare” care contin mesaje distructive, dezechilibrante, descurajante.
Exemple de proverbe otravitoare: „Capul plecat sabia nu-l taie” – E O INVATATURA FALSA! Situatia de viata reala este: „DOAR CAPUL PLECAT SABIA IL TAIE” intrucat ca cel cu capul ridicat confrunta, sileste atacatorul sa lupte, sa ridice sabia si astfel sa devina vulnerabil loviturii celui atacat, fapt ce atactorii slabi il evita!!!
Astfel de proverbe otravite sunt in fapt programare subliminala pentru a accepta cotropirea fara lupta in numele propriei securitati. Suna familiar? „…. in scopul asiguirarii securitatii individuale trebuie sa acceptati constrangerea economica si poltica …” Dar acesta programare o face doar cotropitorul SLAB care ESTE NEVOIT, urmare a neputintei, sa foloseasca metode ascunse, perfide. Cotropitorul puternic te poate ataca pe fata. Pentru ce sa se ascunda? E mai simpu pe fata daca poate. PUTEREA NU SE ASCUNDE, SE ETALEAZA. DOAR SLABICIUNEA SE ASCUNDE!!!! Si slabul lucreaza pefid sa convinga victima sa ii dea averea sa voluntar in schimbul unor beneficii ipotetice, intangibile, inexistente de fapt, FARA LUPTA.
Mergand la mai larg, cotropitorii perfizi au adus cu ocazia revolutiei franceze si de atunci au tot reformulat, ideea drepturilor individuale in contradictie cu cele ale comunitatii, pe care le-au opus spre subminarea conceptelor naturale si sanatoase care urmareau armonizarea drepturilor comunitatii cu cele ale indivizilor, altfel spus, structurarea sociala ca urmare a recunoasterii contributiei individuale la bunastarea de toate felurile ale comunitatii. Iata niste definitii din “dexonline” pentru ONOÁRE: onoruri, s. f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ◊ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care și-au dat viața cei care au luptat pentru apărarea patriei. ◊ Loc. adj. De onoare = a) demn de încredere, cinstit, onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva; c) onorific. ◊ Expr. Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni. 2. Reputație, prestigiu, faimă, vază. ◊ Expr. A face (cuiva) onoare = a servi (cuiva) spre laudă, spre fală; a onora. ♦ Mândrie, demnitate. 3. Prețuire deosebită, considerație, respect, stimă…. “
Constatam ca este vorba despre recunoastera contributiei reale aduse in communitate, ONOAREA fiind o valoarea deliberat eliminata din discursul public de cand cotropitorii au obtinut control asupra mijloacelor de diseminare a informatiei. Pai ce onoare se poate arata despre ORICE conducator al Statului Roman in ultimii 21 de ani? Cum isi “Onoreaza” mandatul fiecare functionar de stat, de la Presedinte la cel mai de jos, fata de Poporul Roman, toti fiind angajati ai Poporului Roman? Evident ca cei aflati in conducere nu isi “onoreaza” in nici un fel madatul, doar fura si distrug si isi ‘onoreaza” doar contul pesonal, impiedicand pe slujbasii onesti sa apere tara aceasta de acsti dusmani din interior si de cei din exterior.
Cum poti castiga o batalie cu capul plecat? Practic vorbind, e un nonsens. Sa nu ne amagim: ne aflam intr-o lupta pe viata si pe moarte, miza fiind averea acestei tari asupra careia Natiunea Romana are dreptul de a o revendica in intregime si oricand, fara nici o prescriptie, motiv pentru care obiectivul dusmanilor este disparitia nationalitatii/identitatii Romane pentru ca sa nu mai existe un proprietar de drept istoric. In eventualitatea disolutiei natiunii/identitatii Romanesti, vor putea tocmi, faramita si redistribui intre ei aceasta avere considerabila. Toti cei care nu se opun sau mai rau, ajuta la destramarea natiunii Romane sunt unelte ai dusmanilor Poporului Roman.
Inapoi la invatamitele milenare: ASADAR … NU VA FERITI DE CONFRUNTARE, DOARE ASA POTI CONTEMPLA O VICTORIE, DAR CU INTELIGENTA, SA NU OFERITI SANSA ASASINATELOR.
SI FOLOSITI CAT MAI MULT CUVANTUL “ONOARE” SA IL INTRODUCEM INAPOI IN LIMBAJUL DE ZI CU ZI.
un popor care isi educa copiii in spiritul proverbului ” capul plecat sabia nu-l taie” nu trebuie sa se mire ca apar si asemenea interpretari. TIMPUL VA JUDECA SI VA SCOATE ADEVARUL LA IVEALA !!
În toate cărţile de istorie scrise pentru adulţi (de ex. în tratatele de istorie) se vorbeşte despre aportul genetic nesemnificativ al coloniştilor romani de origine italiană în formarea poporului român.
Numai în manualele de şcoală se omite să se spună acest lucru, pentru a le crea copiilor impresia unei înrudiri genetice a românilor cu italienii. Cei mulţi care nu mai citesc alte cărţi de istorie în afară de manualele din şcoală păstrează astfel toată viaţa această viziune mincinoasă cu privire la originea genetică a românilor.
Însă adevărul istoric (ştiinţific) despre originea coloniştilor aduşi de romani în Dacia este prezent în orice tratat de istorie a românilor publicat în România de mai bine de o sută de ani încoace.
Un exemplu recent este „Tratatul de Istorie a Românilor”, volumul II, publicat în 2010 de Academia Română, de unde provine citatul de mai jos:
Originea coloniştilor
Istoricul roman din secolul al IV-lea, Eutropius, relatează că Traian, după ce a supus Dacia, a adus aici din toată lumea romană mulţimi nesfîrşite de oameni, spre a cultiva ogoarele şi a popula oraşele. Această informaţie lapidară a scriitorului antic, departe de a fi o exagerare retorică, este confirmată de inscripţii şi de celelalte izvoare documentare, care se referă la populaţia provinciei.
O statistică întocmită cu trei decenii în urmă, pe baza numelor de persoane din inscripţii, completată ulterior prin noile descoperiri şi achiziţii epigrafice, ne arată că, alături de populaţia autohtonă, nou-veniţii în Dacia prezentau o mare diversitate etnico-teritorială: italici, iliri, traci sudici, greci, orientali, celţi norico-panonici sau din alte provincii, germanici, egipteni etc. Acelaşi caracter eterogen al coloniştilor în ctitoria carpatică a lui Traian rezultă şi din studiul divinităţilor, al monumentelor sculpturale şi al ceramicii, al riturilor şi al ritualurilor funerare, precum şi din trăsăturile altor elemente ale culturii materiale şi spirituale. Totul dovedeşte amalgamul etnic, cultural şi religios pe care şi-a pus amprenta puternică limba latină şi modul de viaţă roman. Armata şi veteranii au sporit, de asemenea, caracterul etnic variat al locuitorilor.
Privitor la onomastică, important este faptul, bine stabilit, că numeroasele nume personale de factură romană nu erau purtate numai de romani sau de italici, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci ele aparţineau frecvent şi provincialilor romanizaţi (orientalo-semiţi, celţi, germani, traco-daci, iliri etc.), care îşi luau nume romane (prenume şi gentiliciu) în locul celor vechi. Aşa erau, de exemplu Publius Aelius Theimes (oriental), Marcus şi Antonius, fiii orientalului Thaemus, Vitalis, fiul lui M. Ulpius Saccius (celt), Longinus Belgus şi alţii, fără să mai vorbim de dacul Sextus Rufius Decibalus menţionat într-o inscripţie de la Roma sau acei numeroşi Ulpii, Aelii, Aurelii, nume sub care se ascundeau adesea provinciali de origine autohtonă.[…]
Italicii
Aşa cum s-a remarcat mai de mult, italicii sau descendenţii lor nu sînt prea numeroşi în Dacia. Chiar şi o cercetare mai recentă, minuţioasă, nu a putut înregistra decît 148 de persoane. Semnificativ este faptul că aproape toate aceste persoane provin din Italia centrală şi nordică, din adevăratul leagăn al romanităţii. Prezenţa coloniştilor în spaţiul provinciei, atestată epigrafic în 27 de localităţi, se constată cu precădere în regiunile intracarpatice. Italicii sînt menţionaţi epigrafic în oraşe – în primul rînd la Apulum şi la Ulpia Traiana Sarmizegetusa – în centre militare, staţiuni balneare şi chiar în aşezări rurale. Ei apar în inscripţii ca veterani, colonişti, funcţionari fiscalo-vamali, arendaşi ai păşunilor şi salinelor, simpli soldaţi în legiuni sau în trupe auxiliare, dar sînt menţionaţi îndeosebi ca înalţi demnitari municipali, personalităţi în conducerea, administraţia şi armata provinciei: guvernatori, comandanţi de legiune sau de trupe auxiliare, ofiţeri superiori, procuratori presidiali, mari proprietari funciari şi de ateliere meşteşugăreşti. Urmaşii acestor italici au constituit în tot decursul secolului al II-lea vîrfurile aristocraţiei din unele oraşe ale Daciei. Majoritatea italicilor care făceau parte din pătura privilegiată conducătoare s-au dovedit a fi prea puţin legaţi de pămîntul dacic şi de realităţile social-etnice locale, ei rămînînd aici doar temporar, pe durata îndeplinirii unor funcţii civile sau militare. Chiar dacă unii mureau în Dacia, rămăşiţele lor pămînteşti erau duse în ţara de origine. Importanţa italicilor rezidă mai cu seamă în rolul politic şi cultural pe care l-au avut, ca principali vehiculatori ai limbii latine şi ai romanităţii, dar mai puţin în contribuţia adusă la sporirea bazei etnico-sociale a provinciei traiane. Aşa cum am arătat mai înainte, sub raport demografic, ei reprezentau un procent foarte mic, în ciuda faptului că apar masiv, făcîndu-şi reclamă, în inscripţiile şi pe monumentele Daciei – cum este cazul familiilor Varenia, Cominia, Domitia, Servia – lucru explicabil prin poziţia socială şi situaţia lor economică.
Ilirii
Populaţia iliră, venită din Dalmaţia sau din alte provincii şi chiar din Italia, constituia încă din vremea lui Traian o componentă însemnată a colonizării romane. Civili sau militari, oameni cu cele mai diferite ocupaţii şi condiţii sociale, de la lucrătorii în mină şi agricultori pînă la înalţii funcţionari municipali sau marii proprietari funciari, ilirii împînzeau provincia, în special teritoriile intracarpatice. Grupul cel mai numeros şi mai compact îl forma populaţia de mineri şi familiile acestora din seminţiile „Pirustae”, „Baridustae”, „Sardeates”, comunităţi întregi aduse din Dalmatia centrală şi meridională pentru exploatarea aurului din Munţii Apuseni. […]
Tracii
Tracii balcanici, civili şi militari nu au fost puţini în Dacia. […] Pe baza antroponomasticii din inscripţii, se constată că tracii sudici, extrem de numeroşi în Transilvania (oraşe, castre, sate, staţiuni balneare), sînt oameni de condiţie liberă, din straturile mijlocii şi de jos ale populaţiei sau cu grade inferioare cînd este vorba de militari. Civilii apar frecvent cu statut de peregrini, de cetăţeni, de liberţi sau de veterani. […] Fără îndoială că o bună parte dintre purtătorii de nume traco-dace puteau fi şi erau de fapt daci localnici, întrucît daco-geţii ca ramură nordică a tracilor, nu puteau avea în general decît nume trace. Opinia că toţi purtătorii de nume trace din Dacia erau oameni veniţi din sudul tracici este contrazisă de rezultatele cercetării lingvistice şi de alte surse istorice.
Grecii
Numele personale de factură greacă apar foarte frecvent în inscripţiile din Dacia. Studiile de antroponomastică însă, corelate cu date şi observaţii din alte surse istorice au condus la concluzia că numele de persoană greceşti nu aparţineau decît în mică parte grecilor autentici. Majoritatea lor au fost împrumutate de negreci, elemente originare din regiunile şi provinciile orientale (Moesia, Thracia, Macedonia, Asia Mică, Syria, Mesopotamia, Egipt), care au rămas şi sub romani în sfera de limbă şi cultură greacă. Purtătorii acestor nume pot fi consideraţi în multe cazuri traci, microasiatici, semiţi, iranieni, egipteni sau „italici”, veniţi în Dacia ca funcţionari, negustori, oameni de afaceri, militari în trupele auxiliare, sclavi sau liberţi. […]
Elemente celtice
După cucerire, în Dacia au venit numeroase elemente militare şi civile de origine etnică şi teritorială celtică, din Gallia, Britannia, Hispania, nordul Italiei, Noricum, zona Alpilor, Pannonia. […] Numele de persoană celtice şi de zeităţi celto-romane (Campestres, Epona, Matres, Suleviae etc.) arată o prezenţă semnificativă în Dacia a nou-veniţilor de neam celtic sau din teritoriile celtice. […]
Elemente germanice
Acestea erau în vest foarte aproape teritorial de cele ancestrale celtice şi au ajuns în Dacia, unele imediat după cucerire, iar altele sub domnia lui Hadrian. […]
Orientalii
Civili şi militari, oameni de diferite profesii, dar mai ales negustori, orientalii excelează prin ridicarea de inscripţii şi monumente sculpturale, adesea şi cu evident scop de reclamă. Ei nu par a fi atît de numeroşi în Dacia precum îi arată atestările epigrafice, care le marchează ostentativ prezenţa. Probabil că numărul lor a crescut abia sub domnia lui Septimius Severus. Ei au venit îndeosebi din Persia, Siria, Asia Mică şi Egipt.
Elementele etno-culturale semite (siriene, palmirene, itureene) sînt frecvente pe tot teritoriul provinciei, după cum se vede din materialul epigrafic referitor la unele nume de persoană şi în special la formaţiunile militare auxiliare cu etniconul „Palmyrenorum”, „Commagenorum”, „Syrorum”, „Ituraeorum”, „Antichensium”, „Tyriorum”. Din aceste trupe auxiliare făceau parte cei mai mulţi purtători de nume semite. Dar mulţi dintre sirieni aveau nume romane sau greco-romane ca „Aurelii Alexander et Flaus Surii negotiatores”, „Gaius Gaianus et Proculus Apolofanes”, de asemenea „Suri negotiatores”. Divinităţile semite apar şi ele în număr mare în inscripţii: Cybela, Iupiter Dolichenus sau Commagenus, Iupiter Turmazgades, Malagabel, zeiţa Atargatis şi altele.
Nume şi elemente de civilizaţie din diferite provincii ale Asiei Mici arată un număr semnificativ de imigranţi din regiunile respective, unde exista un mare şi complicat conglomerat etno-cultural. Din grupul celor care la „Napoca” se autointitulează „Asiani”, majoritatea poartă nume de factură grecească sau romană. Tot antroponime preponderent greceşti poartă şi mulţi dintre cei veniţi din „Bithynia”, „Frigia”, „Galatia”. Doar Tarasus, patronimicul unui soldat Zenon Tarasi „miles…”, este singurul nume asianic veritabil cunoscut deocamdată în Dacia. Din „Pont” sau din „Cappadocia” par să fi ajuns aici, nu direct din Iran, şi cei care poartă nume ca Farnax, Arzakes şi altele.
Elemente nord-africane
Din două mari regiuni ale Afrcii nordice sînt originari cei cu antroponime caracteristice, atît militarii, cît şi civilii: Egipt şi părţile nord-vestice ale continentului. Numele de persoană şi unele dintre divinităţi pot fi grupate în aceste două categorii. Dintre cele egiptene de menţionat sînt Arphocras, Hammonis, Sambu (nume personale), Amon, Serapis, Isis (zeităţi), iar din rîndul celor nord-vestice (maure, punice etc.) zeiţa Caelestis (Tanit) şi antroponime ca Atasa, Birsus, Sattara, Afer şi Africana (cognomina).
[…]
Dumitru Protase : Dacia Romană – cap. V: Populaţia
Istoria Românilor vol. II (pp. 155-161), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2010
P.S. Citatul a fost preluat dintr-o discuţie de pe forumul Softpedia:
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=153334&view=findpost&p=9732470
Dragilor,
Va iubesc !
Pasiunea voastra pentru romanism este exceptionala.
Din pacate mai ramane sa invatati ca istoria NU exista, ea se scrie, rescrie, in fiecare epoca in functiie de interesele „nationale” sau de cele internationale.
Nu ma credeti, aveti rabdare sa ajunga dl. Cernea presedinte si mintenas de la Alexandru cel Bun la Ipsilanti, toti o sa fie descoperiti ca fiind poponari si alogeni. :)))
Ca numai alogenii si poponarii au ridicat Romania. :)))
Sa nu treceti cumva, prea aproape, prin spatele meu ca dau cu copita.
Cu stima,
Un bou ne-alogen.
Domnule profesor am impresia ca cineva doreste si exista un plan de stergere a memoriei istorice a Romaniilor .De face a unui talmes -balmes in mintiile Romaniilor,de stergere a istoriei de introducere de culpabilizare in privinta HOLOCASHULUI.Totul indica spre o anarhie in toate domeniile.Cand bulversezi o natiune in toate aspectele,economic,sanitar,educational,istoric etc etc .,gata acea natiune poate sa zica adio viitorului.Pe zi ce trece am convingerea ca CEAUSESCU a fost un mare patriot .Si ca Romania are un singur viitor.,sub un singur partid nationalist.NATIONALISTI pana la ultima celula.Romania sub sistemul multipartidist involueaza.E precum noul nascut care ramane cu buricul netaiat din cauza ca mai multe moase roiesc in jurul lui.Au trebuit sa vina comunistii sa readuca bogatiile in proprietatea Romaniei.Acum au venit DEMONCRATII si le-au vandut.La noi Romanii istoria pare a fi rotunda.Se tot repeta.La altii e liniara.Merg inainte.Felicitari pt curajul DUMNEAVOASTRA.Santeti printre putinii ROMANI care nu sant pupincuristi si nu isi tradeaza istoria si neamul pt functii si bani.Nimic nu e mai scarbos decat sa iti vinzi onoarea si demnitatea si neamul.
Citeam candva, nu mai stiu pe unde ca :
„Din ciocnirea ideilor tasneste adevarul.”
A zis-o bine cine a zis-o. Ma bucur si ca exista Neagu Djuvara si ca exista Ion Coja. Ma bucur si ca exista atatia comentatori. Mai invatam si noi, cei de la talpa tarii, cate ceva. Si vom avea si sansa sa ghicim adevarul.
Desi nu s-a mai vehiculat aceasta idee, tot candva citeam o varianta cum ca troienii lui Enea erau de fapt traci sau daci invinsi de greci la Troia. Au ajuns dupa multe peripetii in peninsula italica unde s-au statornicit, si-au pastrat limba stramoseasca iar urmasii lor au dat stralucire Romei. Deci locuitorii imperiului roman vorbeau limba stramosilor lor care era de fapt traca sau daca(sau viceversa, traca sau daca erau o varianta latina). Cand romanii au cucerit Dacia nu au avut deci probleme de comunicare pentru ca limbile se asemanau mai ales la nivel popular ca sa zic asa. Poate asa s-ar explica de ce nu avem dovezi istorice temeinice de limba si de scriere daca, pentru ca noi scriam si vorbeam in vechea limba latina vulgara. Eu ca plebeu inclin spre aceasta varianta. Si in niciun caz nu as merge pe premiza ca vechea limba geto-daca se scria cu litere chirilico-glagolitice precum in tablitele de la Sinaia. Sper ca cei cu pretentii academice sa ia in calcul si varianta mai sus prezentata(care nu-mi apartine) si s-o sustina sau s-o „demoleze” cu argumente stiintifice.
@Ioan Albu.
„Limba română, pe de altă parte, încă nu are un dicționar etimologic profesionist.”(citat)
Are ! Este Dicţionarul etimologic scris de doctorul în lingvistică Mihai Vinereanu. Îi baţi numele pe Google şi apare tot ce a scris d-lui şi unde se găseşte cartea. E cam grosuţă şi de aia e cam scumpă. Din păcate nu se poate downloda de nicăieri.Ar trebui pusă şi în format electronic pe net ca să coste mai puţin.
Dupa ce am studiat antropologie, numai cu zestrea capatata de la straini si mi-a fost usor in orice colt de Romanie m-am dus sa-i identific pe cei ce-mi seamana, pe romani de ceilalti. Am fost si-n Balcani ! Acolo la fel !
Etnografia si folclorul romanesc nu este produsul unor corcituri. O populatie corcita este o populatie traumatizata, cu un folcor slabut. Geniul focloric al poporului roman rezida in conservarea zestrei genetice: „genetica dicteaza cultura populara a unui neam „
Domnule profesor Djuvara ! Regret ca va dezamagesc,dar nu cred nimic din ceea ce sustineti in legatura cu nasterea poporului roman ! De fapt QVI PRODEST aceasta incercare a domniei voastre de a ne suci mintile cu o teorie pe care nici istoricii de renume nu o sustin ?
Domnule profesor, ma intreb de ce istoricii zilelor noastre ignora din 2003 si pana azi ,cu incapatanare, lucrarile Congreselor internationale de dacologie, organizate in Romania de prof. Napoleon Savescu, din SUA. Mai mult, in anul 2010, cadrele didactice de la catedra de istorie a Univeristatii din Alba Iulia au solicitat in scris Academiei, presedintelui Romaniei, Ministerului Invatamantului si altor instante sa „interzica”(!!) desfasurarea lucrarilor congresului, care in acel an erau centrate le figura lui Mihai Viteazul, numit in epoca de neprieteni „Malus Dacus”. E regretabil ca nu gasim comunicarile stiintifice integral publicate ci numai rezumatele lor. (http://dacia.org/daciarevival/images/stories/dacia-magazine/mag-iul-aug67-68.pdf). E regretabil ca mass-media nu prezinta zilnic, pe perioada lucrarilor, informatii despre dezbaterile care au loc despre stramosii nostri, dacii.
Cat despre cel care neaga ( nomen ist omen) si arunca in derizoriu locul si rolul stramosilor nostri traco-geto-daci in lumea antica,dumnealui nu poate sa convinga pe nimeni, pentru ca deja ne-am familiarizat cu temele predilecte pentru lucratorii naimiti ai campaniei de stergerea a memoriei colective a romanilor. ROmanii trebuie sa uite cine sunt, cine au fost ca sa nu mai stie incotro se indreapta, sa devina din neam statornic, neam venetic, din majoritari de milenii in tara lor, sa ajunga minoritari. Augmentarea importantei si drepturilor minoritatilor stabilite aici pe parcursul istoriei, ce au avut contributii nesemnificative din punct de vedere economic, cultural si istoric la propasirea Romaniei este parte din acest program. In manualul de istorie a Romaniei, cls. XII, citeam in 2007 ca teritoriul de la nordul Dunarii era ocupat de triburi care se stabilisera aici. Vecinii ii numeau „daci” sau geti” dar nu se stie cum isi spuneau ei (!?), asa cum noi ii numim azi pe germani „nemti” dar ei isi spun deutsch”! Putini istorici romani au avut curajul sa iasa din scena vietii cu ADEVARUL in brate. Acum, d-lui Giuvara poate ca si varsta ii joaca feste. Sa ii acordam circumstante pentru asta!
Din pacate distinsul domn Djuvara scrie istorie cam dupa ureche. Sau mai bine zis, are o imaginatie bogata si incearca sa construiasca teorii din propriile-i fantasme. Deh, varsta….
Traim o epoca in care am inceput sa fim coplesiti de „adevaruri”. Din ce in ce mai multi formatori de opinie se manifesta ca detinatori ai adevarului la acelasi subiect. Noi, plebea, pe cine sa mai credem ?
De curand, la un post TV un etnic minoritar cu palarie cu boruri largi despre care eu stiam „adevarul” ca este venit de prin partile Indiei, declara cu mandrie reporterului ca el si ai lui stramosi sunt veniti de la Roma, sunt vechii romani care au venit cu Traian de au cucerit Dacia. Deducem astfel ca primul stat a fost format pe acest teritoriu de tziganii Romei si nu de cumanii domnului Djuvara.
Sper ca neistoricul Ion Coja sa aiba Dansul dreptate, totusi, in ceea ce priveste istoria si autenticitatea poporului rom^n.
Tot la un post TV am vazut de curand o reclama pentru un „Festival estival romani” care este de fapt un festival pentru romi si nu pentru romani. Confuzia provocata(cu intentie as zice eu) intre cuvintele derivate din rom si roman este evidenta. Incep sa cred ca si Domnul Djuvara este parte a planului de desfiintare a etnicitatii romanesti si inlocuirea ei cu etnicitatea romanes. Actionand unitar si consensual, acestia probabil ca vor reusi. N-am fi singurii stersi din istorie. Biblia este plina de popoare disparute. Credinciosii stiu de ce.
Sunt de aceasta data, de acord cu Dl Prof.I.Coja si in DEZACORD cu un fals roman care-sa-mi permiteti dle Prof, ca reiau cuvintele DVS= BATE CAMPII si adaog din matematica, cel putin =LA PUTEREA 5-a !
Cel putin daca il luam pe GJUVARA ca neam si pe cel in cauza, care daca ar fi onest, decat sa bata campii despre altii pe care in fond nu-i cunoaste, MAI BINE AR EXPLICA PROPRIA BIOGRAFIE CARE E UNA A UNUI TRADATOR de TARA ordinar, iar acum se DORESTE CU TUPEU sa DEVINA un GENIU ! REGRET ca acest popor suporta cu atata usurinta, IMPOSTURA !?
Nu domnilor viitorul nu aptine predictiilor penibile ale celor de tipul …ci unor oameni NORMALI si BUNI ROMANI…LOR toata lauda si stramosilor nostri ADEVARATI…Va stau tuturor la dispozitie intr-o echipa SALVATOARE de eroi AUTENTICI..Eu printre ei incerc sa le fiu de folos si NU MIE !
Noapte buna si uitatii pe toti netrebnicii…
Aristide Buzuloiu
Cînd o să avem fiecare un card de sănătate cu grupa de sînge, tipul haplogrupului genetic și starea de sănătate în general, putem face o caracterizare pe zone geografice, alminteri sînt doar păreri lipsite de profesionalism din partea dl.Djuvara.Nici atunci nu ar fi concludent pentru antichitate sau evul medieval..dinamica populației e greu de argumentat azi fizic, altfel, cele indirecte sînt la tot pasul.
E chiar strigător la cer, ca istoric, să ocolești evenimentele capitale la care ai luat parte și să scrii despre perioade nebuloase.E clar că omul caută un gen de „nemurire”, numai prin acceptarea teoriilor sale găunoase se poate impune ca figură marcantă.Dînsul caută să fie cît mai șocant, dar o face în chiar acele zone gri ale istorie pe care abia le poate schița.
Să faci o descriere a românilor atît de mioapă și deslînată mi se pare jignitor.El citează informații perimate, neactuale. Dați-mi voie să mă îndoiesc că mai poate exista chiar și-n „secuime” (impropriu spus) vreun fel de unanimitate.. sanguină.La cîte mici triburi turcomane sau fino-ugrice( plus românii băștinași) s-au stabilit acolo ar trebuie să fie cel mai divers bazin genetic.
Cu teoriile cumane rămîne de dovedit. Să-mi scoată mie un profil genetic al domnitorilor cum fac pe Discovery, apoi îl cred.
Limba română, pe de altă parte, încă nu are un dicționar etimologic profesionist. Au apărut studii noi de lingvistică care demontează complet teoriile triviale din Dex-ului actual, însă nimic nu se schimbă. Graiul fiecărei națiuni în parte, luat la puricat, e un „melting pot”. Pînă la urmă e un vehicol de comunicare, nu se discută aici în termeni de puritate; totuși, părerea mea e că avem mai multă moștenire daco-tracică (sau alte popoare balcanice neatestate istoric) decît se estimează azi.
Rămîne să stabilim cît și cum. de unde venim ca profil genetic etc într-un viitor fooooarte îndepărtat. Cercetarea și economia sînt un „șantier în construcție” de peste 50 de ani.Eu am răbdare!
Djuvara e doar un alt solist care face „vocalizele” de rigoare.Nu-i convingător!
Inca o pagina de istorie nespusa in scoli: cum se comportau migratorii in acele vremuri ?!
Toate triburile migratoare, fara nici o exceptie, pana la venirea tatarilor si apoi a turcilor, procedau in felul urmator: supuneau, si apoi impuneau tribut. Si pt un randament maxim nu se atingeau de comunitati. Aveau nevoie de grane, furaje pt cai, harnasamente, cai, vite, etc. Stiau ca acestea pot fi din abundenta numai daca lasau comunitatile in pace. Si romanii mai aveau si lege antica sau Lex Valahorum. Pai am mai fi avut noi cel mai fabulos folclor din Europa daca comunitatile de romani erau chinuite ?
Romania = 35% Dinaric (most common in the west), 25% East Mediterranean (most common on the coast), 20% Neo-Danubian (most common in the northeast), 10% Alpine, 7% Noric and 3% Nordic (most common in the west) = 30% Nordish (3% central and 27% periphery types)
Ca o completare la genetica de mai sus ! De ce doar 35% dinarici la noi ?
1. Trebuie spus ca procentul variaza de la 35 % in sud, la 75%, cum urci spre nord. 75% au si croatii, sarbii, albanezii.
2. Atunci cand dinaricii (dacii) au venit „in Dacii”, cum se exprima si Iordanes, au gasit aici, in Bazinul Dunarii, o civilizatie de mediteraneeni ! I-au cucerit , supus si a rezultat procentul de mai sus.
Uitati-va la genetica de mai sus si spuneti-mi unde sunt cele peste 20 de triburi migratoare mongoloide, turcice, etc. ? Unde sunt cele doua valuri de slavi ?
La unguri o sa identificati 10% turanici(mongolizi) !
Neagu Djuvara are un colpex rasial maret ! A spus-o singur. A afirmat ca si-a studiat genealogia si a aflat ca un stramos de-al sau era cuman ! Pai ce facem ? O sa ne schimbam rasa dupa cum bat gargaunii unuia sau altuia ?
Aici aveti tetele genetice din Europa. Dacii sunt denumiti antropologic dinarici. Urmariti procentul acestor dinarici pe suprafata fostului imperiu al lui Burebista ! NU SUNTEM CORCITURI sau TOTI EUROPENII SUNT CORCITURI, INSA IN ZESTREA NOASTRA GENETICA DOMINA DINARICUL. DECI SUNTEM DACI !
1. Estimated Racial Composition Indigenous European Populations:
Sweden = 70% Hallstatt Nordic (Carleton Coon described Sweden as a refuge area for the classic Nordic race), 10% Borreby (most common in the southwest coastal region), 10% Fälish (most common in Dalarna [Kopparberg] and the southwest coastal region), 5% Trønder (most common near the central Norwegian border), 5% East Baltic = 100% Nordish (95% central and 5% periphery types)
Norway = 45% Trønder (most common in the west), 30% Hallstatt Nordic (most common in the southeast area around Oslo), 10% Borreby (most common in the southwest), 7% Fälish (most common in the south), 5% East Baltic (most common in the far north), 3% Palaeo-Atlantid (found in western coastal areas) = 100% Nordish (92% central and 8% periphery types)
Denmark = 40% Borreby, 30% Fälish, 20% Hallstatt Nordic, 5% Anglo-Saxon, 5% East Baltic = 100% Nordish (95% central and 5% periphery types)
Iceland = 60% Trønder, 22% Borreby, 15% Brünn, 3% Palaeo-Atlantid = 100% Nordish (97% central and 3% periphery types)
England = 25% Keltic Nordic (derived from pre-Roman invaders), 15% Anglo-Saxon (post-Roman Germanic invaders, most common in the southeast, especially East Anglia), 15% Brünn {indigenous Paleolithic inhabitants}, 15% North-Atlantid and 10% Palaeo-Atlantid (blend of Mesolithic Atlanto-Mediterranean invaders with both earlier and later arrivals; most common in the Midlands and northwest), 8% Hallstatt Nordic (of Viking and Norman derivation), 5% Trønder (of Norwegian Viking derivation; most common in the northeast), 3% Borreby and 2% Fälish (both of Viking and Norman derivation; associated with the landed gentry; source of the „John Bull” type), 2% Noric (from Bronze-Age invaders) = 100% Nordish (73% central and 27% periphery types)
Scotland = 25% Keltic Nordic, 22% Trønder (most common in the northeast), 10% North-Atlantid (most common in the west), 10% Anglo-Saxon (most common in the southeast), 10% Palaeo-Atlantid (most common in the southwest), 10% Brünn, 5% Hallstatt Nordic, 4% Borreby, 4% Noric = 100% Nordish (76% central and 24% periphery types)
Ireland = 40% Brünn (indigenous Paleolithic inhabitants, most common in the west), 30% Keltic Nordic (most common in the east), 9% North-Atlantid, 9% Borreby, 3% Palaeo-Atlantid, 3% Trønder, 2% Noric, 2% Anglo-Saxon, 1% Hallstatt Nordic = 100% Nordish (86% central and 14% periphery types)
Wales = 35% North-Atlantid, 30% Palaeo-Atlantid, 30% Keltic Nordic, 5% other types = 100% Nordish (35% central and 65% periphery types)
The Netherlands = 50% Keltic Nordic (of Frankish derivation), 20% Borreby, 10% Anglo-Saxon (most common in Frisia), 10% Fälish, 10% Hallstatt Nordic = 100% Central Nordish
Belgium = 60% Keltic Nordic (most common in Flanders, derived from the ancient Belgae and Franks), 35% Borreby and 5% Alpine (both most common in Wallonia) = 95% Central Nordish
Luxembourg = 80% Alpine, 15% Borreby, 5% other Nordish types = 20% Central Nordish
Germany = 25% Borreby (most common in the Rhine and Ruhr valleys and the north), 20% Fälish (most common in the north), 15% Alpine (most common in Baden and Bavaria), 15% Noric, 6% Keltic Nordic (most common in the old Frankish country in the southwest), 5% Anglo-Saxon (most common in the northwest), 5% East Baltic, 5% Dinaric, 4% Hallstatt Nordic = 80% Nordish (60% central and 20% periphery types)
France = 30% Alpine, 30% Noric (most common in the north), 20% Mediterranean (most common in the south and Corsica), 15% Dinaric, 3% Borreby (in the northeast), 2% Nordic = 35% Nordish (5% central and 30% periphery types)
Switzerland = 40% Keltic Nordic and 30% Noric (most common in the north, west and center), 15% Dinaric and 15% Alpine (most common in the south and east) = 70% Nordish (40% central and 30% periphery types)
Austria = 35% Noric, 25% Dinaric, 20% Alpine, 15% Keltic Nordic, 5% Hallstatt Nordic = 55% Nordish (20% central and 35% periphery types)
Poland = 55% Neo-Danubian, 10% Ladogan, 10% Alpine, 10% Dinaric, 5% Hallstatt Nordic, 5% Noric, 5% East Baltic = 70% Nordish (5% central and 65% periphery types)
Finland and the Baltic States = 50% East Baltic, 15% Hallstatt Nordic (most common in the Swedish-settled areas of Finland), 30% Neo-Danubian (most common in southeast Lithuania and northeast Finland), 5% Ladogan = 95% Nordish (15% central and 80% periphery types)
The Czech Republic and Slovakia = 40% Alpine and 15% Noric (most common in Bohemia), 25% Dinaric (most common in Moravia), 20% Neo-Danubian (most common in Slovakia) = 35% Periphery Nordish
Hungary = 35% Neo-Danubian (most common in the northeast), 25% Turanid (of Magyar derivation), 20% Dinaric (most common in the southwest), 15% Alpine (most common in the south), 2% Nordic, 2% Noric, 1% East Mediterranean = 39% Nordish (2% central and 37% periphery types)
Russia, Belorussia and Ukraine = 40% Neo-Danubian (most common in Belorussia and western Ukraine), 35% Ladogan, 8% Nordic, 7% East Mediterranean (most common near the Black Sea coast), 5% Dinaric (most common in eastern Ukraine), 5% Noric = 53% Nordish (8% central and 45% periphery types)
Spain and Portugal = 75% West Mediterranean, 19% South Mediterranean (most common in the south), 5% Dinaric, 1% Nordic (most common in the remnants of the Visigoth aristocracy) = 1% Central Nordish
Italy = 50% Dinaricized Mediterranean, 20% Dinaric (most common in the north), 15% Alpine (most common in the northwest), 5% West Mediterranean (most common in Sardinia), 5% South Mediterranean (most common in the south and Sicily), 4% Noric (most common in the north), 1% Nordic (most common in the remnants of the Ostrogoth and Lombard aristocracy) = 5% Nordish (1% central and 4% periphery types). Italy, much like the other southern European countries of the Mediterranean region – Spain, Portugal and Greece – experienced several waves of Nordish invasions during ancient and early Medieval times, from the Danubians (circa 2,000-1,500 B.C.), who brought the Indo-European language that developed into Latin, and the Kelts (beginning circa 500 B.C.), to the Germanic Ostrogoths and Lombards (A.D. 400-700). These Nordish elements have been gradually assimilated into the majority Mediterranean population, but some of their genetic traits, existing in solution, occasionally recombine to appear in individuals whose other traits may be mostly non-Nordish.
Serbia, Croatia, Bosnia, Slovenia and Macedonia = 75% Dinaric, 10% West Mediterranean (most common on the coast), 10% Noric and 5% Neo-Danubian (most common in the north) = 15% periphery Nordish types
Romania = 35% Dinaric (most common in the west), 25% East Mediterranean (most common on the coast), 20% Neo-Danubian (most common in the northeast), 10% Alpine, 7% Noric and 3% Nordic (most common in the west) = 30% Nordish (3% central and 27% periphery types)
Albania = 75% Dinaric, 10% West Mediterranean, 10% Alpine, 5% Noric = 5% periphery Nordish
Bulgaria = 60% East Mediterranean, 15% Alpine, 15% Dinaric, 5% Turanid, 5% Nordish
Greece = 35% East Mediterranean, 25% Dinaricized Mediterranean, 20% Alpine (most common in Epirus), 10% Dinaric, 5% South Mediterranean, 5% Nordish (partly assimilated remnant, or genetic recombinations from solution, of various past Nordish invaders, mostly of Danubian type, going back to the ancient Achaeans and Dorians; most common in the north)
2. The Racial Elements of European History http://www.theapricity.com/earlson/reeh/index.htm
Daca mosNEAGUlui Djuvara nu-i e mila de pielea lui, din comentariile ce vor urma, ma tem pt. reputatia lui…
Frumos spus, dle Coja, e greu sa-l citesti pe detractorul Istoriei Romanilor pana la capat.
Subiectul este mult prea complex pentru cele cateva randuri ce pot scrie aici. Deci foarte succint:
Originea Dacilor
1. Evidentele oferite de arheologie, lingvistica, genetica, si mitologie sunt contradictorii. A accepta pe cele oferite doar de o singura disciplina este o greseala de neiertat.
2. Limba Romana este Indo-Europeana; influentele semitice si uralo-altaice sunt de data recenta (din punct de vedere al timpului istoric). Dl. Djuvara ar trebuii sa considere cu mai multa atentie etimologiile.
3. Dacii nu sunt Traci, vorbeau limbi diferite: Sluşanschi constuieste pe teoria lui Gheoghiev. Restul lingvistilor sunt de acord ca Thraca si Daca apartineau aceleiasi grupe lingvistice si erau foarte asemanatoare.
4. Continuitatea Daca din Neolithic pana in perioada istorica: teoria lui Hoddinott despre originea autohtona a Dacilor este un exemplu de cum sa ignori metoda academica de cercetare (care spune ca nu se poate demonstra ca un creion este albastru altfel decat prin a infirma ca nu este rosu, galben, verde, portacaliu, etc.). Diakonov face o treaba mult mai buna identificand Balkanii ca regiunea de origine a I-Europenilor, dar omite evidentele din arheologie si genetica.
5. De Renfrew nu stiu ce sa mai zic, ulterior publicarii cartii despre „archaeology and language” a avut gratia de a aduce rectificari teoriei originale.
6. Raman multi altii pe care, le cer iertare, nu ii pomenesc aici – dar se pare ca in aceasta privinta Gimbutas (si Mallory) au fost poate cel mai aproape de adevar: Tracii/Dacii sunt Indoiranieni (limba de tip satem). Au venit in nordul Balkanilor si s-au suprapus/amestecat cu populatiile Neolithice locale.
Continuitatea
Teoria pamantui nelocuit („The Theory of the Empty Land”) este o aberatie istorica, in prezent respinsa de absolut orice cercetator cu bun simt si onestitate profesionala. Dupa retragerea aureliana, tinuturile de la nordul Dunarii NU PUTEAU sa ramana nelocuite. Intensitatea economica/militara/administrativa a ocupatiei Romane a fost formidabila, generand o dezvoltare sociala pe masura. Continuitatea limbii Daco/Romane si faptul ca dintre toate limbile Romanice, limba Romana prezerva cel mai bine originea ei Latina a fost recunoscuta oficial (cred ca prin anii 1970 a fost un congress international de lingvistica la Bucuresti?) si niciodata pusa serios la indoiala.
Aportul limbii Latine: este adevarat ca legiunile Romane erau formate din soldati din tot imperiul, dar in general indivizii intr-o legiune erau din acelasi loc. Este destul de neclar cine au fost cei adusi in Dacia, dar se pare ca regiunea Calabriei a dat destui osteni (iara nu „o mica parte” cum afirma Dl. Djugara) dintre cei ce au trecut Dunarea. Sunt cuvinte in Calabreza (cireasa, soacra, etc.) care se pronunta EXACT ca in Romaneste, iara nu ca in Italiana.
Albaneza: analizele comparative arata clar ca acele cuvinte comune sunt Proto-Romana > Proto-Albaneza si nu invers, deci Romanii nu au venit de la sudul Dunarii, ci Albanezii de la nordul fluviului.
Distributia grupelor sanguine in Romania este extrem de complexa si greu de interpretat in context European/Asiatic, in special „insulele” de grupa A si „feliile” N-S ale grupei B. Va ofer un site:
http://anthro.palomar.edu/vary/vary_3.htm
Nu inteleg cum poate Dl. Djuvara sa traga concluzii priving grupele sanguine. Inca un site cu frecventa grupelor sanguine pe componenta ethnica:
http://www.bloodbook.com/world-abo.html
Nu vreau s-o mai lungesc. Cred ca Dl. Djuvara trebuie sa-si revizuiasca sursele de informare, si mai ales, sa apeleze la cele din ultimii 10-15 ani, ca anthropologia fizica a anilor 1930, desi formidabila la timpul respectiv ca progrese in materie, nu prea mai are multe de spus in 2011…
Eu îl cred pe d-l Djuvara că este cuman ! … aşa se explică opiniile domniei sale despre… români.
Dv sînteţi mai catolic decît papa. Cei mai mulţi susţin că au fost aduşi colonişti din tot imperiul roman dar dv ţintiţi mai sus şi spuneţi că de la Roma. Aşadar ia uite cine sîntem noi ! Din roman de la Roma ne tragem, ce mai! Nu vreu să fac o mică analiză a compoziţiei etnice a capitalei imperiului în sec al 2-lea….greci, egipteni, sirieni, gali şi alte zeci de naţii. Întreb numai: de ce să-i fi adus în Dacia ocupată cînd pămînt bun era destul în Galia, Germania de ex? De ce nu i-a trimis mai devreme pe acolo prin Vest pe romanii săraci de la Roma? Era şi mai aproape şi mai ales în Germania unde au fost cantonate numeroase legiuni, nu două ca în Dacia ar fi avut şi sprijinul armatei.Romanii au construit colonii mai mari în Germania şi mai multe. Nu s-a auzit de colonişti numeroşi de la Roma. De ce nu s-au romanizat germanii? Conf teoriei dv nemţii ar fi trebuit să se romanizeze. Mai pot da încă numeroase astfel de exemple. După războiul cu dacii…poc! i-a plesnit pe împăraţii romani ideea colonizării Daciei cu locuitori sărăntoci de la Roma. Am mai auzit povestea asta. Vreo dovadă aveţi?
Ceva greacă nu au învăţat dacii? că la cîţi greci or fi venit de la Roma…..pe atunci erau peste 30% greci la Roma. Nu zice Cicero că peste tot ziua se auzea limba greacă? Nu spune de care greacă era; ele fiind mai multe.Poate nu deosebea dialectele greceşti de cele trace.
Sînteţi drăguţ cu….Sudul Italiei. Înţeleg bine unde bateţi. Aţi văzut că unele dialecte italiene din sud îndeosebi cel din Puglia seamănă mai mult cu româna decît alte dialecte italice şi ce v-aţi spus: păi, din asta vedem că au venit colonişti de acolo şi că dacii au învăţat latina vulgară.Ştiaţi că ăi din Puglia au în general ADN-ul balcanic, nu pe cel din restul Italiei? Adică e clar de tot că sînt urmaşii unora veniţi din Pen Balcanică.De aceea şi sunetele Ă şi Î din dialectul lor.
Dl Djuvara bate cîmpii despre romanizare, înfiinţarea statelor feudale romîneşti ş a. Mai nimic nu e bun din ceea ce spune.Asta nu înseamnă că aveţi dv dreptate.Nu aveţi. Dacii nu s-au romanizat absolut de loc: nici lingvistic nici cultural.